Delimitarea exceptiilor de procedura de inadmisibilitati

Delimitarea exceptiilor de procedura de inadmisibilitati

Legata de problema notiunii de fine de neprimire sau de nevaloare este si incercarea de a delimita exceptiile de procedura de inadmisibilitati, vazute ca o categorie de sine statatoare in randul mijloacelor de aparare. Forta de sectie a exemplului francez a determinat unii autori sa promoveze ideea necesitatii recunoasterii categoriei juridice a inadmisibilitatilor.[1] Resaactia, pe deplin justificata si bine argumnetata, nu a intarziat sa apara.

Teza era aceea ca "inadmisibilitatile constituie mijloace de aparare cu o natura juridica mixta: difera de apararile de fond - si se apropie de exceptiile de procedura - rpn obiectul lor difera de eexceptiile de procedura - si se apropie de aparariel de fond - rpin rezulatele lor", pentru ca, in final, sa fie cinsiderate exceptii peremtorii de fond[3]

Antiteza respinge constructia juridica precedenta aratandu-se, in esenta, ca se omite faptul ca inadmisibilitatile nu prin discutie fondul dreptului. Astefl, obiectul exceptiei de inadmisibilitate nu vizeaza numai dreptul reclamantului de a sesiza instanta. De asemena, aprecierea efectelor inadmisibilitatilor ca fiind mai energice decat cele ale exceptiilor dupa modul francez, nu este corecta in sistemul nostru; aceasta, deoarece, exceptiile nu au intotdeauna un efect provizoriu[4], iar inadmisibilitatile nu sting intotdeauna actiunea definitiv si irevocabil.

Trebuie deopotriva retinut ca in Codul de procedura civila se vorbeste de exceptii de procedura si exceptii de fond, astfel incat prin acceptarea unei alte clasificari s-ar incalca nu numai litera, dar si spirirul textului.[6]

In realitate, inadmisibilitatile nu au continut si o sfera de aplicabilitate a lor. Clasificarea exceptiilor procesuale in exceptiile de procedura si exceptiile de fond, ram'ne pe mai departe valabila, astfel incat inadmisibilitatile sunt fie din prima categorie, fie din a doua. In orice caz ele au ca punct comun o anumita solutie pe care o va pronunta instanta. In cazul admiterii lor, se va respinge cerera ca inadmisibila. "deci, notiuneaa de inadmisibilitate vizeaza nu exceptia, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumita modalitate de respingere a cererii. Se observa ca respingerea cererii ca inadmisibila este in legatura numai cu exceptiile dirimante, dar ca nu toate exceptiile dirimante duc la inadmisibilitate."[7]

Din practica judecatoreasca pot fi date ca exemple: exceptia de inadmisibilitate a recursului declarat impotriva unei hotarari invocabile - care este de fapt o exceptie de fond, pentru ca priveste exercitiul dreptului la actiune,[8]exceptia de inadmisibilitate a apelului /recursului facut impotriva unei incheieri premergatoare luata separat - este tot o exceptie de fond, exceptia de banecompetenta generala, in cazul in care o cerere este adresata instantei desi era in realiate de competenta unui organ al statului fara activitate jurisdictionala - este o exceptie de procedura.

In toate aceste cazuri observam ca se invoica o exceptie procesuala de fond sau de procedura - deci institutii juridice de sine statatoare si nu inadmisibilitati in sensul tezei critice. Comun este doar rezultatul : cererea este respinsa ca inadmisibila.