 |
|
 |  |
| Aeronautica | Comunicatii | Drept | Informatica | Nutritie | Sociologie |
| Tehnica mecanica |
Drept
|
Qdidactic » stiinta & tehnica » drept Dreptul elvetian |
Dreptul elvetian
Dreptul elvetian
Unul din principiile de baza ale dreptului elvetian este acela ca toate persoanele casatorite sunt supuse unui regim matrimonial, legea oferindu-le sotilor posibilitatea de a alege intre trei categorii de regimuri: participarea la achizitii, regimul comunitatii de bunuri si cel al separatiei de bunuri.
Odata cu intrarea in vigoare, la 1 ianuarie 1988, a noilor reglementari in materie matrimoniala, primul dintre regimurile mentionate a devenit in sistemul de drept elvetian regimul legal ordinar (art. 181 C. civ. elv., celelalte doua fiind regimuri conventionale, a caror activare se produce prin incheierea unui contract de casatori. C. civ. elv. a instituit principiul mutabilitatii regimului matrimonial[1], dreptul de optiune al viitorilor soti sau, dupa caz, al soților, fiind insa limitat la regimurile alternative prevazute de lege.
Continutul fiecaruia din aceste regimuri este trasat de dispozitii imperative, numai anumite reguli putand fi modulate prin vointa sotilor, cu conditia de a se circumscrie perimetrului relativ ingust conturat de legiuitor. Astfel, art. 182 alin. 2 C. civ. elv. prevede expres ca partile nu pot adopta, revoca ori modifica un regim matrimonial decat in limitele legii.
Reglementat de dispozitiile art. 247-251 C. civ. elv., regimul separatiei de bunuri prezinta o importanta particulara in dreptul elvetian, in conditiile in care acest regim poate fi nu doar adoptat de soti prin incheierea unei conventii matrimoniale ci si in egala masura impus acestora intr-o serie de ipoteze determinate, caz in care imbraca haina juridica a regimului extraordinar legal sau judiciar.
Ca regim conventional, separatia de bunuri prezinta caracteristicile generale ale acestui tip de regim matrimonial, mai sus prezentate: exista, in principiu, disociere completa intre patrimoniile fiecaruia dintre soti; fiecare ramane proprietarul bunurilor sale de care poate dispune in mod discretionar (ari. 247), fiind tinut de datoriile contractate (art. 249). In esenta, regimul separatiei creeaza cea mai slaba unitate economica intre soti.
Si in sistemul elvetian, ca si in alte ordini juridice, efectele generale ale casatoriei, reglementate de art. 159-180 C. civ. elv., ale caror dispozitii formeaza structura regimului primar, au vocatia de a tempera duritatea si caracterul individualist al regimului separatiei de bunuri; (spre ex., dreptul unuia dintre soti de a fi informat cu privire la situatia patrimoniala a celuilalt, protejarea locuintei familiei etc).
In plus, art. 248 C. civ. elv. prevede ca oricine invoca proprietatea exclusiva asupra unui anumit bun este tinut sa dovedeasca pretentia sa, iar in lipsa acestei dovezi se prezuma ca bunul respectiv apartine celor doi soti in coproprietate in cote-parti egale (art. 646 alin. 2).
La momentul lichidarii regimului, fiecare sot poate solicita ca bunul detinut in coproprietate sa-i fie atribuit, cu conditia de a justifica un interes preponderent si de a-1 dezinteresa pe celalalt sot - art. 251 C. civ. elv.
Increderea pe care de obicei sotii o nutresc unul fata de celalalt determina ca in numeroase situatii unul dintre ei sa incredinteze celuilalt administrarea bunurilor sale personale sau a unei parti din acestea. Administrarea se face in baza unui mandat expres sau tacit (art. 195 alin. 1), precum si in situatiile ce decurg clin lege, (spre ex., reprezentarea uniunii conjugale si datoria de asistenta).
|
Daca Conferinta isi da acordul, dupa acest prim examen, Biroul International al Muncii intocmeste textul provizoriu al conventiei sau recomandarii, care este apoi trimis guvernelor in doua luni de la inchiderea sesiunii. Acestea au la dispozitie trei luni pentru a face observatiile.
Raportul final este intocmit si trimis de Birou guvernelor cu trei luni inainte de data la care se va deschide sesiunea urmatoare a Conferintei.
Dupa deschiderea acestei sesiuni, proiectul este din nou examinat de o comisie tripartita; textul o data aprobat in comisie, este supus Conferintei, in sedinta plenara. Daca este aprobat cu o majoritate de 2/3 din numarul voturilor exprimate[23], el devine in mod oficial conventie sau recomandare a Organizatiei Internationale a Muncii.
Este admisa ca exceptie, pentru cazuri speciale, urgente, adoptarea unei norme si in urma unei singure discutii. Intr-o atare ipoteza, trebuie sa se decida cu o majoritate de 3/5 din voturile exprimate de Conferinta[24].
7.Punerea in aplicare a normelor.Comporta, asa cum prevede Constitutia Organizatiei Internationale a Muncii, mai multe faze:
a) prima dintre ele consta in obligatia guvernelor statelor membre de a supune examinarii autoritatilor competente conventiile si recomandarile adoptate, in vederea transformarii lor in legi sau in vederea luarii altor masuri necesare. Termenul in care trebuie indeplinita aceasta obligatie este de un an sau, in cazuri exceptionale, de 18 luni.
In mod constant, Organizatia Internationala a Muncii s-a situat pe pozitia de a nu defini sau circumscrie portinea de 'organ competent' spre a lasa o totala libertate statelor membre, fiecare procedand conform normelor sale interne.
b) Ratificarea conventiilor. Ratificarea este operatiunea prin care normele Organizatiei Internationale a Muncii dobandesc forta obligatorie in legislatia interna a statelor membre, prin actul organului constitutional (ar.11 alin.2), ratificarea oricarui tratat international in tara noastra este de competenta Parlamentului.
Trebuie precizat ca o ratificare trebuie facuta fara nici o rezerva. Adica din moment ce s-a decis ratificarea, aceasta priveste integral acea conventie si nu doar anumite parti (dispozitii) ale ei.
Asa cum s-a mentionat, recomandarile nu sunt supuse ratificarii: daca insa se decide aplicarea unei recomandari trebuie sa se comunice acest lucru la Biroul International al Muncii.
c) Alte obligatii ale statelor membre. Dupa ratificare, statele membre au obligatia sa instiinteze Biroul International al Muncii si sa ia toate masurile necesare pentru aplicarea efectiva a normelor in temeiul principiului pacta sunt servanda. De asemenea, exista obligatia de a raporta anual masurile luate pentru aplicarea efectiva a conventiilor ratificate.
In legatura cu conventiile neratificate si cu recomandarile, exista obligatia statelor membre de a trimite rapoarte Biroului International al Muncii cu privire la starea legislatiei si a practicii lor administrative in relatiile de munca, in ce masura s-a putut da totusi urmare normelor internationale sau in ce masura isi propun sa le dea in viitor, care sunt dificultatile ce impiedica sau intarzie ratificarea sau punerea lor in aplicare etc.
8.Controlul aplicarii normelor. In primul rand, controlul aplicarii normelor adoptate de Organizatia Internationala a Muncii se realizeaza ca urmare a rapoartelor pe care guvernele sunt tinute sa le trimita Biroului International al Muncii.
Aceste rapoarte sunt examinate mai intai de Comisia de experti pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor[25], apoi de Conferinta Internationala a Muncii in sesiunea anuala.
Incepand din anul 1988, Consiliul de administratie a modificat procedura de examinare, de catre Comisia de experti, a rapoartelor prezentate cu privire la conventiile care au fost ratificate. Modificarea consta in aceea ca s-a recunoscut organizatiilor sindicale si patronale dreptul de a prezenta comentarii prin intermediul Biroului International al Muncii, cu privire la aplicarea conventiilor de catre orice stat membru al O.I.M. Aceste comentarii sunt communicate guvernelor in cauza, pentru a le permite sa formuleze observatiile pe care le considera necesare. Comentariile si observatiile sunt transmise Comisiei de experti chiar daca in anul respectiv guvernul statului in cauza nu trebuie sa prezinte un raport referitor la conventia invocata in comentarii.
In urma discutarii comentariilor, Comisia de experti poate cere guvernului in cauza sa-i furnizeze informatii suplimentare. De asemenea, poate sa-i adreseze recomandari.
Comisia de experti include in raportul sau catre Conferinta generala a O.I.M. propriile sale comentarii, sub forma de observatii sau cereri directe adresate guvernului respectiv. Raportul este examinat de Comisia speciala care functioneaza in cadrul fiecarei Conferinte generale, apoi se discuta in cursul unei sau mai multor sedinte plenare. Controlul aplicarii normelor Organizatiei Internationale a Muncii se exercita si ca urmare a reclamatiilor si plangerilor formulate.
Procedura reclamatiilor este reglementata de art.24 si 25 din Constitutia O.I.M. Potrivit acestor dispozitii, reclamatiile impotriva unui stat membru pe motiv ca acesta nu asigura in mod satisfacator aducerea la indeplinire a normelor internationale la care a aderat, pot fi prezentate de organizatiile patronale sau sindicale. Dupa primirea unei reclamatii, Consiliul de administratie insarcineaza un comitet din trei membri (desemnati pe baza principiului tripartismului, dintre membrii sai) sa o examineze. Consiliul poate inainta reclamatia guvernului in cauza invitandu-l sa faca ,,declaratiile pe care le va considera potrivite". Atunci cand apreciaza ca raspunsul primit nu este satisfacator, Consiliul de administratie poate decide sa fie data publicitatii acea reclamatie, impreuna cu eventualul raspuns al guvernului.
In privinta plangerilor, art.26 al Constitutiei O.I.M. prevede ca un stat membru poate prezenta plangere contra unui alt stat membru care, dupa parerea sa, nu asigura indeplinirea unei conventii la care ambele state sunt parti. Procedura plangerilor poate fi angajata si din oficiu de catre Consiliul de administratie sau de catre un delegat la Conferinta generala.
Odata sesizat cu o plangere, Consiliul de administratie poate numi o comisie de ancheta (alcatuita din 3 personalitati), care sa examineze plangerea si sa-i prezinte un raport cuprinzand constatarile facute, precum si recomandarile adresate statului in cauza.
Guvernul statului care a formulat plangerea si al statului impotriva caruia a fost facuta aceasta plangere trebuie sa comunice, in termen de 3 luni, directorului general al B.I.M., daca accepta sau nu recomandarile Comisiei de ancheta si in caz de raspuns negativ, daca doresc ca diferendul sa fie supus Curtii Internationale de Justitie; aceasta instanta poate confirma, modifica sau anula recomandarile Comisiei de ancheta.
In cazul in care unul din state nu se supune recomandarilor Comisiei de ancheta sau deciziei Curtii Internationale de Justitie, Consiliul de administratie sesizeaza Conferinta generala care va lua masurile de executare necesare.
Reclamatiile si plangerile referitoare la libertatea sindicala sunt examinate de Comitetul pentru libertatea sindicala (alcatuit din 9 membri), creat de Consiliul de administratie. Acest comitet examineaza plangerea pe baza documentelor cu care este sesizat, inclusiv a observatiilor guvernului respectiv.
Daca statul in cauza este de acord, directorul general al Biroului International al Muncii poate trimite o misiune la fata locului pentru a stabili faptele ce au stat la baza plangerii.
In functie de rezultatele la care a ajuns, Comitetul pentru libertatea sindicala poate propune Consiliului de administratie, fie ca discutia asupra plangerii sa inceteze, fie sa se prezinte guvernului respectiv anumite observatii si sugestii, fie sa se transmita plangerea Comisiei de investigatie si conciliere in materie de libertate sindicala. Aceasta comisie (alcatuita tot din 9 persoane) ajunge la o solutie numai pe baza de acord. De altfel, nici o plangere ne este supusa comisiei fara acordul guvernului interesat. Daca nu se accepta o atare procedura, sesizarea este discutata in Consiliul de administratie.
9. Romania si Organizatia Internationala a Muncii. In calitatea sa de semnatara a Tratatului de la Versailles, Romania este considerata membra fondatoare a Organizatiei Internationale a Muncii.
In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, tara noastra a luat parte la aproape toate sesiunile Conferintei, fiind reprezentata de regula de delegatii guvernamentale; in aceasta perioada au fost ratificate 17 conventii din cele 67 elaborate de organizatie.
Conventiile adoptate in prima sesiune a O.I.M. au fost transpuse in legislatia interna astfel: Conventia privind ziua de munca de 8 ore, ratificata in 1921. Prin legea organizarii plasarii in munca din sept.1921 Romania a pus in practica dispozitiile conventiei nr.2, instituind un sistem de birouri publice de plasare gratuita in munca, conduse, in consens cu spiritul conventiei, de o autoritate centrala.
Din cele trei conventii adoptate de cea de-a doua sesiune a Conferintei O.I.M. (1920), Romania a ratificat in 1922, conventia privind varsta minima pentru admiterea copiilor in munci maritime.
Dintre conventiile elaborate de sesiunea din 1921, Romania a ratificat, in 1923, Conventia referitoare la varsta minima de 18 ani pentru admiterea la munca a tinerilor in calitate de carbunari sau fochisti pe bordul vaselor, Conventia privind repausul saptamanal in stabilimentele industriale si Conventia privind examenul obligatoriu, pentru copiii si tinerii intrebuintati pe bordul vaselor, iar in 1925, prin doua legi succesive (din aprilie si, respectiv iunie), Conventia privind intrebuintarea ceruzei in pictura si Conventia privind repausul saptamanal.
Romania a procedat totodata la punerea in concordanta a legislatiei sale cu prevederile unor recomandari ale O.I.M.
Fara a solicita iesirea din Organizatia Internationala a Muncii, Romania, din anul 1940 inceteaza de a mai fi membra a acestei organizatii, neachitandu-si obligatiile banesti ce-i reveneau; in 1942, Conferinta a constatat ca tara noastra nu mai este membra a O.I.M.
Romania isi va relua activitatea in 1956, ca urmare a primirii sale, la 14 decembrie 1955, in Organizatia Natiunilor Unite.
Incepand cu anul 1966 pana prin anul 1975 prezenta tarii noastre la O.I.M. este extrem de bogata si eficienta. In aceasta perioada sunt ratificate 17 conventii, din totalul de 39 ratificate pana in anul 1976 si au fost realizate in colaborare cu aceasta organizatie: Centrul de perfectionare a personalului de conducere (CEPECA); Centrul de perfectionare a personalului din industria hoteliera si turism; Centrul pentru pregatire intensiva a conducatorilor auto. In tara noastra au fost organizate importante manifestari internationale, de exemplu: al 8-lea Congres Mondial de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale; Simpozionul asupra aplicatiilor practice ale ergonomiei in industrie, agricultura si economie forestiera etc. Romania este, totodata, autoarea mai multor rezolutii privind, de exemplu: Comertul International si utilizarea fortei de munca (1963); Anul cooperarii internationale (1964); Dezvoltarea resurselor umane (1966); Dezvoltarea cooperarii in domeniul politicii sociale intre tarile europene (1975).
Reprezentantii tarii noastre au fost alesi in conducerea Organizatiei Internationale a Muncii de trei ori vicepresedinte al Conferintei, si tot de trei ori membru in Consiliul de administratie.
Incepand cu anul 1976, Romania nu a mai ratificat nici o conventie, ea fiind totodata, acuzata ca nu respecta normele pe care le-a ratificat, in special, cele privind dreptul de asociere, libertatea sindicala, munca fortata, durata muncii. Incepand cu anul 1981 nu a mai fost platita cotizatia, ceea ce a atras, la 1 ianuarie 1984, pierderea dreptului la vot si, implicit, participarea cu drepturi depline la activitatea organizatiei.
Dupa evenimentele din decembrie 1989, Romania este, din nou, integrata in Organizatia Internationala a Muncii; la cea de-a 77-a Conferinta (iunie 1990) i s-a reacordat dreptul de vot si, implicit, statutul de membru cu drepturi depline.
In perioada 1991-1992, Biroul International al Muncii prin Biroul Regional pentru Europa a intreprins 14 misiuni in favoarea Romaniei, in materie de: libertate sindicala; relatiile profesionale - conflictele colective; protectia sociala; readaptarea profesionala a handicapatilor; asistenta pentru organizatiile sindicale etc.
Proiectul privind ,,Pregatirea si perfectionarea gestionarii intreprinderilor, in conditiile economiei de piata" desfasurat in anul 1992, a avut ca obiectiv principal spijinirea evolutiei Romaniei in trecerea la economia de piata prin dotarea intreprinderilor cu utilaje, introducerea unor metode de gestionare pe eficienta, rentabilitate, calitate.
Pentru a-si corela legislatia cu normele internationale au fost abrogate o serie de acte normative si au fost adoptate altele noi, conform cu conventiile Organizatiei Internationale a Muncii. Prin Legea nr.96/1992 a fost ratificata Conventia nr.144 din anul 1976 referitoare la consultarile tripartite destinate sa promoveze aplicarea normelor internationale ale muncii, iar prin Legea nr.112/1992 au fost ratificate Conventia nr.154 din anul 1981 privind promovarea negocierii colective si Conventia nr.168 din anul 1988 privind promovarea angajarii si protectiei contra somajului. Desigur ca va urma ratificarea si a altor conventii.
Se are in vedere, totodata, realizarea urmatoarelor proiecte:
- conceperea unei strategii pentru ocuparea fortei de munca;
- formarea de specialisti in gestiunea resurselor umane din administratia centrala si locala;
- elaborarea si finalizarea proiectului privind organizarea si functionarea inspectiei muncii.
Lista completa a conventiilor ratificate de Romania pana in prezent[26] este urmatoarea:
|
Nr. crt. |
Nr. conventiei |
Anul adoptarii |
Anul ratificarii de Romania |
Problematica |
||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
Durata muncii (in industrie) |
||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
Somajul |
||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
Protectia maternitatii |
||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
Munca de noapte (pentru femei) |
||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
Varsta minima (in industrie) |
||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
Munca de noapte a copiilor (in industrie) |
||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
Varsta minima (in munca maritima) |
||||||||||||||||||||
|
|
| Potrivit art. 182 alin. 1 C. civ. Elv., "Contractul de «casatorie poate fi incheiat inainte sau dupa celebrarea casatoriei".
|
