HIPERKERATOZA EPIDERMOLITICǍ SAU ICHTIOZA BULOASǍ

Copiii cu hiperkeratoza epidermolitica pot avea suprafete mari de piele descoperita si au periodic leziuni buloase, eritematoase, uscate si decojire. In timpul perioadei neonatale, bulele pot ocupa suprafete intinse aparute cu extensia partii descoperite si secundar creste riscul infectiei, septicemiei si mortii. Aceste leziuni ale tegumentului pot fi confundate cu cele din sindromul stafilococic cutanat

crustat sau epidermoliza buloasa. Antibioticele pot fi utilizate in prima luna de viata. In imediata perioada postnatala, acesti copii trebuie sa fie plasati in incinte izolate protective si monitorizate contra infectiilor. Agentii keratolitici sunt slab tolerati si doar descopera tegumentul fragil. Traumatismele trebuie sa fie evitate iar aplicarea preparatelor antibacteriene si unguentelor nonocluzive trebuie utilizata la nevoie.

Leziuniile buloase devin mai putin proeminente o data cu inaintarea in varsta si pot eventual sa dispara in totalitate. Hiperkeratizarea poate fi mai putin evidenta in prima saptamana de la nastere dar ulterior devine mai pronuntata, cu particularitate in zonele de flexie care sunt mai inchise, crustele cu negi adesea isi asuma un model cu striuri. Maceratia si colonizarea secundara cu bacterii pot avea ca rezultat un miros puternic neplacut ce poate fi dificil de eradicat. Imaginea histopatologica in hiperkeratoza epidermolitica determina diagnosticul si contine vacuole ale epidermei, anormal de mari, granule de keratina confluate, hiperkeratoza si un strat granular marit. Istoria exacta familiala obtinuta este critica, deoarece aceasta boala este mostenita ca o caracteristica dominant autozomala. Gena mutanta a hiperkeratozei epidermolitice a fost gasita in AND-ul ce codifica keratina 1 si 10.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

• anorexie, abatere, oboseala, paralizia laringelui

Diagnostic clinic - porc

• anorexie, miastenie, disfagie, cecitate
• depresie nervoasa, ataxie, astenie
• coma uremica - I.R.A.

Diagnostic clinic - pasari

• ataxie, astazie, pozitii anormale
• crize (tremor mercurialis) cu perioade de liniste
• moarte

Diagnostic clinic - caine

• voma, ., ataxie
• paralizia maseterilor
• hemoglobinurie

Diagnostic morfopatologic

• leziuni congestivo-hemoragice ale tubului digestiv, leziuni necrotice cutanate
• edem sau enfizem pulmonar
• degenerescenta miocardica, in encefal, maduva, nervii periferici
• scleroza renala si hepatica, .
• necroza maxilarului

Diagnostic de laborator

• pene
• continut gastric in forma acuta
• organe de stocaj - ficat, rinichi

• apa albuminata, carbume medicinal
• purgative saline
• tiosulfat de sodiu 10 %  i.v. 1 ml/kg mc
• Ca EDTA - tot i.v. 25 mg/kg mc la 8 ore
• D-Penicilinamina 30 mg/kg mc/zi

Diureza glucoza 10-20                      diureza neutra

Ser fiziologic

Vitamina C, K

Selenit de sodiu - pentru reducerea toxicitatii

INTOXICATIA CU MERCUR

1. Formele chimice ale mercurului sunt prezentate in Tabelul 17-3.
2. Surse (Tabel 17-4)
3. Expunere. Intoxicatia acutǎ si cronicǎ la animale este rarǎ datoritǎ disponibilitǎtii limitate a unor cantitǎti toxice de mercur. Cand intoxicatia cu mercur apare la animalele domestice, ea este cel mai des legatǎ de consumul accidental de produse mercuriale (neutilizate/invechite).
4. Toxicocinetica

1. Absorbtia

a. Mercurul anorganic

(1)   Inhalarea. Mercurul metalic (elementar) poate fi volatilizat sub forma de vapori

de mercur, care sunt liposolubili si pot fi absorbiti prin inhalare.

(2)   Ingestia. Mercurul metalic si sǎrurile anorganice de mercur sunt

absorbite  foarte lent din tractul gastrointestinal.

Tabel 17-3. Formele chimice ale Mercurului