Intoxicatia cu derivati ai pirazolonului

INTOXICATIA CU DERIVATI AI PIRAZOLONULUI

Introducere

Acest grup de medicamente are implicatii toxicologice ca urmare a reactiilor adverse (rar se semnaleaza intoxicatii acute). Cele mai frecvent folosite sunt fenilbutazona si aminofenazona, dar se pot folosi si oxifenbutazona si ramifenazona.

Toxicocinetica

Se absorb rapid la nivelul tubului digestiv, nivelul sanguin maxim fiind atins dupa cateva ore, caile de biotransformare fiind hidroxilarea si conjugarea.

Toxicodinamia

Derivatii pirazolonului pot fi toxici la nivelul sistemului nervos central, cardiovascular, renal, hepatic, hematologic.

Fenilbutazona

Fiind unul din cele mai timpurii antiinflamatoare nesteroidiene aprobate pentru uzul asupra cailor si cainilor, fenilbutazona este un derivat sintetic al pirazolonului, fiind o pulbere alba, cristalina, fara miros si fara gust initial. Este disponibila sub forma de tablete, pasta, gel sau formulatii parenterale.

Printre aplicatiile terapeutice majore se numara, in mod general, calmarea fenomenelor inflamatorii asociate sistemului locomotor (usurarea schiopatatului la cabaline) si ocazional, ca analgezic/antiinflamator, antipiretic la caini, bovine si suine. Ca aplicatii specifice, mentionam: tratamentul laminitei acute la cabaline, osteoartitei cronice la canide, sau spondilitei anchilozante, flebitei si gutei la oameni.

Administrarea fenilbutazonei este contraindicata la manji, ponei, sau la pacientii a caror fisa clinica cuprinde anormalitati hematologice, ale maduvei osoase, sau ulcer gastrointestinal.

Ca efecte adverse, se constata: la cai - eroziuni si ulcere orale si gastrointestinale, hipoalbuminemie, diaree, anorexie, edeme si nefropatii. La caini - retentie de sodiu si apa, incetinirea circulatiei sangvine, hepatopatii. La oameni - efecte asupra maduvei osoase (agranulocitoza, anemie aplastica), efecte renale si cardiovasculare (retentie de lichide pana la insuficienta renala acuta), hipotiroidism, si efecte gastrointestinale (dispepsie pana la ulcer perforat). Tratamentul cu fenilbutazona mai poate provoca reactii de hipersensibilitate, neuro-, hepato- si dermotoxicitate, fiind asociat cu aparitia purpurei si eritemului polimorf.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Injectarea intramusculara sau subcutanata poate provoca inflamatii sau necroze, iar administrarea intracarotidiana poate stimula sistemul nervos central, declansand convulsii.

Tratamentul trebuie sistat la aparitia primelor semne de reactii toxice (anorexie, leziuni orale, nivel scazut al proteinelor plasmatice, leucopenie sau anemie). In vederea reducerii efectelor adverse gastrointestinale, se pot administra sulfacrat, cimetidina, ranitidina sau misoprostol.

Manifestarile intoxicatiei acute cu fenilbutazona (la oameni) cuprind: acidoza respiratorie sau metabolica cu hiperventilatie compensatorie, convulsii, coma si hipertensiune acuta. Se pot institui semne clinice ale insuficientei renale (oligurie, cu hematurie si proteinurie), hepatice (hepatomegalie si icter), depresia maduvei osoase, si ulcerarea tractului gastrointestinal. Alte simptome includ: greata, voma, dureri abdominale, simptome neurologice si psihiatrice, edem, hipertensiune, cianoza. La caini se constata frisoane, voma, anorexie, diaree si moarte.

Nu exista un antidot specific, trebuind urmata procedura standard in caz de supradoza: lavaj intestinal, administrarea intravenoasa de diazepam in vederea suprimarii convulsiilor, tratamentul circulatorii si respiratorii, reechilibrarea hidroelectrolitica.

Printre medicamentele cu care fenilbutazona poate interactiona se numara furosemidul, sulfonamide, penicilina G, penicilamina, fenitoina, tolbutamid, alte medicamente hepatotoxice sau antiinflamatoare nesteroidiene, si warfarina (marind riscul unei hemoragii).

Aminofenazona

Intoxicatia acuta cu aminofenazona se manifesta prin tulburari nervoase, hipotensiune, uneori insuficienta renala acuta sau paralizie respiratorie.

Efectele adverse ale aminofenazonei sunt methemoglobinemia si leziunile cutanate. Cele mai grave efecte adverse produse de acest medicament sunt leucopenia si agranulocitoza. Se mai semnaleaza manifestari alergice cutanate si retentie hidrica.

Concluzii

Derivatii pirazolonului se folosesc astazi mai ales in tratamente antiinflamatoare la cabaline, existand putine motive pentru a fi folosite in cazul cainilor.

Sunt contraindicate animalelor hipertensive, cu afectiuni hematologice, renale, ale maduvei osoase sau ale tractului gastrointestinal, ele putand determina anorexie, vomismente, dureri abdominale, incetinirea circulatiei sangvine, hipoalbuminemie, diaree, eroziuni sau ulcere gastrointestinale, uneori hemoragii sau perforatii, tulburari hematologice, afectiuni renale cu retentie hidrica si posibilitatea aparitiei unor accidente cardiovasculare.

Pot interactiona cu alte medicamente sau cu altera rezultatele unor examene de laborator, si nu trebuie administrate injectabil intramuscular, subcutanat sau intracarotidian.

Bibliografie selectiva

Crivineanu, Victor; Crivineanu, Maria; Rapeanu, Mitica (1996) - Toxicologie Sanitara-Veterinara, Ed. CORAL SANIVET

Plumb, Donald C. (2008) - Plumb's Veterinary Frug Handbook, 6th Edition, Ed. Wiley-Blackwell

Maddison, Jill E; Page, Stephen W; Church, David B (2008)- Small Animal Clinical Pharmacology, 2nd Edition, Ed. Saunders Elsevier

Editor in chief Wexler, Philip - Encyclopedia of Toxicology, 4 Volume Set, 2nd Edition, Ed. Elsevier

Editor Klaassen, Curtis D. (2001) - Casarett and Doull's Toxicology - The Basic Science of Poisons, 6th Edition, Ed. McGraw - Hill