Tipurile de inchisori si sistemele de detentie pe plan international

TIPURILE DE INCHISORI SI SISTEMELE DE DETENTIE PE PLAN INTERNATIONAL

1. Caracteristicile sistemului penitenciar

Penitenciarul este un spatiu care de-a lungul timpului a trezit revolta, interes, un spatiu ale carui principale trasaturi sunt crima, esecul patologic, stresul, disperarea si neputinta. La prima vedere specificul vietii penitenciare pare a fi simplu in care personalul asigura servicii pentru detinuti: hrana, cazare, igiena, imbracaminte, recreiere, culturalizare, securitate.

Dar cunoscand mai bine se pot vedea dimensiunile lui si structura relatiilor, normele si valorile lui, sistemul de privilegii, raporturile de forta, status-urile si rolurile diferitor persoane. Spatiul penitenciar fiind un spatiu inchis dihotomic penal al autoritatii, un camp de forte vesnic intr-o neintelegere bazata pe o regularitate stricta, cu urmari psihologice asupra detinutului si personalului penitenciar.

Comunitatea fiecarui penitenciar in parte, constituie o lume anonima de oameni privati de prestigiu social, cu constiinta minoritatilor lor. Acesta este punctul de vedere al societatii bazate pe normativitate sociala. Deoarece o mare parte din detinuti si fosti detinuti nu sunt in deplinul acord al acestei viziuni.

Specifica mediului de detentie este lipsa de libertate, o chestiune sociala ce impiedica cazuri de devianta sau inadaptare, o realitate prezenta caracteristica societatii din toate timpurile pana in prezent.

Un sistem penitenciar reuneste in sine 3 elemente de baza:

1. Modalitatea executarii privatiunii de libertate.

2. Tratamentul aplicat detinutilor:

- Criterii de separare;

- Drepturi;

- Obligatii;

- Activitati culturale educative.

Organizarea propriu - zisa a penitenciarului:

- Tipul de detinuti;

- Grupul de detinuti;

- Personalul penitenciar.

Pe baza acestor 3 elemente sunt mai multe sisteme penitenciare incepand cu:

Sistemul Pensilvania din orasul american Philadelphia creat in anul 1790, cunoscut ca sistem celular sub 2 forme:

A) sistem celular absolut: unde detinutii erau obligati sa pastreze o tacere totala, nu comunicau cu nimeni, erau scosi la plimbare separat.

B) Sistem celular de separatiune: detinutii izolati unul de altul, puteau comunica doar cu personalul inchisorii.

Sistemul Aubirian creat in 1820 in Aubira cunoscut sub numele de 'silance sistem': detinutii stau izolati in celule doar noaptea, ziua muncesc in comun, pastrand tacere.

Sistemul Reformator aplicat in 1876 la penitenciarul Almira din New - York. Pedeapsa nu avea termen fix: nu depindea de gravitatea faptei comise, ci de compararea detinutului pe timpul executarii pedepsei. Detinutii erau impartiti in trei clase: cine atingea prima clasa, cea mai buna considerata, dupa sase luni era eliberat conditionat. Dupa jumatate de an de libertate, eliberarea devenea definitiva. Sistemul Progresiv de la izolare si disciplina severa la drepturi si activitati diverse intr-o atmosfera de incredere; are 3 forme:

A) englez: intr-o perioada de 8 - 12 luni detinutul era sever izolat ziua si noaptea; in a doua perioada era tinut separat noaptea iar ziua lucra in comun cu ceilalti detinuti; in ultima perioada, detinutul era eliberat provizoriu, dar supraveghiat;

B) irlandez: asemanator cu cel englez cu deosebire ca inainte de fazele a doua si a 3-a, detinutul era dus in institutii unde se investiga starea morala si rezistenta la tentatii a acestuia;

C) belgian: tratamentul se desfasoara in patru etape: reeducare, readaptare sociala prin tratament dirijat intr-un climat de incredere, pre-liberare, eliberare conditionata.

Sistemul in comun. Detinutii stau permanent in comun, administrarea penitenciarului este simpla si economica; singurul aspect negativ il constituie contagiunea morala si invatarea tehnicilor infractionale. Acesta este in prezent cel mai raspnadit sistem de detentie.

Penitenciarele mai pot fi clasificate dupa urmatoarele tipuri:

A) regionale: pentru preventivi;

B) de transfer: cel mult o luna, in vederea regruparii detinutilor;

C) pentru detinerea celor cu infractiuni grave contra securitatii statului;

D) pentru munca silnica;

E) cu regim sever pentru detinuti care au comis abateri;

F) pentru barbati;

G) pentru femei;

H) pentru minori.

Viata in penitenciar si sistemul de detentie se mai structureaza si dupa criteriul tipurilor de norme si legi, valori, obligatii pe care detinutul trebuie sa le respecte.

In penitenciar actioneaza 3 tipuri de norme:

1. Organizationale - normele de acest tip include mecanismul de functionare a institutiei penitenciare;

2. Actionale - regulile colectivitatii detinutilor.

Relationale - modalitatile considerate cele mai eficiente in raporturile detinut - detinut, detinut - grup, detinut - personal.

In paralel cu aceste norme in penitenciar exista si norme oficiale si neoficiale:

oficiale - urmaresc atingerea obiectivelor institutiei: productive, educative, preventive.

neoficiale care exprima generalizarea experientei dobandite de detinuti cu scopul de a crea relatii si conditii suportabile pe parcursul executarii pedepsei, actionand doar in interiorul grupului de detinuti.

Fiecare detinut are obligatia de a respecta aceste norme si reguli. Nou venitului in penitenciar i se aduc la cunostinta aceste regulamente. Aici cea mai mica greseala este sanctionata. Sanctionarea variaza in dependenta de durata sederii, vechimea sa

In penitenciar, starea de recidiva, varsta detinutului, status-ul si rolul.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Din toate acestea relevam modalitatile de interiorizare a normelor informale a grupului de detinuti:

- Conduita individului este in functie de statutul actual: odata intrat in penitenciar subiectul va actiona conform normelor situatiei date.

- Detinutii cu vechime sunt mai dispusi spre cooperare si ajutor, cu scopul ca noul venit sa se conformeze grupului.

- Uneori aderarea la sistemul de norme si valori informale are rolul de mecanism de securitate, aparare.

- Gama de reguli, obiceiuri, ierarhii este admisa mai usor de detinuti cu un grad foarte scazut de instruire. Normele si valorile neoficiale in general au menirea de a conserva un sistem de relatii in avantajul detinutilor cu pedepse mari, pe termen lung de pedeapsa. Aceste norme fiind impuse de relatii de putere din nevoia de securitate, prin imagini si perspective a vietii de dupa eliberare.

Conditia respectarii acestor norme este ca incalcarea sa nu fie vizibila de cei din jur, in caz contrar administratia penitenciarului este obligata sa-i ofere suficienta protectie pentru a se desprinde de normele impuse de grupul detinutilor, ce de multe ori sunt in contradictie cu normele sociale, morale, juridice.

Activitatea normativa informala se impune pentru ca vine din interiorul grupului de detinuti. Intre normele oficiale si neoficiale nu exista o contradictie majora primele primind obligatii si drepturi, celelalte mentin o ierarhie bazata pe prestigiul conferit de marimea pedepsei, nivelul informatiei intre detinuti si personalul inchisorii. ^[2]

Pentru minori si detinuti tineri viata normativa pare mult mai usoara, ei se asociaza mai repede in calificarea intr-o profesie, meserie folositoare. In prezent ii ajuta sa se integreze in sistemul penitenciar. Personalul la fel ca si detinutii au un sistem de norme si valori prin care participa la viata orgazitionala, explicit formulate la nivelul institutiei penitenciare si legatura lor cu nevoile si aspiratiile fiecarui membru.

Trebuie sa aiba o competenta vizibila, maniere agreabile, transparenta, neutralitate binevoitoare, intelegere corecta a timpurilor in care traim, munca depusa de catre personal sa prezinte o terapie sociala, de a face din penitenciar un loc unde se renaste. A avea o idee inalta despre viata si om in situatia de a administra existente care temporar au valoarea diminuata.

In viata de zi cu zi a penitenciarului personalul nu are prea des satisfactii intampind dificultati in incecarea de a influenta spre bine comportamentul detinutilor, intr-o perioada de tranzitie a tarii, cand unele valori nu se mai respecta, cand este dificil sa definesti binele si sensul evolutiei sociale. Desi superior personalul inchisorilor se gaseste pe aceeiasi scena cu detinutii, iar datoria lor este sa fie pentru acestia modele de urmat, si indrumatori spre reintegrarea in societate.

Situatia problematica in randul minorilor detinuti si a femeilor detinute s-a acutizat in virtutea unor factori sociali, economici, morali, psihologici. Cresterea razei criminalitatii a sporit marirea numarului populatiei totale detinute la fel cu criza generala din societatea noastra a influentat sporirea numarului de detinuti minori si femei detinute, ceea ce contravine Drepturilor omului. Deoarece se inrautatesc conditiile de existenta in general in inchisorile din intreaga lume.

Sistemul penitenciar si conditiile lui de existenta trebuie sa corespunda standardelor mondiale, in limitele legii. In urma dezmembrarii fostei URSS in fostele republici inclusiv si in Republica Moldova inca n-a fost creat un sistem penitenciar analog celui care functioneaza in tarile democratice dezvoltate din occident. In tarile ex-sovetice continua sa se mentina un sistem de lagar in baraci, camere de inchisoare cu detasamente ce detin cate 50-100 condamnati, fiind suprapopulate in conditii echivalente de dormit, iluminare si aer curat.

Specific sistemului este tinerea detinutilor strict in functie de varsta, starea sanatatii, condamnare, timpul efectiv executat din pedeapsa. Minorii separati de majori, ce-i primari separati de recidivisti, incercand prin eliminarea influentelor nefaste a celor din urma fata de primii. Mentalitatea traditionala a cetatenilor o atitudine majoritara fata de minoritate reprezentativa de cei care se afla dupa zabrele. Acestea fiind considerati cetateni de rang inferior, care nu mai merita nici atentia nici grija.^[3]

Problematica umana din penitenciarele pentru adulti si centrele de reeducare a minorilor delicventi este legata de:

- Hiperadapterea la viata de detentie;

- Constructia cognitiva a realitatii la detinutii recidivisti;

- Abordarea transculturala a recidivei;

- Victima in viziunea detinutilor;

- Alienarea la detinuti cu pedepse mari;

- Liderul harizmatic in comunitatea detinutilor;

- Dinamica personalitatii condamnatilor pentru crime abominabile;

- Comportamente aberante in detentie;

- Patologia sexuala in penitenciar;

- Supraaglomerarea inchisorilor;

- Violenta in grupurile de detinuti;

- Stilul de viata la recidivisti;

- Problematica psiho-sociala a femeilor detinute;

- Schimbari calitative in delicventa minorilor;

- Detinuti cu diverse tipuri de handicap;

- Calitatea vietii in detentie;

- Stilul de viata al personalului;

- Structura valorilor gardianului.

Din primele clipe in care a intrat in inchisoare subiectul se confrunta cu o serie de probleme in primul rand de adaptare la regimul, normele si regulile de detentie.

Pentru orice om privarea de libertate este o situatie deosebita, de coexistenta in comun a unor persoane diferite dupa varsta, sex, limba, religie, opinie, temperament, caracter, origine nationala, statul economic si social. Fiecare detinut traieste diferit momentele adaptarii care pare a fi ceva simplu. Dezorientat, dezamagit, disperat, parasit de familie detinutul simte nevoia si integra in noul colectiv. Nu are de ales intre izolare sau conformare. Izolarea ii va face si mai grea viata conformandu-se se adapteaza la situatia de detinut. In aceste momente penitenciarul prin personal trebuie sa sprijine detinutul moral, fizic, psihologic prin cele mai eficiente mijloace.

Exista o problema priveste abordarea trans-culturala a recidivei. Daca primul contact cu penitenciarul este distrugator fizic, psihologic, social atunci cum de explicat fenomenul recidiva si multi-recidiva. Inseamna ca tratamentul a fost un esec. Poate ca este nevoie de un regim mai strict, ori existenta unor inchisori speciale pentru recidivisti. Recidivistii alcatuind o parte foarte numeroasa din detinuti prin problema existentei fata de cei obisnuiti a unor diferente in ce priveste modul de viata si atitudinile lor. Aceasta diferenta este unul din argumentele care justifica dezbaterile frecvente asupra instaurarii stabilimentelor speciale sau cu securitate intarita.

Pentru reformatori, recidivistii reprezinta simbolul esecului oricarei masuri de recluziune penala, al neputintei tratamentului penitenciar. Pedeapsa revizeaza mai intai sa fie 'utila societatii' prin reeducarea comportamentelor.

Pentru a recidiva efectele sunt asteptate in principal de la pedepsele cele mai grele: anterior pedeapsa cu moartea, mai putin este eficienta in prezent amenda sau alte pedepse in afara inchisorii. Efectul se vede prin privarea de libertate sau amenintarea cu privare de libertate.

Trebuie sa fie folosite noi modalitati pentru diferite categorii de recidivisti: pentru cei ocazionali, care incidental au comis crima e nevoie sa se aplice o pedeapsa de intimidare, celor ce pot fi reformati, o pedeapsa reeducativa, cei ce nu pot fi reformati, trebuie neutralizati printr-o pedeapsa cu o durata mare. Uneori nici aceste tratamente nu ajuta pentru ca un recidivist nu a fost nici intimidat, nici readaptat intr-o pedeapsa precedenta. Aceasta problema va fi rezolvata cand se va estima ca interventia penala produce un efect pozitiv daca numarul recidivistilor se va micsora.

Recidiva este intotdeauna interpretata ca un rezultat, chiar daca prin termeni inversati: de la o capacitate de a face bine, la o capacitate de a face rau. Inchisorii ii ramane functia de neutralizare, eficienta temporar.

Problematica fenomenului recidiva poate fi analizata de la relatia somaj - criminalizare. Ambele fiind o arabila a stilului de viata. Multi detinuti reveniti in penitenciar explica, motiveaza acest lucru prin somaj, stare care a determinat marginalizarea lor si o pierdere a stimei sociale pe care o aveau. Saracia si inegalitatea pot impinge individul la crima, lipsa unor mijloace legitime de azi atinge scopurile aprobate de societate, in anumite circumstante unii indivizi incearca sa le obtina prin mijloace nelegitime.

In perioada actuala, schimbarile sociale au facut ca ideea de egalitate sa marcheze profund scutimentul de justitie al oamenilor, si in special al celor ce bineficiaza putin de procesele sociale noi. Aici apare ca rezultat discripanta dintre ideologia egalitatii sociale si realitatile de fapt devenite mult mai profunde: cei privati de resurse materiale si cei privati de drepturile umane fundamentale. O reducere a acestor sanse a criminalitatii tine de: domeniile relatiilor din familie, cu prietenii; de domeniul social: investitiile afective in familie, educatie, prestigiu, cariera, perspestive pe viitor; convingerile morale la fel ii poate face pe oameni sa evite activitatea infractionala.

In ce priveste stilul de viata al recidivistilor ei au valori si interese diferite de cele ale nerecidivistilor. Ei doresc drepturi mai mari. Program TV permanent, decret de gratiere, hrana mai buna, lasarea parului, asistenta medicala mai buna, mijloace audio-video personale. Au cerinte mai mari liderii ce provin din categoria lor. Ei se socot mai presus de ceilalti detinuti, au drepturi mai mari; In aceasta si consta problema stilului recidivist de viata.

Toate aceste probleme legate de sistemul de detentie au in primul rand consecinte asupra detinutilor ele nefiind rezolvate la timp distrug totul. Pentru a face mai usoara viata condamnatilor este nevoie de rezolvarea la timp a conflictelor din grupul de detinuti, dintre personal si detinuti. Respectarea drepturilor, obligatiilor si normelor prevazute regulamentul penitenciar, cat si cele ce tin de drepturile omului. Indiferent problemele de ce ordin tin politic, economic statul este obligat sa asigure drepturile omului chiar si in conditiile inchisorii.

2. Tipuri de penitenciare in sistemul international

In Franta inchisoarea La Sunt este singura inchisoare ramasa in Paris. Aceasta este situate langa Montparnasse, bazele ei fiind puse in anul 1867 avand detinuti ca poetul suprarealist Guillaume Apollinaire si legendarul asasin Carlos Sacalul. Numele inchisorii care inseamna sanatate, poate suna ironic avand in vedere conditiile de detentie. Saltelele sunt pline de paduchi si deoarece prizonierilor le sunt premise doar doua dusuri reci pe saptamana bolile de piele sunt un fapt frecvent intalnit in acest peniteciar. Supraaglomerarea, invazia de sobolani, violurile si umilirea familiilor detinutilor sunt lucruri comune in acest peisaj.

In anul 1999 au fost inregistrate 124 de incercari de suicid in La Sunt, aproape de cinci ori mai multe decat in intreg sitemul penitenciar din California in aceeasi perioada de timp. Acest lucru a ajuns sa fie cunoscut abia in anul 2000 cand chirurgul sef din penitenciar Vronique Vasseur a publicat o carte in care prezenta viata si abuzurile din inchisoare facandu-le cunoscute publicului larg. Cartea a creeat o reactie in masa la nivelul intregii tari pentru a imbunatati viata prizonierilor din inchisori insa aceasta nu a avut efectul scontat. Conditiile de detentie din Franta au fost condamnate de catre Comitetul ONU pentru Drepturile Omului si de catre Ministrul de Justitie al Frantei din 2008.

Inchisoarea Black Beach din Guinea Ecuatoriala

Este situata pe o insula vulcanica si un reprezentant al Amnesty Interational a descris incarcerarea pe aceasta insula ca o pedeapsa cu moartea lenta si persistenta. Tortura care include batai, ardere si violuri se petrece intr-un mod brutal si sitematic. Portiile de mancare sunt reduse la minimum iar prizonierii sunt nevoiti sa reziste si sase zile fara mancare, moartea prin inanitie fiind un fapt frecvent intalnit. Acelasi reprezentant declara ca detinutilor le este interzis accesul la tratament medical specializat precum si orice vizita din exterior. Inchisoarea a cunoscut apogeul notorietatii atunci cand mercenarul britanic Simon Mann a fost condamnat la 34 de ani de inchisoare in Black Beach pentru incercarea de a rasturna guvernul din Guinea Ecuatoriala. Avocatii acestuia au incercat sa lupte pentru a-l extrada insa fara niciun rezultat.

Inchisoarea Vladimir Central din Rusia

Acest edificiu sumbru din centrul Rusiei a fost construit de catre Ecaterina cea Mare pentru a gazdui prizonierii politici din acea vreme, iar astazi gazduieste cei mai violenti criminali. Printre cei mai faimosi detinuti de aici se numara Vasily Dzhugashvili, disidentul Natan Sharansky si Francis Gary Powers pilotul American de U2, care a fost impuscat in 196 Dupa cel de-al doilea razboi mondial, sovieticii au luat uniformele de la lagarele naziste din Polonia si le-au folosit pentru detinutii de la Vladimir Central. Unifoemele sunt bazate pe acelasi model chiar si in ziua de astazi. In perioada Uniunii Sovietice numele inchisorii a devenit sinonim cu persecutarea detinutilor politici.

In ziua de astazi inchiosare functioneaza intr-un mod bizar ca muzeu pentru public. Vizitatorilor nu le este permis accesul in penitenciar, dar le sunt aratate imprejurimile, celulele goale care infatiseaza viata in inchiosoare, cat si obiecte personale ale unora dintre cei mai faimosi detinuti. Cu toate acestea, in spatele imaginii de ansamblu, conditiile din inchisoarea Valdimir au ramas la fel de dure. Sunt raportate numeraose abuzuri din partea gardienilor si de asemenea boli ca HIV si Tuberculoza sunt extrem de des intalnite.

Camp 1391 din Israel

Oficial aceasta inchisoare nu exista, dar descrierea conditiilor de aici au ajuns in presa. Vizita reprezentantilor Crucii Rosie nu este permisa, iar prizonierii de aici nu stiu de ce sunt tinuti in captivitate si nici cand vor fi eliberati. Camp 1931 este deseori denumita ca fiind Guantanamo`ul Israelului, dar spre deosebire de realul Guantanamo nu este la o distanta foarte mare de civilizatie, aceasta fiind la doar o ora de Tel Aviv. Aceasta inchisoare a fost creata de britanici ca un centru de detentie pentru evrei si arabi care complotau impotriva guvernului colonial.

Dar pana in 2004 nu se mai stia nimic de existenta acestuia pana cand un istoric evreu care studia harti vechi, a descoperit ca aceasta inca functioneaza. Descoperirea inchisorii secrete a scos la iveala ca in cardul acesteia erau interogati suspecti pentru acte de terrorism. Tehnica de interogare era aceeiasi ca si la Abu-Ghraib, si aceasta consta in violuri si umilire sexuala alicate musulmanilor. Dar fostii detinuti spun ca incertitudinea si izolarea sunt cele mai grave torturi dintre toate.

The North Korean Gulag- Coreea de Nord

Pana la 200.000 de prizonieri sunt tinuti in centrele de detentie ale lui King Jong Il. Unul dintre acestea, Haengyong este mai mare decat disctrictul din Columbia si are incarcerati mai mult de 50.000 de detinuti, intregi familii si chiar comunitati sunt tinute aici prizoniere pentru gresala unuia dintre membrii acestora. In unele zone mor annual pana la 25% dintre prizonieri numai pentru ca acestia sa fie inlocuiti cu altii. Majoritatea acestor inchisori sunt situate la limita de Nord a granintei dintre Coreea, China si Rusia iar prizonierii sunt supusi unor conditii climatice aspre si tratamentelor degradante, inumane. Aproape tot ce se stie despre aceste tabere sunt informatii ce vin de la dezertori cum ar fi Shin Dong-hyuk un prizonier nascut in Camp numarul 14 din 1982, dupa ce parintii acestuia au fost inchisi pentru ca au rude care au fugit din tara. Acesta a trait toata viata in interiorul taberei pana la evadarea din 2006. Acesta a asistat la uciderea ambilor parinti care au fost prinsi in incercarea lor de a evada. El a fost de asemenea torturat pentru incercarea lor. Acesta este singurul detinut cunoscut pentru evadarea de la Camp numarul 14.^[5]