'haiducii dobrogei” - nicolae ciolacu

,,HAIDUCII DOBROGEI”

Nicolae Ciolacu

O carte a ethosului popular

icolae Ciolacu apartine ramurii macedonene a neamului romanesc, pentru care simplul fapt de a trai a insemnat intotdeauna a lupta. intr-o asemenea conditie nu mai lupti pentru viata, ci pentru supravietuire. Venit din muntii Rodopi pe meleagurile Dobrogei in perioada colonizarii cu armani, Nicolae Ciolacu preia inca din adolescenta traditia eroica a stramosilor sai. Aparandu-si patrimoniul etnic si spiritual in Macedonia, unde i-a dus emigratia masiva de acum saisprezece secole si mai bine, armanii au fost nevoiti sa-l apere din nou in vatra lor originara, Romania, constransi sa raspunda bandelor de comitagii. Astfel, batalia la care vor participa ceva mai tarziu in cadrul Miscarii Legionare, de starpire a politicianismului din tara, continua si dupa 1944 o linie istorica inceputa in negura vremii si afirmata permanent.

imboldit de amintirea luptelor purtate ca soldat al Legiunii si sfasiat de dorul de tara, Nicolae Ciolacu destainuie o inlantuire de instantanee traite candva la superlativul tensiunii, a caror reminiscenta, pe malul vestic al Atlanticului, unde isi indura exilul, il ajuta sa redevina la fel de viu sufleteste ca odinioara in Romania. intalnim in paginile cartii lui numele unor viteji ce ne trezesc irepresibile indatoriri: Grigore Pihu, Gogu Puiu, Nicolae si Dumitru Fudulea, Spiru Bujgoli, Mihai Ergoveanu, Enache Perifan, Mihai Tutungiu, Gheorghe Sgura si altii nu mai putini bravi. Dar si nume de asezari: Silistra, Cainargeaua Mare, Caragiat, Curtbunar, Alafat, Cobadin, care dincolo de recenta lor instrainare, ne redesteapta drama pamantului romanesc, bantuit secole de-a randul de navalitori si sistematic alienat in fiinta lui romaneasca.

Cine vrea sa aiba efectiv o imagine veridica si familiara despre Miscarea Legionara, paginile acestea, prin ingenuitatea expresiei dar si prin autenticitatea lumii de la tara pe care o evoca, il vor indrepta pe drumul cel bun. Autorul lor nu ar putea fi banuit ca face parte dintr-un serviciu de propaganda al Legiunii. Taran din cel mai nealterat mediu satesc, nu vrea sa fie altceva nici chiar dupa un indelungat contact cu orasul. Si nici nu poate fi asezat printre cei ce ar fi avut o contributie majora sau un rol de prim plan in perpetuarea crezului legionar, ca sa se simta obligat sa-i pledeze cauza. El scrie si povesteste din nevoia de a-si retrai partea cea mai importanta din viata. Presentimentul secret ca nu peste mult va da seama de ea il determina sa o infatiseze asa cum a fost in perioada ei cruciala. Si nu se pregateste sa apara inaintea unei instante lumesti, care poate fi inselata, ci a lui Dumnezeu insusi, despre care educatia lui crestina l-a invatat ca nu poate fi imbrobodit, chiar daca oamenii intra in complicitate cu propriul lor cuget. Dar mai presus de orice, scrie din constiinta obligatiei fata de sine si fata de camarazii sai cu care a haiducit in timpul stapanirii comuniste, de a aduce la cunostinta lumii epopeea inclestarii lor in slujba neamului. intr-un cuvant, suntem in fata unor marturisiri prin care autorul vrea sa se revada pe sine la o varsta cu neputinta de reeditat si in cadrul unei istorii tragice, dar tot atat de fascinante prin singularitatea peisajului uman si indarjirea cu care a fost faurita.

Printre altele, cititorul va afla, in cursul evocarii propagandei electorale din 1937, cat de categoric se situa Legiunea deasupra demagogiei, violentei, sovinismului si tuturor practicilor rasiste, dar si cu cata bestialitate si in ce dispret al legilor procedau guvernantii de atunci impotriva ei, desi lor le revenea, in primul rand, sa le respecte. Chiar daca ar parcurge numai paginile rezervate acestei perioade, orice spirit nepartinitor si-ar da seama cat de jalnic si nedrept este rechizitoriul pe care-l fac procurorii de astazi Miscarii Legionare, imputandu-i ceea ce n-a facut si contestandu-i ceea ce a reusit sa realizeze cel putin in ordinea morala.

Amintirile graviteaza insa in jurul luptelor pe care le-a dus in Dobrogea rezistenta nationala impotriva cotropitorului sovietic. Poate mai mult decat in orice parte a tarii, solidaritatea oamenilor a fost acolo compacta. Faptul acesta nu exclude totusi exceptiile. Veacurile de stapanire straina si actiunea de coruptie insidioasa exercitata de elementele paturii suprapuse au dat roade si in acest tinut, dar la o cota mult mai scazuta decat in alte parti. Astfel, Dobrogea se impartise atunci intr-o masa romaneasca credincioasa comandamentelor nationale si o minoritate a cozilor de topor care, sustinuta de armatele sovietice, reusea sa tina sub teroare intregul teritoriu. Din nenorocire, fenomenul se manifesta oriunde, ca unul din efectele progresului tehnic care permite puterii executive, oricat de nepopulara ar fi, sa stapaneasca printr-o superioritate militara multimile neinarmate. Inechitatea acestui raport artificial de forte a dobandit aspecte dramatice in rezistenta anticomunista din Dobrogea.

Nicolae Ciolacu, dupa cum bine se vede, nu este si nu pretinde a fi un scriitor de meserie. Si-a asternut amintirile nu dintr-o vocatie literara, si cu atat mai putin din dorinta de a fi autor de carti. Marturisirile lui raspund unui legamant fata de cei ce si-au dat viata intr-o lupta in care putea si el sa cada. Marturiseste pentru ei, ca fapta lor sa intre in panteonul posteritatii. Si cum prin formatia sa naturala nu se indeletniceste cu reflectii si idei, ci traieste sub imperiul faptelor, succesiunea lor din Haiducii Dobrogei iti patrunde in suflet ca un torent de imagini, cu o cascada de intamplari rascolitoare. Calitatea lor emotionala nu sta in mestesugul autorului, ci in puterea cu care le traieste.

Fara sa fac pronosticuri, cred ca doua capitole isi vor gasi pentru totdeauna loc in analele luptelor noastre de eliberare: episoadele inchinate lui Gogu Puiu si Nicolae Fudulea. Sunt, daca pot spune asa, sfinte obsesii ale autorului care, dupa lectura cartii, devin si ale noastre. Sa nu ignoram ca acesti oameni si-au dat bine seama ca au pornit pe un drum fara intoarcere. Ca la capatul lui ii va astepta mai degraba moartea vanatului haituit decat victoria. Pas cu pas, ziua si noaptea, traiau in umbra mortii. Pentru inaltul lor sentiment al indatoririi fata de pamantul strabun, pentru decizia realista si rapida, pentru taria refuzului de supunere la tiranie si pentru temeritatea lor, toate invaluite intr‑un permanent dispret al mortii care atinge in aceste episoade maretia unei epopei, se cuvine sa-i asezam in rand cu martirii si eroii de frunte ai neamului.

Mircea Nicolau

Cuvantul editorului

i multumim lui Dumnezeu ca ni l-a pastrat in viata pe camaradul Nicolae Ciolacu, singurul supravietuitor al vitejilor Haiduci ai Dobrogei, ca sa ne aduca aceasta mareata marturie a inclestarii lor pe viata si moarte cu fiara rosie, lucru pentru care ii suntem profund recunoscatori.

Cu contributia camarazilor sai din sudul Floridei am cumparat cel mai simplu word-processor, cu ajutorul caruia parintele Romulus Radu, ajutat de dl. Vasile Timis, au facut prima stilizare a manuscri-sului ce ne-a fost incredintat, dupa care dl. Timis i-a dat prima forma grafica. Noi toti ne exprimam bucuria de a fi avut prilejul sa participam si sa contribuim la publicarea acestei valoroase carti, care ne dezvaluie atat calvarul taranului dobrogean din faza de pregatire a colectivizarii, cat si inclestarea lui pe viata si moarte de-a lungul domniei acestui regim in fruntea caruia s-a cocotat o coalitie a tuturor dusmanilor interni si externi ai neamului romanesc si care, pentru aplicarea terorii, si-a asociat toti criminalii, toti infractorii de drept comun si toate cozile de topor pe care hoardele barbare pripasite pe meleagurile noastre de-a lungul veacurilor le-au lasat in urma.

La indemnul camaradului Ciolacu fac propunerea ca, pe viitor, in lista mortilor la deschiderea sedintelor legionare sa fie pomeniti si Haiducii Dobrogei, care si-au dat viata pentru neam in cel mai desavarsit spirit legionar.

Iulie 1995

Traian Golea

Colectia „Omul Nou”

Introducere

u m-am nascut in comuna Lojene, Macedonia, partea care apartine acum Bulgariei, in muntii Balcani. La un an dupa ce m‑am nascut, in anul 1911, bunicul meu Nicolae I. Ciolacu, cu cei trei baieti: Mita, Hristo, tatal meu Iancu, singurul care era insurat, si cele sase fete s-au mutat in muntii Rodopi din sudul Bulgariei, care la fel a fost candva a Macedoniei, aproape de orasul Plovdiv, pe malul raului Marita. Orasul acesta denumit de bulgari Plovdiv, turcii il numesc Filibei, iar grecii Filipoli. Este un oras vechi, milenar, si se spune ca isi trage numele de la imparatul Filip, tatal lui Alexandru cel Mare, zis Macedon.

Eu nu ma pricep la multa istorie, dar se zice ca Alexandru Macedon, cand isi pregatea oastea pentru razboi sa porneasca spre estul Asiei, majoritatea cailor de calarie si de lupta i-a importat de la dacii din nordul Dunarii. Caii acestia nu erau tocmai mari, dar erau rezistenti si tare iuti la fuga.

Bunicul, dupa ce s-a mutat in muntii Rodopi, s-a stabilit in comuna Rachitova, la poalele muntelui Sutca. El si familia lui s-au apucat de lucru in singura meserie cunoscuta, crescutul oilor si carva-nitul, adica transportul cu caravane de cai. Fiecare familie de armani avea cate zece pana la cincisprezece cai si carau cu chirie diferite marfuri ca: samare, scanduri etc. De la munte carau la comunele de la campie din produsele lor de la oi, iar de la ses aduceau saci cu grau si diferite cereale, iar din ceea ce castigau cu transporturile isi intretineau familiile. Muntii Rodopi se intind pe cateva sute de kilometri si peste tot erau impanziti numai cu familii de armani. Foarte putine familii de armani erau asezate prin comunele sau satele de la poalele muntilor; daca erau cincisprezece familii. La fiecare 10 sau 15 kilometri pe munti gaseai catune, sau calivi, de armani. Calivile se compuneau din 40 sau 50 de familii, iar in fruntea unei CALIVI era un gospodar fruntas, care se numea CHIHAIE.

Armanii nostri de pe muntii Rodopi duceau o viata de nomazi. Pe la 15-20 august incarcau tot bagajul pe samarele cailor, la fel copiii si batranii erau asezati pe samare. Tinerii si cei apti plecau in urma cardurilor de oi si a caravanelor de cai si se opreau la Marea Marmara, ce comunica cu Marea Mediterana si unde nu prea era iarna. Mai tot timpul anului prin acele locuri oile puteau sa pasca iarba verde. De la muntii Rodopi calatoria tinea cam 20 de zile, cu scurte popasuri. Dupa ce iernau acolo, in primavara, prin luna lui aprilie, din nou bagajele, copiii si batranii pe samarele cailor si din nou la drum spre Muntii Rodopi. Pe drum, daca ii prindea o ploaie, numaidecat intindeau corturile unde isi adaposteau familiile. Viata nu era tocmai usoara, ci dimpotriva, era grea si aspra. Dar aceasta era situatia si trebuia sa ne obisnuim cu ea si sa o suportam asa cum era, aspra, dar frumoasa.

Multi ani s-a trait sub Imperiul Otoman, dar marea majoritatea a amanimii de pe Muntii Rodopi erau analfabeti, nestiutori de carte, pentru ca nu exista nici un fel de scoala pe toti Rodopii. Nici dupa eliberarea Bulgariei de sub Imperiul Otoman nu au avut parte de scoli. S-au bucurat armanii ca au scapat de turci, crezand ca fiind sub bulgari, care sunt crestini, le va fi mai bine, dar s-au inselat amarnic.

Sub Imperiul Otoman nu se facea nici o deosebire intre crestini, pentru ei toti crestinii erau ghiauri. Dar sub Imperiul Otoman, toti Muntii Rodopi erau plini de milioanele de oi si de cai ale armanilor. Odata pe an, vara, autoritatile otomane isi trimiteau zapcii (perceptorii) pe la locuitorii muntilor, respectiv armanii, si incasau asa zisul OTLAC PARASA (bani pentru pasunat) si apoi nu-i mai vedeai decat anul urmator.

Dar de cand au ajuns sub autoritatile bulgare, Muntii Rodopi au primit alta destinatie decat cea a pasunatului. Orice poiana si orice valcea au fost semanate si impadurite cu puieti.

A inceput oprelistea: aici nu aveti voie cu oile, dincolo nu aveti voie cu caii si, cum vitele nu le puteam tine flamande, ne mai furisam pe ici pe colo ca sa ne hranim animalele. Dar autoritatile, care pazeau, au inceput cu procese pe la tribunale, cu amenzi grele si armanii au inceput a fi secatuiti de bani. Au fost nevoiti sa-si vanda pe un pret de nimic animalele dragi, care erau singura sursa pentru existenta familiilor lor. Deci armanii au ajuns la sapa de lemn, ca sa nu zic muritori de foame, tanjind dupa vremurile bune din trecut.

Dupa primul razboi mondial, in 1918, Romania, odata cu noile frontiere, a primit Cadrilaterul din Dobrogea cu judetele Caliacra si Durostor, cu orasele Bazargic si Silistra. Dupa anul 1920, guvernul roman de la Bucuresti a trimis delegati la Sofia ca sa discute cu guvernul bulgar problema macedo-romanilor, de asemenea cunoscuti ca armani, care sunt in majoritate in muntii Rodopi, astfel incat toti cei care sunt imprastiati prin Bulgaria sa fie colonizati in Cadrilater.

Nu stiu ce a fost: a fost o coincidenta sau o porunca a vremii, ori a fost un miracol sau un destin, caci din senin s-a trezit in noi constiinta nationala, ca sa-i cautam pe fratii nostri de peste Dunare, de care am fost despartiti nimeni nu stie cum, timp de secole.

in 1926, intr-o zi frumoasa de primavara din luna aprilie, circa 40 de familii de armani din Bulgaria am fost repatriati, fiind plasati in comuna Cociular. Fiecare familie a primit cate zece hectare de pamant arabil si ne-am apucat de plugarie, o meserie noua pentru noi, crescatori de oi, cai si carausi de marfuri.

Am fost multumiti cu agricultura, dar si aici macedo-romanii s-au ocupat cu cresterea oilor si a altor vite. As vrea sa mentionez, in cele ce urmeaza, cum am devenit legionar, sef de cuib si mai tarziu sef de garnizoana.

intr-una din duminici, mai multi batrani sedeau la umbra unui pom la taifas. intre ei era si nea Costa Americanu, care fusese mai multi ani in America si de cand s-a intors acasa i-au pus numele de „Costa Americanu”. Era un om sfatos, mai umblat si cetit decat toti cei de fata. A inceput sa ne povesteasca urmatoarele: Fratilor, sa va spun o povestioara foarte interesanta cu armanii din Muntii Rodopi si cu Tara Romaneasca. Am luat un scaun si am stat langa nea Costa sa ascult povestioara. Vreau sa fac aici o mica lamurire. Noi, armanii, oamenilor din inalta societate, cum ar fi mosierii, boierii etc., le spuneam IEMBUR. Si nea Costa incepe sa povesteasca.

Dupa ce Imperiul Otoman nu s-a mai amestecat in treburile Tarii Romanesti, Moldova s-a unit cu Tara Romaneasca si s-a facut o tara mare si puternica. in acele timpuri un iembur din Bucuresti, nu i-am retinut numele, pe cont propriu si din initiativa lui personala a vizitat pe armanii din muntii Rodopi-Macedonia. A ajuns la catunul Binderiu si a intrebat pe careva dintre armani: Cine este seful acestui catun? Domnu iembur, i-au raspuns, asta nu-i catun, iasti calivi. Iar Goga Birbelu este chihaelu. S-au dus la el si i-au spus: Vino, ca te chiama un iembur. A venit Goga Birbelu si dupa ce s-au recomandat si au facut cunostinta, domnul iembur a zis: Eu am placerea si dorinta sa vizitez pe macedoromani, armani cum va spuneti voi. Vreau sa cunosc datinile, obiceiurile si viata armanilor din Muntii Rodopi.

Chihaelu Goga Birbelu l-a poftit pe iembur la familia lui, unde i-a oferit o camera. Domnul iembur a stat peste 20 de zile la calivi Binderlu si l-au plimbat si pe la alte calivi, Crivareca, Sufanlu, Cadarea etc. A luat parte la o logodna si la o nunta. Domnul iembur a scris toate datinile si obiceiurile armanilor. inainte de plecare l-au invitat la un izvor cu apa rece, unde au venit mai multi sateni si au pus la frigare cativa miei si s-au ospatat cu mare bucurie. La plecare i-au pus domnului iembur in desagi cateva roate de cascaval armanesc, pastrama de berbec (ratal) si pastrama de caprioara. Goga Birbelu si alti armani calare pe cai l-au insotit pana la marele oras Stambul. Acolo si-au luat la revedere de la fratii armani, cu promisiunea ca Goga Birbelu o sa-i intoarca vizita la Bucuresti in vara urmatoare.

Goga Birbelu s-a tinut de cuvant si s-a dus la Bucuresti, unde iemburul l-a primit cu mare fast. I-a oferit una din acele camere luxoase, cum Goga Birbelu nici in vis n-a vazut asa ceva. Fel de fel de aparate si telefoane, tablouri etc., iar pe jos numai covoare persiene, incat Birbelu nu stia cum sa mearga sau sa calce pe ele. L-a plimbat prin mai multe orase, pana si la vestitul Iasi l-a dus, sa-i arate monumente si frumuseti romanesti.

Dupa ce s-au intors la Bucuresti, prin editii speciale, ziarele anuntau ca sunt mari dezbateri in Camera Deputatilor. Domnul iembur l-a luat pe Goga Birbelu la Parlament si l-a asezat pe scaun langa dansul. Era vorba ca guvernul a cerut tuturor prefecturilor situatia recensamantului din anul trecut si cresterea populatiei pe anul curent. Cand au terminat prefectii cu recensamantul, s-a trecut la alte legi si proiecte. Atunci, Goga Birbelu a scos un pistol de la chimir si a tras in sus. Detunatura a fost asa de puternica incat s-a crezut ca a fost pusa o bomba. Deputatii au inceput sa fuga, unii s-au ascuns pe sub banci, pe sub mese. Fiecare cauta sa se puna la adapost. Politia a venit sa-l aresteze, dar in acel moment domnul iembur s-a opus si a zis: Nu-l arestati. El este omul meu si eu raspund de el. Este conducatorul unui catun de aromani, macedo-romani din Muntii Rodopi. Sa-l intrebam ce motiv are si care este pricina pentru care a tras.

Goga Birbelu s-a ridicat cam incruntat si suparat a inceput: Da, am tras pentru ca am mare motiv. Ati vorbit de cata populatie este in toate judetele, dar nu ati vorbit si de fratii vostri de dincolo de Dunare, din Muntii Rodopi, si cata populatie este acolo. Ati uitat ca sunt frati cu voi. Da, am tras fiindca am vrut sa protestez, dar n-am avut alta cale decat am tras cu pistolul meu. Cel mai bun protest ca sa auda toti fratii din tara aceasta, ca si noi suntem fratii vostrii, sa stie toata lumea ca existam si noi.

Goga Birbelu avea pistolul incarcat cu iarba de pusca si indesata pe teava cu calti, iar cand a tras, Camera s-a umplut de fum si detuna-tura a fost asa de puternica incat s-au speriat toti, cu toate ca nu era nici o primejdie, incarcatura de pistol nu prezenta nici un fel de pericol.

Atunci, presedintele Camerei Deputatilor a luat cuvantul si a zis: Domnilor, de cate ori s-au votat aici legi si proiecte, niciodata nu s-a pus in discutie problema romanilor din Peninsula Balcanica, unde viata lor este vitrega si se duce o lupta de deznationalizare si asimilare a lor. Protestul domnului Goga Birbelu il consider normal si legal. in numele legii cer deci ca domnul Goga Birbelu sa fie liber si nestingherit de nimeni.

Cunostinta cu Legiunea

m amintit ca 40 de familii de macedoneni ne-am stabilit in co-muna Cociular, judetul Durostor, Dobrogea, fiind colonizati aici si improprietariti, fiecare familie cu cate 10 hectare de pamant arabil.

Odata cu noi au mai venit in acea comuna si vreo 16 familii din Vechiul Regat, carora le ziceam „ragateni”. intre acestia erau invata-tori de scoala primara, functionari la primarie, padurari si jandarmi. Pana la numarul de 400 de familii, cat avea comuna, ceilalti erau bastinasii: turci, bulgari etc.

Noi colonistii ne-am pus pe treaba si ne-am propasit frumos, asa ca in scurt timp, avand un pamant bun si destul de productiv pentru agricultura, ne-am construit case, grajduri, hambare, cocini, porum-bare si ne-am ingradit curtile. Si apoi ne-am facut rost si de carute, de cai, am crescut oi, porci si tot felul de pasari si, in sfarsit, am devenit unii dintre cei mai de seama gospodari ai comunei.

in anul 1933, intr-o zi de aprilie, era o zi frumoasa si calda de primavara, au venit la noi in comuna Toma Babu si Gheorghe Pitulia, amandoi elevi de la liceul superior. S-au oprit in centrul comunei, la cafeneaua lui Sima Mina, unde eram adunati mai multi romani la taifas. Au intrat in vorba cu noi si ne-au spus cine sunt ei si ca ar vrea ca sa ne vorbeasca. Dar ar dori ca toti romanii sa vina la cafenea, pentru ca au ceva foarte important pentru noi colonistii de aici. Repede ne-am anuntat unul pe altul si ne-am adunat destui la cafenea si am intrat intr-o camera separata unde eram numai noi, romanii.

Atunci unul dintre elevi, Toma Babu, a luat cuvantul si ne-a vorbit: ,,Noi, romanii, cu totii suntem frati si deci trebuie sa ne intelegem si sa fim uniti cu totii, cand neamul nostru romanesc este cotropit si amenintat de straini. Tot comertul si toata industria au incaput pe mainile strainilor si in primul rand ale jidanilor, care sunt cea mai mare plaga pe capul tarii noastre. Toata Moldova este impanzita de jidani si mai ales orasele. De la cel mai mare magazin si pana la cea mai mica dughiana de maruntisuri, nu gasesti nici o firma romaneasca, toate sunt numai ale jidanilor.

Iar in Bucuresti, jidanii au ajuns atat de puternici incat ei dicteaza politica Romaniei mana in mana cu toate partidele politice. Lozinca lor este: pleaca ai nostri, vin ai nostri. De multe ori ii vezi pe jidani plimbandu-se pe Calea Victoriei cu romani jidoviti si, trecand pe langa Palatul regal, jidanii le spun la romani, mai in gluma, dar mai mult in ironie si in deradere: Voi aveti un rege, dar noi avem o regina! (desigur ca faceau aluzie la Lupeasca, evreica). Nici un politician nu se sinchiseste sa ia masuri pentru taranul roman, care nu poate sa-si plateasca impozitele la perceptie si nici sa-si imbrace copiii, care umbla rupti de haine si flamanzi, vorba poetului: Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta in poarta.

in aceasta situatie tragica si de grea cumpana la care a ajuns neamul nostru romanesc, s-a ridicat ca un munte, ca o stanca de granit un fiu al Moldovei: CORNELIU ZELEA CODREANU, ca sa scape tara de jidovime, de iobagie, de angarale si de bancile liberale. A luat fiinta Miscarea Legionara - GARDA DE FIER - sub conducerea si initiativa Capitanului nostru, fiu al Moldovei. Corneliu Z. Codreanu a suferit inchisori, batai, schingiuiri, tarat in lanturi de catre politia guvernelor corupte si vandute capitalului strain. Atat guvernantii, cat si cei din posturile inalte au acceptat argintii lui Iuda si s-au lasat atrasi in mocirla politicianismului corupt. Dar Capitanul nu a acceptat si nu s-a lasat ademenit sa fie compromis de argintii vanzarii si de onoruri patate, ci a ramas ca o stanca neclintit, hotarat si darz, sa lupte ca sa izbaveasca neamul romanesc de primejdii, de vanzari si de nevoi.

Nici in Silistra noastra nu era mai bine, (Silistra era capitala judetului Durostor unde noi ne vindeam cerealele), aceiasi samsari straini ii gaseam si aici ca: Azarbagian, Dicman, Tulia, Hersinbai, Hristu Bobe etc. Asadar, acestia fiind straini de neamul nostru romanesc si uniti intre ei, ne luau cerealele pe un pret de nimic si in curand am fi ajuns, ca moldovenii, la sapa de lemn”.

Colonistii din Dobrogea

ici noi, colonistii din Dobrogea, nu aveam o soarta mai buna. Din cauza politicianismului putred si corupt, eram mereu in mare primejdie si nesiguranta.

in comuna vecina, Cacina, un fruntas si delegat al comunei, Hristu Gheorghe, a fost asasinat de catre bandele de comitagii iredentisti bulgari, iar in comuna Alfatar, doi frati padurari, Florea si Marin, au fost asasinati de catre comitagii si au ramas in urma lor sapte copii orfani si doua vaduve. in comuna Robagi au fost taiati doi copii; in comuna Stajaru au taiat urechile unei femei si i-au jefuit casa; in comuna Chiosiaidin a fost asasinat colonistul Hristu Stere, iar in orasul Bazargic a fost asasinat avocatul Patoni, precum si alte numeroase asasinate comise in Dobrogea de catre comitagii bulgari. Guvernele noastre romanesti, corupte, nu au luat nici o masura pentru siguranta si apararea noastra, a colonistilor macedoneni din Dobrogea.

De aceea, singura speranta pentru noi colonistii era acum Miscarea Legionara, Garda de Fier, de sub conducerea Capitanului nostru, Corneliu Z. Codreanu, care isi punea inima si sufletul pentru salvarea neamului romanesc de la tradarea si coruptia guvernelor.

Noi, toti cati am fost prezenti in cafeneaua lui Mina Sima, am fost foarte impresionati de vorbirea tanarului Toma Babu si ne-am inscris fara zabava, tineri si batrani, in Miscarea Legionara si imediat s-au format cuiburi. Eu am fost ales sef al unui cuib, iar Dumitru Batcu a fost ales sef de cuib si de garnizoana.

Am inceput activitatea cu mare entuziasm, cu sedinte, cotizatii si cantece legionare. Aceasta a durat pana in luna decembrie 1933, cand s-a intamplat asasinarea lui I.G. Duca, prim-ministru liberal.

A inceput prigoana impotriva legionarilor si jandarmii se inte-resau peste tot cine face parte din aceasta organizatie. Au trimis pe la fiecare dintre noi sa ne prezentam la postul de jandarmi. Noi, care nu stiam ce este prigoana, ne-am dat de veste unii altora, ne-am imprastiat ca puii de potarniche si ne-am ascuns fiecare pe unde am putut.

in comuna noastra Cociular, delegat si primar al comunei era Sima Mina, proprietarul cafenelei unde noi ne-am organizat in cuiburi legionare. Acesta era mare liberal si bun prieten cu Tascu Pucerea, prefectul judetului Durostor, dar totodata si mare dusman al Miscarii Legionare. Ori de cate ori se adunau mai multe persoane in cafenea, el incepea sa vorbeasca de rau Miscarea Legionara, spunand ca legionarii sunt comunisti si la indemnul lui jandarmii ne prigoneau si mai tare. Eram hartuiti intr-una si chemati mereu la postul de jandarmi si ne tot spuneau: de ce cantati si de ce tot vorbiti prin comuna de Miscarea Legionara.

Procesul Capitanului

upa cum se stie, in primavara anului 1934, guvernul liberal, care urmarea sa defiinteze Miscarea Legionara, a intentat un proces Capitanului ca fiind vinovat de asasinarea primului ministru I.G. Duca. Procesul s-a dezbatut la un tribunal militar din Bucuresti. Garda de Fier a fost scoasa in afara legii, iar Capitanului i s-a interzis sa faca politica un an de zile. A trecut anul 1934 si noi ne-am manifestat mai putin si mai pe ascuns.

in primavara anului 1935 a inceput reorganizarea Miscarii Legionare si astfel a luat fiinta Partidul „Totul pentru Tara”. Ca sef al partidului a fost ales domnul general Cantacuzino Granicerul. Capitanul a ramas sef spiritual al Miscarii Legionare.

Activitatea noastra legionara

and s-a inceput reorganizarea Miscarii Legionare pe intreaga tara, au venit la noi in comuna doi studenti, Spiru Bujgoli si Spiru Popescu, care au fost trimisi de la sediul legionar judetean prin mai multe comune pentru reorganizarea judetului. Dumitru Barcu a fost sef de cuib legionar, dar fiind finul lui Mina Sima, primarul comunei si mare dusman al Miscarii Legionare, s-a retras din miscare si a devenit si el dusmanul nostru. Din cauza lui s-au retras din miscare mai multi tineri, fiindca peste tot prin comuna si pe la primarie vorbeau numai de rau Miscarea Legionara.

Studentii, dupa ce s-au interesat despre situatia noastra din comuna, m-au rugat sa chem pe baietii care au ramas legionari. Au venit o serie de baieti cu care am format un nou cuib, la care i-am dat denumirea de „Cuibul Uragan”, iar eu am ramas sef de cuib si sef de garnizoana. Dau aici numele camarazilor care faceau parte din acest cuib:

Ciolacu Nicolae   Stere N. Scamanghia

Constantin St. Mino                             Scoca G. Dimciu

Iancu Dumitru     Daicu G. Costea

Iancu D. Onbas    Bepa P. Nicolae

Vasile St. Onbas

S-a facut un proces verbal cu activitatea noastra de cuib, am platit cotizatia din toamna anului 1933. Tot timpul cat nu s-a putut activa pe fata, s-a activat mai pe ascuns, pana in primavara anului 1935, cand a inceput reorganizarea Miscarii Legionare. Dupa aceea ne‑am salutat si ne-am despartit, Spiru Bujgoli si Spiru Popescu au plecat mai departe prin alte comune ale judetului, iar noi localnicii urma sa ne continuam munca legionara.

Activitatea legionara

e data asta am inceput sa activam mai bine si mai temeinic, de acuma devenisem si noi legionari mai vechi si mai cu experienta, trecusem si noi prin prigoana, adica muntele suferintei. Tatal camaradului Doiciu Costea avea doua case, cu doua curti, din care ne‑au dat o camera unde ne-am facut sediul legionar. Dupa ce am curatit si am varuit, am dus acolo o masa, o banca si cateva scaune, iar pe peretele dinspre Rasarit am pus o candela. in fiecare sambata seara cand ne adunam la sedinta, inainte sa depunem jurmantul, aprindeam candela, iar deasupra candelei strajuia icoana Arhanghelului Mihail, pe care ne-o procurasem de la sediul legionar din Silistra.

Punctualitate si initiativa

m inceput sa tinem regulat sedinte legionare, in fiecare sambata seara. O prima initiativa pe care am luat-o, am cautat sa ne insusim punctualitatea, adica sa respectam ora pentru care ne-am hotarat sa ne adunam la sedinte.

intr-una din sedintele noastre am discutat ce am putea face spre a imbunatati comuna noastra. Ne gandeam, de exemplu, la facerea unui pod, un drum, ori o fantana etc. in sfarsit, ne-am decis ca pentru inceput sa indreptam un drum comunal. intr-o zi ne-am adunat toti camarazii in centrul comunei, cu lopeti, cu cazmale, sape, ne-am incolonat si cu cantecul Stefan Voda al Moldovei am pornit spre tinta noastra. Ne-am dus langa un deal, unde drumul avea un povarnis mare si caii se urcau foarte greu cu carutele pe el. Am sapat drumul si l-am netezit in cateva zile, facandu-l mai accesibil pentru carute.

La o alta sedinta ne vine ideea ca cimitirul comunei noastre ar avea nevoie ca sa fie pus la punct. Cimitirul avea gardul stricat, iar inauntru crescuse lastaris de stejar si de salcami si cand intrai in cimitir,aveai impresia ca esti intr-o padurice. Femeilor le era frica sa merga singure la cimitir, mai ales ca a iesit vorba ca au aparut bandele de comitagii bulgari prin unele localitati si au jefuit lumea.

Totul fiind pregatit, intr-o zi ne-am adunat cu totii cu lopeti, cazmale si in plus am luat si tarnacoape si ne-am dus la cimitir. Am inceput sa defrisam locul si in cateva zile am scos o gramada de buturugi pe care le-am dus la targ si le-am vandut, iar banii i-am depus pentru Miscare.

Dupa ce am curatit toata buruiana din cimitir, am reparat si gardul cimitirului de jur imprejur si, cand am terminat si cu aceasta lucrare, toti camarazii am ingenunchiat, am facut o rugaciune si am multumit lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ispravim cu bine.

in vara anului 1936, cuibul s-a marit cu o serie de baieti tineri si atunci s-au format inca doua cuiburi, iar eu am ramas sef de cuib si de familie. Acum, daca s-a marit efectivul de legionari, lucram cu si mai mult elan si zel. Noi am semanat doua pogoane de grau si, dupa cel-am recoltat, recolta am vandut-o si banii i-am depus pentru Miscare.

Camaradul comandant legionar Gligore Pihu, care a organizat si condus judetul Durostor inca din anul 1933, i-a dat denumirea pe judet de Familia Legionara „Andrei Saguna”. El a dat o circulara ca fiecare garnizoana din judet sa doneze cate o mielusea pentru tabara de munca de la Carmen Silva. Garnizoana noastra a donat doua mielusele, pe care le-am dus in comuna Trasaru, unde se strangeau de obicei oile. Acolo se duceau si alte donatii, ca de exemplu cerealele, fasole, branzeturi etc., pentru nevoile taberei legionare de la Carmen Silva.

Biserica din Cociular

oi romanii din comuna Cociular nu aveam biserica. La sarbatori si pentru diferite servicii, botezuri, cununii etc. mergeam in comuna Cainargeaua Mica, la o distanta de cinci kilometri. Nu era usor in timpul muncilor sa te deplasezi in alta comuna pentru vreun serviciu sau un certificat de la oficiul parohial, si atunci oamenii s-au plans Episcopiei sa ne trimita un preot. Episcopia ne-a trimis un preot tanar din Bucuresti, pe parintele Dobrescu, dar noi acum nu aveam local pentru biserica.

Cu vreo cativa ani in urma, toti turcii din comuna noastra au plecat in Turcia si in centrul comunei a ramas geamia turceasca goala. Era o cladire rotunda, iar inauntru destul de mare si inalta. Din noune-am adresat Episcopiei si ni s-a aprobat sa transformam geamia in biserica. Dar parintele nu avea fonduri ca sa inceapa lucrarea si in zadar umbla el din casa in casa pentru a strange contributii pentru aceasta lucrare, fiecare isi vedea de greutatile familiei sale. Primarul comunei, Sima Mina, care putea sa dea tonul si sa indemne oamenii sa participe la aceasta actiune importanta pentru credinta noastra crestina, tocmai el era acela care cauta sa-l dea afara pe preot, dar nu a reusit sa treaca peste aprobarea Episcopiei.

Oamenii nostri nu se prea interesau de altceva decat numai de politica. S-au ivit o multime de sefi locali de partide, georgisti, cuzisti, iorghisti, unionisti, lupisti, vaidisti, taranisti, pana si averescani. Fiindca in timpul iernii taranii nu prea au multa treaba, aproape toata ziua o petreceau la cafenea si acolo palavrageala, politica multa, fiecare sef de partid se lauda ca ei au cel mai bun program, zicand: cand vor veni ai nostri la putere, toti taranii au sa fie fericit si o sa aiba tot ce le trebuie.

Parintele, umbland dupa ajutor, ajunge si la familia Scoca, o familie instarita, oameni harnici si buni gospodari, dar si buni crestini. Ei erau trei frati si toti trei au devenit legionari, iar cel mai mare, Dima Scoca facea parte din primul cuib. intr-o sambata seara, cand am avut sedinta de cuib, el ne-a spus: Camarazi, voi stiti ca parintele umbla prin comuna dupa ajutor ca sa faca biserica si a venit si pe la noi sa ceara ajutor si maica-mea i-a spus: ,,Parinte, cand o veni baiatul meu cel mare de la plug, o sa vorbesc cu el si cred ca o sa va ajutam”. Ce ziceti, putem noi sa mergem sa il ajutam pe preot? Toti am fost de acord sa-l ajutam. A doua zi i-am spus parintelui hotararea noastra si, in zilele urmatoare, ne-am si dus in centrul comunei, unde era cladirea, fiecare cu ce am putut si in doua saptamani cladirea a fost transformata. S-a pus dusumea, s-a facut altarul si intr-una din duminici s-a sfintit si s-a slujit sfanta liturghie. Parintele, in predica sa, a adus multumiri Domnului Nicolae Ciolacu si tuturor camarazilor lui, legionari, ca au venit toti ca unul, cu lopeti, cu carute, cu instrumente, cu bani, s-au au muncit cu bratele si s-au ostenit ca sa ispraveasca aceasta sfanta lucrare care este biserica noastra. Bunul Dumnezeu sa le ajute, lor si famiilor lor, si sa le rasplateasca pentru aceasta foarte frumoasa fapta . Mamele noastre au fost mandre de noi, s-au bucurat foarte mult si ne-au laudat.

Marsul Silistra-Carmen Silva

n vara anului 1936, s-a dat o circulara de catre sediul legionar judetean ca se va face un mars Silistra-Carmen Silva. Cei care vor sa ia parte la acest mars vor pleca din comune, in grup sau cate unul, si se vor intalni la manastirea Dervent, langa Dunare. Durata taberei va fi intre 1 si 20 august.

Din comuna noastra am plecat numai eu, iar din satul Ghiurghecic au plecat doi camarazi: Apostol Tanase si Dumitru Lugorciu. Am plecat pe jos toti trei pe la ora patru dupa masa si am ajuns la manastire unde am aflat inca doi camarazi, care asteptau si ei. Dupa o ora de asteptare a sosit si grosul trupei, in frunte cu camaradul Spiru Bujgoli, care ne-a condus pana la tabara Carmen Silva.

S-a format o coloana de 50 de legionari si in seara aceea am dormit mai sus de manastrire, intr-o miriste, ca era vara si cald. La patru dimineata, cu noaptea in cap, ne-am incolonat si am pornit spre Carmen-Silva. Am mers toata ziua si noaptea, pe la ora zece, am ajuns in comuna Viisoara si am dormit la parintele Chivu, care era si el legionar si cum se stie, a fost impuscat in prigoana lui Armand Calinescu. A treia zi am ajuns la lacul Techirghiol, unde am facut toti o baie buna. Din nou incolonarea si dupa putin timp ne-am apropiat de tabara. Pe drum vorbeam toti de Capitan si ne intrebam daca o fi in tabara, daca o sa-l vedem, oare cum arata. Bujgoli, vazandu-ne framantarile noastre si, cum il vazuse pe Capitan de multe ori, i-a facut o scurta prezentare:Capitanul este inalt si drept ca bradul, are ochii ageri si patrunzatori.

Nu dupa mult timp ne-am apropiat de tabara. Cu vreo 50 de metri inainte de intrarea in tabara, Bujgoli a comandat cantecul Stefan Voda al Moldovei. Am intrat in cazarma legionara printre corturi, pana pe platoul unde ne astepta Capitanul. Bujgoli a comandat pozitia de drepti si a dat raportul Capitanului. Capitanul, dupa ce a dat mana cu Bujgoli, a trecut pe langa fiecare dintre noi si pe fiecare ne-a privit drept in ochi, apoi i-a zis lui Bujgoli, daca se simte careva rau sau are vreo durere, sa-i duca la infirmerie si dupa infirmerie sa treaca toti pe la cortul Birou Arhiva. Dupa aceea Capitanul a multumit organizatiei judetului Durostor pentru alimentele aduse: cativa saci de fasole, cateva putini cu branza, untura si bani. Atunci Capitanul a mai spus: Noi am adus aici o suta de copii de mineri la odihna la tabara Carmen Silva si apreciem gestul laudabil al judetului Durostor; daca ar face si alte judete la fel, sa ne aduca alimente, noi am putea samai aducem inca o suta de copii de mineri, ca sa se bucure si ei de razele soarelui aici pe plajele Marii Negre. Dupa aceea, Capitanul ne-a multumit si ne-a felicitat pe toti.

in timpul acela, domnul general Cantacuzino-Granicerul tocmai iesise din cortul Capitanului si urca dealul deasupra taberei. Uitandu-si umbrela, Capitanul a chemat un camarad sa i-o duca. Era un om marunt, imbracat in haine albe si avea o mica barbita. Generalul era inspectorul taberelor legionare si venise la Carmen Silva sa se intretina cu Capitanul si pleca acum mai departe la inspectie in tara, caci in vara anului 1936 existau 50 de tabere legionare.

Drumul de la Silistra pana la tabara Carmen Silva l-am strabatut in doua zile, cam 140 de km. si mai bine. O parte dintre camarazi facusera bataturi la picioare, printre care eram si eu; ne-am dus la infirmerie, unde ne-au pansat si dupa aceea la cortul Biroul Arhiva. Aici ne-am scris numele si cateva date din biografia noastra, de cati ani suntem legionari si prin ce prigoane am trecut fiecare. Unii dintre camarazi fusesera prin inchisori cate sapte, opt luni, iar altii cate un an sau chiar mai mult; fusesera batuti si chinuiti de politie. Ma uitam la ei cu admiratie si respect.

Cand mi-a venit si mie randul, eu nu prea aveam multe de spus, doar ca am fost arestat la postul de jandarmi numai pentru trei zile si nici macar nu mi-au dat o palma, ci am fost injurat si au strigat la mine ca sunt bolsevic. Acum imi ziceam in gandul meu cu parere de rau, ce bine era sa fi facut inchisoare macar cateva luni si sa fi luat o bataie zdravana; atunci puteam sa zic si eu cat de cat ca sunt luptator, dar asa ce sunt?

Viata legionara in tabara

upa ce am terminat cu datele personale la arhiva, Bujgoli, la ordinul Capitanului, ne-a luat pe toti si ne-a plasat in corturile de unde plecasera cu o zi mai inainte camarazii bucovineni.

Seara, prin corturi era multa veselie, multa animatie, unii purtau diferite discutii, altii cantau cantece legionare sau populare. in fiecare zi, timp de 24 de ore, doi legionari faceau de serviciu, unul de planton si altul ca ofiter de serviciu. Studentii faceau serviciu de planton, iar titratii si gradele legionare ca ofiteri de serviciu.

Cel cu serviciul de planton trecea dimineata printre corturi si suna desteptarea cu un fluier, iar dupa cateva minute suna scularea. Atunci fiecare ne duceam repede unii la mare, altii la spalator, ne spalam si dupa aceea ne duceam pe platou, ne incolonam fiecare la judetul sau si formam cu totii un front compact. Cifra celor prezenti varia intre 800 si 1.000 de legionari, variatia era cauzata de plecarea si venirea legionarilor la tabara. Numarul celor care plecau nu era totdeuana egal cu a celor ce veneau.

Dupa cateva minute venea Capitanul de la cortul sau, iar ofiterul de serviciu comanda: Garda, drepti! Pentru onor inainte! Iesea in fata Capitanului, la o distanta de 3-4 metri, si spunea cu voce tare: Traiasca Legiunea, Traiti Capitane, tabara legionara Carmen Silva, cu un efectiv de atatia legionari in front, sunt gata si asteapta ordinul dumneavoastra. Capitanul spunea: Buna dimineata!, iar noi, tot frontul, raspundeam: Traiasca Legiunea, Traiti Capitane!.

Apoi un camard spunea cu voce tare Tatal Nostru, dupa care ofiterul de serviciu comanda pe loc repaus. in fata frontului, Capitanul cu cei doi legionari care erau ofiteri de serviciu luau o serie de hotarari. Tot in acest moment se schimbau cei doi legionari ca ofiteri de serviciu si se investeau cu comanda si cu ordinea in tabara pe urmatoarele 24 de ore alti doi legionari. Esarfa era predata celor doi ofiteri care luau in primire. Tot in acest moment se repartizau si legionarii necesari la diferite munci.

La bucatarie se numea o echipa de fete, care se schimbau cu echipa care a fost de serviciu, si se numeau cativa camarazi pentru ajutor la bucatarie si ca sa aduca apa potabila cu sacaua din comuna Tuzla, care era la 4 kilometri distanta de Carmen Silva. Sacaua era trasa de o magarita si un magarus.

Se numeau cativa camarazi pentru politia legionara, imbracati in uniforma legionara, camasa verde, centura cu diagonala, iar la brat banderola pe care era scris: Politia Legionara. Acestia patrulau prin orasul Carmen Silva si imprejurimi si, daca gaseau legionari fara permis, ii duceau la raport la ofiterul de serviciu, sau daca era vreun caz grav, era dus la raportul Capitanului. Se numea apoi o echipa de legionari care faceau de paza noaptea in jurul taberei, iar un legionar facea de paza la cortul Capitanului. Se numea un legionar curier pentru aducerea corespondentei de la posta. La bucatarie erau repartizati mai multi la munci mai grele, cu cazanele, sau la facutul mamaligii, care se facea intr-un ceaun mare cat roata carului. Pentru asta erau alesi doi legionari dibaci la facutul mamaligii, care mestecau cu doua facalete mari. Cand era gata, mai veneau inca vreo cativa camarazi care prindeau ceaunul de margini si rasturnau mamaliga pe o masa mare.

Tot acum se schimbau ofiterii de serviciu si preluau altii pentru urmatoarele 24 de ore. Ca incheiere, se cantau doua-trei cantece legionare si Capitanul se retragea la cortul sau, iar noi plecam la corturile noastre, ori prin tabara. Uneori, ofiterul de serviciu comanda: Garda, drepti! inapoi, rupeti randurile, mars!, iar noi tot frontul, dupa ce saream cativa pasi inapoi, strigam: Traiasca Legiunea si Capitanul! Dupa putin timp, se anunta masa de dimineata cu ceai, paine si branza. Mamaliga se servea de obicei la masa de pranz, iar uneori si seara. Masa se servea in cazarma, in aer liber, fiindca nu era nici o cladire, decat numai corturi, iar mesele erau facute din scanduri lungi, batute pe tarusi. in loc de scaune erau iarasi scanduri batute pe tarusi si asa se servea masa simplu si natural, de la taran pana la profesor universitar.

Obiecte pierdute

am in mijlocul taberei, pe platou, era asezat un fel de rastel din scanduri, inalt cam de doi metri, cu mai multe policioare. Pe policioare erau expuse obiecte ca: bricege, ochelari, ceasuri, unele chiar din aur, portmonee cu acte si unele chiar cu bani in ele, toate gasite de legionari sau de politia legionara, cand patrulau dis de dimineata pe strazi sau prin imprejurul orasului. Toate erau puse pe policioare, sau atarnate in cuisoare, cu o eticheta pe care era scris locul unde au fost gasite, si daca cineva isi recunoaste obiectul gasit, poate sa-l ridice. Acest lucru m-a impresionat foarte mult, ma uimea gandul ca inca de pe acum se nazareste in zare o tara fara furturi, fara hoti, un stat nou, cum il vedea Mota, „ca soarele sfant de pe cer”.

Mama lui Ion Caratanase

ot atunci am vazut si am cunoscut pe mama lui Ion Caratanase. Aceasta mama a venit sa dea ajutor la bucatarie, adusa si protejata de Capitan. Era o femeie bruneta, de statura mijlocie si avea intre 50 si 55 de ani. La bucatarie erau repartizate mai multe fete studente pentru curatatul cartofilor, a zarzavatului etc. Era multa gluma si veselie si se facea haz de te miri ce, dar mama lui Caratanase era totdeuna suparata, trista si abatuta. Dupa cum se stia, fiul ei, tanarul avocat Ion Caratanase, in vara aceea, dupa pedepsirea tradatorului Mihai Stelescu, a fost intemnitat la inchisoare grea, asa ca avea motiv sa fie suparata si trista. Fiindca noi cu cortul nostru eram aproape de bucatarie, de multe ori o priveam, iar unii camarazi spuneau: uitati-va mai la mama lui Caratanase, cum umbla toata ziua si lucreaza fara sa scoata vreun cuvant. O compatimeam cu totii de parca ar fi fost mama noastra. De fapt si fetele o iubeau foarte mult, cum vedeau ca duce vreo galeata plina, se repezeau si i-o luau din mana.

Tradatorul Mihai Stelescu

n cortul nostru eram zece legionari si seara, pana la culcare, aveam fel de fel de discutii. intr-o seara, unul dintre ei a spus: Camarazi, stiti voi ca tradatorul Mihail Stelescu a fost impins sa il omoare pe Capitan? Astfel el a pus la cale o stratagema si a deghizat trei indivizi, un preot, un invatator si un muncitor, care sa-l asasineze pe Capitan. Si aceasta prin cea mai miseleasca si urata cale. Acestia urmau sa-i strecoare otrava in mancare sau in paharul cu apa.

Dar, dupa cum stim, Capitanul sfideaza moartea si nu a luat in seama aceste zvonuri. Umbla peste tot fara paza, se ducea uneori la infirmerie, alteori la bucatarie, gusta mancarea si totdeauna spunea ca este buna, laudand pe bucatari. Numai cand pleca afara din tabara, prin oras, pentru ceva treburi necesare taberei, numai atunci era insotit de Dumitrescu-Zapada, care mergea in urma lui cam la zece metri si avea la sold un revolver.

Repararea unui drum

ntr-o dimineata, dupa ce am luat ceaiul, toti legionarii din tabara am luat lopetile si cazmalele si ne-am incolonat in front. Comanda a luat-o insusi Capitanul si am pornit in mars spre orasul Carmen Silva. Dupa ce am intrat in oras si trecand prin dreptul unei case, de la o fereastra de sus de la etaj, o persoana l-a strigat pe Capitan si el a ramas sa stea de vorba cu acea familie. Cineva a luat comanda co-loanei si, cu cantecul Stefan Voda al Moldovei, am trecut prin oras pana am ajuns de cealalta partea a lacului Techirghiol. Aici erau unii carutasi saraci, care incarcau nisip in carute. Carutele erau trase de cate un cal si urcau pana sus pe panta drumului abrupt si plin de gropi. Ei nu aveau nici un fel de venit, vindeau nisipul pentru existenta fami-liilor lor si pentru ei era o imposibilitate sa repare drumul.

Noi am venit aici tocmai pentru treaba asta si, organizandu-ne in echipe, ne-am apucat sa taiem acel mal abrupt, sa umplem gropile, sa largim drumul si sa-l netezim. Cam dupa o ora a venit si Capitanul, s-a urcat deasupra malului, s-a uitat peste pozitia locului si a spus: Cam pe aici trebuie sa fie drumul, aici trebuie sa fie musuroiul si a strigat la un camarad sa-i aduca o cazma. Ne-am repezit cativa camarazi sa-i dam cazmaua, dar eu am fost cel mai iute, am ajuns primul langa Capitan si i-am dat cazmaua. in timp ce Capitanul facea un mic musuroi, eu imi ziceam, in gand, ce fericit as fi daca as putea sa ma ating de hainele Capitanului. Aveam credinta ca, daca ma voi atinge de hainele Capi-tanului, voi capata puteri nevazute de mare luptator. Asa am si facut. Cand sa-mi dea Capitanul cazmaua, in timp ce el se uita pe unde mai trebuie sa fie alte musuroaie, eu m-am apropiat asa de mult de Capitan incat am reusit sa ma ating de hainele lui. M-am bucurat asa de mult ca m-am atins de hainele Capitanului, incat mi s-a parut ca a trecut ceva ca un curent prin mine. Dupa ce am luat cazmaua, Capitanul a spus: Camarazi, vom face din acest drum plin de gropi un drum bun si practicabil, ca sa nu-si rupa bietii cai picioarele.

Din nou a plecat Capitanul, iar noi ne-am apucat sa taiem malul, sa astupam gropile si sa netezim drumul portiune dupa portiune. Dar curand ne-a venit masa, hrana rece, paine cu mezeluri. Am terminat de mancat si ne-am bagat in apa sa ne racorim putin, caci era caldura mare. Cand a venit Capitanul si ne-a vazut in apa, ne-a zis: Fiti atenti, care nu stiti sa inotati stati mai la mal si sa faceti urmatoarea operatie: va scufundati in apa cu ochii deschisi, odata sau de mai multe ori, fara sa va stergeti pana se vor svanta ochii. Apa Techirghiolului este foarte tamaduitoare pentru ochi. Si Capitanul a plecat din nou, iar noi ne-am apucat de munca noastra.

Acuma ne era sete si cineva trebuia sa mearga sa aduca apa. Ne-am ales trei insi si cu niste bidoane in mana ne-am dus la o distanta de vreo 400 de metri, la un conac care de jur imprejur avea vie si care era donat de catre domnul inginer Frunzescu pentru Miscarea Legionara. Ne-am intors cu apa, iar ceilalti camarazi si-au potolit setea. Pe la chindie ne-am incolonat si, cu cantece legiona, am plecat catre tabara. Am lasat lopetile jos, unii dintre noi s-au dus in apa marii sa se spele, caci tabara era chiar langa apa; altii se plimbau pe plaja. Era tocmai timpul sa se aduca apa pentru bucatarie, de aceea cativa camarazi au plecat sa aduca pe „Lupeasca” si pe „Iamandi”, cum au fost botezati de inaintasii nostri magarita si magarusul ei, care erau la pascut si acum trebuia sa fie adusi si priponiti. Un camarad de la bucatarie strigase mai inainte, sa aduca mai repede pe „Lupeasca” si pe „Iamandi”. Unul dintre camarazi i-a atras atentia sa nu mai spuna la magarita „Lupeasca”, fiindca va poate auzi Capitanul si va pedep-seste. El (Capitanul) a oprit sa se mai spuna la magarita „Lupeasca” si la magarus „Iamandi”. Capitanul avea cortul sau aproape de bucatarie si putea foarte bine sa-i auda. Si totusi, cand stiam ca nu e Capitanul in tabara, cand eram siguri ca el nu ne aude, tot „Lupeasca” o strigam pe magarita si „Iamandi” pe magarus. in vara aceea, in 1936, Capitanul statea foarte mult in cortul sau, pentru ca lucra la cartea Pentru Legionari, care a si aparut in acea toamna.

Disciplina legionara

upa ce luam masa de seara, fiecare ne duceam pe la corturile vecine si ne intretineam cu diferiti camarazi. in unele corturi se canta, in altele se purtau diferite discutii si glume, iar la urma era stingerea si culcarea. Dimineata, dupa ce se facea ziua, din nou desteptarea, spalarea si apoi in front. Raportul Capitanului, rugaciunea Tatal Nostru, ce s-a facut si ce initiative trebuiesc luate; dupa putin timp urma masa de dimineata, din nou lopetile, cazmalele, incolonarea si, cu cantec inainte mars, plecam spre conacul Frunzescu la lucrarea inceputa pentru refacerea drumului. Se stie ca lucrul cu lopata si cu cazmaua este o munca grea, mai ales ca era si in toiul verii, cand caldura era mare, zapuseala apasatoare si se transpira din abundenta. Cu toate aceste piedici, se lucra cu elan si cu mult entuziasm, cu atata energie si voie buna incat nici nu simteam cum era taiat si daramat acel mal abrupt de pe coasta si facut un drum nou, netezit ca-n palma. Toata aceea munca s-a facut fara nici un fel de mecanism, doar cu lopetile si cu cazmalele si cu mecanismul din pieptul fiecarui legionar, pentru GARDa SI CaPITAN. Ma uitam la fruntile, la fetele si la privirile tuturor, cum straluceau de bucurie si entuziasm. Desi majoritatea eram tarani si muncitori, intre noi erau si multi titrati: profesori, doctori, ingineri etc. Cu toata diferenta de educatie, nu se facea nici o diferentiere intre legionari, ci toti eram ca unul. Nu puteam sa-mi dau seama de unde vine aceasta putere de munca, acea risipa de energie, de elan si fratietate. intr-adevar, Capitanul era inzestrat cu o mare putere de atractie si avea darul sa stranga oameni in jurul sau si sa le insufle cu tarie acel spirit de camaraderie care se cheama disciplina legionara. Capitanul avea maxima lui si ne spunea: Mai bine este sa traim putin in fratie deplina si unitate perfecta, decat sa traim mult timp certandu-ne intre noi.

Pericolul iudaic

rin anii 1935-36, toata presa romaneasca era preocupata de peri-colul iudaic, desi acesta a fost sesizat si anuntat cu mult inainte de o serie de oameni cu mare tinuta morala si spirituala, care erau luminati si care au spus: Aceste hoarde iudaice, care au navalit la noi in tara sunt cu mult mai periculoase decat toate hoardele barbare, care au navalit in trecut, pentru ca hoardele barbare au navalit, au pradat, dar au plecat. in schim hoardele acestea iudaice au navalit, au pradat, dar nu au plecat. Hoardele iudaice sunt cu mult mai periculoase prin faptul ca sunt conduse de Cahal, prin rabini. Acestia au o experienta milenara si prin diferite metode si chiar trucuri diabolice, cumpara suflete omenesti cu arginti sau chiar fac unele asasinate in momentele cand stiu ca nu vor reusi cu alte metode. Ei trec peste cadavre cu o usurinta diavoleasca. in momentul cand s-au infiltrat intr-o tara frumoasa, bogata si manoasa, cu un popor pasnic, bun, bland, blajin si pe deasupra si CRESTIN, aceste hoarde nu precupetesc nimic pentru a-si atinge tinta. Acest popor primitor de oaspeti, ingaduitor cu toti cei ce vin aici, primindu-i ca pe aproapele lor, acest popor nu este altul decat poporul roman, iar hoardele iudaice, dupa ce invadeaza aceasta tara bogata si manoasa, primesc sfaturi din nou de la Cahal prin rabinii lor, care ii indeamna si le spun: Vedeti ce prada buna aveti, nu zaboviti, devorati-o repede si cu spor pana nu prind de veste acei spurcati de goimi. Atunci cand vor vrea sa ia masuri in contra voastra, are sa fie prea tarziu pentru ei si voi veti fi asa de puternici incat masurile lor de aparare vor fi zadarnice. Deci voi sa cuceriti tot comertul si industria, toata economia tarii sa fie in mana voastra si sa mai stiti un lucru, ca in tara aceea sunt multe cozi de topor. Acele cozi sa fie in mana voastra, astfel ii loviti in cap (inteligenta). Cand veti avea toate aceste elemente in mana voastra, veti conduce linistit si fara nici o teama. Si iarasi va mai spun: Sa nu uitati un lucru de principiu: tinta voastra sa fie mereu aceea de a va inmulti si de a acapara cat mai multe bunuri. Voi stiti cum scrie la Talmudul nostru, ca noi trebuie sa cucerim lumea si sa o conducem. Si intr-o buna zi o sa va dati seama ca noi vom conduce lumea din tara unde curge lapte si miere, Canaanul fagaduintei si Palestina cea noua (Moldova, Bucovina, Maramures, Galitia, Rutenia etc.). Noi vom incepe sa conducem acea tara si tot pamantul dupa legile noastre si dupa protocoalele inteleptilor Sionului.

Cam in felul acesta scriau ziarele de atunci, foarte agitate si alarmate de pericolul iudaic. Erau ziare de dreapta si de centru, care iroseau multa cerneala cu problema jidoveasca, spunand ca sunt un pericol si trebuiesc dati afara, dar nimeni nu venea cu o solutie mai precisa, cand si cum sa fie dati afara.

Harta iudaica

n presa romaneasca din acea vreme, in unele reviste si ziare au aparut niste harti, cu sageti care indicau stratagema Cahalului. Dupa sagetile de pe harta puteai sa deduci de unde pleaca hoardele iudaice si pe unde navalesc in noua Palestina, pe care au ales-o sa se aseze definitiv si pentru totdeauna. Sagetile aratau ca au plecat din Franta, au navalit in Polonia, in Galitia si de aici au navalit in Bucovina pe la Suceava, au trecut prin toata Moldova pana la Galati. De la Galati sagetile mergeau spre malurile Marii Negre si de aici peste apa, usor puteau lua legatura cu Palestina cea veche, de unde Cahalul vrea sa conduca omenirea intreaga. Dupa metodele necinstite si satanice ale Cahalului, repede au cazut in mana jidanilor orasele din Bucovina si Moldova, apoi pana la Bucuresti. La ora aceea tot comertul, industria si toata economia tarii se gaseau in mainile jidanilor. Multi ziaristi isi puneau intrebarea: cand au navalit aceste hoarde iudaice intr-un numar asa de mare in tara noastra? in presa s-au dat niste date istorice si anume: intre 1764 si 1766, pe pamantul Manastirii Neamt s-au asezat cativa jidani, unul langa altul; la Targul Frumos, au aparut in 1755 doua carciumi jidovesti si cativa jidani prin targ, iar la 1775, pe tinuturile Cernautiului, prin scurgere din Galitia, au ajuns la un numar de 780-800 de familii jidovesti. Pe la 1840, in Cernauti si in toata Moldova apar zeci de carciumi jidovesti, asezate una langa alta, care faceau rachiu din cartofi si din felurite otravuri. Dupa unele calcule ale presei de atunci, marea navala a jidanilor la noi in tara a inceput cam de la anul 1800 incoace, incat in 1935-1937 au ajuns sa fie la un numar impresionant de doua milioane si jumatate de jidani. Multe ziare de atunci anuntau ca tara noastra se afla in fata unei primejdii nationale si ca pericolul iudaic trebuie stavili, ca guvernul are datoria sa ia masuri si sa-i dea afara pe jidani din tara. Dar guvernelor de atunci nu le pasa de pericolul jidovesc, pentru ca erau in cardasie cu ei, ajuntandu-i si aparandu-i pe jidani. Redau aici si parerile unor ziaristi vanduti jidanilor. Unii spuneau ca plecarea jidanilor din tara noastra ar fi o problema foarte grea din mai multe motive. Noi, romanii, pe langa ca nu ne pricepem la comert si industrie, atunci cand jidanii vor pleca si isi vor retrage tot capitalul, tara o sa fie asa de stoarsa si secatuita incat se poate produce un haos din care nu se stie cum se va putea iesi. Altii ziceau ca pe jidani nu putem sa-i dam afara pe motivul ca ei nu vor sa plece si ca, pe langa faptul ca au toata economia tarii in mana lor, mai sunt si unii demnitari suspusi care ii apara si ii sustin. Asa ca in presa de atunci se scria destul de mult pro si contra darii lor afara din tara, dar nimeni nu venea cu o solutie buna, rezolvabila.

Sedinte legionare la Carmen Silva

ambata dupa masa veneam de la lucru mai devreme in tabara, lasam uneltele si lopetile jos si, dupa ce ne spalam, unii ne duceam in corturi si ne mai odihneam putin, altii se plimbau pe platou ori pe plaja si dupa putin timp ofiterul de serviciu suna din fluier incolonarea si insusi Capitanul lua comanda: Garda, drepti! inainte mars! si o luam pe sub coasta, pe langa mare, cam la 200 de metri la vale, acolo ne opream. in partea dreapta, pe coasta, era o mica intin-dere ca o gavana, acolo ne asezam jos pe iarba, in timp ce Capitanul statea in partea de jos, in picioare, si incepea sa ne vorbeasca. Ni se adresa cu cuvantul: Camarazi si ne comunica vesti din tara precum si din afara, apoi continua cu informatii privind activitatile legionare. Odata Capitanul a spus urmatoarele:Azi dimineata am cetit in ziarele de la Bucuresti ca un grup de cinci indivizi, dintre care unul co-manda, toti imbracati in uniforma legionara, defiland, s-au dus la casa lui Virgil Madgearu. S-au oprit in fata casei, seful echipei a comandat drepti si a zis: ,,Virgil Madgearu, va anuntam, din ordinul inaltului Comandament, ca veti fi pedepsit fiindca sunteti considerat ca dusman al Miscarii Legionare”. Din nou comanda la stanga imprejur si au plecat. Capitanul a zis: Nu incape indoiala, ori sunt niste derbedei, ori sunt agenti provocatori ai sigurantei statului. Aceasta fapta nu trebuie sa ne descurajeze. Dar la toamna, a continuat Capitanul, daca au fost legionari, isi vor primi pedeapsa meritata. Dupa aceea, Capitanul ne-a vorbit despre presa din vremea aceea, ca nu se mai scriu articole de fond cu mult miez si cu mult inteles ca mai inainte, dar in schimb au aparut o gramada de fituici. Acestea sunt pline numai cu titluri bombastice, cu niste litere cat o schioapa de mari, incat oamenii nu mai iau un ziar sa citeasca un articol de fond, ci iau o fituica de aceea din care citesc titlurile si restul nu-i mai intereseaza. Ori in presa legionara nu trebuie sa se scrie in felul acesta si a dat o serie de indicatii cum trebuie sa se scrie in presa legionara. La urma, Capitanul a zis: Cine are de pus vreo intrebare sau are vreo nelamurire, pe cat e posibil voi raspunde. Dupa cateva clipe, trei sau patru ziaristi legionari s-au sculat si au intrebat: Capitane, cum vedeti problema jidoveasca, fiindca toata lumea romaneasca este alarmata de pericolul iudaic. La ora actuala, in tara noastra sunt doua milioane si jumatate de jidani si acestia au acaparat comertul, industria si toata economia tarii. Dupa unii, jidanii trebuie dati afara din tara, ca ne ameninta neamul, dupa altii, ca nu putem sa-i dam afara din tara, fiindca pe langa ca au toata economia in mana lor, au si tot capitalul tarii. in alta ordine de idei sunt multi demnitari sus pusi, care ii apara si le sustin interesele. Care este opinia dumneavoastra?

Capitanul a spus: Multa lume ne confunda pe noi, ei isi inchipuie ca ii vom strange pe jidani si cu ghioaga din spate ii vom mana ca pe o ciurda de vite, ii vom da afara din tara. Greseala. Problema o vad cu totul altfel. La o biruinta legionara jidanii vor pleca iute, cum pleaca glontul din pusca. Dar noi trebuie sa fim pregatiti pentru aceasta si vom pune repede paza la fruntarii, sa nu-i lasam sa plece pentru ca trebuie sa ii judecam pentru cat rau au facut ei neamului nostru romanesc. Stiti din istorie cand s-au infiltrat in Egipt si i-au dus pe egipteni la sapa de lemn; la un moment dat egiptenii s-au rasculat si i-au pus pe jidani la munci grele. Vazandu-se pusi in pericol, s-au organizat si intr-o noapte au fugit din Egipt, lasand in ruina o tara atat de bogata la acea vreme. Au fugit pentru ca jidanii sunt singura natiune care fuge de munca. Ei sunt niste paraziti care traiesc din munca altora. Pe jidani pune-i la munca si ei fug singuri. Si daca au plecat noaptea din Egipt, fiind urmariti de armata egipteana, au ajuns la Marea Rosie si acolo au dat cu toiagul si au trecut Marea Rosie. Au dat ei cu toiagul in Marea Rosie si odata o sa dea si in Marea Negra. Eram cam o mie de legionari atunci la sedinta si deodata s-a pornit un hohot de rasete care a durat ca la un minut. Faceam haz de gluma facuta de Capitan, cum ca jidanii vor da cu toiagul si in Marea Neagra. Si cu aceasta sedinta legionara a luat sfarsit.

Studentii din Polonia

rganizatiile nationaliste din Polonia au auzit din presa lor si din alte surse ca in Romania exista o miscare care se cheama Garda de Fier si care a infiintat prin tara multe tabere de munca voluntara. in acele tabere se fac diferite reparatii la sosele, poduri, diguri pe langa ape si multe altele. Ajuta copii saraci, orfani, vaduve sarace si bolnave si zidesc chiar si biserici. Si ca in aceasta organizatie, Garda de Fier, nu sunt numai studenti inscrisi, ci iau parte si foarte multi profesori, ingineri, preoti, doctori, generali si colonei din armata, mosieri si chiar printi. Acesti intelectuali lucreaza alaturi de tarani si muncitori la diferite tabere de munca prin tara, sub comanda unui tanar intelectual. Toti se supun la o disciplina din convingere proprie, incat sunt gata sa se sacrifice pentru acest tanar, pe care l-au numit Capitan si care se numeste Corneliu Z. Codreanu.

Deci in Romania, la ora aceasta, s-a petrecut un fenomen de mare anvergura. Dupa cum stim si noi din presa noastra, si pe polonezi ii napadisera jidanii, nu numai in Galitia, ci au impanzit toata tara. Tot comertul si economia tarii erau pe mana jidanilor. Deci ei sufereau chiar mai rau decat noi romanii din cauza jidanilor. intr-una din zile, pe cand noi legionarii ne gaseam la lucru la drumul de la Techirghiol, am vazut in zare ca spre noi venea un legionar. Unii, care stiau mai bine rostul din tabara, au zis: este curierul de la tabara care ne aduce vreo veste, si asa a fost. in cateva minute a sosit langa noi si ne-a spus sa ne incolonam repede si sa ne ducem in tabara ca a sosit din Polonia un grup de studenti cu profesorii lor. Au venit sa ne viziteze tabara de la Carmen Silva. Repede ne-am incolonat si am pornit spre tabara, unde am intrat cantand Stefan Voda al Moldovei.

Studentii si profesorii polonezi erau pe platou si se intretineau cu Capitanul si cu legionarii. in acel moment ni s-a spus sa luam targile si sa facem o demonstratie de munca voluntara. Fiecare dintre noi si-a luat cate un partener si incepuram demonstratia. incarcam targile cu nisip dintr-o parte a taberei si le descarcam de cealalta parte a taberei. Demonstratia a durat cam o ora, dupa care am incetat munca si am pus targile si lopetile jos. in tot timpul acesta, studentii si profesorii lor se intre-tineau cu Capitanul si cu legionarii. Mai spre seara ne-am salutat unii cu altii, noi folosind salutul legionar si ne-am despartit, dupa ce am facut schimb de autografe si adrese.

Serbarile legionare din tabara

rupul legionar care venisem noi, condusi de Spiru Bujgoli, am asistat la cateva serbari legionare dintre care am sa redau cateva. intr-una din duminicile din luna august, cu o zi mai inainte s-au facut afise legionare prin care se anunta ca pe ziua de 16 august 1936, in tabara legionara de la Carmen-Silva vor fi mari sarbatori si un spec-tacol placut. intr-adevar, a doua zi, pe la orele zece, a venit multa lume de pe litoral si chiar din Constanta.

De langa apa marii incepea o panta spre terenul normal din jur si din acea panta, la planul Capitanului, legionarii au taiat o portiune mai mare de teren, pe care l-au nivelat si au facut un platou. Acest platou a fost numit cazarma legionara.

Toata lumea s-a asezat deasupra platoului, pe iarba verde de pe coasta, taman cum se sta la teatru. Capitanul a luat 200 de legionari langa el jos pe platou si i-a impartit in doua tabere. O tabara a numit-o „imparatul verde”, iar pe cealalta „imparatul rosu”. Din cele doua tabere s-au ales 100 de cai si 100 de calareti. Cei mai voinici erau caii, iar cei mai slabuti erau calaretii. Apoi li s-a spus: calaretii vor incaleca pe cai cu mainile incrucisate la piept si se vor bate numai cu coatele, in timp ce caii vor cuprinde picioarele calaretilor ca sa nu cada in timpul bataliei care se va da intre cele doua tabere.

La comanda Capitanului, toti calaretii s-au suit pe cai, adica fiecare in spatele camaradului sau. Capitanul statea cu mainile intinse intre aceste doua tabere, facandu-le semn sa se apropie. Cand s-au apropiat destul unii de altii, Capitanul s-a retras si lupta a inceput. Si caii cu calaretii lor s-au repezit unii intr-altii ca berbecii. Se izbeau cu putere si dadeau cu coatele cu mare curaj, exact ca la un razboi adevarat. S-a facut o invalmaseala si o batalie de toata frumusetea.

Au inceput sa cada caii cu calareti cu tot, in toate felurile, unii cadeau peste cap, altii pe spate, scene care de care mai frumoase si interesante. La fiecare cazatura de cal si calaret publicul radea cu hohote si cu lacrimi.

Ceilalti legionari care nu am fost alesi pentru acest joc, ne-am dat la o parte si priveam ca spectatori. Eu m-am suit deasupra platoului, pe coasta, aproape de publicul venit din oras. Langa mine era o pereche de tineri, privind la luptele care se desfasurau pe platou. Dupa tinuta lor si dupa felul cum vorbeau, se vedea ca sunt intelectuali si pareau a fi din societatea inalta. Tanara doamna ii spunea sotului sau: Draga, ia te uita, ce tanar este domnul Corneliu Codreanu, Capitanul, cum ii spun legionarii. Domnul acela, sotul ei, un barbat extrem de elegant, i-a raspuns: Da, draga, nu stii ca acum cativa ani, dansul si-a luat doctoratul in strainatate. Cred ca tanara doamna atunci l-a vazut pentru prima data si venise cu impresia despre Capitan ca va fi mai in etate, dar vazandu-l acum, a exclamat: Vai, ce tanar este domnul Corneliu Codreanu!

Copii de minieri

l doilea spectacol a fost executat de copiii de mineri adusi de Miscarea Legionara la Carmen Silva. Erau cam o suta de copii, intre 9 si 11 ani. in timp ce parintii lor scormoneau in fundul pamantului, la minele carbonifere din muntii Ardealului si de pe valea Jiului, ca sa-si castige existenta pentru familiile lor, copiii lor se bucurau de razele soarelui de pe litoralul Marii Negre. Profesorul legionar educator, care era insarcinat cu educatia copiilor in timpul taberei, i-a luat pe copii si i-a dus la o distanta de circa 200 metri departare de platoul unde era asezata lumea. I-a pus pe toti intr-o linie, cu un genunchi pe pamant, gata de start, si le-a spus: veti alerga cu toata forta si puterea si care va ajuge primul, va fi felicitat chiar de catre Capitan. A numarat pana la trei si toti au sarit in sus si au pornit‑o la fuga spre tabara. Unii copilasi erau imbracati in costumele lor nationale, camasute albe ca zapada. Vazandu-i alergand, aveai impresia ca sunt niste fluturasi care zboara, cu camasutele lor rasfirate in vant.

in primul moment toti copiii mergeau pe aceeasi linie, dar din ce alergau mai tare, coloana incepea sa se desire si unul dintre ei s-a desprins de toti ceilalti si ca o vijelie inainta spre tabara, fiind cu zece metri inaintea tuturor. Din cand in cand mai intorcea capul sa se uite indarat, ca sa vada daca ceilalti copii se apropie de el.

Capitanul, care statea in mijlocul platoului si urmarea fuga copiilor, cand a vazut cu ce viteza vine primul copil, s-a potrivit in asa fel ca si cand ar fi stat la panda. in momentul in care castigatorul s-a apropiat de linia de sosire, Capitanul a deschis bratele, iar fericitul copilas a nimerit drept in bratele Capitanului. Daca nu era Capitanul sa-l prinda, din marea viteza cu care alerga putea sa cada si sa se loveasca. Din toti copiii care au alergat, unul a ramas mai indarat, cam la 50 metri, si nu mai alerga ci venea agale, incet, incet parca era rusinat de faptul ca a ajuns sa fie ultimul. Capitanul a strigat: Care dintre copii e primul si ultimul sa vina la mine sa-i felicit si sa-i cinstesc cu cate o braga. Din nou publicul a ras cu hohote si cu satisfactie. in timp ce copiii isi sorbeau bautura, Capitanul a scos portmoneul si a platit braga.

Un alt profesor legionar, a carui nume nu il mai tin minte, a cantat din fluier si din solzi de peste mai multe cantece si doine foarte frumoase din folclorul romanesc, care au placut publicului prezent si care l-a rasplatit cu aplauze indelungate. Dupa aceea s-a anuntat masa pentru toata lumea, oaspeti si vizitatori, cu pret redus. Toti cei din grupul nostru de legionari din Silistra, Durostor, am stat in tabara 20 de zile, dupa care ne-am intors fiecare la comunele noastre. indata ce am ajuns in comuna mea Cociular, in prima sambata seara am tinut o sedinta de familie legionara. Le-am vorbit camarazilor mei despre impresiile ce le-am castigat despre Capitanul nostru si viata petrecuta in tabara legionara de la Carmen Silva.

Marsuri legionare prin comune

upa ce am venit din tabara legionara de la Carmen Silva, intr-una din sedintele legionare ne-am hotarat sa facem niste marsuri legionare prin satele vecine, dar pentru ca toamna era aproape, am amanat acest proiect pana ce fiecare isi va pune la punct lucrurile din gospodarie. Trebuia cules porumbul si semanat graul si alte mici treburi gospodaresti pentru intampinarea iernii. Dupa ce am terminat de cules porumbul si de semanat graul, atunci ne-am strans din nou si am hotarat ca in duminica urmatoare sa facem acel mars. Duminica dimineata ne-am adunat in fata sediului legionar, ne-am incolonat si cu cantecul Stefan Voda al Moldovei am plecat spre comuna Cainargeaua Mica. Aceasta comuna era destul de mare, numarand cam o mie de familii, in majoritate bulgari si turci. Romanii care au fost improprietariti aici si-au construit case noi la marginea comunei, iar langa comuna era un teren mare folosit ca livada. Dupa ce s-a terminat slujba la Biserica, ne-am dus la aceasta livada si am inceput sa cantam si sa marsaluim prin livada. Faceam instructie legionara, stang, drept, stang, drept, unu, doi, trei, patru, ca asa numara Capitanul cand mergea in mars cu noi.

Cautam sa fac ceea ce am invatat in tabara legionara de la Carmen Silva. La urma comandam: Garda, stai!, treceam in fata plu-tonului de camarazi intr-un fel de inspectie. Continuam: Drepti, garda la stanga, la dreapta, drepti, garda, inapoi rupeti randurile, mars! si toti legionarii sareau cativa pasi inapoi, strigand: Traiasca Legiunea si Capitanul!. Toti flacaii din comuna au venit ca sa priveasca si le-a placut foarte marsul nostru legionar. in frunte cu Mihai Egoveanu,ne-au rugat sa mai venim la ei si in alte duminici. Le-am promis ca vom trece des pe la ei, apoi le-am vorbit camarazilor mei si tinerilor din Cainargeaua despre serbarile legionare de la Techirghiol si mai ales despre Capitanul nostru.

Aici s-a format un cuib legionar, iar Mihai Ergoveanu a fost numit sef. Cainargeaua Mica a devenit un centru legionar foarte bun si a dat camarazi minunati. Mihai Ergoveanu a fost un camarad energic, de actiune si de initiativa. Mai tarziu am lucrat impreuna in cadrul Miscarii Legionare, in special in prigoana generalului Ion Antonescu, cand am avut activitate subversiva legionara. Prin luna octombrie, m-am sfatuit din nou cu camarazii mei sa facem o vizita camarazilor nostri din satul Zornici, la camaradul Mihai Popescu. Dar de data aceasta frigul era prea mare si am stat tot timpul in casa. Ne-am intretinut in discutii si am cantat cantece legionare. Le-am impartasit si lor impresiile mele despre tabara de la Carmen Silva, dar mai ales le-am vorbit despre Capitan. Era noaptea tarziu cand ne-am salutat si am plecat spre casa. Mentionez aici, cu mare durere in suflet, ca acest Mihai Popescu, dupa venirea rusilor in tara noastra in 1944, s-a inscris in partidul comunist si a devenit unul dintre cei mai mari atei. Era impotriva credintei bisericii si mai ales impotriva preotilor. Facea aceste lucruri devenind foarte fidel partidului. Pentru aceste servicii el a fost numit in posturi importante in comuna.

Dupa ce am terminat cu lucrarile de pe camp, de mai multe ori pe saptamana ne adunam la sediul nostru legionar, discutam si ne informam citind ziare legionare, dar mai ales Libertatea. in acest ziar gaseam multe informatii despre Miscare si mai ales circularele Capitanului. La urma cantam mai multe cantece legionare, dupa aceea juramantul, inchiderea sedintei si, salutandu-ne cu salutul legionar, ne spuneam noapte buna si Doamne-ajuta, si plecam fiecare la casele noastre.

Ziarul „Libertatea”

ram abonat la ziarul Libertatea care era putatorul de cuvant al Miscarii Legionare, il primeam regulat si il citeam cu atentie si mult suflet. in Dobrogea, in comunele din judetul Durostor, in vremea aceea nu aveau oamenii radio si foarte greu auzeam vesti de prin tara. Posta aducea toate ziarele la primarie, iar eu trebuia sa-l ridic personal. Eram nerabdator sa citesc ultemele noutati. Mergand spre casa, am inceput sa citesc pe prima pagina articolul parintelui Ioan Mota. Acesta vorbea despre moartea fiului sau Ionel Mota. Dintr-o data parca mi s-au impleticit picioarele si nu mai puteam merge. M-am intors indarat si am plecat spre casa camaradului Iancu Dumitru, unde am cetit ziarul mai departe. Durerea parintelui era asa de mare, incat nu avea margini El spunea: Cand am auzit vestea ca Ionel a cazut, un moment am ramas uluit, parca o gramada de pietre s-au prabusit peste mine, mi-au zdrobit inima, mi-au acoperit sufletul Nu pot sa redau articolul de atunci, dar stiu ca am ramas incremenit la stirea ca Ionel Mota a cazut. Cuvintele Parintelui Mota erau scrise cu atata durere, incat oricat de tare ai fi fost, era imposibil sa nu ti se umezeasca ochii pentru o asemenea pierdere. Pentru noi legionarii, Ionel Mota era luceafarul diminetii, asa stralucea in inimile noastre. Aveam impresia ca acuma totul s-a dus, totul s-a naruit.

A doua zi, prin curier, am primit circulara sefului de judet prin care ni se cerea ca toti legionarii care pot, dar in special sefii de garnizoana, sa se prezinte la Silistra. De acolo se va pleca la Bucuresti, unde vom lua parte la inhumarea comandantilor nostri, Ionel Mota si Vasile Marin, cazuti la Majadahonda, pe frontul din Spania, luptand impotriva comunismului ateu.

A doua zi, ne-am strans la sediul legionar din Silistra cam 130 de legionari condusi de camaradul student Constantin Colimitra. Era iarna si ger mare. incolonati ne-am dus la Dunare, care era inghetata, si ni s-a dat ordin sa trecem dincolo pe gheata, insirati la cinci pasi distanta de la om la om. Am trecut Dunarea si ne-am dus la sediul legionar din Calarasi. Ne-am petrecut noaptea dormind pe scaune si care pe unde a putut. Spre dimineata, impreuna cu camarazii din Calarasi ne-am incolonat si am plecat spre gara, unde erau pregatite vagoane speciale pentru noi legionarii. Ne-am urcat in vagoane cu cinci minute inainte de a pleca trenul. Toate geamurile s-au deschis si cu mainile intinse sub forma salutului legionar, am cantat: Plange printre ramuri luna.

Trenul s-a pus in miscare si spre seara am ajuns cu bine. Noaptea am dormit la caminul medicinistilor din Bucuresti. Dimineata, cu noaptea in cap ne-am incolonat si ne-am dus la Biserica Sfantul Ilie Gorgani.

in fata sediului legionar si pe strazile din imprejurime erau co-loane de legionari veniti din toate judetele tarii. Corpurile neinsufletite ale comandantilor legionari cazuti in Spania erau asezate pe catafalc in mijlocul bisericii. in cele patru colturi ale sicrielor strajuiau comandanti legionari nemiscati, ca stanele de piatra. Au inceput sa treaca toate judetele in jurul catafalcului si s-a format un sir care, de dimineata, a durat pana la ora 11. Ne-am luat ultimul ramas bun de la comandantii legionari, acesti eroi care s-au jertfit pentru Hristos. Dupa cum spunea Mota: Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos. Puteam noi sa stam nepasatori? La orele 12 s-a format cortegiul funerar de pe Gutemberg. Carul funebru era tras de 85 de legionari din Orastie. inaintea carului funebru mergeau peste o suta de preoti imbracati in odajdii, iar in urma carului mergeau familiile indurerate. Toti eram incolonati in randuri de cate sase legionari, iar pe langa caldaram era un sir de legionari care se tineau de mana pentru a mentine ordinea. Tatal Capitanului mergea cu copiii lui Ionel Mota de manute, apoi urmau gradele legionare, apoi coloana de vreo 50.000 de legionari in camasi verzi. Era un spectacol impresionant.

O echipa de aproximativ 50 de studenti legionari, imbracati civil, formau o echipa de cercetasi. Acestia, pentru ca sa se cunoasca intre ei, purtau la butoniera parola Miscarii. Ei aveau misiunea sa mearga inaintea cortegiului si sa cerceteze casa cu casa, bloc cu bloc, pentru ca sa vada daca nu vor fi ceva indivizi suspecti, care sa impieteze memoria eroilor nostri. O echipa de cercetasi au descoperit la etajul de sus al unui bloc cativa comunisti langa o fereastra, care nu se stie ce planuiau. Dupa o mica busculada, i-au imprastiat. Alta echipa de cercetasi a zarit la fereastra de la un etaj a unui bloc doi insi deghizati, care priveau de sus la coloana impresionanta de camasi verzi. Acestia nu erau altii decat Carol al II-lea si metresa lui, Elena Lupescu. Vazand ca sunt recunoscuti, s-au retras de la fereastra.

Situatia regelui a fost stabilita si se stia precis ca era membru in francmasonerie, cu gradul 32; iar colonelul Iuga Nicolae avea gradul 33, mare maestru de loji masonice si seful principal al lojei masonice romane Steaua Dunarii.

Dupa ce cortegiul a ajuns la Casa Verde, s-a facut serviciul religios pentru odihna eroilor cazuti. Dupa inhumarea eroilor, multi dintre cei prezenti, printre care probabil erau si membri din partidele politice, se asteptau ca o mare cuvantare sa fie tinuta de Capitan. Dar Capitanul, insotit de generalul Cantacuzino si ceilalti patru legionari ramasi in viata dupa misiunea din Spania, s-au urcat la etaj si au iesit pe balcon. Ei s-au aliniat alaturi de Capitan si, cu mainile intinse, au salutat miile de camasi verzi, iar noi toti cei de jos am izbucnit in urale. Aceasta a fost toata cuvantarea si tot discursul Capitanului pentru eroii cazuti. La urma ni s-a spus sa ne inapoiem in judetele si comunele noastre in cea mai perfecta ordine, liniste si disciplina.

Toti legionarii au plecat la gara, unde fiecare s-a urcat in trenul care urma sa-l ia in directia de unde a venit. Grupa noastra, odata ajunsa la Dunare, am trecut pe gheata ca pe uscat, am ajuns la Silistra si de aici am plecat fiecare spre comunele noastre.

Prima sambata seara, am tinut o sedinta cu legionarii din garnizoana si le-am povestit si lor despre impresionanta adunare de la inmormantarea eroilor nostri cazuti in Spania. Le-am povestit despre zecile de mii de camasi verzi, despre cortegiul care se intindea pe o distanta de cinci kilometri, despre Capitanul nostru si despre comandantii intorsi din Spania, care s-au dus acolo sa lupte contra comunismului.

Propaganda electorala din 1937

n vara anului 1937, am luat parte la propaganda electorala pentru alegerile din toamna. Cum s-a desfasurat lupta si propaganda electorala din judetul nostru Durostor, voi incerca sa descriu in randurile care urmeaza.

Comandantul nostru legionar, Grigore Pihu, a venit din Bucuresti cu un grup de studenti chiar in orasul Silistra, pentru propa-ganda electorala. A organizat o echipa cu care a plecat din Silistra spre satul Ceauta, unde au poposit si au dormit peste noapte. Noi, legionarii din garnizoana mea, a fost anuntati printr-un curier sa formam o echipa de legionari si sa pornim spre satul Ceauta. Am format deci o echipa si am pornit-o spre Ceauta, unde ne-am intalnit si ne-am salutat cu toti camarazii care venisera acolo. Si, cum se insera si noaptea era aproape, ne-am dus pe la camarazii din sat unde am dormit. Dimineata, cand s-a crapat de ziua, ne-am incolonat si am plecat prin sate. Am trecut si prin comuna mea, incolonati si cantand Stefan Voda al Moldovei. Am ajuns si prin fata primariei noastre, unde notarul Petcu si primarul Mina Sima, mare liberal si dusman de moarte al Miscarii, se uitau cu dusmanie, dar nu aveau ce sa ne faca. Am trecut si prin fata postului de jandarmi, dar nu au avut curajul sa ne opreasca, deoarece coloana de legionari incepuse sa se ingroase.

Am mers mai departe si, ajungand la marginea comunei Cainargeaua Mica, ne-am oprit pe o pajiste foarte frumoasa, cu iarba verde. Au venit mai multi legionari cu carutele lor, in frunte cu Mihai Ergoveanu, seful garnizoanei. Dupa cateva cantece, au venit toti satenii sa ne vada si sa ne admire. Toti legionarii ne-am suit in carute si am plecat mai departe. Cand ne apropiam de vreun sat, ne dam jos din carute, ne incolonam si intram in comuna cu cantece. Ne-am oprit in comuna Cainargeaua Mare, chiar in centru. Acolo era un fel de maidan, o intindere mare care era folosita ca piata, si aici au venit o sumedenie de flacai legionari cu carute, in frunte cu Enache Perifan, seful garnizoanei. Ne-am incolonat si am plecat cantand, iar carutele veneau dupa noi, urmandu-ne indeaproape. Jandarmii n-au avut curajul sa ne opreasca pe noi, coloana de legionari, dar cand au ajuns carutele in dreptul lor, le-au oprit, zicand: inapoi, nu aveti voie sa mergeti, trebuie sa va intoarceti!

in timp ce carutele stateau pe loc, comandantul Pihu a dat ordin ca toata coloana sa se intoarca inapoi. Ne-am intors inapoi, am inconjurat carutele si pe jandarmi. Avocatul Alexandrescu, care fusese sef de judet pana in vara, impreuna cu Grigore Pihu, s-au dus si i-au zis sefului de post: Domnule, dumneata da-te la o parte ca sa evitam un conflict foarte grav! Plutonierul a raspuns: Domnilor, am primit chiar acum ordin de la domnul prefect sa va opresc.

Studentul Spiru Bujgoli, care era iute de fire, a dat ordin ca toate carutele sa-si urmeze drumul, in timp ce jandarmii erau inconjurati tot timpul de studenti ca niste arestati. La urma ne-am incolonat si am plecat pana la marginea comunei, unde ne asteptau carutele. Ne-am urcat in ele si am plecat mai departe.

Resedinta de plasa Bei Bunar, care se afla pe sosea, era in drumul nostru, si vrand-nevrand, trebuia sa trecem pe acolo. Jandarmii fiind anuntati ca vine o coloana de legionari care va trece prin Bei Bunar, s-au concentrat, asteptandu-ne. Noi insa am fost instiintati de curierul nostru din Bei Bunar. Comandantul Pihu a folosit o mica stratagema si nu am mai mers prin Bei Bunar, ci am ocolit, mergand pe un drum laturalnic si, iesind undeva mai departe de comuna, am intrat din nou pe sosea. Deci jandarmii au fost indusi in eroare. Nu stiau unde sa se concentreze ca sa ne impiedice inaintarea. Noi ne-am continuat campania noastra, mergand drept spre Bazargic. Noi si coloana de carute am mai mers pe sosea cam vreo cinci kilometri si dintr-odata ne-am abatut la dreapta, pe un drum laturalnic. Am ajuns intr-un izlaz, unde s-a hotarat sa facem popas. S-a scos hrana rece, branza cu paine, am mancat si am stat o jumatate de ora, pana s-au odihnit caii, apoi ne-am suit in carute si da-i inainte! in jur de ora 12 am sosit in comuna Caragiat.

Comuna era asezata langa o padure, intr-o regiune cu paduri multe. Am tras la marginea comunei, sub niste copaci mari si cu multa iarba verde. S-a dat drumul la cai sa pasca si s-au anuntat legionarii din sat. indata a sosit o echipa de flacai legionari, plini de viata si voie buna si cu mult entuziasm. Ei ne-au adus paine, mancare si traditionala branza romaneasca. Comandantul Pihu a laudat pe acesti flacai veseli si asa de voiosi cum erau Gheorghe Cutu Misa, Mihai Tutungiu, Gheorghe Sgura, Timu Pasata si altii. La urma a venit seful de post din comuna cu doi jandarmi si ne-a intrebat daca avem voie sa mergem prin sate cu o asemenea coloana. I s-a aratat autorizatia pentru propaganda electorala si restul timpului s-a intretinut cu studentii si avocatii nostri.

Dupa cateva ore de odihna strict necesare pentru drumul lung pe care il mai aveam de parcurs, lasand si caii sa pasca si sa se odihneasca, am inhamat din nou caii, ne-am suit in carute si am plecat. Le-am spus jandarmilor buna ziua si ne-am despartit oarecum in bune conditii.

Dupa ce am mers o bucata de vreme, am ajuns in Curtbunar. Aici era plasa, cu judecatorie mixta, cu trotuare pe strazi, semana a orasel. Am trecut noaptea pe acolo, acesta fiind poate motivul ca nu ne-a iesit nimeni in cale. Dar nu am iesit bine din orasel, ca la cativa kilometri de mers, in plina noapte, pe sosea ne-a iesit in cale o patrula de jandarmi. Stai! a strigat seful de post si ne-a oprit. Un individ rautacios, a inceput sa tipe, sa se agite, ca domnul prefect a dat ordin sa ne intoarca inapoi. Avocatul Alexandrescu i-a aratat sefului de post autorizatia care ne dadea dreptul sa facem propaganda electorala. Dupa un shimb de cuvinte, s-a dat ordin carutelor sa porneasca. Ne-am suit in carute si am plecat mai departe, caci trebuia sa ajungem in comuna Alfatar, o comuna mare, de cateva mii de case. Tarziu, dupa miezul noptii, am intrat in comuna. A fost anuntat seful de garnizoana Iancu si imediat au venit toti legionarii si ne-au incartiruit pe la casele lor, unde am dormit in noaptea aceea. Dis de dimineata, pana inca nu se revarsasera zorile, am fost anuntati prin curieri si repede ne-am inhamat caii si am plecat la drum. Dupa ce am iesit din comuna s-a crapat de ziua. Ne-am dat seama ca suntem urmariti si cautau sa ne impiedice de a mai continua drumul.

Prefectura si Legiunea de jandarmi anuntau mereu pe sefii de post de prin comune ca o coloana de legionari cu carute, ba ca au trecut prin Cainargeaua, ba ca au trecut pe langa Bei Bunar si li se spunea ca, din ordinul prefectului, sa le opreasca inaintarea si sa-i intoarca inapoi. Dar printr-o stratagema a comandantului Pihu, jandarmii ne asteptau in comuna Chesegic, iar noi am aparut in comuna Caragiat. Ca sa nu mai stie unde sa ne caute, noi am aparut in comuna Alfatar, unde am si dormit cu o noapte mai inainte. De la Alfatar, soseaua ducea drept la Silistra, dar inainte de a ajunge acolo, la o distanta de patru kilometri este comuna Calipetrova. Noi ne-am abatut la stanga si am dat de un izlaz minunat, ses intins, cu multa iarba verde. Am coborat si am legat caii de carute, lasandu-i sa pasca, iar la ordinul comandantului Pihu ne-am asezat toti in careu. S-a facut o dare de seama si au fost scosi in fata frontului Spiru Bujgoli, avocatul Alexandrescu si Cutu Mina, licentiat in Academia Comerciala. Comandantul i-a laudat pentru vitejia cu care s-au purtat tot drumul si le-a strans mana. La urma a multumit tuturor legionarilor care au luat parte la acest mars si in mod deosebit celor din comunele Cainargeaua Mica si Caragiat, care au participat cu mult entuziasm, punand la dispozitie carutele cu care s-a facut deplasarea. I-a felicitat si le-a multumit din nou. Am cantat cateva cantece si dupa aceea ne-am intors fiecare la casele lor.

Tatar Armagia

u a trecut nici o saptamana ca s-a organizat un alt mars spre orasul Turtucaia. Trecand printr-o serie de sate si comune, tinta era Tatar Armagia, care era aproape de granita bulgara, cam la o suta de kilometri. S-a format din nou o coloana de legionari care au fost transportati cu carutele. N-am strabatut 30 de kilometri, ca au si fost anuntate Legiunea de jandarmi si Prefectura. in cea mai mare graba, din ordinul prefecturii s-au pus la dispozitia jandarmilor doua camioane care au plecat in urmarirea coloanei de legionari. Coloana de legionari ajunsese intr-un izlaz mare, au priponit caii la carute ca sa se odihneasca. au inceput sa manance ceva hrana rece, dar nu au terminat insa de mancat ca au sosit camioanele cu jandarmi. S-au oprit ceva mai departe de legionari, iar ofiterul care conducea jandarmii a trimis un jandarm sa cheme pe unul dintre legionari sa stea de vorba. S-a dus avocatul Alexandrescu, insotit de un alt camarad: Buna ziua, domnule ofiter! Care-i baiul? Ofiterul i-a zis: Domnule, din ordinul d-lui prefect va veti opri si va veti intoarce inapoi! Avocatul Alexandrescu i-a spus: Domnule, dumneavoastra stiti carte? Noi avem autorizatie si suntem in plina propaganda electorala, iar ordinul dumneavoastra este ilegal si samavolnic! De aceea, noi vom merge inainte in propaganda noastra electorala. Ofiterul a zis: Avem ordin sa va somam si sa tragem. Alexandrescu intreaba: in cine sa trageti, in tatari sau in fratii vostri? S-au pus caii la carute si da-i drumul la Tatar Armagia. Jandarmii s-au suit si ei in camioane si au plecat, ajungand inaintea legionarilor in comuna. S-au asezat in mai multe cordoane, blocand toata strada, cot la cot, cu armele intinse. Au sosit si carutele cu legionari la marginea comunei. S-au dat jos din carute si s-au incolonat. in fruntea coloanei erau Spiru Bujgoli, avocatul Alexandrescu, Spiru Popescu si Cutu Mina. S-a comandat: Garda, drepti! Cu cantec inainte mars!

Coloana de legionari s-a apropiat de jandarmii care stateau cu baioneta pusa si armele indreptate catre legionari. Camarazii au pus mainile pe tevile armelor si le-au dat la o parte. Cutu Mina a pus mana pe teava armei unui jandarm si l-a impins, incat jandarmul era gata sa cada pe spate si s-a facut o mica spartura. Baietii au intrat prin acea spartura, s-a rupt primul cordon si a intrat grosul coloanei; s-a rupt al doilea cordon, al treilea, s-a facut invalmaseala si au venit mai multi cetateni din comuna.

Prefectul judetului, Mihail Gogea, din zel si din dusmanie a venit la fata locului si statea pe scarile primariei asistand. A dat ordin sa se traga. in momentul acela au sosit si jandarmii calari, care au inceput sa loveasca cu cravasele. Jandarmii nu au avut curajul sa traga, dar in schimb au inceput sa loveasca cu paturile armelor unde nimereau. Cineva a strigat, probabil Bujgoli: Parii, mai, mama ma-sii! Pe marginea drumului, pe ambele parti era un gard mai vechi, imediat legionarii s-au repezit, au smuls cate un par si s-a incins o mare lupta. Jandarmii cu patul armelor, iar baietii cu parii. in timpul luptei unui jandarm i s-a rupt incarcatorul de la arma, acesta isi plangea arma rupta, speriat de ce ar putea sa i se intample la intoarcerea la garnizoana. in acelasi timp s-a intamplat o faza destul de hazlie. Nicolae Fudulea, un camarad din comuna Rohman Asiclar, cam scund, dar plin la trup, inimos, dispunand de o mare energie si iuteala, in timpul luptei s-a apropiat de el un jandarm calare. Dar acesta n-a apucat sa se foloseasca de cravasa si s-a trezit jos. Nicolae a sarit in sus si, cand a fulgerat una cu parul in capul calului, cat era de mare namila de cal, a cazut jos cu calaret cu tot. Dar in invalmaseala aceea cine era sa-l scoata pe jandarm de sub cal. Calul gemea, iar jandarmii au inceput sa dea inapoi, fiecare cautand sa nu pateasca la fel ca si colegii lor din cauza parilor care umblau pe jos. S-a spart si ultimul cordon. Ai nostri s-au repezit sa puna mana pe prefect, care a dat sa fuga in primarie, dar baietii dupa el. Ca sa scape, prefectul a sarit pe fereastra in curte si s-a ascuns in veceu, dar si aici baietii au urmat aceeasi cale si l-au apucat de guler pe prefect. Canalie ce esti! Dai ordin sa ne impuste? Nepotul lui, care era legionar, era si el acolo si i-a zis: Dai ordin sa ne impuste? Tu nu-mi esti unchi, esti o lichea ordinara! Si l-a scuipat in fata. Baietii nu l-au batut asa cum ar fi meritat, pentru ca era batran, dar s-a ales cu putina spaima si scuipat de nepotul sau.

Comandantul legionar Grigore Pihu, care conducea operatiunea, dupa ce si-a atins tinta a dat drumul legionarilor sa plece fiecare in liniste in comuna sau satul sau.

Studentii de la Bucuresti se-ntorc acasa

egionarii care venisera din Bucuresti cu comandantul Pihu erau cam 70. S-au strans la Silistra, pentru ca a doua zi trebuiau sa plece cu vaporul de 10 dimineata. S-au dus la post, unde siguranta si politia le-au spus:

- Domnilor, in numele legii, sunteti arestati.

- Si daca suntem arestati, ce trebuie sa facem?

- Trebuie sa va ducem la politie.

- Asta-i un lucru usor, spuse Spiru Bujgoli si, luand comanda, a ordonat: Atentiune, incolonarea, garda drepti, cu cantec inainte mars!

- Domnilor, stati, nu cantati!

Dar ei isi vedeau de drum cantand Stefan Voda al Moldovei. Li s-a deschis poarta si au intrat in curtea sigurantei cantand.

- Domnilor, nu mai cantati, ca va complicati situatia!

- Ba dumneavoastra va complicati situatia, pentru ca ne arestati nevinovati.

Dupa un timp, la insistentele politistilor, s-au oprit din cantat. Cateva seri au dormit prin salile sigurantei. Avocatul Alexandrescu a trimis imediat o telegrama avocatilor legionari din Constanta, precum ca 70 de legionari care au venit din Bucuresti in propaganda legionara sunt arestati si de cateva seri dorm in salile sigurantei din Silistra. Sunt amenintati sa declare unele lucruri care nu sunt adevarate si pe care studentii refuza sa le accepte. Totodata, fostul sef de judet, avocatul Alexandrescu, a trimis curieri prin sate in timpul noptii, sa-i anunte pe legionari sa vina la Silistra, in fata tribunalului.

Catre ziua se gaseau in fata tribunalului din Silistra cam 200 de legionari, veniti toti de prin satele invecinate. Echipa de avocati din Constanta: Cotiga, Constant si altii au mers toata noaptea cu trenul si spre ziua au sosit in Calarasi, de unde au luat primul vapor spre Silistra. Avocatii legionari, cu petitii, au intrat la primul procuror si i-au zis: Domnule procuror, suntem intr-o tara civilizata, in plina propaganda electorala, cu autorizatie si cu toate drepturile legale cu care ne putem manifesta liberi si neingraditi de pornirile unor lichele. Jandarmii au abuzat de putere, lovind cu paturile armelor la intamplare si cu ura in camarazii nostri si fratii lor. in acel moment a venit si cavaleria, lovind cu vana de bou, calcandu-i cu caii ca pe niste manechine. Saptezeci de legionari, in majoritate studenti din Bucuresti, sunt arestati si de cateva zile dorm in salile sigurantei. Domnule prim-procuror, abuzul jandarmilor este o samavolnicie intr-o tara ca a noastra, cu justitie si legi. Domnule prim-procuror, ne vom adresa si vom protesta cu energie mai departe, la Bucuresti, despre abuzurile jandarmilor din judetul Durostor. Procurorul, care nu voia sa-si complice situatia, a cautat sa aplaneze totul pe loc. Astfel le-a zis: Voi da ordin sa-i aduca pe toti arestatii aici. Si cum siguranta era aproape de tribunal, au fost adusi numaidecat. Au venit incolonati fara sa cante, in cea mai perfecta disciplina si liniste. Cum au sosit, au fost introdusi pe salile tribunalului.

Echipa de avocati ducea tratative in biroul procurorului pentru rezolvarea problemei. Procurorul a intrebat pe avocatii legionari cine a chemat grupurile de oameni care stau pe afara in fata tribunalului. Domnule procuror, cei de afara sunt prieteni si camarazi cu studentii care sunt arestati aici. Auzind ca sunt arestati camarazii lor, au plecat din sate si au venit sa fie solidari cu cei arestati. Totodata au venit sa depuna plangeri si marturii prin care sa arate cum au fost batuti si maltratati de jandarmi. Dupa discutia cu avocatii, procurorul a spus: Domnilor, spuneti grupurilor de oameni de afara sa plece la casele lor, ca eu intr-o jumatate de ora voi da drumul celor arestati. Avocatul Alexandrescu a iesit afara, a trecut pe la toate grupurile de baieti, spunandu-le: Acuma nu mai stati in fata tribunalului, ci imprastiati-va pe strazi laturalnice, dar nu plecati inca acasa. Procurorul ne-a promis ca intr-o jumatate de ora vor fi eliberati toti baietii. imprastiati-va deci pe strazile laturalnice si intr-o jumatate de ora sa veniti inapoi.

Dupa discutiile avocatilor cu procurorul, toti cei arestati au fost pusi in libertate. Legatura dintre avocati si baietii de afara se tinea prin curieri. Am fost anuntati ca toti baietii au fost eliberati. Cand am auzit stirea ca toti sunt liberi din nou, nu mai puteam de bucurie si ne felicitam unii pe altii. Repede toate echipele au coborat in post. Dupa putin timp au venit si camarazii bucuresteni de acum liberi si i-am felicitat si pe ei, bucurandu-ne impreuna cu echipa de avocati. A fost o mare bucurie si un entuziasm fara margini pentru aceasta victorie. Nu numai pentru lupta si peripetiile prin care am trecut, dar in lupta de la Tatar Armagia puteau sa se intample cazuri foarte grave, cu morti si raniti. Bunul Dumnezeu insa ne-a aparat si ne-a ajutat sa iesim biruitori, aparandu-ne onoarea fara pagube omenesti. Dupa toate aceste peripetii ne-am salutat cu salutul nostru legionar: Traiasca Legiunea si Capitanul! Camarazii nostri s-au suit pe vapor, din portul Silistra s-a auzit sunetul sirenei de plecare. Studentii au inceput cantecul Sfanta Tinerete Legionara si am cantat toti impreuna pana nu ne mai auzeam unii pe altii si apoi ne-am intors fiecare la casele lor.

Seful legionar al judetului Durostor, Grigore Pihu, cu o zi inainte de plecarea din Silistra, l-a anuntat pe Capitan la Bucuresti despre toata propaganda care s-a facut in Dobrogea si despre lupta cu jandarmii din comuna Tatar Armagia. Capitanul a dat o circulara, felicitand si laudand pe toti legionarii care au dat dovada de barbatie si de curaj in comuna Tatar Armagia. De asemena, tot grupul de legionari care a venit de la Bucuresti si a luat parte la actiunea din comuna dobrogeana a fost decorat de catre Capitan cu Crucea Alba. A mai fost decorat cu Crucea Alba si Nicolae Fudulea cu inca doi camarazi, pentru ca s-au luptat pe viata si pe moarte cu jandarmii calari. Asa s-a incheiat lupta electorala din vara anului 1937, lunile august - septembrie.

Prevestirile Capitanului

S-au terminat alegerile din 1937 prin octombrie, cu rezultatele aratate, iar pe la sfarsitul lui noiembrie, inceputul lui decembrie al aceluiasi an am fost anuntat sa ies cu toti legionarii din garnizoana pe niste dealuri in afara comunei Cociular, ca acolo mi se va spune ce trebuie sa fac. Am chemat pe toti camarazii si am plecat spre locul indicat. Cand am ajuns la locul cu pricina, dupa ce am facut cateva miscari de marsuri, am vazut ca vine si Mihai Ergoveanu cu legionarii lui, si apoi, dupa putin timp, soseste si Ienache Perifan cu legionarii din comuna Cainargeaua Mare. La putina vreme au venit de la Bucuresti trei studenti: Sopila, Spiru Bujgoli si Spiru Popescu. Acestia au luat comanda celor trei centre, facand o coloana, iar dupa cateva marsuri ne-au oprit si ne-au asezat in careu.

Primul care ne-a vorbit a fost Sopila, care ne-a spus: Camarazi, venim de la Bucuresti trimisi de Capitan ca sa va anuntam ca dansul prevesteste o mare prigoana ce se va abate asupra Miscarii Legionare. Din acest motiv, el dezleaga pe toti legionarii de toate juramintele facute si va anunta ca, din acest moment, Miscarea Legionara este autodizolvata. Fiecare dintre dumneavoastra sa se duca la casa sa si sa‑si vada de treburile gospodaresti. La vestea ca Miscarea Legionara este dizolvata si ca nu se mai activeaza, cu totii ne-am intristat si ne‑am amarat, plecand astfel spre casele noastre.

Arestarea Capitanului

m intrat in iarna anului 1938 si tot mai primeam ziarul Libertatea pe care il citeam cu nerabdare. Din cele ce se scriau in acest ziar mi-am dat seama ca se apropie o prigoana mare, exact dupa cum presimtea si a prevazut Capitanul. intr-o zi, pe cand Libertatea inca nu era suspendata, ne-a informat despre arestarea Capitanului. Stirea s-a imprastiat cu rapiditate printre toti legionarii din comuna si din alte parti, toti informandu-ne unii pe altii: Camarade, stii ca a fost arestat Capitanul? Raspunsul era, da, stim, de la mic la mare, de la tanar la batran si toti eram uluiti, toti eram nedumeriti, cum se poate asa ceva, si ce se va intampla acum cu Capitanul?

Dar toate acestea erau inceputul durerilor, acea mlastina a desnadejdii, cum o denumea Capitanul. Arestarea aceasta a produs tulburarea constiintelor romanesti in toata tara, iar in centrele universitare au inceput grevele, s-au tinut cuvantari si chiar manifestatii. La Cluj, un student legionar s-a urcat pe o masa si a vorbit la cateva mii de studenti cu indignare despre arestarea Capita-nului, spunand ca ne vom rascula si va trebui eliberat. Curand insa a venit Siguranta si a operat vreo douazeci de arestari printre studenti.

Toti legionarii eram atat de atasati sufleteste si spiritual de Capitan, incat atunci cand am aflat ca a fost asasinat, n-am putut crede nici cum ca este adevarat; credeam ca este undeva ascuns sau arestat si pus sub supraveghere, si ca el, Capitanul, va veni intr-o zi de undeva si trebuie sa-l vedem. Mult timp ne-am mangaiat sufletele cu speranta ca el traieste si ca-l vom revedea. Dar totul a fost doar speranta desarta.

Asasinarea lui Armand Calinescu

n septembrie 1939 eram la plug, la aratul si semanatul graului. Spre seara m-am intors de la munca si cum am intrat in comuna cineva mi-a facut semn cu mana sa opresc caruta. Cel ce m-a oprit mi-a spus: Am auzit la radio ca o echipa de legionari l-au impuscat pe Armand Calinescu; atat,mai mult nu se stie, caci emisiunea de la radio a fost intrerupta. M-am dus acasa si am deshamat caii. Eram nelinistit si nu stiam ce sa fac, dar, innoptandu-se, m-am culcat. inainte de culcare m‑am uitat afara. Era o luna plina pe cer si totul se vedea ca ziua. Am adormit destul de repede, dar pe la miezul noptii m-a trezit latratul puternic al cainelui meu. M-am dus la fereastra, de unde am vazut un grup de jandarmi susotind intre ei, probabil cum sa ma prinda. Am vazut cum cineva s-a desprins din grup, a venit, a batut la usa si a zis: Cuscrule, deschide usa! Va aduc o scrisoare de la primarie. L-am recunoscut, era garda comunala, care era ruda cu noi. I-am raspuns: Lasa, cuscrule, ca am vazut totul, nu e o scrisoare, ci sunt jandarmii. Jandarmii care erau in spatele lui asteptau ca sa deschid usa, sa patrunda numaidecat inauntru. Plutonierul Motoc, care conducea jandarmii pentru arestarea legionarilor, a strigat de afara: Deschide usa, Ciolacule, ca avem ordin de la Ministerul de interne si daca nu deschizi spargem usa.

Domnule plutonier, i-am raspuns, nu pot sa va deschid deoarece am sotia bolnava. Atunci toti jandarmii care erau in grup au inceput sa impinga in usa cu umerii din afara spre inauntru si eu, impreuna cu mama, impingeam de usa in sens contrar. Dar usa incepea sa trozneasca si sa cedeze. Atunci am spus mamei: Mama, zi-le ceva, fa galagie, ca cedeaza usa. A inceput sa strige: Dati-va la o parte, ca am un topor in spatele usii si care cum intra isi pierde viata. Plutonierul, daca a vazut asa, s-a dat la o parte, s-a dus la fereastra si a strigat: Mama ta de bolsevic, deschide! Eu, dinauntru: Nu deschid, am sotia bolnava. Plutonierul, daca a vazut ca nu deschid, a lasat in fata usii un jandarm si a plecat prin comuna sa faca alte arestari.

Eu stransesem toata literatura legionara din garnizoana si o aveam in casa in acel moment. Aveam multe carti, dar mai ales Carticica Sefului de Cuib si cartea Pentru Legionari, acestea se pare erau cele mai importante. Cand au inceput sa se incinga lucrurile, repede le-am facut pachet, l-am legat si l-am pus sub pat. Aveam de gand sa le ascund la unchiul meu, dar am tot amanat de azi pe maine pana m-a prins prigoana cu ele neascunse.

Aveam in casa un cuptor cu vatra, cum e la tara. Am luat pa-chetul si cu greu am reusit sa ard cartile, rupandu-le fila cu fila, fiindca altfel nu ardeau. Jandarmul lasat de paza la usa se uita pe gaura cheii, dar nu a zis nimic si nici la venirea celorlalti n-a spus nimic.

Dupa ce am terminat de ars cartile m-am asezat pe pat ca si cand m-as culca. Dar am adormit de-a binelea, fiind obosit de munca. Facandu-se ziua, cainele a inceput din nou sa latre; repede am sarit din pat, am deschis usile si vad ca vine plutonierul Motoc cu gloata de jandarmi. Am iesit inaintea lui si i-am zis: Domnule plutonier, iata, sunt gata, acum puteti sa intrati in casa si sa faceti perchezitie. El mi-a raspuns: Lasa, o sa-ti arat eu tie, ca te-ai opus autoritatilor in timpul noptii. La ordinul plutonierului, echipa de jandarmi s-a repezit in casa si au rascolit peste tot. Dar nu au gasit nimic, de acuma cartile erau arse, iar pistolul era ascuns la unchiul Stefan. Dupa ce au terminat perchezitia, plutonierul mi-a ordonat: Mergi inaintea noastra! M-au incadrat jandarmii si m-au dus la post. Majorul din comuna a iesit afara, iar plutonierul i-a raportat: Domnule major, acest individ s-a opus azi noapte autoritatilor. Acesta, de colo: Cum bolsevicule, te-ai opus autoritatilor? S-a repezit cu amandoua mainile si a inceput sa ma traga de par. La urma le-a zis: Bagati-l la beci.

Cand am ajuns jos in beci, am vazut ca acolo erau o serie din camarazii mei, sefi de cuiburi, casieri, curieri etc. Dupa ce s-a inchis usa, am dat mana cu toti. Unii dintre ei stiau de cele ce s-au intamplat afara, in timp ce altii au aflat despre moartea lui Calinescu abia aici, in beci. Erau acolo: Doiciu Gheorghe, Constantin Batri, Dimciu Scoca, Stere Scamanghia, Nicolae Befa, Iancu Dumitru si Ienache Batur. Cu totii am stat arestati o saptamana in beciul postului de jandarmi. Tot in ziua intrarii in acel beci ne-au sosit de la familiile noastre vesti cum ca in Silistra jandarmii au impuscat trei legionari. Toti erau din comuna Frasaru, judetul Durostor. Acestia erau sefi de plasa si anume: Nicolae Nastu, Constantin Manganita si Memu Nisa.

Tineri cum eram atunci, noi ne bucuram si vorbeam intre noi, aproband eliminarea lui Armand Calinescu, calaul neamului romanesc. A trecut o saptamana si intr-o dimineata ne-au suit in carute, cu mai multi jandarmi inaintea si inapoia noastra. Seful de post le-a dat ordin jandarmilor ca in caz ca se incearca vreo evadare de sub escorta pe drum, „sa trageti fara mila in plin in acesti bolsevici”. Am pornit, dar nu stiam unde ne duc si nici nu aveam voie sa vorbim intre noi. Ne-au dus in comuna Cainargeaua Mare, judetul Durostor. in mijlocul satului era un maidan mare si aici au inceput sa soseasca legionari cu jandarmii dupa ei. Au adus legionari din toata plasa Bei Bunar. Am stat pana la orele doua dupa masa, cand s-a anuntat ca vine cineva de la Silistra. A sosit maiorul de jandarmi Dinulescu.

Jandarmii ne-au grupat imediat pe toti legionarii intr-o parte si maiorul Dinulescu a venit in fata noastra. A inceput sa ne ameninte cu urmatoarele cuvinte: O banda de legionari, de bolsevici, au asasinat pe marele om de stat, prim-ministrul Armand Calinescu. Poporul a stiut sa pedepseasca acea banda de legionari, iar guvernul va sti si el sa pedepseasca pe oricine ii va sta impotriva. Toti care sunteti de fata veti da cate o declaratie ca va desolidarizati de Miscarea Legionara. Toti cati eram acolo am semnat cate o declaratie scurta si ne-au dat drumul sa mergem la comunele noastre.

Activitatea legionara ilegala

-am incetat insa nici un moment activitatea legionara, dar nu mai tineam sedinte de garnizoana, ci ne intalneam doi-trei in cate o casa. Astfel ne comunicam reciproc ceea ce stiam, sau ce mai auzeam vorbindu-se despre Miscare. Comunicam de la om la om tuturor celor din garnizoana, cantam in surdina cantece legionare, deci intr-un cuvant, tineam treaz duhul Miscarii. La urma, despartindu-ne, ne salutam cu: Traiasca Legiunea si Capitanul!

in primavara anului 1940 s-a auzit ca Nae Ionescu a murit subit. Vestea aceasta ne-a fost comunicata repede si astfel am aflat cu totii despre moartea prin otravire a marelui nostru filosof, profesorul universitar Nae Ionescu.

inca din 1939, Nae Ionescu a fost chemat la palat ca sa ia parte ca membru la Frontul Renasterii Nationale si sa poarte uniforma ticluita de Carol al II-lea. Multi dintre profesorii universitari mai de vaza erau chemati la palat unde, printre altele, trebuiau sa sarute si mana „domnitei Lupescu”. Profesorului Nae Ionescu i s-a propus sa devina prim-ministru, la care profesorul a raspuns ca nu-i permite linia lui moral-crestina sa ocupe un asemenea scaun. El era un crestin care practica cu multa sfintenie religia ortodoxa, tinand posturile si impartasindu-se des cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos.

Refuzand demnitatile oferite de rege si nefacand nici un compromis, a fost inlaturat din lupta prin metoda atat de obisnuita adversarului milenar, prin otravire. Astfel, un stalp al Bisericii Crestine a fost prabusit, iar calea desfraului si a prostituarii politice era deschisa. Carol isi facea mendrele in tihna.

Din nou ne-am mahnit cu totii. Toate aceste asasinate, incepand cu Capitanul nostru drag, multimea comandantilor nostri legionari si uciderile din lagare ne faceau sa ne tremure inima de revolta si durere. Dar nu puteam sa vorbim nimic deoarece posturile de jandarmi din toate satele s-au intarit, dublandu-se ca numar. Acum ajunsesera sa fie cinci-sase jandarmi la fiecare post, care zilnic circulau prin comuna si mai ales pe langa casele pe care le suspectau. Mocnea inima in noi de atata rautate in tara, dar nu puteam face nimic. Dictatura lui Carol era intarita bine.

Ne-am intalnit cu camarazi din orasul Silistra, printre care amintesc pe studentul Teodor Verioti, si cu alti studenti legionari care veneau de la Bucuresti. Ne intalneam si cu fostul sef legionar de judet, Alexandrescu, care ne-a povestit despre Nae Ionescu. El spunea ca profesorul universitar de filosofie Nae Ionescu a fost cel mai luminat nationalist de dreapta. El nu putea sa sufere organizatiile politice cu conceptii masonice, ateiste si antinationale si, dupa cum se stie, a fost otravit miseleste de slugile masoneriei si ale lui Carol al II-lea.

Dupa asasinarea Capitanului si a celorlalti 13 comandanti, a urmat impuscarea comandantilor legionari in lagare si apoi impuscarea a cate trei-patru legionari in fiecare judet. Acestia au fost lasati cateva zile la locul crimei regale, pentru a speria lumea sa nu se revolte. in toata aceasta perioada situatia noastra, a celor inca neexecutati, era ingrozitor de apasatoare.

Revolutia legionara

n primavara si vara anului 1940, prin lunile iunie si iulie, au aparut la noi in judetul Durostor, in Silistra si prin comune inginerul Traian Boeru si Vasile Zotu. Amandoi au venit de la Bucuresti, unde se pregatea alungarea regelui criminal din tara, pentru a ne pregati in cazul unei revolte populare. Pe Traian Boeru nu l-am vazut niciodata, dar Vasile Zotu colinda satele si comunele noastre din judetul Durostor. Era un tip mai slabut si destul de inalt. Pentru a se putea strecura prin sate si comune fara prea multe probleme, imbraca o pelerina bej si pe cap isi punea o sapca fistichie. Si-a cumparat o gloaba de cal si o caruta dobrogeana, iar in buzunar avea un carnet de comerciant ambulant, cumparator de gaini si oua. Tinea biciul in mana si se comporta la fel ca un carutas. Era asa de bine deghizat, incat jurai ca e de cand lumea un turc get-beget.

in fiecare localitate in care intra, in primul rand se ducea la postul de jandarmi si se legitima cu gloaba lui de cal si cu carnetul de comerciant ambulant. Jandarmii nu puteau sa banuiasca pe acest cumparator de gaini ca fiind legionar si ca ar putea lua legatura cu organizatiile legionare locale. Erau foarte multi turci si bulgari comercianti ambulanti care umblau prin sate ca sa cumpere gaini si oua. Astfel, Vasile Zotu putea lua legatura cu sefii de garnizoane legionare din comunele si satele judetului Durostor.

Nu se stia cand trebuia sa dam lovitura de stat, insa stiam ca in comuna Frasaru era centrul nostru si ca acolo trebuia sa vina curierul de la Bucuresti, sa aduca ordinul de actiune. Noi trebuia sa fim gata, o suta de legionari inarmati, sa plecam la Bucuresti.

Pe la inceputul lui august totul era pus la punct, astfel Vasile Zotu s-a intors la Bucuresti. Noi nu aveam altceva de facut decat sa asteptam curierul care sa ne aduca ordinul de plecare la Bucuresti pen-tru lovitura. Tocmai in acea perioada se ceda Cadrilaterul Bulgariei, deci noi eram ingrijorati si de alte probleme. Trebuia sa ne refugiem cu familii, cu bagaje, era o drama de nedescris. Trebuia sa lasam case si avere, tot ce am agonisit, sa plecam doar cu familia si cu ce puteam incarca intr-o caruta. Ti se rupea inima cand vedeai batranii, mamele si surorile noastre cum plangeau mergand pe langa caruta incarcata de bagaje si cu copii. Paraseam totul, fara nici un fel de opunere si in graba, caci primarul si cu jandarmii ne fortau sa parasim comuna cat mai in graba, pentru ca veneau din urma trupele bulgare de ocupatie.

Zilnic ne intalneam cu Ergoveanu, ne zbateam ca pestele pe uscat, vorbind si asteptand curierul din capitala cu acel ordin-veste de plecare la Bucuresti pentru lovitura. Ne sfatuiam cu Mihai Ergoveanu si ne intrebam ce ar fi daca am merge in capitala numai noi doi, sa incercam sa luam legatura cu comandamentul legionar, caci asteptam cu multa sete sa luam si noi parte la lovitura. Dar tot noi ne dadeam seama ca degeaba mergeam numai noi doi, fara sa cunoastem pe cineva in orasul de pe Dambovita.

in Silistra, in fata portului, s-au concentrat cu miile carutele incarcate ale refugiatilor, ca sa fie imbarcate pe poduri plutitoare si duse pe cheiul Borcei, in Calarasi. De aici plecau prin comunele din Ialomita fara nici o tinta, in bejenie, ca odinioara stramosii nostri din calea turcilor si barbarilor.

3 Septembrie 1940

entru ca erau mii de carute, a trebuit sa asteptam zile intregi la rand la podul peste care trebuia sa trecem Dunarea. in ziua de 3 septembrie mi-a venit si mie randul sa urc caruta asa incarcata cu cai cu tot pe pod, alaturi de zeci de carute, pentru trecerea Dunarii. in timp ce noi pluteam pe Dunare spre Calarasi, fiecare isi tinea caii de capes-tre ca sa nu faca vreo miscare gresita. Deodata, spre marea mea surprindere, aud la radio ca se canta Sfanta Tinerete Legionara, in timp ce pluteam cu podul spre Calarasi.

Dupa debarcare m-am intalnit cu Mihai Ergoveanu si amandoi eram plini de bucurie ca Miscarea a reusit lovitura de stat. Dar totusi eram foarte mahniti ca nu am putut si noi sa luam parte la lovitura. Mai tarziu ne-am intalnit cu Vasile Zotu in Bucuresti, care ne-a reprosat ca nu ne-am dus la lovitura, desi curierul a fost trimis in comuna Frasaru. Cei din Frasaru nu ne-au anuntat si au mers de au dat lovitura la Constanta si nu la Bucuresti. Iar noi, cei din plasa Bei Bunar si plasa Curtbunar, o serie de legionari foarte buni, am asteptat pregatiti si inarmati. Nici pana in ziua de astazi nu stim de ce legionarii din comuna Frasaru, daca au fost anuntati de curierul Bucurestilor, de ce nu s-au dus in capitala, asa cum era consemnul, si au plecat la Constanta pentru a participa la lovitura. Iar pe noi, cele mai bune plase de legionari, nu ne-au anuntat conform promisiunii, ci ne-au lasat balta.

Poate s-ar fi aflat, poate ca s-ar fi stiut de ce nu am fost anuntati, dar timpul a fost prea scurt, caci in curand a venit tradarea generalului Antonescu si apoi cea de la 23 august 1944, care a pus capac la toate relele de pana atunci. Tocmai de acum incep adevaratele tradari, care au inceput sa se difuzeze in masele largi ale poporului.

Comuna Albesti

n portul Calarasi, in momentul debarcarii noastre, erau mii de carute cu bagaje, cu familii, cu copii marunti. Pe chei era un birou care facea repartizarile. Oamenii nostri din comuna Cociular au fost repartizati in comuna Albesti, judetul Ialomita. Am pus cei doi copii gemeni in varsta de patru luni in caruta si am pornit-o spre Albesti. Dar m-am gandit ca ar fi mai bine daca nevasta, impreuna cu mama mea si copii, ar merge cu trenul; sigur ca ar ajunge mai repede. Mama mea a luat un copil in copaie, iar sotia mea il ducea pe celalalt. Fiecare cu copaia pe umar, s-au suit in trenul care trecea nu departe de Albesti, iar eu si tata am plecat cu caruta. Aveam cam 50 de kilometri de mers pana la Albesti si spre seara am ajuns. Primarul cu jandarmii ne repartizau prin comuna. Ne-am instalat la un cetatean, dar femeile cu copii nicaieri, nici la gara, nici in comuna. intrebam pe la rude, pe la prieteni, daca au vazut doua femei cu copai la umar cu copii mici. S-a intunecat bine si noi nu am aflat nimic despre ele. Daca am vazut asa, eu si tata ne-am culcat si dis de dimineata am plecat spre Bucuresti. Poate s-au ratacit la Ciulnita, ne gandeam noi. Cand am ajuns in gara la Bucuresti, am dat peste o multime de refugiati din Dobrogea. Am inceput sa intreb: Mai nene, nu ati vazut doua femei cu doua copai pe umar cu doi copilasi in ele? Toti pe cati am intrebat spuneau ca nu le‑au vazut. Am inceput sa ma ingrijorez si sa-mi fac fel de fel de ganduri sinistre. Le-o fi calcat cumva trenul pe undeva? Si mai ales ca nu aveau nici un fel de acte cu ele. Cineva mi-a spus sa dau un telefon la Albesti, la primarie. Am sunat din gara si notarul mi-a spus ca ele au ajuns cu bine la Albesti. Femeile nu s-au incurcat la Ciulnita, cum credeam eu. Ele, in loc sa se dea jos din tren unde trebuie, s-au dus pana la Urziceni. Acolo au dormit la o femeie si a doua zi un refugiat din Dobrogea le-a adus la Albesti.

Guvernul de la Bucuresti a hotarat ca toti refugiatii din judetul Durostor vor merge in judetul Tulcea, iar refugiatii din judetul Caliacra vor merge in judetul Constanta. Eu si alti cativa cetateni din comuna ne-am dus in judetul Tulcea sa vedem unde ar fi bine sa ne stabilim. Ne-am dus in comuna Baia, in ambele comune Ceamurlia de Jos si in Ceamurlia de Sus, in comuna Zabila, in comuna Kogalniceanu, dar nicaieri nu ne-a placut. Pe langa ca pamanturile erau slabe, era asa de multa malarie ca te ingrozeai vazand cata lume suferea de friguri. Nu ne-a placut si ne-am intors inapoi.

La 6 octombrie 1940 am luat parte la marea manifestatie legionara din piata 6 Septembrie din Bucuresti. La 8 noiembrie am luat parte la marea manifestatie din Iasi, unde au tinut cuvantari comandantul Horia Sima, seful Miscarii Legionare si generalul Ion Antonescu. Seara, incolonati, am manifestat la Ambasada germana si la Ambasada italiana. Dimineata, cu noaptea in cap, o echipa de legionari din judetul Durostor am plecat la Husi, unde am luat parte la deshumarea osemintelor fratelui Capitanului, inginer Ion Codreanu. Aici am vazut pe tatal Capitanului si pe multi comandanti legionari. Dupa o serie de slujbe religioase, incolonati si cu cantece legionare, am trecut prin fata mamei Capitanului, care, ajutata de o echipa de fete, impartea la fiecare legionar cate o bucata de peste si o bucata de paine. Cat era de mare cimitirul, era plin in toate partile de coloane de legionari.

Dupa ce s-a terminat toata procesiunea, spre seara, coloanele de legionari s-au indreptat spre gara, unde fiecare mergea spre judetul sau. Noi, legionarii, din Silistra, ne-am urcat in trenul care mergea la Bucuresti. Dupa doua zile de stat mereu incolonati si in picioare, atat la Iasi cat si la Husi, cand ne-am asezat pe banci am adormit imediat. Nu stiu cat a mers trenul si pe la ce ora era, dar eram undeva in plin camp cand s-a produs un cutremur puternic. Ne-am lovit cu capul de vagon si ne-am trezit buimaciti, nestiind ce s-a intamplat. Unii legionari au strigat: cutremur, cutremur

La ziua, cand am ajuns la Barlad, gara era daramata iar linia ferata era blocata cu grinzi si cu moloz. A trebuit sa stam cateva ore pana s-a eliberat linia ferata, asa ca am avut destul timp sa mergem pe la pravalii sa ne cumparam de ale mancarii. Trenul a trebuit sa opreasca in mai multe gari si sa astepte pana se curata linia si abia noaptea tarziu am ajuns in Bucuresti.

A doua zi, mai multi refugiati am plecat la Constanta, la biroul colonizarii, pentru informatii. Ne intrebam ce facem acum, ca e toamna si iarna e aproape, iar noi stam inca in Ialomita, in mod provizoriu. Unii si-au dat cu parerea ca sa intram in biroul colonizarii si sa cerem sa ni se dea voie si bilete ca delegati, sa mergem prin orasele din Moldova sa ne apucam si noi de comert. Am intrat in birou unde ne-a intampinat inspectorul colonizarilor, avocatul Nicolae Ciumete. I-am spus ce dorim, iar el ne-a raspuns ca nimic nu depinde de el, ci totul vine de la Bucuresti. Daca mergeti la Ministerul Finantelor si va aproba, tot acolo va da bilete si delegatie, altfel nu se poate. O delegatie de 50 de persoane ne-am dus la Ministerul Finantelor. I-am dat cererea noastra, motivand ca in satele din Tulcea este multa malarie, noi avem copii marunti si nu vrem sa riscam sa-i pierdem, asa ca am dori sa ni se dea aprobare pentru Moldova.

Rezultatul a fost negativ. Ministerul ne-a raspuns ca nu se poate. Motivul: Miscarea Legionara a hotarat de comun acord cu domnul general Antonescu ca toti refugiatii din Cadrilater vor merge in judetele Constanta si Tulcea. Multi refugiati am ramas la raspantie. Constanta nu ne primea si ministrul finantelor nu ne aproba plecarea in Moldova. Si, cum iarna batea la usa, mai multi din cei refugiati am luat o hotarare destul de grava. Asociindu-ne in mici grupulete, am plecat spre Moldova. Un grup de refugiati a plecat la Piatra Neamt, iar eu cu alt grup am plecat la Bacau. Am format o delegatie si ne-am dus la seful judetului Bacau, la domnul Nicolau. I-am spus doleantele noastre, ca avem familii si ca il rugam sa ne ajute. El ne-a ajutat cat a putut si noi am fost multumiti, apoi a dat ordin ca sa fim incartiruiti.

Pana pe la 15 noiembrie 1940, venind mereu in mici grupulete, am ajuns la vreo 200 de familii de refugiati. Au inceput, tratativele intre refugiati si evrei. Eu si Costea Gheorghe ne-am asociat si ne-am inteles cu Tulea Dicimca si Moris Braun, care ne-au predat brevetele de bauturi spirtoase, crasma si localul. Am convenit sa le platim pentru chirie 36.000 lei, in patru rate a 9.000 lei. De asemena le-am cumparat toata vesela crasmei, care a costat 97.000 lei si pe care i-am achitat imediat.

in orasul Bacau, secretarul sediului legionar era parintele Grebenea Ion. Si noi, refugiatii, ne-am constituit in cuiburi legionare. Desi domnul Nicolau, seful judetului, a avut bunavointa sa ne ajute pe noi refugiatii, totusi exista un sabotaj vadit din partea autoritatilor. La administratia financiara, la camera de comert si industrie, oriunde te duceai iti spunea vino maine, vino poimaine si te amana de pe o zi pe alta. Bacaul era un centru puternic, una dintre cetatile masoneriei si a Cahalului.

„Rebeliunea”

n noaptea de 21 ianuarie 1941, toti legionarii ne-am strans la sediu. in acea noapte, echipe de legionari au ocupat mai multe institutii ca tribunalul, primaria, administratia financiara, depozitul de benzina etc. Eram asa de pregatiti sufleteste incat de abia asteptam sa ne inclestam cu armata. Am format o echipa de 16 legionari, seful echipei Badulescu Ion, eu Nicolae Ciolacu, Mihai Ergovanu, iar restul erau bacauani. Ne-am dus la marginea orasului si am ocupat un depozit de benzina. Vis-a-vis de noi erau un pluton de soldati inarmati, ce asteptau ordinul sa vina si sa ne evacueze. Cei din echipa noastra eram toti intre 25 si 30 de ani si ne faceam socoteala ca soldatii sunt mai tineri de 21 de ani si fara experienta. in momentul in care vor veni sa ne evacueze, noi sa fim asa de ageri ca printr-o stratagema si prin surprindere sa-i dezarmam pe loc. Stiam ca fara jertfe si sacrificii nu puteam sa biruim si, fiind convinsi ca la mijloc este o tradare si posedand intr-o oarecare masura duhul Capitanului, ne spuneam ca pentru neam nici o jertfa nu este prea mare.

Ne-am zis de mai multe ori Tatal Nostru si asteptam incordati sa vina plutonul de soldati pe care noi urma sa-i dezarmam. Dar slava si multumita bunului Dumnezeu ca l-a inspirat pe domnul comandant Horia Sima si, inspre dimineata, a dat ordin la radio tuturor sefilor de judete sa se retraga de pe pozitii. Cu parere de rau si cu mult regret ne-am retras. Daca nu era ordinul domnului comandant Horia Sima, ar fi curs mult sange pe intreg teritoriul Romaniei. Generalul Antonescu a declarat stare de asediu si dupa cateva zile au inceput perchezitiile pe la sediile legionare. in plus, a dezlantuit o mare prigoana impotriva Miscarii, cu perchezitii prin casele legionarilor si arestari. Eu am stat in ianuarie si februarie fara sa fac vreo miscare, asteptand sa vina cineva sa inceapa o activitate subversiva. Daca am vazut ca nu vine nimeni sa incepem activitatea legionara in ilegalitate, eu, care eram invatat cu prigoana lui Duca si cu a lui Armand Calinescu, am luat initiativa sa-i organizez pe refugiatii din Cadrilater.

Fedecistii de la liceu

adarnic am cautat sa iau legatura cu organizatia din oras, care probabil ca nu mai exista. M-am hotarat sa incep sa ma misc de unul singur. La liceul superior cunosteam trei elevi: Iancu Perifan, Stroe Zisu si Iancu Caratos, care faceau parte din Fratiile de Cruce. Ei nu intrerupsesera legatura cu comandamentul lor din Bucuresti, de unde primeau informatii si trimiteau cotizatiile. Am vorbit cu Iancu Perifan ca as vrea sa iau legatura cu ei si cu Fratiile de Cruce.

Deci am plecat prin oras sa caut legionari si sa organizez cuiburi. imi alegeam eu camarazii dupa urmatorul criteriu. Cum intalneam cate un camarad prin oras ii puneam urmatoarea intrebare: Camarade, crezi ca Miscarea exista si trebuie sa activam? Ei, ce zici? Pai sa vezi, raspundea respectivul, ca acuma Miscarea nu mai este si se zvoneste ca Antonescu o sa faca o alta Miscare. Dupa ce-l priveam putin in ochi, faceam semnul crucii cu mana la fruntea lui si ziceam: in numele Tatalui si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin. Dumnezeu sa te ierte. Eu dam sa plec si el se lua imediat dupa mine. Mai Ciolacule, de ce mi-ai zis asa? Raspundeam: Pai cand tara este in primejdie si fiii ei nu o ajuta, inseamna ca ei sunt morti de mult, tu nu-ti dai seama ca si tu esti mort?

Eu in viata mea am fost un om voinic si zdravan si nu imi pasa cum avea sa reactioneze el. Plecam mai departe si intalneam pe altul, pe care il stiam ca a fost legionar.

Ei camarade, ce zici, Miscarea mai este sau nu? Daca raspundea: Da, este Miscarea, inca mai exista. Oricate prigoane vor fi, ea nu va pieri niciodata. Atunci eu ii ziceam: Bravo, camarade! si dadeam mana cu mare bucurie. Miscarea nu va pieri niciodata. Toti dusmanii vor pieri, dar Miscarea Legionara niciodata.

Camarazii pe care i-am gasit erau unul si unul. Cei care ne-am incadrat in cuiburi am fost urmatorii: Mihai Ergoveanu, Gica Perifan, Caratos Tanase, Mihai Caragiu, Enache Perifan, Mihai Arnautu, Coromace Nicola si Ciolacu Nicolae. Iar cand am tinut sedinta de familie, au fost chemati si au luat parte si baieti de la Fratiile de Cruce: Iancu Perifan, Stroe Zisu si Iancu Caratos. Activam pe unde ne intalneam, de multe ori pe malul Bistritei. incercam sa tinem sedinte, sa ne informam despre ultimele noutati, dar prigoana era mare, zilnic se auzea ca prin tara sunt mereu perchezitii si arestari.

Comisari, tradatori si asasini

a Bucuresti, din ordinul lui Antonescu s-a format o echipa de comisari si agenti secreti pentru depistarea si arestarea legio-narilor. De indata ce erau informati ca undeva in tara, in vreo locali-tate, s-a descoperit activitate legionara, acea echipa, supranumita si Fulger, pleca ,,iute ca fulgerul” cu primul tren expres sau rapid, ca sa ajunga cat mai repede in acea localitate. Dupa ce ajungea, se stie ce maltratari facea. Multi elevi de liceu au ramas cu timpanele sparte si cu maxilarele zdrobite in urma batailor primite de la calaii neamului romanesc. Acea echipa de brute avea doi sefi: comisarul principal Atanasiu si comisarul Oproiu.

Tradatorul Manescu

eamul nostru romanesc, care stim ca este plin de virtuti, de calitati si de eroi, are totusi, precum spunea Capitanul, si multi tradatori. Prin luna aprilie 1941 s-a pripasit in Bacau, la hotelul lui Iancu Saguna, un oarecare Manescu. I-a spus lui Saguna ca il cheama Manescu, ca este subinginer si ca este legionar. I-a spus asa: Domnule Saguna, sunt legionar si sunt condamnat la 10 ani de inchisoare de un tribunal din Bucuresti unde am avut activitate legionara. Eu, prin anii 1936, am lucrat aici la Bacau si am activat in cuiburile Niculestilor, la fabrica Filderman, faceti ceva si pentru mine si ascundeti-ma undeva. Nu am bani, nu am nimic. Stai pe pace ca te vom ajuta, i-a zis Iancu Saguna, care era simpatizant legionar. Repede s-a dus la Mihai Ergoveanu, care avea placintarie, si i-a zis: Mai Mihai, a venit la mine un camarad de-al vostru. Saracul de el, este condamnat de un tribunal din Bucuresti la zece ani de inchisoare si acum este urmarit de autoritati sa-l prinda. Eu l-am ascuns intr-o camera, i-am dat ceva bani si de mancare, dar e legionar de-al vostru, deci faceti cumva de veniti sa luati legatura cu el. Ergoveanu s-a dus indata la el si s-au salutat. Manescu i-a spus si lui Ergoveanu aceeasi poveste si ca are nevoie de ajutor. Ergoveanu i-a zis: Fii linistit ca o sa te ascundem si te ajutam. Voi lua legatura cu camaradul Nicolae Ciolacu, caci el are legatura cu Fratiile de Cruce, iar F.D.C-ul este in legatura cu Bucurestiul, deci fii linistit ca noi o sa te ajutam. Ergoveanu a venit repede la mine si mi-a spus toata situatia lui Manescu. Eu i-am zis lui Ergoveanu: Sa nu fie asta vreun informator de la Siguranta. O, sunt sigur ca nu-i informator, mi-a raspuns Ergoveanu. El a facut parte din cuiburile Niculestilor, de la fabrica Filderman de aici din Bacau. Acest lucru noi nu am pututsa-l verificam. Daca am fi aflat ca este informator al Sigurantei, am fi putut evita peste 120 de arestari si ani grei de inchisoare. in sfarsit, noi activam in limita posibilitatilor.

in acea perioada, pe campul de la marginea orasului Bacau, lucra o unitate militara germana la niste baraci la care mai lucrau si civili romani. Acestia lucrau ca salahori si erau platiti cu ziua. I-am dat ideea lui Ergoveanu sa mergem la acea unitate si sa-i rugam sa-l primeasca pe Manescu ca muncitor, unde totodata ar fi putut sa stea camuflat deoarece Siguranta nu avea acces acolo. Eram sigur ca nemtii il vor primi, mai ales ca, dupa ce l-au ajutat pe Antonescu, ne-au promis ca ne vor ajuta in orice problema vom avea, ceea ce s-a dovedit a nu fi adevarat. L-am luat pe Manescu de la hotel si l-am dus la acea unitate militara, unde noi credeam ca este bine ascuns.

Parintele Grebenea

arintele Grebenea mai spre vara incepuse si el sa organizeze orasul, dar curand a fost banuit si chemat la Siguranta si dupa cum decurgea ancheta, si-a dat seama ca va fi arestat. A profitat de momentul cand comisarul a trecut in camera alaturata sa caute ceva, a deschis fereastra si a sarit afara. A fugit si s-a ascuns pana in momentul cand a luat legatura cu noi. Dupa catva timp l-am dus si pe el la germani, unde s-a intalnit cu Manescu. Dupa ce au facut cunostinta, au inceput sa-si spuna fiecare pasul. Astfel s-au hotarat sa se ascunda si sa se apere reciproc. in acel timp eu aveam grija de cuiburile de refugiati sa merga bine, sa se intalneasca saptamanal sau la doua saptamani, sa strang cotizatiile si prin Iancu Perifan de la F.D.C. sa le trimit la Bucuresti. Dintre toti pe care ii aveam, cel mai activ era Mihai Ergoveanu. La fiecare 20 de zile ne intalneam si ne duceam la parintele Grebenea si la Manescu, carora le duceam alimente si ceva bani. Acea canalie de Manescu lucra direct cu Bucurestii, dar noi nu l-am putut depista la timp. Abia mai tarziu ne-a spus parintele Grebenea, la inchisoarea din Galati, despre rolul lui Manescu si cum acesta ii cerea voie, asa ca prieteni si camarazi ce erau, sa-l lase sa mearga la un cunoscut in oras. Parintele, om de incredere, ii spunea sa aiba grija si sa vina repede.

Manescu nu numai ca venea repede, dar mai aducea si cate ceva de mancare. Mie imi trecea prin minte ca e ceva necurat, dar, pentru ca nu aveam ceva concret, totul mergea in liniste. intre timp Manescu luase legatura si cu Fratiile de Cruce de la mai multe licee. Asadar, cum Manescu lucra si cu noi razletii, si cu F.D.C, desigur ca mereu descoperea noi legionari, spre marele nostru dezavantaj.

Arestarea parintelui Grebenea

n primavara, intr-o noapte de pe la inceputul lui aprilie 1942, parintele Grebenea a fost arestat de catre Siguranta Statului si dus la Iasi, astfel ca Manescu putea sa opereze mai bine. Nu mult dupa arestarea parintelui, Manescu a inceput sa vina seara pe la noi, cam pe intuneric si chipurile deghizat. Venea cand pe la mine, cand pe la Mihai Ergoveanu si ne facea atenti sa lucram foarte secret, ca vedeti, parintele Grebenea a fost arestat, iar eu umblu prin mai multe ascunzisuri ca sa nu ma prinda Siguranta.

Comandamentul legionar din Iasi

omandamentul legionar de prigoana avea sediul la Iasi. Fratiile de Cruce din Bacau luasera legatura cu comandamentul legionar inca din 1941, dupa rebeliune. Legatura se facea prin curieri, dar rand pe rand au cazut o serie dintre ei.

in 1942, ne-am hotarat F.D.C. si noi razletii, de comun acord sa il trimitem pe Mihai Ergoveanu la Iasi, unde sa raporteze activitatea si situatia legionara din Bacau.

intr-o noapte din aprilie 1942, curierul Mihai Ergoveanu, cu situatia Bacaului, a sosit la Iasi. Tot in acea seara a venit la mine Manescu si mi-a spus: Camarade Ciolacu, sa stii ca se pregateste lovitura de stat contra generalului Antonescu. Multi legionari s-au pregatit si pleaca la Bucuresti. Domnul comandant Nicolae Petrascu vine de la Bucuresti la Iasi ca sa pregateasca lovitura de stat. Imediat in acea noapte n-am avut rabdare si m-am dus la camarazii Caratosi Tanase si Gica Perifan si le-am comunicat si lor despre lovitura de stat. Nu stiam ce sa credem. Totusi eram plini de bucurie si de entuziasm ca vom si noi lua parte la lovitura de stat. A doua zi dis de dimineata, cu noaptea in cap, a venit la mine Manescu si mi-a spus: Vedeti, ca deseara, cu trenul de 10, domnul Nicolae Petrascu o sa treaca prin gara noastra. Sa iesiti mai multi legionari sa-l salutam, cat o sa stea trenul in gara. Asa am facut. A doua seara am luat pe camarazii Caratosi Tanase si pe Gica Perifan si ne-am dus la gara, unde ne-am intalnit cu Manescu si la putin timp a sosit si trenul Bucuresti-Iasi. La usa unui vagon a aparut chipurile domnul Petrascu. Era un om tanar, chipes, voinic si frumos, fata ii era alba spre rosu. Purta o haina si pantaloni negri, calcati la dunga, parca era scos din cutie. La indemnul lui Manescu, repede ne-am apropiat de vagon, am luat pozitie de drepti si, cam pe sest, l-am salutat cu Traiasca Legiunea si Capitanul. Dupa aceea a dat mana cu noi si ne-a zis: Foarte bine camarazi.

REFERAT: Fantazie literara - capacitatea artistilor de a inventa REFERAT: Liviu Rebreanu – creator al romanului romanesc modern - evolutia romanului romanesc

Trenul s-a pus in miscare, iar noi am trecut in spatele garii. Manescu ne-a zis: Ei, v-a placut, ce ziceti? Da, ne-a placut, am raspuns noi. Sa stiti, a continuat el, ca domnul Petrascu s-a dus la Iasi tot pentru organizarea loviturii de stat. Poate pana maine vom primi si noi ordin sa plecam la Bucuresti.

Ne-am salutat cu Manescu si ne-am despartit, dar in timp ce ne departam de Manescu, am intors capul inapoi sa-l vedem. Am vazut ca s-a dus ceva mai departe de noi unde il astepta un mic grup de baieti de la liceu din Fratiile de Cruce, care si ei, ca si noi, au cazut in aceeasi capcana.

Se facuse noapte si noi mergeam pe strazile orasului spre casa, discutand inflacarati. Tineri fiind, ne-a impresionat figura acelui om despre care noi am crezut ca era domnul Petrascu. Mergeam pe strada si vorbeam intre noi: Mai, ce comandant avem, pe langa ca e tanar si voinic, este si un om frumos. Nici prin gand nu ne trecea ca in seara urmatoare acest asa-zis Petrascu, de fapt comisar, o sa ne snopeascain batai. Cu astfel de cuvinte nostalgice ne-am salutat si ne-am despartit, fiecare plecand spre casa.

Mihai Ergoveanu la Iasi

ihai Ergoveanu, curierul nostru, plecase din Bacau doar cu o seara in urma. A ajuns la Iasi noaptea. Din cauza razboiului, toate geamurile erau camuflate, luminile stinse, era o bezna ca nu vedeai la doi pasi. Dar, cum vom vedea mai tarziu, nu in toate locurile era intuneric.

Siguranta din Iasi, care era anuntata de sosirea lui Ergoveanu cu corespondenta legionara din Bacau, il astepta febril sa-l prinda. Dar in gara era asa de multa lume, parca era un val de oameni care se misca intr-una. in acel val era si Mihai Ergoveanu, cel care trebuia prins. O echipa de comisari si de agenti, cu reflectoarele in maini, dupa ce l-au depistat, l-au incadrat cu reflectoarele si mergeau alaturi in acel puhoi de oameni. Asetptau sa ajunga la usa de la iesire unde sa-l aresteze. Ergoveanu, vazand ca este urmarit, a lasat sa-i scape ceva din mana si s-a aplecat sa-si ia obiectul, dar valul de oameni mergea inainte cu comisari cu tot. in schimb Ergoveanu, ghemuit si de-a busilea, profitand ca a scapat de reflectoarele comisarilor, a luat-o la dreapta printre picioarele oamenilor. Asa cocosat si de-a busilea a iesit undeva prin spatele garii, intr-o strada mai laturalnica si intunecoasa. Dupa ce a rasuflat putin, si-a facut un plan de actiune.

Adresa comandamentului o stia. A luat-o din loc pe strazi cat mai ferite pana a ajuns la adresa indicata. Era asteptat si, dupa ce a intrat, s-au luat o serie de hotarari si i s-au dat lui Ergoveanu instructiuni despre ce trebuia sa faca in continuare. El a fost numit sef provizoriu al judetului Bacau. A fost gazduit peste noapte la o camarada, unde nimeni nu banuia ca Ergoveanu ar putea sa doarma.

in gara, comisarii cu reflectoarele in maini il asteptau pe Ergoveanu sa apara, dar Ergoveanu nicaieri. Au ramas cu reflectoarele in mana si cu gurile cascate ca la dentist. Si-au dat seama ca Ergoveanu le-a tras o cacealma teribila. Cu toata faima ce o avea acea echipa fulger de la Bucuresti, nu a reusit sa-l prinda. Nu le venea sa creada ca au putut sa fie ei pacaliti in asa hal de un legionar. Atunci s-a concentrat toata siguranta, politia, toti codosii si informatorii si au facut control la toti legionarii si prietenii lor, in aceeasi noapte. in sfarsit, pe la doua noaptea au batut la usa unde dormea Ergoveanu. Deschideti, aici este Siguranta Statului. Daca nu deschideti, fortam usa. La urma, Ergoveanu a deschis. Legitimatia! Da, poftiti. Imediatl-au infascat si apoi cu injuraturi si amenintari l-au tarat afara.

Siguranta a lucrat repede ca sa nu-l banuim pe Manescu ca este informatorul lor. De aceea, in ziua in care l-au arestat pe Ergoveanu la Iasi, dis de dimineata a venit Manescu la mine si, dupa ce m-a salutat, mi-a spus: Camarade Ciolacu, sa stii ca am primit ordin de sus sa iei pe toti camarazii pe care ii stii si deseara pornim spre Bucuresti pentru lovitura de stat. in ce priveste transportul, comandamentul legionar de la Bucuresti ne-a trimis bilete pe C.F.R. si le vom primi diseara la gara. Am observat ca era putin cam agitat si nelinistit. L-am privit drept in ochi, cautam sa-i surprind privirea, dar degeaba, mi-a fost imposibil, ii fugeau ochii in toate partile.

in acel moment mi-a trecut prin inima ca un fior pentru prima data o banuiala. Nu cumva este tradator Manescu?

Pe la licee incepusera arestarile inca din luna martie, dar nu se banuia de unde vine tradarea. De aceea, eu i-am spus prompt: Camarade Manescu, la ora patru dupa-masa sa ne intalnim la hotelul lui Enache Perifan, la camera cinci, si acolo o sa hotaram ce trebuie sa facem. Manescu mi-a promis ca o sa ne intalnim si a plecat. Fara sa fi vrut, am devenit si eu agitat, dezorientat si pe la ora noua dimineata am primit un aviz telefonic. Repede m-am dus la posta, am pus mana pe receptor si am inceput sa vorbesc: Alo, cine e acolo? Mihai Ergoveanu, a venit raspunsul. Ergoveanu? am intrebat eu. Da, aici e Mihai Ergoveanu. Asculta, camarade Ciolacu, diseara pleci cu baietii la Bucuresti si vezi sa iei si cateva bucati, era vorba de pistoale. Imediat am cunoscut ca nu e vocea lui Ergoveanu. De aceea i-am pus o intrebare in dialectul armanesc: O cai Mihale, cum il cheama pi Fendi? Dar acel comisar, sau ce o fi fost, nu stia dialectul macedoroman si mi-a raspuns: Ei, lasa acum, vorbim alta data. Daca am vazut ca nu este Ergoveanu, am lasat receptorul si am plecat. Mi-am zis in gand: nu incape indoiala ca acela nu-i Ergoveanu. Dar ceva era necurat la mijloc. Cine stie ce i s-a intamplat lui Ergoveanu. M-am dus la Gica Perifan si i-am spus si lui ca m-a chemat Ergoveanu la telefon, de la Iasi, dar am reusit sa aflu ca era cu totul altcineva. Da, a zis Gica, totul este foarte suspect. Repede m-am dus la Caratosi Tanase la brutarie si i-am spus chestia cu telefonul si cu cel ce vorbea in numele lui Ergoveanu. De altfel, zise el, azi dimineata, cu noaptea in cap, a venit la mine Manescu si mi-a spus sa ne strangem mai multi camarazi, ca a primit ordin de sus sa plecam diseara cu trenul la Bucuresti pentru lovitura de stat si biletele de tren le primim la gara.

Am ramas foarte nedumerit, cum i-am spus si lui Manescu, nu era nici un ordin scris, nici o circulara ca ar exista o lovitura de stat. Dar oricum nu i-am dat un raspuns concret, ci i-am spus sa vina deseara la hotelul lui Perifan. Bine ai procedat, a spus Caratosi, o sa-i punem intrebari, cum adica, daca o fi lovitura de stat, numai el este singurul care stie? Ar trebui sa stie si alte persoane cu un trecut legionar, cum ar fi domnul avocat Ciulei, care este comandant legionar plin, si altii. Pana la urma o sa mergem sa-l intrebam pe domnul Ciulei, daca e lovitura de stat trebuie sa stie si dansul. Nu o sa plecam asa cu ochii inchisi. Deci, i-am spus lui Caratosi, la orele patru vii pe la mine si impreuna mergem sa ne intalnim cu Manescu. M-am dus acasa abatut si ingrijorat. Ergoveanu, care trebuia sa fi sosit acasa de la Iasi, nu a venit, dar in schimb altcineva mi-a telefonat in numele lui. Manescu ne zorea sa plecam la Bucuresti, Ergoveanu nicaieri, iar noi nu stiam ce sa credem. Eram ingrijorat si simteam ca ceva rau se apropie. Cu aceste ganduri framantandu-ma, s-a facut ceasul trei dupa masa si nu a trecut mult timp ca a venit Caratosi si impreuna am plecat sa ne intalnim cu Manescu. Noi doar banuiam ca ar putea fi tradator, dar din moment ce nu aveam dovezi, nu puteam fi siguri.

Am ajuns la hotel, am batut la usa camerei numarul cinci si, daca ni s-a raspuns, am intrat. Manescu ne astepta, ne-am salutat reciproc si apoi am dat mana cu el. Statea langa o masa si privea mereu pe fereastra in strada. Noi ne-am oprit langa el si am inceput a-i pune intrebari cum e cu lovitura de stat si cu plecarea la Bucuresti. Ramane cum v-am spus, ne-a spus el. Am primit ordin de sus sa ne ducem la Bucuresti. Si unde in Bucuresti?, l-am intrebat noi. in Piata Victoriei, ne-a raspuns el, acolo au sa ne astepte alti camarazi, care au sa ne duca la locul de unde vom incepe lovitura de stat! Atunci noi l-am luat tare: Bine, camarade Manescu, dar in Bacaul acesta numai dumneata stii de lovitura de stat. Ar trebui sa stie si alti legionari mai vechi, asa cum ar fi domnul avocat Ciulei, care este comandant legionar plin. Nu te supara, dar noi trebuie sa ne bazam pe ceva mai concret, de aceea noi vom merge sa-l intrebam si pe domnul Ciulei, sa vedem ce parere are dansul. Si cum noi il intrebam cu curaj, la un moment Manescu a crezut ca noi l-am si descoperit ca ar fi tradator. Avea impresia ca noi o sa-l luam la bataie, sau ca o sa-l omoram. A inceput sa tremure si sa se balbaie, zicand: Pai sa vedeti camarazi, uite ce scrie presa italiana. S-a ridicat in picioare tremurand ca varga, a scos un ziar din buzunar si a inceput sa citeasca cu buzele tremurande. Guvernul italian cere demisia guvernului Antonescu si cere sa fie inlocuit cu un guvern legionar. Si tot tremurand s-a strecurat printre noi si a iesit cu cea mai mare iuteala afara. Apoi din hotel fuga in strada, noi ne uitam de sus de la fereastra cum fugea pe strada. Alerga printre oameni spre politie, dar noi nu eram siguri daca s-a dus la politie sau a fugit de frica noastra. Am stat un moment pe ganduri, pe urma ne-am hotarat sa mergem le domnul Ciulei sa-l intrebam si pe dansul daca stie ceva despre lovitura de stat. Asa puteam fi siguri ca Manescu nu este curat, dupa cum il banuiam si nu mai mergeam la Bucuresti. Am luat-o amandoi spre domnul Ciulei, si, cum acesta locuia pe strada politiei, am luat-o si noi in aceeasi directie cu Manescu. Cand sa dam coltul pe strada politiei ca sa mergem la domnul Ciulei, din partea opusa venea drept spre noi Gogeane, seful Sigurantei. Mergea cu capul in jos, dand impresia ca nu ne vede. Ne-a lasat de am trecut de el cam vreo zece pasi si numaidecat ne-a fluierat. Hei, voi de colo! Ia veniti incoace. Ne-am intors si ne-am apropiat de el. Gogeane, seful Sigurantei, cred ca la origine era armean, era un ins negricios, scund si spatos. Foarte incruntat, ne-a zis: Unde mergeti voi asa de tarziu? Noi i-am raspuns: La fabrica de monopol, avem treaba. Ia luati-o inaintea mea, haimanalelor. Cand l-am auzit zicand asta, m-au trecut niste fiori si mi-am zis in sinea mea: Pana aici, Ciolacule, de acum incolo ti s-a infundat. Ne-a condus spre politie si cand am ajuns la poarta ne-a impins in curte. Imediat cum am intrat, a deschis o usa in spatele careia se vedea o scara si ne-a zis: Intrati si urcati sus, apoi a inchis usa. Nici nu am apucat bine sa urcam scarile ca ne-a si luat la poceala. Mama voastra de bolsevici, si da-i peste fata, peste ochi. Unde spuneati ca mergeti, mai bolsevicilor? Asa am ajuns sus la etaj.

Ne facea bolsevici pe noi, legionarii, care eram impotriva bolsevismului. Capitanul a dat alarma inca din anul 1922, spunand ca in cazul unei invazii comuniste de la Rasarit, poporul nostru va suferi cum nu a suferit niciodata pana acum in toata istoria lui. Romanii vor fi trimisi in lagare, vor fi bagati la inchisori, vor fi jefuiti, batuti si omorati. Pentru aceste vederi profetice Capitanul a avut de suferit din partea lui Carol si acelor partide politice, zise istorice si democratice. Deci noi eram bolsevicii, noi care luptam contra bolsevismului si a comunismului, iar ei, care pregateau terenul pentru invadarea tarii de catre hoardele comuniste, se ascundeau sub numele de aparatori ai ordinii publice.

Faimosul calau Atanasiu

jungand la etaj s-a deschis usa si am fost impinsi intr-o camera mare, cu multe birouri, dar fiindca era duminica, nu era nici un functionar. Dupa ce a inchis usa, Gogeane a venit langa noi. Unde ziceati ca va duceti, la fabrica de monopol? Dar el stia bine unde mergeam si a inceput sa turbeze: Ce fabrica de monopol? Mama voastra de bolsevici. Si iar ne-a luat la poceala. in timp ce-i cara pumni lui Caratosi, s-a deschis usa si Gogeane s-a oprit din bataie. Ne-am uitat spre usa si cand colo ce sa vedem! Era chiar acelasi domn Petrascu, pe care cu o seara mai inainte l-am salutat in gara cu Traiasca Legiunea si Capitanul! Acum avea mainile in catuse si era impins de la spate de un gardian care-i striga: Intra banditule! Dupa ce au intrat in camera, Gogeane si cu gardianul au iesit afara si am ramas numai noi trei, eu, Caratosi si chipurile domnul Petrascu, comandantul legionar de la Bucuresti, cel cu lovitura de stat. Cam aplecat si putin adus de spate, avand mainile in catuse, se facea ca-i frant de bataie si gemea de spuneai ca intr-adevar il doare. A venit langa noi acest vampir si cu voce miorlaitoare a inceput sa se jeleasca si ne compatimea pe noi, zicand: Ce ati patit camarazi? M-am uitat cu groaza la el si mi s-a zburlit parul in cap, dar totusi i-am zis: Domnule, nu te cunosc. Dar el a continuat: Pai nu mai tineti minte ca ne-am intalnit aseara in gara. Dar eu am insistat si i-am zis: Domnule, nu va cunosc. Atunci a zis: Ei bine! O sa ma cunoasteti voi. A fluierat odata din gura si, ca la comanda, usa s-a deschis. A aparut gardianul caruia i-a ordonat sa-i scoata catusele. Gardianul a venit repede, i-a scos catusele si a plecat. Si cum nu ma mai cunoasteti? Dar aseara, cand ne-am intalnit in gara, ati uitat. I-am spus: Domnule, nu am fost la gara si nu te-am intalnit niciodata. Dintr-o data vad cum aceasta huiduma de om s-a crispat la fata, devenise un fel de fiara salbatica. Caratosi era un om mic, slabut si era infirm de un picior din primul razboi mondial. S-a apropiat de el si din doi pumni l-a dat jos. A ridicat piciorul infirm in sus si a inceput sa planga si sa se jeleasca.

L-a lasat pe Caratosi jos, lungit pe podea, si s-a intors spre mine. Cum ma bolsevicule, nu ma cunosti? Avea palmele mari cat o lopata, cand a inceput sa ma loveasca, credeam ca da cu maiul. Cateva lovituri in plin si mi-a spart timpanul de la urechea stanga. A inceput sa ma loveasca cu acel pumn ca de baros, dupa cum era boala lui, numai peste falci, maxilare si peste ceafa. De cate ori ma lovea cu pumnul, imi trozneau falcile, ca la un moment dat am crezut ca mi-a spart maxilarul. I-a ordonat gardianului sa scoata pistolul incarcat si sa ma bage la arest, iar apoi i-a zis: Mama lui de bolsevic, la prima mis-care trage in el fara mila. M-a scos si m-a dus intr-o sala mica, de unde prin fereastra puteam vedea afara. Era noapte si se intunecase demult.

Dupa ne ne-a batut, a plecat acel comisar, care nu era altul decat Atanasiu, seful acelei echipe supranumita „Fulger”, compusa din co-misari si agenti tradatori ai neamului romanesc. Eu stateam in picioare si gardianul la fel, insa avea revolverul intins spre mine. Am stat cateva ore in picioare, am inceput sa obosesc dupa bataia pe care am primit-o si nu stiam cum sa fac sa ma culc. Cu toate ca era prin aprilie, fiind inca racoare, aveam paltonul cu mine. Am inceput sa ma las usor in jos pe langa perete, pana m-am lungit pe dusumea. Daca am vazut ca gardianul nu-mi zice nimic, am pus bratul capatai si ma gandeam cu groaza in ce capcana am cazut.

Daca intr-adevar o fi lovitura de stat, de ce se fac arestari prin tara, deci, logic gandind, lovitura de stat a cazut. in noaptea aceasta, imi ziceam, ne impusca Antonescu ca pe niste caini. Ma gandeam la situatia noastra, prin ce tradare am cazut cu toata activitatea noastra legionara subversiva si mai ales ca eram gata sa luam parte si noi la lovitura de stat contra lui Antonescu.

Siguranta stia bine ca eu am fost seful refugiatilor din Cadrilater, Dobrogea, stia de activitatea mea legionara subversiva din Bacau. De aceea asteptam ca din clipa in clipa sa aud vreo masina venind in curtea sigurantei, sa ma ridice pe mine impreuna cu ceilalti arestati din Bacau, in aceeasi situatie ca si a mea. Eram sigur ca dictatorul Antonescu nu ne iarta si ne va impusca in aceasta noapte. Aveam emotii si imi era teama de ce o sa ne pregateasca viitorul. Cu tot felul de ganduri sinistre, am adormit de-a binelea. Cand m-am trezit, mi s-a parut ca am dormit doar o clipa. Ma miram de ce pana acum nu a venit inca nici o masina si imi ziceam in gand ca poate totusi ne iarta. Dar cand deschid ochii si ma uit la geam, vad ca se face ziua si e lumina. Imediat mi-a venit curaj, si din nou mi-am zis, daca in noaptea asta nu ne-a impuscat, deocamdata nu ne mai impusca. Cine stie ce s-o fi intamplat.

Nici nu s-a facut bine ziua ca aud pasi care calcau greu si repede, venind spre usa de la camera unde eram inchis. Usa s-a deschis si in cadrul ei a aparut acea namila de om, care era Atanasiu. I-a dat ordin gardianului sa ma duca jos la beci, pe o sala unde erau multe camere speciale de arest, cu ferestre si cu zabrele de fier si in jur totul era de ciment. indata a venit si Atanasiu dupa noi si a controlat el insusi camera de arest, ca nu cumva sa am vreo posibilitate de evadare. Dupa aceea a dat ordin gardianului sa stea in fata usii tot timpul si sa ma pazeasca.

Atanasiu a plecat repede, ca un bezmetic, spre strada. Mi-am zis in gand, nu incape nici o indoiala ca astazi va fi mare vanatoare de legionari prin oras. Siguranta de un an si jumatate urmareste activi-tatea noastra legionara subversiva, probabil ca stia totul despre noi si acum au trecut la arestarea noastra.

Pe la orele noua, a venit acel faimos bataus si m-a intrebat: Si cum mai, alaltaseara nu m-ai vazut pe mine la gara? I-am raspuns din nou, ca si mai inainte: Nu, nu v-am vazut. Atat i-a trebuit si s-a na-pustit asupra mea ca o fiara cand se arunca asupra prazii si iarasi da-i si da-i cu zel si cu sete peste tot, fara nici o mila.

Am facut si eu o greseala, tanar fiind, plin de elan pentru acti-vitatea noastra legionara si fara multa experienta in viata, tot timpul cat ma lovea am stat drept si nemiscat, ca o stana de piatra, iar el, canalia, ma lovea in plin. Am vrut sa-i arat cat poate sa sufere un legionar. Gresala mare din partea mea.

Dupa ce s-a saturat de batut, m-a lasat si a plecat. Furios, a dat ordin gardianului sa ma pazeasca permanent in fata usii. Eu eram ametit si simteam dureri pe tot corpul, dar mai ales ma dureau falcile si ceafa din cauza zecilor de pumni pe care i-am primit. Asa ametit cum eram, m-am lasat jos pe ciment si am adormit adanc. Nu stiu cat am dormit, dar la un moment dat aud zgomotul zavorului. Am tresarit si m-am ridicat in picioare ametit. S-a deschis usa si vad pe gardian ca se uita la mine. imi facea impresia ca ma compatimeste si intr-adevar, il aud ca zice cu o voce blanda si calma: Domnule, poftiti o bucata de paine si ceaiul.

Le-am luat si usa s-a inchis. Am inceput sa sorb din ceai si sa rup din bucata de paine. Ultima data cand am mancat a fost inaintea arestarii si imi era o foame teribila. in timpul cand dormeam jos pe ciment, din cauza loviturilor pe care le-am primit mi s-au umflat falcile si toata ceafa. Aveam temperatura din cauza loviturilor si nu puteam sa misc capul de durere. Ori de cate ori voiam sa-mi intorc capul intr-o parte, trebuia sa ma intorc cu tot corpul precum lupul.

Mai spre seara a venit Atanasiu si m-a mutat in alta camera. Pe jos erau imprastiate niste scandurele. Le-am strans gramada, le-am aranjat ca sa imi tina de pat si m-am culcat.

A treia zi am fost scos la ancheta, dar faimoasa echipa de batausi si de tradatori de la Bucuresti nu mai era. indeplinindu-si misiunea aici, au plecat prin alte localitati, dupa prada. Trebuia sa bage jale si durere si in alte familii. Zilnic am fost scos la ancheta, care a durat cam doua saptamani. Tot timpul am fost anchetat de Gogeane, seful Sigurantei. La ancheta nu am mai fost batut si tot timpul am fost confruntat cu camarazii Caratosi Tanase si Gica Perifan, intr-o serie de situatii.

Dupa doua saptamani de ancheta, intr-o zi m-au luat de la beci si m-au dus la etaj, intr-o camera mare. Acolo am gasit cativa camarazi. Am dat mana, dar nici nu am apucat sa vorbesc ceva cu ei, ca au ince-put sa intre unul cate unul alti camarazi, care veneau de la ancheta. intr-un sfert de ceas ne-am strans 17 insi. Pe multi ii stiam, dar mai erau fete pe care nu le cunosteam. in sfarsit, usa camerei s-a inchis, gar-dianul s-a retras si noi am inceput sa dam mana unul cu altul si sa po-vestim fiecare cum am trecut prin ancheta. Din lotul de 17 insi, dupa 44 de ani, la ora cand scriu aceste randuri, nu mi-au ramas in memorie decat urmatorii: Caratosi Tanase, Gica Perifan, profesorul Lungeanu, studentul Bucur Constantin, soferul Hanganu, elevul Petre Bucataru si domnisoara Ceilante, de origine italiana. Numele celorlalti nu le mai stiu.

Plecarea din Bacau

m stat in acea camera doua zile. in acele doua zile s-a permis familiilor noastre sa aduca in curtea Sigurantei haine, paturi, valize si alimente. intr-o dimineata, tot lotul de 17 persoane, cu bagaje in mana, ne-au scos afara in curte si ne-au incolonat. La putin timp a sosit un pluton de jandarmi cu carabine. Ne-au incadrat si am pornit spre gara. Familiile noastre mergeau pe langa plutonul de jandarmi, aproape de noi, insotindu-ne pana la gara.

Unora le-au venit parintii, altora nevestele cu copii. Mai erau fratii si surorile unora si-n acelasi timp au venit si multi prieteni. Era un cortegiu destul de mare, unii dintre noi isi vedeau pentru ultima oara parintii. Tot drumul cat am mers pana la gara, familiile noastre priveau spre noi si plangeau, unii chiar in hohote, stergandu-si lacrimile de la ochi cu batista. Nimeni nu stia ce ne va aduce soarta, cand sau daca ne vom mai intoarce acasa.

Un camarad

ita Ion, un camarad pe care l-am scapat din vedere si nu l-am mentionat mai sus, era baiatul unei femei vaduve, batrana si saraca. El era singura speranta si ajutor pe care il avea. L-a asteptat sa se intoarca acasa de la inchisoare, cu tot sufletul si ca pe ochii ei din cap. Dar din cauza batailor si a schingiuirilor suferite la Siguranta in timpul anchetei, de la acea faimoasa echipa de comisari batausi si de banditi si de tradatori ai neamului romanesc, Nita nu s-a mai intors. Era un baiat bland si tacut.

Nita era slabut si firav si deci nu a rezistat tratamentului acelor indivizi care, batandu-l, i-au zdrobit plamanii. Din cauza lor, el nu a mai reusit sa se refaca si a murit la inchisoare. S-a sfarsit departe de batrana lui mama, care a ramas cu inima zdrobita la vestea naprasnica a mortii copilului ei atat de mult dorit. El, care trebuia sa fie sprijinul batranetelor ei, s-a dus. Dumnezeu sa-l odihneasca in lumea dreptilor, caci destul a patimit aici, in lumea tuturor nedreptatilor.

Condamnarea si inceputul adevaratei inchisori

jungand la gara, ofiterul care conducea plutonul de jandarmi ne-a lasat sa ne intretinem cu familiile noastre. Unii dintre noi ne-am sfatuit membrii familiilor sa aiba incredere in bunul Dumnezeu, ca in curand o sa ne intoarcem acasa. Dar pana la urma trebuia sa ne despartim, pentru ca trenul a ajuns in gara. Mame, tati, soti si copii, ne-am imbratisat si ne-am sarutat familiile. Cu multa jale si durere sufleteasca ne-am despartit unii de altii, pentru ca sirena trenului a dat semnalul de plecare, iar jandarmii ne fortau sa intram in vagoane. Trenul a pornit, iar familiile noastre au ramas pe peronul garii, plangand si fluturand din batiste pana nu ne-au mai vazut.

Trenul venea de la Iasi si mergea spre Bucuresti. Noi discutam intre noi si incercam sa ghicim unde ne vor duce. Unii ziceau ca ne vor duce la Bucuresti, altii la Galati, altii spuneau numele altor inchisori. Dar pana la urma ne-am lamurit, caci trenul a luat-o pe linia care duce la Galati. Deci nu mai incape indoiala, drumul nostru duce la Tribunalul Militar, Curtea Martiala Galati. Mai era inca destul timp pana sa apuna soarele. Trenul a ajuns in gara Galati si ni s-a spus sa coboram din vagoane. Nici nu am coborat bine din tren, ca a si sosit un pluton de temniceri de la inchisoare, inarmati cu carabine. Ne-au inconjurat, ne-au incolonat si ne-au pornit spre inchisoare. Pentru prima data am intrat in curtea unei inchisori, cu speranta ca-n curand voi fi eliberat. Acasa am lasat parintii batrani, sotia cu doi copilasi gemeni, in varsta de doi ani, si o sora de 18 ani, bolnava de T.B.C., care era pe patul de moarte.

Nu stiam ca voi fi judecat de Tribunalul militar, Curtea martiala Galati, si voi fi condamnat la mai multi ani, pe care ii voi face pe la diferite inchisori, cum era sistemul lui Antonescu, cu lanturi grele la picioare, foame, frig, mizerie si multi paduchi. De aceea am zis camarazilor mei: Omul e slab ca oul, dar uneori e mai tare ca stanca. Stanca mai crapa, dar omul nu.

Cand am ajuns la inchisoare, ne-au incarcerat si ne-au pus sa stam cate doi in celula. Am stat asa o luna de zile si, intr-o dimineata, tot lotul de detinuti ne-au scos afara si ne-au dus la tribunal. Presedintele tribunalului era colonelul Enachescu. in boxa eram 17 insi. Martorii mei mi-au facut semnul crucii cu mana. Dupa dezbateri ni s-a dat sentinta. Jumatate din lot am fost condamnati, restul au fost achitati. Din nou ne-au dus la inchisoare, unde am mai stat cateva zile si, intr-o dimineata de mai, pe toti detinutii politici ne-au coborat jos in curte. Eram cam la 50 de detinuti. Acolo ne astepa o gramada de lanturi si doi tigani fierari, detinuti si ei, cu nicovale si cu ciocane, si in jumatate de ceas ne-au pus pe toti in lanturi. A venit un pluton de temniceri inarmati, ne-au incolonat si din nou ne-au pornit spre gara. Vagonul duba ne astepta in gara, iar noi, cu lanturile la picioare, cu greu ne-am suit si ne-am instalat pe podele si trenul s-a pus in miscare. Acum incepea acelasi ritual, intrebandu-ne oare unde ne vor duce. Detinutul intotdeauna stie de unde pleaca, dar nu stie unde va merge, acesta este lucrul cel mai chinuitor pentru detinuti. Am mers asa cu trenul si, pe la chindie, s-a oprit in gara la Ploiesti. A venit plutonul de temniceri cu carabinele, ne-au incadrat si ne-au dus la penitenciar. Am dormit cateva nopti cu lanturile la picioare. inchisoarea de la Ploiesti era pe atunci centrul de triere. De aici se trimiteau detinuti la toate inchisorile din tara. Intelectualii mergeau la Arad, elevii si negustorii mergeau la Vaslui, unde erau munci agricole.

intr-o dimineata ne-au separat, negustorii si elevii, si ne-au dus la tren. Vesnica intrebare, unde mergem acum? Am stat in gara mai mult de o ora, cu lanturi la picioare si cu temnicerii langa noi, si in sfarsit a sosit trenul, iar noi a trebuit sa urcam in vagonul duba. Trenul a oprit in multe gari si tocmai spre seara a ajuns la Vaslui. inchisoarea era construita in afara orasului, cam la cinci kilometri distanta. Cladirea se pare ca inainte era folosita ca liceu. in aceasta cladire, in urma cu doi ani, prin 1939, au fost impuscati 30 de legionari si comandanti legionari sub dictatura lui Carol al II-lea. Ne-au dat jos din duba, ne-au incolonat si, inconjurati de jandarmi inarmati, am pornit prin centrul Vasluiului. Am vazut pravaliile jidanilor, niste dughene marunte, inghesuite una langa alta. Noi abia ne taram picioarele in lanturi, iar jidanii in fata dughenelor ne priveau sfidandu-ne. ii vedeam cum isi frecau mainile de satisfactie ca goimii merg la inchisoare. Aceasta era opera lui Antonescu, noi romanii mergeam la inchisoare, iar dusmanii nostri se bucurau. Mergand anevoie cu lanturile la picioare, abia am ajuns la inchisoare pe la orele 11 noaptea

S-a dat stingerea si in acea noapte am dormit cu lanturile la picioare. Dimineata ne-au scos lanturile si ne-au dus la lucru. O luna intreaga am muncit la prasitul porumbului. intr-una din zile vad un afis la sala de mese, care ne anunta ca cine este bolnav sau are ceva de operat, poate sa se transfere la inchisoarea din Brasov. in cadrul acelei inchisori era o sectie de chirurgie. Cum am vazut anuntul, am iesit la raport si am cerut sa fiu transferat pentru ca eram bolnav.

Transferul la inchisoarea din Brasov

ntr-o dimineata, la sase detinuti ne-au pus lanturi si ne-au dus cu trenul-duba care mergea spre Brasov. Cum am ajuns la destinatie, temnicerii ne-au luat in primire si ne-au dus la inchisoare. Dupa doua saptamani de zile am fost operat de hernie. Am stat la inchisoarea din Brasov cateva luni de zile. Nu sunt in stare sa descriu foamea pe care am dus-o acolo. Antonescu a creat un regim de exterminare a legionarilor. Ratia de paine era 280 grame la birou, dar pana sa ajunga la celula era injumatatita. Dimineata ni se dadea un ceai dres cu sare. De la geamurile inchisorii se vedea piata unde negustorii vindeau zarzavaturi. Toate rosiile mucegaite erau aruncate alaturi de taraba, jos pe ciment, negustorii avand grija ca masa sa le fie curata. Putin inainte de orele 12, caruta inchisorii trecea pe la toti negustorii si cu o lopata se lua de pe jos si se punea in caruta gunoiul aruncat de negustori. La inchisoare, cazanul cu apa fiarta era gata. Toate acele verdeturi mucegaite si putrede erau desertate in cazan si mancarea era gata. Cu toata degradarea legumelor si cu toate ca era numai zeama goala, totusi mancam pana la ultimul strop, pentru ca avea multe vitamine.

Am fi dorit sa ne dea mai mult, dar ratia era un polonic de 500 grame. Si apoi la masa de seara ne dadea un polonic de varza acra. A inceput sa ne tortureze foamea. Gogeamite om in plina putere, imi venea sa plang de foame, aveam ameteli si vedeam negru dinaintea ochilor. Ziua si noaptea nu ma gandeam la altceva decat numai la paine. Ma gandeam, oare voi mai avea vreodata o paine in mana?

Painea care ni se dadea dimineata o mancam din trei bucaturi si pana a doua zi de dimineata simteam cum mi se lungesc urechile de foame. imi venea lesin de la stomac, fiindu-mi mereu foame. intr-o noaptea am visat ca inaintea mea aveam o polita plina cu paine de la un capat la altul. Cand am vazut atata paine, rupeam din ea si mancam cu atata pofta ca pana la urma m-am trezit mestecand si plescaind cu multa placere. Dar cum m-am trezit, a disparut si scumpa mea polita cu paine cu tot, ca prin minune. Mi-am dat seama ca totul a fost numai un vis, dar imi era ciuda ca visul nu a mai continuat, sa pot sa ma infrupt inca putin. Niciodata pana atunci nu am simtit o placere asa de mare. Degeaba m-am chinuit sa mai dorm, cu speranta ca voi visa din nou painea aceea, pana dimineata nu am mai reusit sa atipesc. in schimb, cum s-a facut ziua a venit ceaiul din apa fiarta si bineinteles bucatica de paine. Ceaiul, dupa cum am spus, era dres cu sare, dar iarna era bun ca ne mai incalzea putin.

intr-o dimineata, gardianul a intrat val-vartej in celula. Repede, faceti bagajele si imediat afara. Parca venisera turcii, nu am avut timp nici sa pun lanturile la picioare, dupa obiceiul din inchisorile lui Antonescu. Ne-am dus la gara la trenul care venea de la Bucuresti. Trenul trecand prin Ploiesti, a colectat detinuti si de acolo, iar noi cu mare greutate ne-am indesat in duba. Toti detinutii stateam in picioare ca sardelele, de abia mai rasuflam. Aici in duba am aflat ca din inchisoarea Vacaresti a evadat parintele Vasile Boldeanu, comandant legionar. Acesta, fiind bolnav, era internat la spitalul inchisorii. Tot aici in duba am aflat ca destinatia noastra era Aiud. Ajunsi in gara Aiud, temnicerii ne-au luat in primire si ne-au dus la inchisoare. Ne-au pus in camere cate 18-20 insi, si aici tot mizerie, foame, frig si multi paduchi. in camera noastra am facut un program de despaduchiere. La orele 10 dimineata, cand plita era incinsa de foc, fiecare statea cu camasa deasupra plitei si cum picau pe plita sareau ca floricelele. Interesant ca nu toti paduchii aveau aceeasi culoare. Unul era galben, altul era roscat, iar altul era negru. Numai auzeai pe cate unii: Bai Mitica, vino si-ti ia paduchele. Asa de multi erau, ca noi ii omoram numai pe cei mari, de cei mici nu aveam timp. intr-o zi camarazii au facut o gluma. au pus patru paduchi pe o valiza si deasupra lor o carte postala. O miscau, dar nu o puteau urni. Au luat inca un paduche si l-au pus la mijloc, si atunci au urnit cartea postala. Se facea haz de necaz. Unul a spus: Chiar si in lumea animalelor este buna deviza „Unde-i unul nu-i putere”. Directorul inchisorii era maiorul magistrat Munteanu. Daca cineva dintre detinuti gresea ceva, era scos in curte si intins pe o rogojina. Apoi scoteau afara mai multi detinuti ca sa pri-veasca la spectacolul care urma. Cu un cauciuc, respectivul primea la fund 15 pana la 25 de lovituri. Unul dintre noi a venit cu propunerea sa strangem o cutie de chibrituri plina cu paduchi si cand va veni directorul prin camera, sa-i aratam cutia cu paduchii. Sa-i spunem ca nu mai putem de atata mancarime si ca il rugam daca se poate face o deparazitare. Dar unii din camarazi nu au fost de acord. Ei au spus ca va fi vai de capul nostru si o sa ne puna in lanturi. Vazand ca multi se opuneau, nu am mai facut nimic.

in 1943, mai spre toamna, am fost scosi afara in curte toti detinutii din sectia noastra. A venit maiorul si ne-a tinut o cuvantare. Dupa care a spus: Toti legionarii care vor da o declaratie ca se deso-lidarizeaza de Miscarea Legionara si vor trece de partea maresalului Antonescu, vor primi favoruri. Apoi a adaugat: Toti care sunt cu domnul maresal sa vina la mine. Din 500 de legionari cati eram acolo doar patru insi s-au indreptat spre maior, restul am stat pe loc. Pe cei care au dat adeziune i-a mutat pe celular, unde au primit niste favoruri. Aveau dreptul sa iasa la aer mai mult decat noi si puteau sa primeasca pachete de la familie. Iar pe noi, care nu am dat adeziune, ne-au amenintat zicand: Va veti ruga sa va primesc adeziunile, dar nu le voi primi pentru ca aceasta a fost singura voastra sansa. Si ca pedeapsa ca nu ne-am dezis de Legiune, ne-a dus la vestita zarca de tortura. Au scos paturile si saltelele si ne-au pus cate opt insi intr-o celula. Era loc doar cat sa ne intindem pe o rogojina. Am dormit toata iarna pe jos si in frig. Multi care nu puteau suporta frigul si trebuind sa doarma pe ciment, doar cu rogojina in loc de saltea, cedau si bateau la usa. Venea gardianul, deschidea usa si le dadea cate o hartie. Acestia scriau repede ca nu mai sunt legionari si a doua zi ii ducea la celular. Acolo primeau pachet si scrisori de la familii. Toata iarna s-au dat adeziuni si, din cati veniseram, am mai ramas la zarca numai 150 de insi care nu am dat nici o adeziune. Prin martie 1944, am ramas numai noi cei mai hotarati si ni s-a dat si noua paturi si saltele la zarca, dar pana atunci am dus destula foame. Prin iunie - iulie ne-a venit vestea ca trupele rusesti inainteaza in tara noastra. La 23 august s-a anuntat armistitiul si dupa cateva zile trupele sovietice au ajus la Aiud, urmarind trupele germane. Rusii au intrat in Aiud, in timp ce nemtii erau la vreo 5 kilometri opunand rezistenta. De acum eram sub ocupatie sovietica. intr-o dimineata, fiindca batalia se dadea in Aiud, gardienii ne-au luat de la zarca si ne-au dus la celular. Acolo, toti detinutii erau in curte si erau incolonati, gata pentru drum. A venit maiorul si ne-a spus ca toti vom merge la Alba Iulia pana se va departa frontul de Aiud. A venit un pluton de jandarmi cu carabinele, ne-ai incadrat si am pornit la drum. Pana seara am ajuns la Alba Iulia. Acolo am stat o luna de zile, timp in care s-a indepartat frontul si din nou ne-am intors la Aiud. De data aceasta nu s-a mai tinut cont de adeziuni, ci toata lumea la celular. Pentru ca inca nu se stia soarta razboiului si nici a noastra, usile celulelor erau toata ziua deschise. Dimineata, de la orele cinci si pana seara la 10, adica pana la stingere, eram liberi prin curte. in luna noiembrie, la birouri, pe sala, s-a afisat un anunt de la Directia Peni-tenciarelor. Acest anunt spunea ca detinutii care mai au de executat pana la sase luni pot face cerere catre administratie sa fie trasferati in judetul in care locuieste familia lor.

Cu duba spre Dobrogea

u, care mai aveam inca sase luni de zile de executat, intram in aceasta categorie, dar nu stiam unde imi este familia. in anul 1942 i-am lasat la Bacau, dar, din cauza razboiului si mai ales ca veneau rusii, multi din Bacau s-au refugiat in judetul Arges. Am aflat ca si ai mei s-au mutat in Arges, dar nu stiam unde. Dar fiindca in judetul Tulcea, in comuna Principele Mihai, aveam socrii, cumnatii si o matusa, sora mamei si inca cativa veri primari, am facut cerere pentru judetul Tulcea. in doua saptamani mi s-a aprobat cererea si intr-o dimineata gardianul m-a scos in curte, unde mai erau vreo 15 detinuti de drept comun. Erau spargatori de case de bani si cativa pungasi, hoti de buzunare, care erau toti in lanturi. ii ducea si pe ei la Constanta pentru rejudecare si printre ei eram si noi, trei legionari. Pe noi legionarii, de data asta nu ne-au pus in lanturi. Ne-au dus la tren si ne-au bagat in duba cu hotii. La scurt timp dupa plecare trenului, nu stiu de unde au scos o lama de bomfaier. Un hot statea cu spatele la vizeta, altul taia lanturile de la picioare. Fiecare lant taiat era aruncat pe veceu in jos. in scurt timp hotii nu mai aveau lanturi la picioare. Au intins o haina pe jos, au scos bani si zarurile si da-i cu barbutul.

Catre seara am ajuns la Sibiu, au venit temnicerii si ne-au dus la inchisoare, dar parca nici nu s-au sinchisit ca hotii nu aveau lanturi la picioare. Acolo am stat cam o saptamana. De la Sibiu, ne-au dus la Baile Ocnele Mari, unde am stat iar o saptamana. intr-o dimineata, temnicerii ne-au luat cu duba si ne-au dus la gara Costesti. Era intre 11 si 12, doar putin inainte de pranz. Cu toate ca era sfarsitul lui noiembrie, era un timp frumos, cu un soare cald. Pe peron mare forfoteala de lume. Multe femei vindeau sticle de palinca dintr-o papornita care o purtau pe umar. Hotii, prin jaluzele, au luat contact cu cetatenii. Mai nano, cat cereti pe sticla de palinca? 80 de lei sticla. Uite, luati de sub vagon banii si legati sticla de sfoara. Asa au procedat pana au reusit sa aiba trei sticle de palinca. Hotii au inceput sa bea si ne-au dat si noua, dar noi am refuzat. Aici, la Costesti, trenul a facut manevra. Ceilalti doi camarazi au luat-o spre Piatra Olt, iar eu cu hotii spre Bucuresti.

Pe la orele 10 noaptea am ajuns la Bucuresti, in Gara de Est, de unde temnicerii ne-au luat si am pornit pe jos spre inchisoarea Vacaresti, care e la o distanta de cinci kilometri. Slabiti cum eram, abia mergeam, ne clatinam pe picioare. Aveam impresia ca nu mai ajung niciodata la inchisoare. Cam pe la doua noaptea am ajuns in fata unei porti uriase, facuta din fier. S-au tras zavoarele cu un zgomot infernal si incolonati am intrat. Din cauza oboselii acumulate pe drum aveam impresia ca am ajuns acasa. Acolo erau libere numai trei camere pentru detinuti, doua pentru hoti si una pentru spargatorii de case de bani. Pe mine m-au bagat in camera cu spargatorii de case de bani, printre care erau Gogu Mumianu, Vlaicu Caragheorghe si alti vestiti spargatori. Dupa 23 august, toti detinutii politici legionari de la inchisoarea Vacaresti au fost dusi la Aiud, iar de acolo si de la alte inchisori din tara toti hotii au fost dusi la inchisoare Vacaresti. Aici am asteptat 2 luni de zile pana ce s-a format duba pentru Constanta. Totul a durat asa de mult din cauza ca nu eram suficienti detinuti care sa fim trimisi la Constanta. in mijlocul curtii temnitei se inalta vestita biserica de la Vacaresti, unde Capitanul, impreuna cu Mota si cu toti vacarestenii, s-au rugat si au postit zile intregi. Acolo mergeam in fiecare dimineata, ingenunchiam si-mi ziceam rugaciunile. Erau zile in care intram de mai multe ori in biserica. Ma imprietenisem cu un preot si un alt cetatean care veneau si ei zilnic si se rugau. Si ei, ca si mine, erau condamnati pentru credinta. Dupa ce ne spuneam rugaciunile, discutam diferite lucruri cu ei, mai schimbam opinii si pareri. in restul timpului ma plimbam prin curte de unul singur. intr-una din zile, plimbandu-ma si prin alte curti ale temnitei, din curiozitate imi bagam capul prin toate usile sa vad daca mai erau si altii prin camere. Dar usile erau deschise si camerele goale, pentru ca hotii erau stransi in cate o camera mare unde toata ziua jucau barbut.

Tot asa, mergand din usa in usa, intr-o celula mai mica aud voci. Cand intru, ii vad pe Mircea Nicolau si pe avocatul Marinel din Ploiesti. ii cunosteam de la Aiud. ii salut cu de acum obisnuitul Buna ziua. Doamne ajuta! si ii intreb: Ce faceti aici?, la care ei imi spun sa vorbesc mai incet. Acum o luna toti politicii au fost dusi prin tara pe la diferite inchisori, iar pe legionari i-au dus la Aiud, dar noi am scapat ca prin urechile acului, mi-au explicat. Stam aici camuflati. Mereu veneam pe la ei, discutam cu Mircea Nicolau si imi spunea ca si el era macedoroman din partea tatalui. Bunicii lui au venit din Balcani, din comuna Metova. imi spuse ca la el acasa inca mai au lucruri macedonesti, cum sunt paturi de acelea flocoase si vase de arama.

Cu duba spre Constanta

upa doua luni de asteptare, am fost strigat sa-mi iau bagajele. Dupa ce am impachetat totul, gardianul a inceput sa strige: da-i drumul afara, hotule! De acum faceam si eu parte din tagma hotilor. in curte erau vreo 20 de detinuti, in majoritate spargatori si hoti de buzunare. Ne-au suit intr-o duba si ne-au dus la Gara de Est, am intrat in duba deja pregatita si trenul a pornit spre Constanta. Pe la ora unu dupa masa, am ajuns la gara din Calarasi, unde temnicerii erau prezenti. Ne-au luat in primire, ne-au incolonat si incadrat si da-i drumu inainte, hotule! La inchisoarea de aici am stat o saptamana si, cu toate ca este un oras situat in plin Baragan, mancarea era ceva mai buna. intr-o dimineata iarasi incolonarea si hai la trenul de Constanta, bineinteles in duba speciala rezervata hotilor. Sa fi fost patru dupa masa cand am ajuns in gara Constanta. Aici prietenii nostri, tem-nicerii, ne asteptau. Ne-au luat si ne-au dus la inchisoarea militara de pe bulevardul Tomis. inchisoarea era ticsita de detinuti de drept comun si de multi dezertori de pe front. Unii dintre ei aveau mai multe condamnari la activ, altii aveau cate 25 de ani de munca silnica. Erau acolo detinuti care erau condamnati pe viata, iar altii la moarte. Dar, pentru ca frontul rusesc inainta repede, toti au facut cerere de rejudecare a proceselor spunand ca ei, hotii, de fapt i-au sabotat pe nemti. Deci aveau toate sansele sa fie eliberati. Pe mine m-au bagat intr-o camera cu vreo 70 de hoti. Seful camerei, desi era tanar, avea mai multe crime la activ. Paturile erau suprapuse pe patru etaje, iar „seful” m-a repartizat in mijlocul camerei, la al patrulea pat, exact acolo unde ardea becul tot timpul. Cum eram obosit de drum, am atipit, dar nu am apucat sa dorm nici o jumatate de ora ca m-am trezit, parca ma salta cineva in sus. Ma uit sa vad daca nu cumva incurc pe cineva, dar, cand ma uit mai bine, vad ca salteaua si patura erau pline de paduchi. Paduchii astia parca erau mai rai decat toti ceilalti de pana acum, ma manca pielea teribil. Mi-am scos camasa, care era plina de paduchi, am intors-o, am scuturat-o si am imbracat-o din nou. Dupa tot acest procedeu m-am culcat la loc, dar dupa o jumatate de ora parca mi-a luat spatele foc. Am sarit ca ars, din cauza mancarimii. Iarasi am scuturat camasa si iarasi m-am culcat si tot asa pana dimineata, dormeam cate o jumatate de ora si apoi scuturam camasa de paduchi. Ma uitam cum umbla pe paturi si pe hainele mele, dar nu puteam sa fac nimic, eram neputincios in fata acestui „furnicar” de paduchi. Dimineata am cerut militianului sa ma scoata la raport. Pe la orele 10 am fost dus la director. I-am raportat ca sunt condamnat politic, venit de la Aiud, si sunt in proces de transferare la penitenciarul Tulcea, de unde voi fi eliberat. L-am rugat sa ma trimita la Tulcea. El mi-a raspuns ca nu poate sa ma trimita cu duba fiindca nu mai sunt si alti detinuti. Totusi ar mai fi o solutie. Daca ai bani, imi spune el, poti merge pe cale administrativa. Ti se va da un gardian care va merge cu tine pana la destinatie. I-am spus ca am un prieten comerciant in Constanta, pe Calea Mangaliei. Daca se poate sa merg la el sa-mi imprumute suma necesara pentru procedura administrativa. Mi-a aprobat cererea, chemand un gardian sa ma insoteasca. M-am dus la Constantin Coitu, care avea un magazin de galanterie si cu care nu ma vazusem de multi ani. De cum m-a vazut ca intru in magazin, nici nu am apucat sa-i dau buna dimineata, ca mi-a si strans mana, zicand: O, Ciolacule, ce mai faci? I-am facut semn sa se uite inspatele meu. Cand s-a uitat si a vazut gardianul, i s-a oprit respiratia. A tras aer in piept si m-a intrebat: Ce doriti? Pentru ca nu puteam intra intr-o discutie mai prieteneasca, l-am rugat daca poate sa-mi imprumute 2000 de lei. Desigur, domnule Ciolacu, cum sa nu! A deschis sertarul si mi-a dat banii ceruti. Am dat mana cu el, i-am multumit si am plecat la inchisoare.

Spre inchisoarea Tulcea

e la orele patru dupa amiaza, gardianul trebuia sa plece acasa, dar a primit misiunea sa ma duca la Tulcea. Am plecat spre Medgidia, unde trebuia sa asteptam trenul care venea de la Bucuresti spre Tulcea si care ajungea pe la 12 noaptea. Gardianul fiind din Medgidia, m-a dus la el acasa, unde avea gospodarie frumoasa. Gardianul s-a intalnit cu un alt gardian si au plecat in oras. inainte de a pleca, mi-a spus ca pot sa ma plimb pe strada daca vreau. De cum au plecat ei, am iesit si eu pe poarta afara. Am facut vreo 50 de pasi si m-am uitat inapoi,m-am vazut singur si m-a cuprins putina teama, eu care ani de zile eram invatat cu lanturi la picioare si cu gardianul dupa mine, acuma parca imi lipsea ceva. Singur, am plecat mai la vale. Am trecut pe langa restaurante unde era adunata multa lume galagioasa, totul mi se parea ca nu e normal. M-am asezat la o placintarie si am comandat o placinta cu branza. Am stat la masa si dupa un timp am inceput sa ma obisnuiesc cu galagia din jur si cu nostalgia libertatii. M-am dus la gardian acasa si dupa putin timp am plecat la trenul spre Tulcea. Dinspre ziua am ajuns la Tulcea, iar pe la sase dimineata am ajuns la poarta inchisorii. A venit temnicerul, mi-a facut perchezitie si m-a dus intr-o camera unde mai erau trei insi: doi hoti de cai si un criminal. Am stat cu hotii doua luni. Venea un frizer de la alta camera, tot un hot, care ii barbierea, dar acestia il plateau. Eu aveam scule de barbierit, si, din ziua in care am venit, ii barbieream eu, dar nu le luam bani. Dupa o saptamana mi s-a dat drept la vorbitor si mi-au venit nevasta si cumnatul. Am vorbit cu ei si mi-au adus pachete. Din pachet am dat si la hoti de mai multe ori. Hotii, vazand ca ma port frumos cu ei si ca ii ajut, m-au intrebat pentru ce sunt condamnat. Le-am spus ca pentru sabotaj. Un hot din alta camera mi-a spus: Nene, aia de la mata din camera spun ca matale nu le iei bani la barbierit. Ba inca le dai si din pachetul matale si in fiecare zi faci rugaciuni, asa fac numai legionarii. Matale cred ca sunteti legionar.

in inchisoarea de la Tulcea era o camera pentru epileptici si trei camere pentru hoti; intr-una din ele am stat si eu. Usile erau deschise si ma duceam pe la toate camerele, chiar si pe la epileptici. Era un preot care ucisese pe fratele sau cu un cutit si in fiecare zi la orele patru dupa masa preotul facea rugaciuni cu epilepticii, m-am alaturat si eu la rugaciunile lor.

in ziua de 15 mai 1945, a venit gardianul in camera mea si m-a dus jos in beci, intr-o camera mare, unde erau peste 20 de tineri toti hoti, mai ales pungasi de buzunare. Nu cu mult timp in urma au fost Sfintele Paste, iar hotii si pungasii in acea noapte au dat lovituri pe la casele oamenilor. Eram nelinistit, de ce m-au bagat si pe mine intre hoti. Pe la unu dupa masa, m-a dus la seful Sigurantei, pe atunci Securitatea nu era infiintata. Cum am intrat, m-a si intrebat cum ma cheama. Ciolacu Nicolae, i-am raspuns. De unde esti si cu ce te duci acasa? Sunt din comuna Sinoe si voi merge cu trenul. Ii arat biletul de eliberare de pe masa, pe care l-am zarit de cum am ajuns in fata lui. Parca surprins ca eu am vazut biletul de eliberare, mi-a zis: Ia-l si te duci direct in comuna Sinoe. Nu te abati nicaieri, altfel te aducem din nou aici.

L-am rugat sa-mi permita oprirea in comuna Principele Mihai, fiindca acolo locuieste socrul si un cumnat. Da, poti, mi-a zis el, dar apoi te duci direct la Sinoe. I-am multumit si mi-a zis: Poti pleca, de acum esti liber. Am iesit in curte, dar era goala. Nu era tipenie de om, nu era nimeni pe care sa mai intreb ce trebuie sa mai fac. Am iesit in strada si nici pe strada nu era nimeni. Eu, care eram obisnuit sa am intotdeauna pe cineva in spatele meu, acum ma indoiam ca sunt liber. Am luat-o la vale si tot ma uitam indarat, sa vad daca nu vine cineva dupa mine. Vazand ca nu ma urmareste nimeni, am luat-o pe alta strada si cum Siguranta nu se mai vedea, am rasuflat usurat si abia acum simteam ca sunt liber. M-am dus la un prieten, Nicolae Botai, la care am dormit, si a doua zi dimineata am plecat impreuna in comuna Principele Mihai, unde avea si el un frate.

Intoarcerea acasa

m ajuns la socrii mei si le-am sarutat mana. S-au bucurat mult de eliberarea mea. Am stat doua zile si m-am simtit foarte bine la ei. A treia zi mi-am luat ramas bun si am plecat spre casa. Am ajuns in comuna Sinoe, unde mai nimic nu era schimbat. Am gasit casa surorii mele Chirata, unde provizoriu stateau si parintii mei, pana aveam sa vin eu de la inchisoare. Intrand in casa am gasit toata familia, as-teptandu-ma. Erau parintii, sotia si copiii, toti afara de o sora care a murit in 1942, in timp ce eu eram in boxa la Galati, unde mi se judeca procesul. Dupa ce mi-am strans familia la piept, am plans cu multe lacrimi triste pentru sora mea si de bucurie ca sunt din nou acasa, impreuna cu restul familiei. Trebuia sa ma resemnez, deoarece de acum incolo aveam sase suflete pe seama mea, pe care aveam obligatia morala sa le intretin.

Comuna Sinoe era o comuna mare, cu peste 500 de familii, compusa din romani, regateni si romani macedoneni. Am gasit multa unire si intelegere in aceasta comuna si buni gospodari. Aveau zeci de mii de oi si se ocupau cu gradinaritul, agricultura, albinaritul etc.

Desi aveam multe rude in comuna, nu cunosteam decat doi veri primari, studenti la Academia Comerciala din Bucuresti, care din cand in cand veneau in vizita. in 1940, cand s-a retras populatia romaneasca din Cadrilater in comunele din judetul Constanta, rudele mele erau in judetul Caliacra, iar eu cu familia mea eram in judetul Durostor, asa ca a trebuit sa mergem in judete diferite. Dupa ce am stat vreo 10 zile si m-am refacut putin fizic, am inceput sa ies prin comuna, sa vad ce pot sa fac pentru existenta familiei mele. Voiam sa fac comert, mai ales ca la Bucuresti, la ora aceea, era mare lipsa de alimente. Am inceput sa merg cu trenul la Bucuresti unde transportam peste, mei, untura, branza. Aveam un castig bunisor, din care puteam sa-mi intretin familia destul de multumitor. Si fiindca umblam prin comuna dupa anumite marfuri, repede m-am cunoscut cu multa lume, mai ales cu tineri, dar in primul rand legionari. Am cunoscut familia Vlahbei, care imi era ruda mai indeparata. Era o familie de buni gospodari si mari luptatori anticomunisti. De asemenea am cunoscut familia Dimcica, la fel de buni gospodari si mari anticomunisti, au facut multa inchisoare, fiind gazde de partizani ale organizatiei Haiducii Dobrogei. Ma pofteau in casa la o cafea si apoi stateam la taifas. Si cum faceam pe voiajorul, fiindca ma duceam de doua ori pe saptamana la Bucuresti, le aduceam si vesti despre intamplari cu rusii din Bucuresti. De exemplu, in fata Garii de Nord, multi soldati rusi vindeau ceasuri. Aici, le zic eu, am vazut un soldat care era inconjurat de oameni. Avea bratele pline de ceasuri de mana, de vanzare. Tinea bratele intinse si lumea isi alegea ceasul care voia sa-l cumpere. Asemenea cercuri de rusi cu ceasuri erau multe in fata Garii de Nord. Dar omul e ca oaia, merge la gramada si in loc sa sfideze pe rusi, se duceau la ei sa le cumpere ceasurile jefuite de la nemti sau chiar de la alti romani. Acea gloata fugea de la un cerc la altul ca sa cumpere cele mai frumoase posibile.

Toate aceste ceasuri erau jefuite ziua, in plina strada. Somau pe cetateni sa stea, ii injurau pe ruseste si ii amenintau ca-i impusca; omul speriat se oprea locului, rusul ii lua ceasul si adio. Iar dupa ce scapa teafar, se inchina si multumea lui Dumnezeu ca a scapat numai cu atata. Lumea era atat de ingrozita de ei, incat daca ii vedeau de la distanta, cautau sa treaca pe alta strada ca sa nu se intalneasca cu ei.

La Academia Comerciala

a Academia Comerciala din Bucuresti aveam pe verii mei primari, studenti, Gheorghe M. Costea si Costea M. Costea si fiindca ma duceam de multe ori la Bucuresti cu alimente, mai dormeam si pe la caminul studentesc. Seara ascultam la discutiile studentilor, con-trazicandu-se unii cu altii. Cei care au trecut repede la comunisti si cu cei care erau inca in rezistenta, necomunisti. in vremea aceea luasera fiinta o serie de organizatii subversive anticomuniste: Vlad Tepes I, Vlad Tepes II, ingerul Alb, Sumanele Negre etc., care indemnau poporul roman la rezistenta anticomunista. Studentii mi-au dat si mie un manifest anticomunist sa-l duc la tara. Preotul Comsa imi era un bun prieten si i-am aratat si lui manifestul. Dupa ce l-a citit, l-a sarutat, s-a inchinat si a zis: Sa dea bunul Dumezeu sa scapam cat mai curand de acesti comunisti atei.

Varul meu Gheorghe era logodit cu o fata din Bucuresti. intr-o zi, fiind la Bucuresti, mi-a zis: Vere Nicolae, soacra mea pleaca cu trenul in comuna Sinoe, unde stii ca are o sora. Sa vii sa o ajutam la trenul de 10, ca are multe bagaje. I-am promis si seara pe la noua am mers la socrii lui, desigur era si Gheorghe acolo. Imediat am luat valizele si am plecat la gara. Trenul pentru Constanta avea o garnitura de sase vagoane si venise ticsit, plin de lume inca de la triaj. Acum era problema, cum sa o suim pe femeie in tren? Gheorghe s-a urcat cu mare greutate in vagon, lasand in urma nasturii de la haina. Ajuns intr-un compartiment, a deschis geamul, varul a apucat-o de maini pe soacra-sa, iar eu am saltat-o de jos si numai asa am putut sa o urcam in vagon. Toata lumea statea in picioare in vagon, ca sardelele. Dupa aceea, varul meu Gheorghe s-a dat jos din vagon si asteptam sa porneasca trenul. Dar pana sa porneasca trenul, a venit in graba si un pluton de soldati rusi si voiau sa urce in vagon, insa usile erau inchise pe dinauntru. Ei au inceput sa bata cu cismele in usa, sa strige si sa injure pe ruseste. Varul meu s-a dus in dreptul vagonului unde era soacra-sa, iar eu eram in dreptul ultimului vagon si priveam cu multa nedumerire sa vad ce se va intampla cu acesti necivilizati din Siberia. La un moment, nu stiu cum s-a facut, ca rusii au spart usile si au intrat in vagoane. Apoi sa auzim tipete si vaicareli cum intrau prin vagoane. injurau si loveau cu pumnii si cu cismele si strigau: davai, davai. Barbati si femei, cuprinsi de groaza, dadeau ceasurile si portmoneele cu bani numai sa scape de ei. Rusii recoltau totul in mare graba, iar la usi statea cate un soldat de paza ca sa nu iasa nici unul din vagon nejefuit. Cum stateam si ma uitam, deodata vad ca in dreptul meu au reusit sa deschida un geam si la mare disperare striga unul: Domnule, salvati-ma va rog. Cand am vazut aceasta drama de salbaticie ruseasca, nu am stat pe ganduri, si ca o vijelie m-am repezit si am inceput sa-i dau unul cate unul jos din vagon, prin geam, batran, tanar, care cum venea la rand. Apoi de la alt geam iarasi strigate de salvare, am dat jos si de acolo destui, dar acum, cand erau jos, se jeleau bietii oameni, unii ca li s-au jefuit ceasurile, altii portofelele cu bani, altii plangeau ca le‑au ramas valizele cu lenjerie si cu lucrurile cumparate in vagon. Fiecare era pagubit de cate ceva; un domn elegant imi arata lantul de aur de la care i-au smuls ceasul Omega si zicea ca mai bine pierdea mii de lei decat sa i se jefuie ceasul de catre acesti satrapi care sunt mai rai decat hunii din trecut. Dar nimeni nu lua in seama protestele lui, fiindca fiecare isi vedea de necazul lui si cauta sa scape de acesti barbari. Trenul a dat semnalul de plecare si ca la comanda rusii au fost indata jos si au disparut, incolonati. in cateva clipe nu s-a mai vazut nici un rus. Trenul a plecat si multa lume a ramas pe peron. Vaietele continuau, ba pentru lucrurile jefuite, ba pentru loviturile primite, ori cu pumnii, ori cu cismele, sau calcati in picioare etc. Era o scena groaznica de durere si suferinta.

Varul meu s-a apropiat de mine si mi-a zis ca ar fi bine sa plecam, sa nu ne pomenim cu alti nebuni de cioloveci, cine stie ce se mai poate intampla. Am plecat si, mergand pe strada, varul m-a intrebat: Vere, crezi ca plutonul de rusi a venit din intamplare? Uite, acolo alaturi de gara este chiar comandamentul rusesc. Fiecare tren este dirijat de ei, cand trebuie sa vina sau cand trebuie sa plece, totul este acum in mana lor. Noi am observat ca garnitura de tren a stat o jumatate de ora in gara, atat timp cat aveau nevoie ca sa jefuiasca pe bietii romani. Cand au terminat de jefuit, ca la comanda s-a dat semnalul de plecare a trenului. Nimic nu se face fara stirea coman-damentului rusesc, deci si jaful care s-a facut in vagoane, a fost tot cu stirea comandamentului rusesc.

Studentul Gheorghe Costea

Pe la jumatatea lunii iulie, studentul Gheorghe Costea din Bucuresti a venit in comuna ca sa puna bazele organizatiei de rezistenta anticomunista. A invitat o serie de tineri, dar in primul rand legionari. La sedinta au luat parte urmatorii: invatatorul Constantin Dimcica, invatatorul Mihai Puznava, invatatorul Raficea din comuna Mihai Viteazul, Stere Camburu, bacalaureat la liceul din Sofia, Cristu Gache, absolvent al Scoalei Agricole, gazda Timu Dimcica si studentul Gheorghe M. Costea, care a organizat si prezidat sedinta. S-a discutat hotararea sa lupte impotriva navalitorilor, a hordelor rusesti distrugatoare de natie, datini si credinta. S-a luat hotararea ca organizatia anticomunista sa se extinda si in alte comune ale Dobrogei, nu numai in Sinoe. in sedinta organizatiei constituite in acea seara, studentul M. Costea a pus in discutie situatia mea. Nicolae Ciolacu, care e legionar vechi, intrucat de curand s-a eliberat din inchisoarea lui Antonescu sI, pe langa ca este obosit de mizeria si bataile primite la inchisoare, mai este inca suspectat si urmarit de Siguranta. Din aceasta cauza, a spus el, propun sa fie lasat sa se odihneasca si sa se refaca pentru o perioada.

Em am continuat cu comertul ambulant, asa cum am mai amintit, sa castig ceva pentru existenta femiliei. Tot in acea vara, prin luna iunie, a venit din Rusia sovietica unitatea Tudor Vladimirescu, care au fost folositi la diferite munci grele. Asa au stiut rusii sa le multumeasca. Dintre cei sositi, trei au devenit legionari: Stila Pes-tereanu, Tanase Vlahbei si Enache Casapu. Dar la inceput toti erau foarte rusofili, fiindca venisera „reeducati” din Rusia. intr-o duminica, pe cand era multa lume in centrul comunei, Stila Pestereanu s-a urcat pe scarile primariei si a vorbit oamenilor slavind pe rusi si sistemul lor de guvernare. Printre altele a spus ca rusii ne vor aduce multa pace si prosperitate in tara. Preotul comunei Sinoe, om in varsta si de o mare bunatate si credinta, imi era prieten apropiat. Adeseori venea la mine si ne intretineam in discutii ore in sir. Cu ocazia comertului pe care il faceam cu Bucurestii, la intoarcere acasa aduceam carti religioase, ca Vietile Sfintilor, Cartea Sfarsitului Omului, care provenea de la Sfantul Munte Athos si multe altele de felul acesta. Desigur ca i le imprumutam si parintelui sa le citeasca. imi spunea dansul, cu accentul sau moldovenesc, ca ateii de rusi nu vor pleca de la noi din tara pana nu ne vor ruina de tot. Printre alte amintiri, parintele mi-a povestit ca a fost preot prin cateva sate din Basarabia si, din cand in cand, cate un om reusea sa treaca Nistrul pe gheata si sa se refugieze la noi. Si cand incepea acel om sa povesteasca de cele ce se intampla acolo, ti se facea parul maciuca. Apoi parintele mi-a povestit cum saptamana trecuta a venit pe islaz un camion de rusi si a intrat cu viteza in cardul de oi, omorand vreo 15. Dupa isprava lor, radeau de ciobanul care, infricosat si indurerat, plangea de paguba facuta de ei. intr-o seara s-au dus la casa lui Timu Dimcica, au batut in geam si au cerut hazaica (femeia). Dimcica a profitat ca nu aveau arme, a rupt niste pari din gard si le-a dat el hazaica. Fugind, si-au pierdut caciulile, dar nu s-au mai intors sa si le ia. Se auzeau vesti ca rusii fac jafuri prin tara la drumul mare, furturi si crime. Grele timpuri am mai ajuns si acesta este numai inceputul durerilor, care or sa fie si mai grele.

intr-o zi ma intalnesc cu parintele si ma intreaba: Mai Nicolae, ce s-a mai intamplat prin comuna? I-am spus ca au venit cativa prizonieri cu unitatea Tudor Vladimirescu si ca unul dintre ei, Stila Pestereanu, s-a urcat pe scarile primariei si a tinut o cuvantare, laudand pe rusi, spunand ca ei ne vor aduce libertate si prosperitate in tara. A doua zi l-am intalnit pe strada pe Stila Pestereanu si i-am zis: Mai Stila, tu te-ai urcat pe scarile primariei si ai vorbit niste lucruri care sunt contra vointei si constiintei tale de roman. Te rog sa iti revizuiesti un pic constiinta si sa iti schimbi parerea despre acei prieteni, cum ii numesti tu. Acei rusi sunt atei si ei nu slujesc pe Dumnezeu, ci slujesc lui Satana. Si aceste fiare nu ne vor aduce fericirea, ci iadul si nenorocirea.

Stila era vecin cu mine si in curand am devenit prieteni. L-am poftit la mine acasa si vorbeam ore intregi despre Sfanta Evanghelie, despre minunile sfintilor, despre sfintele moaste, si multe altele. incetul cu incetul si-a revenit si intr-o buna zi mi-a marturisit ca si el crede in Dumnezeu si in Iisus Hristos. Apoi am inceput sa-i vorbesc despre Miscarea Legionara, despre Capitanul nostru Corneliu Z. Codreanu, despre comandantii legionari pe care i-am cunoscut si despre care am auzit. I-am povestit cum inca din anul 1922 Capitanul a dat alarma la Iasi, spunand ca daca va veni fiara rosie de la Rasarit, comunismul ateu, tara si poporul nostru va trece prin momente grele. Ne vor aresta si ne vor lua averile, ne vor duce in robie si ne vor impusca. Vom fugi si vom pribegi care incotro, uitand de tara, de neam, de familie. De aceea noi, tot poporul, trebuie sa ne unim impo-triva celui mai mare dusman, comunismul ateu.

I-am povestit mai departe cum cei care conduceau destinele tarii in acea vreme s-au unit cu marea finanta anticrestina, s-au coalizat impotriva Capitanului si a poporului. Toate partidele istorice, armata, justitia, politia si pana si capul Bisericii s-au injosit si au intrat in coalitia lui Satana. Capitanul, pentru ca isi iubea tara si neamul si a incercat sa previna ceea ce pregatea armata lui Iuda, a fost aruncat in inchisoarea Vacaresti. Si totusi justitia inca mai era treaza si l-a absolvit pe Capitan de orice vina, punandu-l in libertate. Prin credinta lui in Hristos si pentru dragostea lui pentru poporul roman, Capitanul ne-a aratat calea care trebuie urmata in lupta contra Satanei. Acolo, la inchisoarea Vacaresti, s-au pus bazele Miscarii Legionare. intr-o zi, Capitanul le-a spus camarazilor sai: Stiti voi la ce m-am gandit eu? in timp ce dusmanii nostri s-au unit cu puterile intunericului, noi ne vom uni cu puterile luminii dumnezeirii. Vom chema Arhanghelul Mihail sa ne apere si sa ne fie patronul nostru spiritual, iar pe Maica Domnului o vom ruga sa ne ocroteasca. Din acel moment, precum spune in cartea Pentru Legionari, Capitanul si ceilalti comandanti, au inceput sa posteasca si in fiecare noapte, la orele 12, ingenunchiau si citeau Acatistul Maicii Domnului. La proces, nici chiar putinii prieteni care au venit sa-i sprijine nu credeau ca vor scapa fara a fi condamnati. Dar minunea s-a intamplat si au fost achitati. Dusmanii lor si ai tarii noastre au suferit o mare infrangere. Pentru Capitan, aceasta a fost una dintre victoriile cele mai de seama pe care le-a avut.

Dupa mai multe povestiri si discutii despre Capitan si Miscare, Stila a devenit un bun legionar. Mi-a cerut carti legionare, dar, pentru ca in acea perioada era pericol de moarte sa ai astfel de literatura, nu i‑am putut da si ne-am rezumat sa discutam izolati si in taina. Eu, care eram o fire neastamparata, actionasem subversiv in timpul prigoanei din ‘34, dupa asasinarea lui Duca, in cea din ‘38-‘39 dupa asasinarea lui Armand Calinescu, in prigoana generaluliui Antonescu ‘41-‘42, puteam eu oare sa stau nepasator si cu bestiile rosii in tara?

Capitanul pentru asemenea timpuri ne-a creat pe noi, legionarii, cand tara e in primejdie sa sarim sa o aparam chiar cu riscul vietii noastre. N-am stat mult pe ganduri si nici nu am asteptat sa fiu invitat de cineva, ci din proprie initiativa am cautat sa-mi gasesc camarazi de lupta pentru activitatea subversiva impotriva comunismului. Deci m‑am imprietenit cu Stila Pestereanu, Tanase G. Vlahbei, Tanase I. Vlahbei, Tanase C. Vlahbei, ultimii trei fiindu-mi si veri, si camarazi de lupta. Apoi cu Mitica Ghioca, Tanase Ergoveanu, Enache Casapu.

in activitatea anticomunista subversiva foloseam vechea mea metoda, din timpul prigoanei lui Antonescu. Eu ii cunosteam pe toti camarazii mei de activitate subversiva si ma intalneam cu fiecare separat. Ne intalneam fie pe strada, fie acasa la el, fie acasa la mine, la cofetarie etc. Acesta era modul in care le trasmiteam tot felul de vesti din Miscarea Legionara sau zvonuri de prin tara. De multe ori ei ma informau cu ce mai auzisera si ei. in felul acesta intretineam unitatea treaza. Vorbeam cu fiecare separat, ei toti ma cunosteau pe mine, dar ei nu se cunosteau toti. Metoda aceasta o foloseam pentru mai marea noastra siguranta, ca sa nu fim descoperiti de securitate asa de usor.

Din anul 1945 incepuse sa fie tare greu. incepusera acele rechizitii greu de suportat pentru tarani. in toata Dobrogea s-au infiintat centre de comisii pentru rechizitii de cai, vaci si oi pentru rusi. Se prezenta taranul cu caii la comisie, acestia ii alegeau pe cei mai buni. Daca venea omul cu doi cai buni, ii luau amandoi caii si taranul ramanea cu bratele incrucisate, cu spuza de copii si cu tarlalele nearate. isi smulgea parul din cap cand vedea ca nu are cu ce sa transporte toate cele necesare in viata unui agricultor. Dar cui ii pasa, cine il intreba?

Au inceput rechizitiile de oi, odata, de doua ori, chiar si de mai multe ori pe an, de nu stia bietul taran unde sa-si mai ascunda oile, ca sa mai salveze cateva din ele. I s-a pus taranului cota de carne si nu interesa pe nimeni daca taranul are sau nu vite, cota trebuia data. Mergea vestea prin sat ca aceia care nu vor preda cota de carne impusa vor fi arestati. Taranii, de frica inchisorii si la mare disperare, se uneau intre ei, cate doi sau trei la un loc, se duceau prin targuri si cumparau vita respectiva, o taiau si o imparteau intre ei, ducand astfel fiecare cota de carne ceruta. Multi tarani isi vindeau din casa haine sau lucruri de valoare, sa faca bani sa cumpere cota de carne, ca sa nu ajunga la inchisoare. Dupa aceea a venit amenintarea chiaburilor.

Oricare taran harnic si bun gospodar, care avea ceva stransura facuta cu sudoare si cu multa economie si chibzuiala, era socotit de comunisti chiabur. Acum a venit deschiaburirea, o pacoste comunista care sa loveasca pe cei mai buni cetateni ai tarii. Se trezea omul in fata casei lui cu primarul, notarul, jandarmii si nelipsitul activist de partid si in urma lor vreo 15 carute goale si cu vreo 20 de colectivisti. Intrau in curte toata liota aceea de indivizi si primarul dadea ordin sa ia caruta, caii, vitele, porcii si tot ce se gasea in curtea omului. Urcau prin poduri, scotoceau in casa, prin pivnite, si tot ce gaseau ca este bun luau si duceau la colectiva. Luau cu ei hamuri, pluguri, butoaie, putine, haine de pat, porumb, in sfarsit, tot ce se gasea si se putea lua. Biata familie tremura ca varga de frica si de durere, femeile plangeau mai jelos decat daca ar fi murit cineva, vazand cum li se jefuieste casa si avutul ziua in amiaza mare. Nici in timpul barbarilor sau al turcilor, nu s-a intamplat un astfel de jaf, sa le fure tot si sa-i lase si fara mancare.

Fiara rosie comunismul

inceput taranul sa geama, sa murmure, trei ori patru ani la razboi, iar acum cote de tot felul, deschiaburire, frica de inchisoare, rechizitii si nesiguranta zilei de maine. Ce s-a ales de casa lui, in care candva el era stapan si multumit cu ce avea. Nu ii era frica de nimica, nu existau nici un fel de presiuni, in schimb acum duceau lipsuri, copiii lui nu aveau ce manca si ce imbraca. Numai ei stiu cum au reusit sa supravietuiasca.

Noua, legionarilor, ne-a fost tot timpul teama ca de la Rasarit are sa vina cea mai mare urgie pentru neamul nostru si de ce ne-a fost teama nu am scapat. A navalit peste tara noastra cea mai fioroasa fiara, fiara rosie, comunismul pagan si ateu, care ne-a ruinat tara si tot ce a gasit in calea ei a maturat si a curatat. De cate ori ma intalneam cu parintele Comsa, ii spuneam ca rusii ne jefuiesc, ascunzandu-se dupa acel cuvant „deschiaburire”. Luau totul de la taran si-l lasau cu curtea goala.

Dupa un timp, au inceput sa ceara de la tarani cota de oua si fulgi de gaina. Primarul a dat odata ordin ca lumea sa stranga cenusa din vatra, ca si aceasta va fi colectata si trimisa in Rusia, cica nu stiu ce materie prima se produce din ea. Aceasta ca sa se implineasca profetia Capitanului: Pana si cenusa din vatra ne-o vor lua.

Parintele amintit avea dreptate cand afirma ca acestea toate sunt numai inceputurile durerilor. in noaptea de 15 mai 1948, lumea a ramas uluita si ingrozita de vestile ce veneau. Oamenii care veneau de la Bucuresti si de la Constanta aduceau vestile cele mai infricosatoare. Se zvonea ca in toata tara se fac arestari masive, fara precedent in istoria Romaniei. Numai in Bucuresti, intr-o singura noaptea s-au facut cateva mii de arestari. Toata lumea a inceput sa se teama, gandindu-se, oare nu cumva imi vine si mie randul sa fiu arestat, pentru ca si eu i-am injurat pe „dumnealor”. Multi nu mai dormeau acasa, unii prin sirele de paie, altii pe camp. in noaptea aceea a fost arestat si secretarul de la primarie, Radovici. Dimineata, sotia lui umbla ca o naluca prin sat, speriata, intreband unde ar putea fi dus barbatul ei, dar cine putea sa-i spuna asta.

Din seara aceea de 15 mai, eu nu am mai dormit noaptea acasa. Dormeam in paieria vecinului Gheorghe Busuricu, dar fara stirea lui. Ma suiam sus pe paie, iar dis de dimineata ma duceam acasa, pentru ca arestarile se faceau numai in timpul noptii. Apareau masinile, opreau la locul unde faceau arestarea, cu farurile cu lumina pe jumatate si cu motorul duduind incet. De cum se facea seara, taranii erau atenti si cu urechile in patru. Cum auzeau acel zgomot al motoarelor in surdina si vedeau masinile cu luminile aproape stinse, stiau ca este securitatea si fugeau care incotro, prin paduri, pe camp, prin cimitire. Stateau pitulati toata noaptea, iar cand se facea ziua veneau in sat ca sa mearga la munca, dupa o noaptea cu frica si neodihna.

O, Doamne, ce fiorosi erau! Veneau noaptea dupa 12, cand omul, obosit de munca campului, dormea linistit langa familie si copilasi. Dar deodata, in miez de noapte, casa era inconjurata de securisti cu automatele in mana. Cativa dintre ei intrau in casa cu revolverele scoase, capului de familie ii puneau catusele la maini si apoi rascoleau toata casa, facand cica perchezitie. Femeia si copiii, ingrozitI, se uitau cum sotul si taticul lor era legat si dus cu masina neagra, cum i se spunea in popor. Multi din cei arestati nu s-au mai intors acasa niciodata, murind prin inchisori.

Eu, cum nu mai dormeam acasa, stabilisem cu sotia ca oricand va veni securitatea si va intreba de mine, sa le spuna ca sunt la Bucuresti. Desi ziua nu se prea faceau arestari, totusi cand umblam prin sat dupa treburi eram atent, ma uitam in stanga si in dreapta sa nu apara hingherii cu masina neagra de undeva, ca stiam ce ma asteapta. Ma duceam des pe la varul meu Tanase Vlahbei, vorbeam cu dansul despre zilnicile arestari si mai glumeam amandoi: Daca ursul joaca pe la vecini, sa fim atenti sa nu vina si pe la casele noastre.

Pe ziua de 3 iunie 1948, ne gaseam amandoi in centrul comunei, in fata cooperativei. Vedeam pe secretarul de baza comunist, Ion Moraru, in mijlocul unui cerc de sateni. Se agita si spunea nervos oamenilor, probabil pus de securitate: Sunt multi reactionari impotriva partidului, dar partidul va sti sa-i pedepseasca. Fapt era ca, intr-adevar, securitatea aresta zilnic in toata tara. La Bucuresti, partidul pregatea Canalul mortii unde mai tarziu a fost dusa elita neamului romanesc, supunandu-i la munci grele, multi au fost ingropati pentru totdeauna in huma Dobrogei. intr-adevar, canalul si-a meritat numele.

intr-o zi merg la Tanase si il intreb daca nu are un butoi in care sa pun niste piei la tabacit. Mi-a spus ca are, asa ca ne-am dus in magazie, mi-a aratat butoiul, mi l-a saltat pe umeri, ne-am salutat si am plecat. Mergand pe drum spre casa cu butoiul in spate, aud ca vine in urma mea o masina turism. Era descoperita si in masina erau cinci sau sase insi, toti imbracati in civil. Fiind imbracati civil, credeau ca ma induc in eroare dandu-se negustori de piei, dar stiam ca sunt securisti si ca ma vor pe mine, nu piei pentru tabacit. imi dadusem seama de cum am intors capul si i-am vazut. Erau informati ca eu cumpar piei de oaie, le prelucrez si apoi le vand. Acesta era pretextul sa ia contact cu mine, dar cum eu eram la cativa pasi de casa matusii mele, sora lui tata, am grabit pasul si am intrat in curtea ei. Mi-am facut socoteala ca, in timp ce eu intru in curtea matusii, ei o sa treaca mai departe, spre casa mea, si voi avea timp sa ma ascund. Dar n-a fost asa. Dupa ce am intrat in curte, am grabit pasul si mergeam drept inainte, fara sa ma uit in stanga sau in dreapta. Casa matusii era mai spre fundul curtii, cu usa larg deschisa spre mine. Dar nu fac multi pasi in curte, ca cineva a strigat din masina: Ia uite, e chiar Nicolae Ciolacu. Masina s-a oprit repede langa poarta si securistii s-au dat jos, crezand ca nu-i cunosc cine sunt. Dar eu, care am trecut prin atatea prigoane, stiam ce vor si ca sunt securisti. Atunci unul dintre ei, m-a strigat cu o voce blanda: Domnule Ciolacu, va rog, veniti pana aici! Am intors doar capul spre ei, cu butoiul pe umar si cu voce linistita le‑am raspuns: Asteptati, ca vin imediat. Eu mergeam drept spre usa casei si-mi faceam socoteala ca, daca dau sa fug, ei pot sa traga sa-mi rupa picioarele. Totusi mergeam spre usa casei. Ei credeau ca o sa intru in casa si atunci m-ar fi arestat. Dar iarasi nu a fost asa. La vreo patru pasi de usa, unchiul a facut o capita de ogrinji, inalta de mai bine de doi metri si jumatate, pe care o folosea in timpul iernii ca hrana pentru animale. Am trecut intre capita si usa, asa ca securistii nu ma mai vedeau din cauza capitei. Profitand de ocazia aceasta, cat ai clipi din ochi, am izbit butoiul asa de tare de pamant incat a facut un zgomot ca o detunatura. Securistii au zis: Mama lui de bandit, a tras cu pistolul. Imediat au scos toti pistoalele din buzunar si, asezandu-se in pozitia de tragatori, veneau spre usa casei. Apropiindu-se de casa si vazandu butoiul trantit jos, si-au dat seama ca au cazut in plasa.

Mai tarziu am aflat ca acela care strigase: Uite-l pe Nicolae Ciolacu, a fost chiar unchiul meu, var primar cu tata. Prima data securistii s-au dus si l-au arestat pe el. Dar el le-a spus: Eu nu sunt Nicolae Ciolacu acela pe care il cautati voi. Atunci ei i-au zis: Ei bine, daca tu esti Nae Ciolacu, ne vei duce la Nicolae Ciolacu. Asa ca ei pornisera sa ma caute si au dat peste mine fara sa ma astept. Au intrat in casa matusii cu pistoalele in mana si au inceput sa caute prin sifoniere, pe sub pat. S-au urcat in pod cu pistoalele intinse, m-au cautat peste tot. Mama mea, careia de cate ori nu i-a fost rascolita casa de jandarmi, acum tocmai se afla la matusa si torcea cu furca. Unchiul Nae i-a facut semn sa se duca acasa si ea a plecat indata. Cum a ajuns, i-a spus sotiei mele ca niste oameni cu revolverele in mana il fugareau pe Nicolae. Nici n-a terminat bine vorba ca au si sosit hingherii. Au intrat au intrebat-o pe sotia mea: Spune unde este Nicolae! Este la Bucuresti, a venit raspunsul. Cum este la Bucuresti, cand noi l-am vazut adineaori aici? Pai daca l-ati vazut adineaori aici, de ce nu l-ati prins? Cu vorba asta parca le-a astupat gura. Au tacut si nu i-au mai zis nimic. Cu pistoalele in mana au cautat prin toate camerele, pe sub paturi, s-au urcat in pod asa cum le era obiceiul. S-au dat jos si au pornit prin vecini, prin case, prin grajduri, au cautat la trei vecini si la urma au renuntat. Daca veneau la a patra casa ma gaseau, pentru ca acolo eram ascuns. Dar s-au plictisit si nu au mai cautat, s-au dus la bacania lui Tascu Casapu, au mancat ceva, au baut si au plecat.

Detunatura butoiului trantit tare i-a mai speriat si pana ei sa se desmeticeasca si sa scoata revolverele, aranjandu-se de aparare, a trecut un minut-doua, destul ca eu sa dispar. Fugisem cu viteza disperarii, ca sa nu ma prinda, caci stiam ce ma asteapta. Am fost inzestrat de natura cu un fizic robust, puternic, foarte sprinten la fuga si la saritul gardului. Atunci am sarit peste toate gardurile vecinilor, care erau din piatra si inalte cam de 1,25 m. Pentru mine inaltimea aceea era o nimica toata, ca si cand nici nu exista. Si fugeam nu de placere, ci de frica mortii, parca nu mai era nici un obstacol in calea mea. Aveam parca un presentiment ca, daca m-ar prinde, as avea foarte mult de suferit. Pe cand fugeam, ma gandeam ca pe camp nu aveam unde sa ma ascund, ca nu este padure, ia porumbul la vremea aceea nu era destul de inalt. Singura mea sansa era sa caut sa ma ascund la vreun satean. Din fuga am ochit in curtea unui vecin o paierie care era in fundul curtii, acolo pastrau nutretul pentru vite. Am deschis usa si am intrat. Dar, in afara de gramezile de paie care erau in fundul paieriei, totul fusese consumat in iarna. Repede m-am dus in spatele gramezii de fan, am ridicat-o cu amandoua mainle cat am putut mai sus, am intrat sub fan si m-am camuflat.

Era o zi calda de iunie, cum sunt de obicei zilele in stepele Dobrogei. Fiind imbracat cu haine mai groase, ma sufocam de caldura sub fan. Dar, auzind canii latrand, imi dadeam seama ca securistii ma cautau prin vechini, de aceea nu ma puteam misca de sub fan. Se alarmasera toti cainii si latrau ca la urs. La un moment dat, am auzit pe aproape pasi mai grei de pantofi sau de bocanci, care nu puteau fi decat ai securistilor. Zic asa pentru ca in comuna mea toata lumea purta opinci in afara zilelor de sarbatoare. Totusi nu mi-a fost prea frica, fiindca imi ziceam, chiar daca vor intra, vazand numai putin fan, nu are sa le dea in gand ca acolo s-ar afla ascuns un om. Dar bine ca n-au intrat. Pasii s-au indepartat si latratul cainilor incet-incet s-a mai linistit. Sub fan, eu ma sufocam, insa trebuia sa mai stau pana se va linisti totul afara. Dupa mai bine de-o ora, totul a intrat in normal si era o liniste deplina. Am iesit de sub fan si ma intrebam a cui o fi paieria? Pentru ca atunci cand fugeam de graoaza securistilor nu mai vedeam nimic, nu mai auzeam nimic si am intrat aici intr-o doara, fara sa stiu a cui este, numai ca sa fiu undeva ascuns.

M-am plimbat prin paierie putin si m-am indreptat catre usa, apoi m-am uitat prin crapatura. Cum incepuse sa se faca seara, am vazut ca vine cineva cu cosul in spinare sa ia nutret pentru cai. Repede m-am dus in dosul fanului si m-am pitit. Cetateanul a intrat si fluierand a inceput sa puna fanul in cos. Abia atunci l-am recunoscut: era un cumnat de al meu, care tinea pe verisoara mea primara. Eram aproape si as fi vrut sa se uite spre mine, sa incepem discutia, dar el fluiera si acum era pe punctul de plecare. Ca sa-l fac atent sa se uite la mine, am sasait din buze: ps..s..sst. Era de acum pe intunecate sI, cum el stia ca paieria lui este goala, s-a speriat asa de tare ca a dat ochii peste cap, a scos un geamat: a, a, a, a, si a cazut jos. Saracul de el, si-o fin inchipuit ca este vreun sarpe sau vreo vipera, cine stie. M-am speriat atunci si eu, am sarit repede langa el si l-am apucat de haina, scututrandu-l: Mai, Mitica, Mitica, eu sunt, nu te speria! I-am dat usor o palma si s-a desmeticit, a scuturat din cap si si-a revenit, ca si cand s‑ar fi trezit din somn. Mai cumnate, chiar asa nu ma mai cunosti? Lasa asta, zice el, tu ce te faci acum, ca sunt pe urmele tale? Pai ce stiu eu sa fac? Dar spune-mi de stii, cumnate, cine erau oamenii aceia care se oprisera cu masina la poarta matusii noastre? Cine puteau sa fie, erau securistii care te cautau pe tine. Vreo doua ore au umblat prin casele si prin grajdurile vecinilor, dar daca nu te-au gasit, au plecat. L‑am intrebat daca nu au lasat vreo paza pe afara. Mi-a raspuns ca nu mai e nimeni si strada e goala. Peste drum de casa lui statea un unchi, var primar cu tata, Constantin Vlahbei, asa ca l-am trimis pe cumnat sa-l cheme sa vie pana aici. A venit unchiul si, cum m-a vazut, imi si zice: Ce faci, mai nepoate? ii raspund: Uite cum vezi, de acum incolo cine stie ce o mai veni. Nepoate, hai scoala-te si vino cu mine! Am dat mana cu cumnatul Mitica, i-am cerut scuze ca l-am deranjat si am plecat. Cum am ajuns la unchiul acasa, matusa, de o mare bunatate, mi-a pus masa si am mancat. Atunci unchiul a zis: Nepoate, stii ce vom face? Ne ducem in partea cealalta a comunei, la un cuscru de‑al meu, pentru ca aici la mine poate sa te banuiasca. Ne-am dus la Gheorghe Tusia, a vorbit unchiul cu el si m-a dus in cladirea unde tinea fanul sau in paierie, cum ii ziceam noi dobrogenii. Am inchis usa pe dinauntru si m-am inteles cu unchiul ca voi sta aici pana cand se vor linisti lucrurile si atunci ma voi intoarce acasa si-mi voi vedea de treaba. El in fiecare seara venea si imi aducea putina mancare si apa, dar imi aducea si vesti rele. Arestarile se tin lant si multa lume nu mai doarme acasa, se ascund oamenii care pe unde pot.

Am stat vre-o patruzeci de zile in acea paierie si intr-o seara unchiul imi zice: Stii ceva, nepoate? Cum stai aici, poti sa stai si la mine, ca sa nu mai vin in fiecare seara pana aici si m-a luat la el acasa. Avea o casa mare, cu multe camere, iar in fund o camaruta mai mica pe care ei o numeau pisnic, in care era un pat si o masuta. Am intrat in camaruta, am inchis usa de dinauntru si m-am culcat. Aici am stat cam doua luni, pana in august, pe cand treieratul graului era in toi.

in trecut, in fiecare an, taranii isi duceau graul acasa, in curtile lor, si acolo venea batoza si il treiera. Paiele se faceau gramada in curte, iar grauntele se puneau in hambarul propriu. Acum partidul comunist a dispus ca in toata tara taranii sa-si care snopii de grau la marginea satului si acolo sa se treiere. Au adus batoze si oameni straini, asa zisii delegati ai partidului, care sa conduca treieratul graului. O jecmaneala noua si un furt in amiaza mare din munca cetatenilor, jafuri savarsite de catre partid. Cotele de grau erau asa de mari incat bietii oameni mergeau acasa numai cu cativa saci de grau. Multi ramaneau datori si trebuiau sa cumpere grau ca sa-l predea la cota statului. Ce puteau sa faca bietii oameni, ca venea toamna si nu aveau ce sa semene, vine iarna si nu au ce sa manance. Tot taranii au gasit solutia. Unii l-au mituit pe delegat si isi duceau mai multi saci cu grau acasa. Altii i-au dat de baut si, cand acesta era putin cu chef, il tineau de vorba, iar altii pe la spate isi furau din graul propriu. Altii mai indemanatici si mai iuti de mana, de cum intorcea delegatul spatele, ingropau sacii cu grau in paie. Noaptea, cand toata lumea dormea, se duceau oamenii sa-si fure graul lor, ca sa-si asigure hrana pe iarna. Operatiile acestea erau riscante, caci multi au fost prinsi si li s-a facut proces pentru furt din avutul statului, desi era produsul lor. Cei prinsi au fost condamnati la cate patru-cinci ani de inchisoare. Nimeni nu-si dadea seama de ce cautau sa flamanzeasca poporul. Dar unii dintre tarani si-au spus mai pe ascuns: Fratilor, sa stiti ca vor sa ne bage in colhoz. Au fost denuntati de informatori si au fost condamnati la inchisoare.

Perchezitii prin comuna

tateam linistit in camaruta si citeam cate un ziar ca sa ma informez ce se mai intampla prin tara. Varul Tanase, care fusese si el la batoza de treierat, a venit fuga acasa, a batut la usa si i-am deschis. Era cu parul valvoi si-mi face semn: Vere, sa fugim ca vine perchezitia. N-am mai intrebat nimic, mi-am luat haina si fugi afara. Pe strazi nu era nimeni sa ne vada, am iesit din comuna si ne-am dus in camp, unde varul avea porumb, si ne-am asezat jos sa ne odihnim, gafaind din cauza fugii. Dupa ce ne-am odihnit putin, l-am intrebat ce s-a intamplat, despre ce fel de perchezitie este vorba? Mi-a spus ca politrucul de la batoza a fost informat de catre codosi ca unii cetateni au furat grau de la batoza si l-au ascuns prin poduri. Imediat s-a format o echipa de codosi si au plecat prin sat sa faca perchezitie, sa caute graul furat si sigur ca vor veni si pe la noi, deci, bine am facut ca am fugit. Porumbul era destul de mare si des, asa ca eram bine ascunsi. Vorbeam cu varul meu in ce situatie grea a ajuns neamul nostru. Mai tarziu a venit matusa, mama varului, cu carul cu boi si ne-a adus paine, branza, o damigeana cu apa si o patura pentru dormit noaptea. Ei au plecat acasa, iar eu am ramas pe loc in noul meu adapost. Aici matusa venea zilnic, la orele 12, cu carul cu boi, si imi aducea mancare si apa.

Situatia aceasta a durat vreo zece zile, cand m-am hotarat sa plec din Sinoe. Cand a venit matusa cu carul sa-mi aduca alimente si apa, i-am spus ca maine seara plec de aici din Sinoe. A doua zi a venit si varul cu matusa si m-au intrebat unde vreau sa ma duc. Iar eu, ca sa-i duc in eroare si ca sa mi se piarda urma, le-am spus ca plec spre Bucuresti. I‑am sarutat mana matusii, l-am imbratisat pe Tanase si am luat-o prin porumbiste, indepartandu-ma de dansii.

Drumul haiduciei

e acuma era pe inserate, iar eu, mergand prin porumbi, imi faceam socoteala ce trebuie sa fac si unde trebuie sa merg. Aveam cu mine o traista cu paine, un bidonas cu apa de vreo 700 de grame, un baston si un cutit. Acesta imi era tot avutul la ora aceea. Am urcat delul, am trecut peste soseaua nationala si am luat-o la vale spre satul Panduri. La marginea satului era cimitirul, prin care am trecut si am iesit in partea opusa. A treia casa de la cimitir locuia o alta matusa, sora tatei. Am batut la geam si matusa mi-a deschis usa. Intrand in casa, matusa m-a sarutat, iar eu i-am sarutat mana. Ea a inceput sa planga si sa imi zica: Uite cum ai ajuns, cine stie ce s-o mai alege de tine! Raspund eu: Lasa matusa, n-ai teama de mine, ca se aude ca pana in toamna, cel mult pana in primavara, comunistii se duc dracului. O sa cada de la putere si o sa vezi ce o sa pateasca cei care ne prigonesc pe noi acum. Mi-a dat sa mananc si, cum era noaptea tarziu, m-am culcat si am dormit. Dinspre ziua a venit matusa si mi-a spus sa ma duc in beci, ca sa fiu mai ferit. Noaptea dormeam in casa, iar ziua coboram in beci. Situatia asta a durat cam zece zile. Si aici treierisul fiind in toi, procedura era aceeasi ca in comuna Sinoe. Graul era dus la marginea satului si se treiera cu batoza partidului, iar politrucul dijmuia aproape tot graul. Verisoara mea Haida si cu sotul erau si ei la treierat. Eu stateam in pivnita linistit si citeam un ziar, cand verisoara Haida a venit intr-un suflet la mine in beci, aproape ca nu putea sa vorbeasca de frica si de oboseala, si mi-a zis: Vere, fugi la camp, in padure sau unde poti, ca prin sat se face perchezitie pentru grau. Suntem si noi banuiti ca am luat din graul nostru si este vorba ca vin sa ne perchezitioneze. Din nou mi-am facut bagajul ce-l aveam si da‑i drumul. Am trecut dealul si am coborat intr-o mica padurice de maracini, intrand in desisul ei. Catre seara a venit sotul verisoarei, Gheorghe, si mi-a adus alimente si apa. Apoi timp de o saptamana a venit in fiecare seara sa ma vada, aducandu-mi de-ale gurii. Cam dupa o saptamana, mi-am pus intrebarea cat timp o sa-mi aduca Gheorghe paine si apa, cine stie ce i se poate intampla. De aceea, intr-o seara, cand a venit la mine, i-am spus: Cumnate, du-te in satul Lunca, la sora mea,ia legatura cu Costea Brandea, cumnatul meu si adu-l aici la mine. A doua zi Gheorghe Zuricu, cumnatul - gazda, a mers si l-a adus pe celalalt cumnat, Costea. Stabilisem un cod, trei ciocanituri intre doua bete si eu la fel loveam cu muchia cutitului de trei ori in baston. Spre seara, aud ciocaniturile si le raspund la fel. Numaidecat au aparut langa mine, am dat mana cu ei si cumnatul Costea a spus: Hai sa plecam, nu stam de loc! Am plecat, am trecut pe la matusa, le-am cerut scuze pentru deranj, am sarutat mana matusii, apoi am sarutat-o pe verisoara Haida si pe sotul ei, multumindu-le pentru gazduire. Matusa m-a sarutat si m-a binecuvantat: Maica Domnului sa te pazeasca, pe unde te vei duce! Le-am dat buna seara si am plecat.

in drumul nostru am trecut prin comuna Baia, prin Ceamurlia de Jos si am ajuns pe la doua noaptea in satul Lunca. Sora mea m-a primit in casa, m-a sarutat, apoi cu lacrimi in ochi mi-a spus: Mai frate, toata viata in casa noastra, de cand m-am pomenit, numai jandarmi, numai securitate, perchezitii, biata mama, numai ea stie cate a suferit pentru tine. Ne-a pus de am mancat, dupa aceea, mi-am facut planul unde trebuie sa stau. Casa cumnatului avea patru camere stil vagon. Tocmai in fund era o camaruta. Am zis, acolo am sa stau si o sa dorm. Voi inchide usa pe dinauntru si nu voi deschide decat numai cand voi auzi trei ciocanituri, ceea ce inseamna ca este sora sau cumnatul Costea.

Eram in luna septembrie. Pe unde am trecut si am stat, m-am jenat desi imi erau rude, dar cat puteam sa stau? O zi, doua, noua, pana la urma trebuia sa plec sa-mi caut un alt rost. Sora mea m-a primit cu cea mai mare dragoste si la fel cumnatul meu. El era o fire blanda si de o bunatate ce nu pot sa o descriu. Din cele ce voi povesti, se va vedea cat a suferit si el pentru mine: batai, schingiuiri, dar nu m-a tradat. Totusi pana la urma tradarea a venit, dar din cu totul alta parte.

Asadar m-am asezat in aceasta camaruta. Nu m-am jenat ca eram la sora-mea, unde ma simteam ca la mine acasa. Totusi parca eram la inchisoare, toata ziua zavorat in camaruta, zilele treceau greu. De multe ori imi ziceam: O, Doamne, pana cand o sa stau inchis si ascuns. Si asa treceau zilele si noptile. Cumnatul imi aducea ziare si citeam zilnic despre noi condamnari. Acum se terminase treierisul, oamenii au umplut curtile cu paie si nutret pentru animale. Se zvonea prin sat ca vor fi perchezitii pentru cereale prin podurile caselor. Ne‑am sfatuit cu cumnatul si cu sora mea, ca in caz de perchezitie eu nu stau prea bine in camaruta. Trebuie sa cautam un alt loc. Cumnatul Costea a zis: Am un nepot, pe Costea Sicu, este un baiat serios si inimos, eu zic sa ne aratam lui. El are sura plina cu paie pana in varf, se poate face o ascunzatoare acolo. intr-o seara Costea l-a chemat si cand a venit am facut cunostinta unul cu celalalt. Ne-am dus la sura lui si cu o scara ne-am suit pana langa creasta, am inceput sa scobim si am facut un tunel pana jos, aproape de podea. Acolo era facuta o mica ferestruica, de unde puteam sa ma uit in strada. Am stat acolo toata luna septembrie si octombrie. Ziua venea Costea Sicu si imi aducea ziare si informatii, din cand in cand mai venea si sora sau cumnatul Costea, imi aduceau apa si cate ceva de mancare. intr-o zi, Sicu mi-a adus cartea Pentru Legionari, ce o avea din timpul biruintei legionare. Dupa asa zisa rebeliune de la 21 ianuarie 1941 o ascunsese, iar acuma mi-a adus-o s-o citesc. Desi o citisem deja de vreo doua ori, si acum o citeam cu atata pasiune, incat parca traiam momentele acelea. Eram ingrijorat ce voi face dupa ce o termin de citit. Viata mea se potrivea acuma cu a Capitanului, cu suferintele pe care i le-au produs partidele politice din tara noastra. in comuna Sinoe, unde traiam, aveam un bun prieten care era un bun si convins legionar, pe nume Stere Camburu, dar de vreun an de zile se mutase la Constata, unde isi cumparase casa. I-am trimis vorba sa vina la mine sa ma viziteze. intr-o zi m-am pomenit cu el. Ne-am imbratisat. A stat doua zile cu mine, iar noaptea dormea la Costea. Am discutat mult cu el si mi-a spus ca de prin tara se aud numai vesti rele, arestarile si condamnarile sunt in toi. Nimeni nu stia ce se va intampla si cat va mai dura aceasta situatie de incordare. Se auzeau zvonuri prin popor ca americanii in curand vor incepe razboi cu rusii si ne vor elibera de comunism. Erau vesti ca in muntii din Ardeal au inceput sa apara parasutisti americani. Desi erau zvonuri necontrolate, deci nereale, totusi traiam cu bucuria sperantei. Astfel aceste zvonuri ne ridicau moralul. I-am aratat lui Stere cartea Pentru Legionari; vazand-o a sarutat-o ca pe Sfanta Evanghelie. A citit o parte din ea si mi-a spus: Aceasta carte este o mare valoare. Capitanul a lasat aici, in aceasta carte, niste profetii. S-a apropiat plecarea lui, ne-am imbratisat si ne-am salutat cu salutul legionar si ne-am despartit cu speranta pentru timpuri mai bune.

in luna noiembrie s-a abatut un frig teribil in stepele Dobrogei. Vara e caldura ca de cuptor, in timp ce iarna e un crivat si un ger de crapa pietrele. intr-o zi, cumnatul mi-a zis sa-mi iau haina si traista si sa intru in casa, ca in sura este prea frig. Intrand in camaruta mea, m‑am linistit oarecum, ca nu mai eram in mijlocul paielor.

Fratii Fudulea

e la sfarsitul lui noiembrie 1948, a venit sa ma viziteze Nicolae Mataranga, care locuia in comuna Ceamurlia de Jos. Era un bun legionar pe care-l cunosteam de prin ‘36, fiindu-mi chiar rudenie mai indepartata. in 1936, inainte de cedarea Cadrilaterului, el locuia in comuna Cainargeaua Mica, iar eu in comuna Cociular, judetul Durostor. in acel an venise de la tabara legionara Carmen Silva, unde timp de 20 de zile de cantece, marsuri, lectura, rugaciune si munca legionara, as putea spune ca mi-am incarcat bateriile. M-am intors in comuna cu un moral foarte ridicat si cu credinta legionara mult intarita. Am mers cu camarazii din garnizoana mea, in comuna Cainargeaua Mica, unde am vorbit despre tabara, despre felul cum era organizata, despre Capitan si despre multe altele. S-au organizat si ei in cuiburi legionare, printre ei fiind si Nicolae Mataranga. El mi-a adus o veste mare. Fratii Fudulea erau in aceeasi stare cu a mea, dar ei erau inarmati cu automate, pe cand eu nu aveam nimic. Asta vara Securitatea s-a dus sa-i aresteze, dar ei au reusit sa fuga si acum sunt in bejenie. imi treceau tot felul de ganduri prin cap, si cel mai mult ma gandeam daca nu cumva se poate ca acesti doi frati sa fie agenti securisti, ce umbla sa ma prinda. Pentru ca voiam sa fiu sigur, l-am intrebat pe Mataranga daca cei doi frati nu sunt agenti. Nu, Ciolacule, oamenii aceia nu sunt agenti ai securitatii, eu ii cunosc bine chiar din 1941, cand am fost arestat pentru pistoalele care nu le-am predat. Eu si Nicolae Fudulea am facut cateva luni de arest la inchisoarea din Tulcea, apoi ne-au dat drumul acasa. Acesti frati sunt din satul Testemel, au vreo 250 de oi, cateva perechi de cai si cateva carute, sunt printre cei mai buni gospodari ai satului. S-au inarmat cu pistoale automate cu 32 de focuri si cu cate un pistol la brau. Pana acum au organizat peste 52 de sate si in fiecare sat au organizatii legionare de rezistenta anticomunista. in fiecare sat este cate un curier cu care ne intalnim duminica la targ in comuna Baia, unde luam legatura si schimbam informatiile despre activitate.

Eu, care il cunosteam bine pe Nicolae Mataranga si aveam incredere in el, i-am zis: Bine, mai Nicolae, trimite-le vorba ca vreau sa ma intalnesc cu ei.

Comuna Rohman Asiclar

l voi descrie putin pe Nicolae Fudulea, cu toate ca nu-l stiam prea bine, desi ambii trairam in judetul Durostor. Era un om de statura mijlocie, corpul cam plin, adica spatos, capul perfect rotund, doi ochi negri ageri si sfredelitori la privire. Desi taran simplu, iti puteai da seama din discutiile cu el ca este o fire inteligenta. Avea picioarele de la genunchi in jos cam duse in afara, parca ar fi calarit cand era mic. Dupa ce ne-am cunoscut mai bine, ii spuneam in gluma: Mai Nicolae, stii ca Gheorghe Doja toata viata si-a petrecut-o calare pe cal, de aceea avea picioarele cracanate. Dar tu, toata viata ai fost pastor, de ce ai tu picioarele duse inspre afara? El raspundea: Pai tu nu stii ca noi la munte am avut cai si am calarit destul. Dupa unele fapte de curaj si initiative facute inca din tinerete se stia ca dispune de o minte clara si de o inteligenta sclipitoare.

Familia lor a venit din Macedonia, parte a Greciei prin anul 1928. Au fost colonizati si improprietariti de catre statul roman cu 10 hectare de pamant in comuna Rohman-Asiclar, judetul Durostor. Pe langa cultivarea pamantului ei se mai ocupau si cu pastoritul. Erau trei frati, cel mai mare Gheorghe, mijlociul Nicolae si cel mic Dumitru. Gheorghe si Dumitru se ocupau cu agricultura, iar Nicolae cu cardul de oi. in imprejurimile comunei erau mai multe paduri si fiecare avea padurarul ei. Paduri vechi, cu stejari seculari, unde oile nu puteau face nici o stricaciune. La padurea de langa comuna era padurar Costica Poenaru, o namila de om, mare, voinic si de o rautate nemaipomenita. Nu lasa sa intre in padure nici un picior de oaie; pe cati i-a prins cu oile in padure, i-a batut si le-a dus oile la comuna pentru amenda. Nicolae Fudulea, care isi pastea oile, trecea des pe langa padurea lui Costica Poenaru. Vazand iarba multa, nepascuta, se uita cu jind ce ar mai paste oile lui. Dar gandindu-se la namila de padurar, la cati au luat bataie si au fost globiti isi vedea de drum, nu indraznea sa incerce.

intr-o zi ce i-a venit pe chelie lui Nicolae de a dat drumul oilor in padure. Oile cum s-au vazut in asemenea bunatate, pasteau cu mult nesat din iarba. Dar nu a trecut mult timp si iaca vine namila de padurar, cu arma incarcata la umar si striga la el: Bine, ma derbedeule, cine ti-a spus sa dai drumul oilor in padure. Pai stai ca te faram eu in bataie! Nicolae i-a zis: Mai nene Costica, de ce sa ma farami in bataie, ca nu am facut nimic rau, oile au mancat numai iarba, nu si copaci. Padurarul se tot apropia sa puna mana pe Nicolae. Cand a fost cam la doi pasi si a intins mana sa-l prinda, Nicolae l-a fulgerat cu bata peste ceafa asa de tare, incat namila de padurar, cat era de mare, a cazut jos la pamant. Padurarul nu se astepta la o asemenea indrazneala din partea lui Fudulea. Cum a cazut padurarul jos, Nicolae a inceput sa-l loveasca cu bata peste brate, peste picioare si pe unde apuca, de i-a facut spatele ca fundul ceaunului, asta ca sa nu se mai poata scula sa-l bata. Dupa aceea i-a luat incarcatorul de la arma si cartusele, si a fugit repede acasa. A spus fratilor lui sa se duca sa ia oile, iar el a haiducit un timp prin padure.

Fratii lui Nicolae s-au dus la parchet,la procuror, cu o serie de declaratii de la oamenii de prin sat care se plangeau de acest padurar, Costica Poenaru. De mai multi ani, ziceau ei, terorizeaza populatia cu batai si cu amenzi, iar bietul baiat sta ascuns in padure, in primul rand din cauza autoritatilor si in al doilea rand de frica padurarului. Procurorul le-a spus sa se prezinte cu Nicolae la parchetul din Silistra, ca nu i se va intampla nimic. A doua zi s-au dus cu Nicolae la parchet, unde au depus incarcatorul de arma si cartusele si inca o serie de plangeri de ale cetatenilor batuti de padurar. Procurorul, dupa o ancheta sumara, l-a pus in libertate pe Nicolae si cand a venit acasa, multi cetateni l-au felicitat ca a reusit sa-l mai potoleasca pe padurar.

in vara anului 1937, in timpul alegerilor electorale, cand se facea propaganda electorala in comuna Tatar-Atmagia, el a facut acte de curaj, pentru care a fost decorat de Capitan cu Crucea Alba. in primavara anului 1950, a fost urmarit de securitate in padurile Babadagului si, dupa o lupta cu armele, a fost ranit si prins de securitate. A fost condamnat la moarte, pus in lanturi si inchis intr-o celula la inchisoarea din Constanta. Se astepta ca sa se dea hotararea de executie, dar intr-o noapte evadeaza din celula si din inchisoare si fuge in padure. O evadare ca in filme, ceva de necrezut si totusi Nicolae Fudulea a evadat din inchisoare. Securitatea, militia si armata colindau padurile ca sa-l prinda. Voi scrie in continuare despre faptele lui de curaj, de vitejie si de martir al neamului romanesc.

Gogu Puiu

ar pana sa ia contact cu curierii pe la targ, a mai trecut timp si abia pe la jumatatea lui decembrie a venit la mine Costea Sicu, sa-mi spuna ca fratii Fudulea sunt la el. Era noaptea pe la orele 12, cand m-am dus la el si am intrat intr-o camaruta mica, unde ma asteptam sa vad doi insi si cand colo vad trei persoane.

Dupa ce ne-am salutat cu T.L.C., ne-am recomandat unul altuia. A treia persoana era Gogu Puiu, din comuna Kogalniceanu. Dupaasa‑zisa rebeliune, a inceput el sa povesteasca, impreuna cu alti camarazi am fugit in Bulgaria si de acolo am mers lin Germania. Nemtii ne-au bagat in lagare, dar dupa 1944, ne-au eliberat si eu m-am inapoiat in tara. Catva timp am stat linistit, liber, dar dupa 15 mai, cand au inceput acele arestari fara precedent, cautandu-ma si pe mine, m-am hotarat sa iau drumul haiduciei.

Fratii Fudulea erau inarmati cu pistoale automate cu 32 de focuri, iar Gogu avea la brau un pistol nr. 9. Aici, in camaruta lui Costea Sicu, ne-am constituit primul comitet provizoriu si am discutat mai multe probleme, printre care si numele ce il vom lua. Sa ni se spuna fugari, nu e bine; dar partizani nici vorba, fiindca e o denumire bolsevico-comunista.

Eu sunt din Macedonia, Tracia, de langa orasul milenar Filipoli, astazi Plovdiv, fosta capitala a Macedoniei sub Filip, tatal lui Alexandru cel Mare. Iar fratii Fudulea si Gogu Puiu sunt si ei din Macedonia, mai aproape de Muntii Pindului. Vorbeau intre ei si cunosteau foarte mult din actiunile faimosilor haiduci ai Pindului: Baban, Iancula, fratii Rigea si vestitul haiduc Iorghi Crusuveanlu. Grecii voiau sa ne deznationalizeze si sa ne asimileze, iar pentru ca noi nu admiteam planul lor, ei ne faceau mult rau. Ne stricau biserici, scoli si ne prigoneau pentru simplul motiv ca noi vorbeam numai limba noastra aromana. Multi dintre ai nostri, ca sa ne mentinem si sa supravietuim prigoanelor grecilor, s-au apucat de haiducie. Acesti faimosi haiduci ai Pindului atacau si pedepseau pe acei conducatori ai grecilor care schingiuiau populatia aromana. Un grec, conducator de potere de antarti, pe nume Arhigolu Agra, era vestit pentru prigonirea si schingiuirea populatiei aromane. Cu potera ii ducea in padure , ii schingiuia si apoi ii impusca. Printr-o stratagema a haiducilor lui Iorghi Crusuveanlu, a cazut in capcana Arhigolu Agra, dusman de moarte al aromanilor si mai ales al haiducilor. Au mers cu el o noapte intreaga, pana au ajuns in muntii Crusova. Dupa ce l-au anchetat, l-au condamnat la moarte. L-au dus langa comuna Vladova Strihoara, unde l-au spanzurat de un nuc si-au pus pe piept scrisori in limba greaca si aromana: „Asa vor pati toti cei ce schingiuiesc pe vlahi”.

in Tara Romanesca, in timpul Imperiului Otoman, veneau fana-riotii trimisi de Poarta sa incaseze tributul. Haiducii romani, cum erau Iancu Jianu, Bujor, Ghita Catanuta, Mereanu, Bostan si altii, se puneau stavila in fata acestor lipitori. De multe ori haiducii ii fugareau si trimisii Portii plecau fara sa mai ia birul. Iar cand haiducii erau urmariti de poterele turcesti, se retrageau in padurile dese ale muntilor Carpati, unde turcii nu aveau curajul ca sa intre.

Deci nu ne vom numi nici fugari si nici partizani, ci haiduci, ca acei vestiti haiduci din tarile romanesti si din muntii Pindului. Iar acest nume de haiduci, care-i va inspaimanta pe comunisti, deocamdata nu-l vom difuza.

Cand va sosi momentul pe care il asteptam noi, zise Nicolae, vor pleca multi curieri, (stafete) calari pe cai, cu parola HAIDUCII DOBROGEI si in mai putin de 24 de ore toata Dobrogea va fi in mainile noastre. Acest moment este posibil, dar pana atunci noi vom continua sa organizam mai departe rezistenta impotriva comunismului.

Am discutat toti cinci cateva ore in sir, fiecare spunandu-si parerea despre felul cum trebuie sa ne organizam mai bine. Apoi ce vesti mai stim fiecare, daca mai speram sau nu, daca lucrurile din tara se vor linisti, daca autoritatile comuniste se vor opri din arestari si daca o sa ne putem intoarce fiecare la comunele noastre. Dar dupa toate vestile ce ne vin de la curierii nostri, in toata tara se fac mari arestari, deci nu e rost sa ne intoarcem la casele noastre.

Dupa unele vesti, in Constanta tatarii, tiganii si in special lipo-venii sunt cei mai fideli slujbasi ai regimului Moscovei. Lipovenii, fiind de origine slava, dupa cateva luni de instructaj, din hamali ce erau in port, s-au vazut cu gradul de ofiter anchetator la securitate. Se stie ca securitatea din Constanta era cea mai vestita in toata tara in batai si cele mai diabolice metode de torturi. Din presa comunista si de la Radio Londra am aflat ca a aparut un conflict intre SUA si Moscova. Multa lume vorbea ca razboiul este inevitabil. De aceea vom organiza mai departe comunele, iar cand va incepe razboiul, noi vom duce lupta de gherila.

in timpul acelor discutii, Gogu Puiu si-a exprimat opinia privitor la comitetul nostru: Mai Nicolae, tu vei fi seful. Dar Nicolae Fudulea, care era de o mare modestie, a zis: Lasa, ca toti suntem sefi. Dar pe drept cuvant Nicolae Fudulea, care pana la ora aceea organizase peste 52 de sate, era normal sa fie seful nostru.

Nicolae si frate-sau Dumitru erau incaltati in opinci, iar eu si Gogu in pantofi. El ne-a spus: Trebuie si voi sa va faceti opinci, pentru ca atunci cand mergem noaptea prin sat sa nu tropaim. Sa fim incaltati cu opinci, sa mergem ca pisica, nici frunzele sa nu se simta. Costea Sicu, gazda mea, avea opinci in picioare si Gogu a facut imediat schimb cu el, i-a dat ghetele si a luat opincile.

Fratii Fudulea au plecat la Ceamurlia de Jos, la Stere Ploscaru, unde urmau sa doarma. Eu, care nu eram gata de plecare, m-am dus abia a doua seara si m-am intalnit cu ei la Ceamurlia de Jos. Dupa ce ne-am despartit, am mers la sora-mea, m-am culcat si a doua zi dimineata am inceput sa ma pregatesc de haiducie. Mi-am facut opinci, un rucsac si in el am pus un bidonas cu apa, doua prosoape, un sapunas, Biblia cu Vechiul si Noul Testament si separat am pus Noul Testament, tradus si tiparit de Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane din Bucuresti, editia 1940. Eram inarmat provizoriu doar cu un cutit. Seara mi-am luat ramas bun de la sora-mea si de la cumnat si am plecat.

Pe la 11 noaptea eram la casa lui Stere Ploscaru si, de cum am batut la usa, mi s-a deschis. in casa erau mai multi camarazi si gazde de organizatii, care ma asteptau pe mine. in primul rand Stere Ploscaru, care imi era var primar, apoi Enache Gima, Stere Gima, Nicolae Mataranga, Vasile Papazica, Constantin Baitu, Nicolae si Dumitru Fudulea, Gogu Puiu. Dupa ce am intrat in casa, i-am salutat cu T.L.C. si mi-au raspuns si ei la fel. Era un spectacol destul de impresionant. La urma am imbratisat pe fiecare pe rand, ca in vremuri de restriste, ne-am asezat pe scaune, pe canapea si primul care a luat cuvantul a fost Nicolae Fudulea:

Camarazi,

in 1941, dupa 21 ianuarie, dupa asa-zisa „rebeliune”, am fost parati de catre codosi (informatori) ca posedam arme, eu si camaradul Nicolae Mataranga, care este aici de fata. Noi si alti camarazi am fost arestati de catre Siguranta statului si dusi la inchisoarea orasului Tulcea, dar dupa cateva luni de arest, s-a dat un decret pentru cei care erau implicati cu arme si ni s-a dat drumul sa mergem acasa la familiile noastre, reluandu-ne munca in gospodarie. Dar tot timpul am fost suspectati de catre politia antonesciana, ca legionari periculosi.

Dupa 23 august 1944, bestiile rosii ne-au ocupat tara si au inceput acele rechizitii fara de sfarsit, iar noi, care aveam carduri de oi si cateva perechi de cai si carute, au venit de la primarie notarul, primarul, jandarmii, secretarul de partid comunist si ne-au luat la rechizitie din cai si oi, o data, de doua si chiar de mai multe ori. Dupa aceea au inceput cu cotele de carne, de cereale, de nu se mai termina cu rechizitiile si cu arestarile pentru cei care nu mai aveau de unde sa dea.

Din nou am fost parati ca suntem legionari, reactionari, chiaburi, ca avem arme, deci ca am fi dusmanii partidului. Din nou am fost pusi sub supraveghere, acum a informatorilor partidului comunist. Asta vara, dupa 15 mai, acea noapte de groaza cand s-au facut arestari masive, fara precedent in istoria tarii noastre, alte zeci de mii de persoane au fost arestate. Nu am scapat nici noi de urmarire, masina neagra cu securisti a venit la casele noastre si au navalit inauntru cu pistoalele in maini, au ravasit peste tot, cautand arme, iar femeile si copiii ingroziti stateau inlemniti de frica, dar negasind nimic, au plecat. Negasindu-ne pe noi acasa si fiind informati de codosii lor, in miez de noapte au sosit la noi la padure, unde ne pasteam oile. Noi, care asteptam mereu ca sa fim arestati, dormeam cu multa grija si la primul latrat al cainilor eram in picioare, sa vedem ce se intampla. Dormeam, cum s-ar spune, iepureste. Am auzit masinile si deodata toti cainii, val-vartej se reped si cu parul zburlit latrau la disperare, parca erau ingroziti de cei care se apropiau, ca niste hoti si raufacatori. Din cauza rezistentei cainilor, n-au putut sa inainteze prea repede. Pana la urma au inconjurat turma de oi, au intrat in coliba, au rascolit peste tot, dar eu cu fratele Dumitru eram de mult retrasi in padure si ascultam sa auzim ce se va mai intampla. Dar negasindu-ne pe noi, bestiile rosii au plecat. Nu aveam altceva de facut decat numai sa luam calea codrului si arma si sa ne aparam. Fratele nostru Gheorghe, cel mai mare dintre noi, care se ocupa cu agricultura, a angajat un cioban care sa vada pe cat posibil de oi. Dupa cum stiti si voi din presa si din auzite, ar fi posibil un conflict intre americani si rusi, deci un razboi.

Noi, nu numai pentru ca suntem romani si legionari, dar crestini fiind avem datoria sa luptam impotriva comunismului ateu si fara Dumnezeu. Am organizat pana acum peste cincizeci de sate cu organizatii de rezistenta impotriva comunismului. Si va spun sincer, ca pe oriunde am trecut, prin orice sat sau comuna, camarazii nostri si multi alti oameni sunt plini de entuziasm si asteapta cu nerabdare sa fie in randul armatei, sau in gherila, sa inceapa lupta impotriva celor care ne jefuiesc si ne distrug tara.

La urma am spus si eu cateva cuvinte despre lupta noastra legionara impotriva comunismului: Toata suflarea romaneasca ar trebui sa lupte pentru izgonirea comunismului din tara, dar mai ales noi legionarii, care suntem creati de Capitan pentru aceste timpuri critice si de mare raspantie pentru neamul romanesc. Capitanul, inca din anul 1922, a prevestit si a dat semnalul de alarma de pericolul moscovit, ca daca tara noastra va fi invadata vreodata de tavalugul comunist, atunci casele noastre vor fi jefuite, ne vor aresta, ne vor duce in lagare comuniste si vor incerca sa ne distruga cultura si datinile si peste toate vor incerca sa ne distruga si sufletul. De aceea, cei care conduc destinele tarii, zicea Capitanul, au datoria sacra de a lua masuri impotriva pericolului comunist de la Rasarit, care ne asteapta si ne ameninta. Dar toate partidele de atunci, mai ales, cele zise istorice, l-au arestat pe Capitan si ani de zile l-au purtat cu lanturi la picioare, prin multe tribunale si inchisori, pana cand l-au asasinat miseleste. Iar acum noi, poporul, tragem ponosul si suferintele prevestite de Capitan.

Gogu Puiu a fost cel mai entuziasmat si cel mai nerabdator. El spunea: Astept cu nerabdare sa ma confrunt cu bestiile rosii. Sa le arat cum stie sa lupte un legionar impotriva hoardelor rosii. Nu voi risipi nici un glonte, le voi trimite in plin si la tinta.

Mai tarziu, Gogu Puiu si-a adeverit vorbele prin fapta, cazand cu arma in mana, cum avea obiceiul sa spuna dansul, impotriva hoardelor rosii. Si aici, toti camarazii de fata, erau foarte entuziasmati si plini de elan, s-a creat o atmosfera de voie buna, placuta. Discutam intre noi despre acel asa-zis iminent conflict americano-sovietic, cand se va produce, ca sa luptam si noi impotriva armatelor sovietice, sa ne vedem tara scapata de bolsevici.

in incheiere, Enache Gima a spus: Desi nu am fost legionar, sunt prieten cu toti legionarii si dusman cu toti codosii din comuna. Voi lupta alaturi de voi cu toata inima pentru tara noastra.

Stere Misa

e la aceasta sedinta a lipsit Stere Misa. Era absent deoarece in vara pe cand mergea sa-si coseasca fanul langa cantoane, pe soseaua Babadag-Tulcea, unde isi avea pamantul, securitatea a mers de l-a arestat. Se grabea sa termine de cosit fanul, parca a presimtit ca o sa-i ramana fanul necosit. Si cum tragea el de zor cu coasa, nici nu a vazut cand s-a apropiat jepul securitatii de el. Au coborat cativa insi din masina si l-au intrebat cum il cheama. in momentul in care si-a spus numele, ei au scos pistoalele si l-au somat: Sa nu faci nici o miscare, din acest moment esti arestat. Bine domnilor, le-a raspuns Stere, unde-i lege nu-i tocmeala. Nu am de gand sa ma opun, de aceea nu aveti nevoie de pistoale. I-au pus catusele la maini si l-au dus la securitatea din Constanta. L-au chinuit vreo sapte luni, dupa metodele diabolice comuniste, dar neputand scoate nimic compromitator din gura lui, i-au dat drumul. in martie 1949, era din nou acasa la familia lui. Cand a simtit ca securitata din nou vrea ca sa-l aresteze, impreuna cu Stere Ploscaru s-au inarmat si au luat calea codrului, haiducind prin Baltile Brailei. Asa a intrat si el in aceasta lupta anticomunista initiata de fratii Fudulea. Dupa un timp, securitatea l-a prins si l-au arestat. L‑au anchetat, torturandu-l, si apoi l-au condamnat la 25 de ani. Dupa 14 ani de inchisoare grea, cu foame, mizerie, bataie, a fost eliberat. S-a intors la familia care il astepta cu nerabdare. Are trei fiice, toate maritate si cu nepoti. Dupa atatia ani de inchisoare si-a pierdut din auz si din vedere, dar dansul se bucura de libertatea aceasta din sanul familiei sale, inconjurat de nepoti.

De altfel, Stere Misa si in armata s-a purtat admirabil. A fost un sergent de isprava si de mare atitudine ostaseasca. Tot timpul razboiului purtat de Antonescu, a fost concentrat pe front, in linia intai. El este si un bun povestitor, ne spunea cum au inaintat pe front, pe acele campii rusesti nesfarsite, vara pe arsita, iarna pe ger si pe zapada, si cum facea incursiuni la inamic. Mai grea a fost retragerea decat inaintarea. De multe ori erau prinsi in cleste de unitatile rusesti si trebuia sa stii cum sa scapi din acel cleste. Odata am fost inconjurati din toate partile de catre armata ruseasca, povestea el, ne-a fost daramata toata compania, cu ofiteri cu tot. Dintre gradati am ramas eu singurul comandant al unui pluton de soldati si inconjurat din toate partile de rusi. Auzeai mereu „predaiti, romanschi, predaiti romanschi!” Unii dintre soldati spuneau sa ne predam, deoarece ei nu mai puteau sa reziste de ger, de foame, de oboseala si mai ales de urmarirea inamicului.

Stere, care era crescut la tara, avea simtul orientarii mai dezvoltat decat ceilalti si le-a spus: Camarazi, stati asa, nu va speriati, ca vom scapa. Pe front conteaza mult sa stii cum sa ridici moralul ostasului. Si-a retras unitatea intr-un loc mai ascuns si, orientandu-se bine dupa punctele cardinale, si-a facut planul de actiune. Cum s-a facut seara, a dat ordin plutonului sa-l urmeze in cea mai mare liniste si atentie. Au coborat prin diferite darale, strecurandu-se printre unitatile inamicului, fara ca rusii sa-i simta. Cand s-a facut ziua, au vazut ca erau dincolo de frontul sovietic, reusind sa se amestece cu unitatile romanesti.

Stere Misa, dupa ce s-a eliberat din armata, a inceput munca in gospodaria sa, dar a fost solicitat de catre sfatul popular al comunei Ceamurlia de Jos sa faca serviciul de agent agricol provizoriu. A stat cativa ani ca agent agricol, dar fiindca n-a corespuns ideilor partidului comunist a fost inlaturat si mai tarziu arestat.

Organizarea comunei Sinoe

upa terminarea sedintei ce am tinut-o in comuna Ceamurlia de Jos, la Stere Ploscaru, ne-am despartit cu T.L.C., iar noi, toti patru, am plecat spre comuna Sinoe, ca sa organizam si acolo lupta impotriva comunismului.

De la Ceamurlia de Jos pana la comuna Sinoe sunt cam 15 kilometri. Era cam pe la jumatatea lui decembrie 1948, ningea usor cu zapada marunta. Cu mult inainte de crapatul zorilor am ajuns in comuna Sinoe. Am batut la fereastra lui Constantin Vlahbei, varul primar al tatei. Ne-a deschis si am intrat in casa. Unchiul a dat mana cu noi in timp ce eu ii recomandam pe camarazi dupa nume, cine sunt. A venit si matusa, i-am sarutat mana cu totii si am intrat in camaruta mica, unde am mai stat in vara trecuta. Unchiul meu avea doi baieti: Tanase si Diacu, au venit si ei de au dat mana cu noi. Ca vecini aveau pe Tanase I. Vlahbei, un nepot de frate al unchiului. L-am chemat si pe el. A venit imediat si a facut cunostinta cu camarazii veniti cu mine. Alt vecin era Dumitru Ghioca, l-am chemat si pe el, deci cu totii ne-am strans noua barbati.

inca din toamna se pregatea inceputul colhozurilor, asa-zisa colectivizare, de aceea toata lumea era agitata. Dupa ce le-au luat taranilor vitele, caii, oile si graul, acum se pregateau sa le ia si pamantul, adica sufletul taranului.

Si fiindca aici ma gaseam in comuna mea si cunosteam oamenii, am inceput sa vorbesc: Fratilor, dupa cum stiti cu totii, sunt multe zvonuri si vesti care circula din toate partile prin popor, ca vom scapa de comunisti, ca un razboi nu este departe, mai mult, conflictul intre S.U.A. si Uniunea Sovietica a si inceput. Toate acestea sunt doar zvonuri si, ca sa fim siguri ca vom participa si noi la aceasta lupta contra comunismului, ne-am organizat intr-un comitet provizoriu. Multe comune si sate sunt organizate si pregatite de rezistenta impotriva comunismului. Vom organiza si vom impanzi toata Dobrogea cu organizatii anticomuniste si trebuie sa avem speranta ca vom scapa de bolsevismul rusesc. Speranta este ancora tuturor nazuintelor omului. Omul fara speranta este ca vanatorul fara arma. Neamul romanesc, in trecut, cu speranta si credinta in Dumnezeu a scapat de imperiile care il cotropisera. Am scapat de turci, de unguri, de fanarioti, de bolsevici in 1918, cand armata romana i-a aruncat peste Nistru ca pe o masea stricata. Aceeasi speranta ne va scapa si de data aceasta, cum zice camaradul Gogu,de hoardele rosii!

A doua seara, Gogu si cu Dumitru s-au dus la Dumitru Ghioca, unde au dormit cateva seri, iar eu cu Nicolae am dormit la unchiul Constantin. Varul Tanase I. Vlahbei mi-a adus o arma automata cu 32 de focuri, iar unchiul mi-a dat un pistol de brau nr. 9 lung. M-am inarmat de acuma, cum e vorba, „pana in dinti”.

A treia seara, la orele 11 noaptea, m-am hotarat ca impreuna cu Nicolae sa mergem la familia mea, sa vad pe mama, pe sotie si pe copii. Eu si cu Nicolae Fudulea ne-am luat armele in maini, am traversat cateva strazi si am ajuns la mine in curte. Am batut la usa si mama a intrebat: Care sunteti? I-am raspuns incet: Eu sunt, Nicolae. Ne-a deschis usa si am intrat in casa, dar cand ne-a vazut inarmati cu automatele, nici nu am apucat sa-i sarut mana ca s-a apucat cu bratele de gatul meu si a inceput sa planga cu hohote: Oh, fiul meu, ce ai sa patesti, oh, fiul meu, ce ai sa patesti! I-am zis: Mama, eu n-am venit sa plangi si sa bocesti, am venit sa va vad si sa mai discutam cate ceva. Mama, saraca, era o femeie simpla, nu putea sa inteleaga rostul si gestul nostru. De aceea am cautat sa o potolesc si sa o mangai. Nu era mult pana la Boboteaza si era tare frig. Nevasta mea a pus sa fiarba putin rachiu, ca sa ne incalzim.

Copiii, Iancu si Maria, erau mari, de acuma aveau opt ani. Mama l-a sculat pe baiat: Uite, a venit tata. Baiatul s-a trezit din somn, s-a uitat cu ochi mahmuri la mine si dintr-o data a sarit din pat si a venit la mine in brate. L-am sarutat si l-am strans in brate mult timp. A sculat-o si pe fata, dar a venit mai incet, probabil ca ea era mai somnoroasa. ii aveam pe amandoi in brate si ii sarutam, strangandu-i la piept. Cum erau armele proptite de perete, baiatul le-a zarit si m-a intrebat ce sunt acelea. I-am raspuns: Ce sa fie, sunt arme. Dar baiatul imi zice: Taticule, nu va este frica, daca va vede primarul? I-am spus ca nu ne este frica pentru ca il impuscam, si baiatul ma privea bucuros.

Nu am stat mult, ne-am sculat, am sarutat mana mamei, mi‑am sarutat nevasta si copilasii si am plecat. Ne-am dus la gazda noastra, la unchiul Constantin. Am dormit cateva seri acolo. Aici, Nicolae Fudulea a inceput sa imi povesteasca despre viata lui. Mi-a spus ca in timpul razboiului lui Antonescu a fost concentrat la Unitatea 4 Graniceri Ploiesti, ca paza militara la sondele de petrol. Dupa terminarea razboiului a venit acasa si cu fratii lui s-au apucat de meseria lor, pastoritul oilor. Fratele sau Dumitru se ingrijea de cardul oilor, iar cand se umpleau mai multe putini cu branza, le transporta la Bucuresti, pe C.F.R. Printr-o intamplare fericita, in Bucuresti s-a intalnit cu camaradul, Nelu Rusu, cu care se cunostea din vara anului 1937, din timpul propagandei electorale din comuna Tatar-Atmagia, judetul Durostor.

Nelu Rusu l-a intrebat cu ce se ocupa si i-a spus ca deocamdata cu pastoritul oilor si cu comercializarea branzeturilor. Nelu Rusu i-a propus: Tu poti sa strangi din Dobrogea oi, capre, berbeci, pe care sa le aduci la Bucuresti. Aici le vindem si, din castigul care va rezulta, cu stirea si cu organizarea comandamentului legionar, sa ii ajutam pe camarazii din inchisori cu haine, cu bani si cu alimente. Este o fapta camaradereasca de constiinta, dar si una din legile noastre. „Ajuta-ti fratele cazut in nenorocire, nu-l lasa”. Si povesteste Nicolae: Nu am ezitat de loc si i-am spus ca am s-o fac din tot sufletul si din toata inima.

S-a dus acasa si, cu banii primiti de la Nelu Rusu, cu banii pe care i-a mai pus el, a inceput sa cumpere oi, capre, berbeci si miei fatati de timpuriu, care acuma erau carlani. Strangea cate 50 de capete si facea un mic ciopor de oi. A angajat si un cioban de meserie, pe care il platea cu ziua si pe care il pornea cu oile pe jos, spre Bucuresti. in mai putin de o saptamana ajungea la marginea Bucurestilor, cu cioporul de oi.

Trebuia sa aiba o serie de documente pentru vanzarea oilor. in primul rand un certificat de crescator de animale de la primarie, un certificat de la circa veterinara ca oile sunt sanatoase si certificatul de la perceptie ca si-a achitat pasunatul. in ziua cand stia ca oile ajung la marginea orasului, el si cu Nelu, cu un camion, duceau oile direct la abator. in Bucuresti, dupa razboi era mare lipsa de alimente, dar mai ales de carne. Asa ca macelarii plateau foarte bine, fara nici un fel de tocmeala. Castigul ce rezulta in mod cinstit din vanzarea oilor era trimis camarazilor din inchisori. Cativa ani dupa razboi era multa libertate in privinta celor inchisi, o tactica bolsevica, si puteai sa vizitezi la inchisoare nu numai rude, dar si prieteni. Dar dupa acea groaznica noapte de 15 mai nici Nicolae Fudulea nu a scapat neur-marit, mai ales ca era deja filat de catre informatori ca fiind legionar. in plus, era urmarit pentru multimea de certificate pe care le scosese de la primarie pentru comercializarea oilor. Acesta era motivul principal pentru care securitatea a cautat sa-l aresteze, pentru cardurile de oi, dar nu a reusit.

Jandarmii din Ischibaba

n toate cele trei-patru zile cat am stat la unchiul Constantin, Nicolae mi-a povestit multe intamplari prin care a trecut. Dupa ce a scapat impreuna cu Dumitru din ghearele securistilor, acolo in padure, au stiut ca din acel moment s-a terminat cu libertatea lor. De acum incolo, ii spunea lui Dumitru, noi nu mai suntem liberi si ca atare trebuie sa luam calea codrului. Si-au procurat arme automate, pistoale si cate un cutit si nu au luat legatura cu nimeni altcineva decat cu un cioban de incredere, care le aducea paine. Astfel, au inceput sa organizeze satele si comunele din imprejurimi in lupta anticomunista.

in comuna Ischibaba, pana la acea ora mai erau jandarmi. Plutonierul-sef, cu cativa jandarmi dupa el, mergea in fiecare zi la Testemel, in satul lui Fudulea. Intra prin casele oamenilor amenintandu-le familiile si copiii, strigand la ei: Unde sunt banditii aia? Nimeni nu stia unde sunt. Sa le spuneti sa vina la postul de jandarmi din Ischibaba, altfel v-a luat dracul, ca va arestam si pe voi. intr-o noapte Nicolae si Dumitru s-au dus acasa sa-si vada familiile. Femeile au inceput sa planga si sa spuna ca jandarmii intrau in casa, speriindu-le pe ele si pe copii si le amenintau ca le aresteaza daca nu spun unde le sunt barbatii. Ei le-au linistit, spunandu-le sa nu le fie teama ca au ei grija de jandarmi. Langa satul Testemel este o padure si intr-o zi fratii Fudulea s-au postat, Nicolae de o parte si Dumitru de cealalta a drumului si asteptau pe jandarmi sa vina. Jandarmii au intrat in padure cu armele in maini de teama sa nu-i atace cineva si sa fie nepregatiti. Dar Nicolae si Dumitru au inceput sa traga cu automatele deasupra capetelor jandarmilor, strigand: Stai, nimeni cu misca. Aruncati armele si ridicati mainile sus. Jandarmii si-au dat seama ca atacatorii au arme automate, si, daca tii degetul pe tragaci, pleaca toate cele 32 de focuri si secera tot ce sta in cale. De aceea, povesteste Nicolae, dupa ce am tras si am strigat la ei sa se predea, cu cea mai mare viteza au izbit armele la pamant cat colo si au ridicat mainile sus. Eu am iesit in fata lor cu automatul in mana, iar fratele meu statea de paza. Am intrebat pe fiecare cum ii cheama. Dupa aceea i-am intrebat, cine este seful lor si mi-au facut semn cu capul spre plutonier. Cum zici ca te cheama pe tine? Anghel. Ce esti, bulgar? Ah, nu, sunt din Ardeal, dar asta mi-e numele. Bine, domnule Anghel, ti-ai vandut constiinta, credinta si sufletul lui Satana, esti un tradator al neamului romanesc. Ce ti-au facut niste femei si niste copii nevinovati, la care mergi in casa si ii terorizezi? Dumneata ai copii? Da, am. Daca noi am veni noaptea la dumneata acasa si i-am ameninta cu „v-ati dat dracului, maine seara venim si va arestam”, cum s-ar simti ei si cum te-ai simti sumneata cand ai auzi asemenea amenintare? E bine ce ai facut? Nu bine, spuse plutonierul. Atunci de ce o faci? N-am sa mai fac. Te tii de cuvant? Da, va promit ca nu am sa le mai produc necazuri. Atunci treceti fiecare la rand, puneti arma la banduliera si apoi ridicati mainile deasupra capului. Si se executau trecand unul cate unul prin fata mea. Dumitru ii urmarea sa nu faca nici o miscare gresita. Dupa ce s-au incolonat cu arma la banduliera si cu mainile ridicate in sus, le-am spus: plecati drept inainte spre comuna si nu cumva sa faceti vreo miscare, ca v-ati dar dracului, imediat veti fi secerati de automatele noastre.

in timp ce ei mergeau spre comuna, cu mainile in sus, noi ne-am retras in desisul padurii. Dupa cateva saptamani, vestea s-a dus ca de popa tuns, pe la toate satele din jur ,,ca fratii Fudulea au prins pe jandarmi si, dupa ce le-au luat armele, i-au nenorocit in batai”. Asa cum este obiceiul in popor, au facut din tantar armasar, pentru ca noi nici nu ne-am atins de armele lor si nici nu i-am batut. Dar vorba aceea, „gura lumii numai pamantul o astupa”.

Padurarul de la Paspunar

adurarul Paraschiv, din comuna Paspunar, a inceput sa se laude ca pe fratii Fudulea numai el poate sa-i prinda si o va face cu mare placere. Am arma centrala, un revolver la brau si o sa vedeti cum ii aduc legati burduf in comuna. Si cum noi aveam de acuma in multe sate organizatii anticomuniste, spuse mai departe Nicolae, satenii ne‑au anuntat: Mai fratilor, paziti-va de padurarul Paraschiv de la Paspunar. A spus ca el va prinde, ca are arma centrala si revolver si apoi e un om voinic, daca pune mana pe voi va dovedeste pe amandoi.

Comuna Paspunar nu e departe de padure. intr-una din dimineti, inainte de varsarea zorilor, povesteste Nicolae, ne-am dus la marginea padurii pe unde stiam ca trece padurarul si ne-am postat pe ambele parti ale drumului. Dis de dimineata, iaca vine padurarul cu pricina. Cand s-a apropiat de padure a luat arma in mana ca pentru tras. N-a apucat sa faca douazeci de pasi in padure, ca amandoi am tras cateva focuri de arma pe langa capul lui si am strigat: Stai, arunca arma si mainile in sus. Am iesit inaintea lui si l-am intrebat: Cum te cheama? Paraschiv, zice el. Am spus lui Dumitru sa-i lege mainile in fata si sa-i puna arma la gat. L-am dus mai in mijlocul padurii, unde nu era tipenie de om, si am inceput sa-l interogam. Am inceput a-l intreba: Unde iti este pistolul de brau? El a spus: Nu am. Cum n-ai, tu gogeamite padurar, nu ti-e rusine sa umbli fara pistol la brau? Ai spus pe la sateni ca ne duci legati burduf in comuna. Fratilor, iertati-ma, sunt un prost, am gresit, iertati-ma. I-am zis: Nu esti prost, esti o canalie, un misel si un tradator ce ti-ai vandut sufletul lui Satana. Apoi ii zic lui Dumitru: Leaga-l de copac. L-a legat bine de copac si el a inceput a se vaicari: Fratilor stiu ca vreti sa ma impuscati, dar va rog, iertati-ma, ca am copii. Comunist nu am sa mai fiu niciodata. I-am zis: Ai batista? Am. Dumitre, pune-i calus in gura. Dupa ce i-a pus calusul in gura, l-am lasat legat de copac si noi am plecat. Ne-am tot plimbat prin padure si, pe la amiaza, ne-am dus la un izvor cu apa rece, am mancat putina paine, ne-am odihnit si apoi i-am zis fratelui: Hai sa mergem sa ii dam drumul, ca i-a fost destula pedeapsa care a primit-o. Ne-am dus la el si, dupa ce i s-a scos calusul din gura, a inceput a se vaicari: Fratilor, stiu ca vreti sa ma impuscati, va rog, am copii, n-am sa mai fiu comunist niciodata. Iertati-ma. I-am zis: Acuma daca iti dam drumul, te duci prin comuna si iar incepi sa te lauzi. El mai tare se tanguia: Fratilor, jur pe sufletul meu ca nu am sa spun nimanui ca v‑am vazut. Bine, iti dam drumul, dar daca auzim vreun cuvant, venim noaptea la tine si te luam din somn. intr-adevar, a stiut sa taca, pentru ca nu s-a mai auzit nimic de la acest padurar.

Din multele intamplari sau fapte de ale lui Nicolae Fudulea, am insirat aici doar cateva. Dar acestea nu sunt toate faptele lui. Mai tarziu a facut o fapta care pentru multi parea a fi o exagerare, dar de fapt a fost o intamplare iesita din comun si pe care o voi povesti mai tarziu.

Comuna Panduru

upa cateva seri de stat la gazdele din comuna Sinoe, ne-am sfatuit sa plecam in comuna Panduru, la gazda Stere Grasu, unde vom tine o sedinta cu camarazii de acolo. Apoi vom merge in satul lui Nicolae Fudulea, la Testemel, ca sa cunoastem si satul lor. Zis si facut. Am trimis vorba la camarazii de la Mitica Ghioca, lui Gogu Puiu si Dumitru Fudulea, de cum se face seara sa plece spre comuna Panduru, intalnirea o aveam la gazda Stere Grasu. Noi o sa plecam in urma lor. Seara am cinat la unchiul Constantin si dupa ce a mai trecut un timp, sa fim siguri ca oamenii s-au linistit, ne-am imbratisat cu unchiul si cu baietii dansului, am sarutat mana matusii, le-am multumit pentru gazduire si am luat-o spre comuna Panduru. Am trecut prin centrul comunei Mihai Viteazul, am traversat soseaua care vine din Constanta spre Tulcea sI, tot vorbind, ne-am apropiat de comuna Panduru. Eram inca pe camp si langa sosea erau niste stive de piatra.Acolo, in spatele acelor stive stateau camarazii Dumitru si Gogu Puiu, asteptandu-ne pe noi. Cand am ajuns in dreptul lor, camaradul Gogu a facut o mica gluma, strigand: Stai si imediat a adaugat, capitan Fudulea Auzind aceasta somatie in plin camp, m-a trecut un fior, dar am recunoscut imediat vocea. S-au apropiat de noi, am dat mana cu ei si toti patru ne-am dus la Stere Grasu. Am batut la usa, ni s-a deschis si, dupa ce am intrat inauntru, ne-am imbratisat si l-am intrebat pe Stere, ce se mai aude prin comuna si de prin tara. Ce sa se auda, zice el, tot de rau se aude, perchezitiile si arestarile se tin lant in toata tara.

Dar aici la Stere Grasu, unde trebuia sa tinem o sedinta cu camarazii din comuna si sa discutam o serie de probleme, cum sa ne organizam mai bine si ce trebuia sa facem, s-a ivit nu stiu cum, ca din senin, o mica neintelegere intre mine si Gogu Puiu. Problema era privitoare la linia Capitanului. Si dupa cum se stie, cand se iveste o contrazicere cat de mica intre doi camarazi, nici unul nu cedeaza asa de usor, deci de la acea neinsemnata contrazicere se ajunge la cearta si chiar la dezbinare.

De aceea, pentru ca sa nu ajungem la cearta, pentru moment, i‑am salutat cu Traiasca Legiunea si Capitanul si le-am zis: Timpul va lamuri cine are dreptate. Si astfel m-am despartit de ei, iesind in curte. Cum nu era luna pe cer, afara era intuneric bezna. Mi-am controlat arma daca este in regula si m-am pierdut in bezna intunericului.

M-am dus la Dimcea Nicolae, un camarad vechi. in 1940, inainte de a ne refugia din Cadrilater, locuiam amandoi in comuna Cociular. Facea parte din garnizoana mea si era seful unui cuib de tineri legionari. Stiam casa unde sta el si am batut la fereastra. A deschis usa si, la lumina lampii, m-a vazut inarmat si cu rucsacul in spate. Oarecum l-am impresionat.

Ce-i cu tine Nicolae? Parca pleci la razboi! I-am spus si lui Dimcea situatia mea. Asta vara a venit securitatea sa ma aresteze, dar am scapat ca prin minune din fata pistoalelor. Am reusit sa fug, iar acum ne-am constituit intr-o organizatie de rezistenta impotriva comunismului, initiata de fratii Fudulea din satul Testemel. Gazda noastra este Stere Grasu si acolo ne adunam. Vom organiza toate comunele din Dobrogea si ne vom inarma. Noi am auzit ca intre Statele Unite si Rusia a inceput conflictul si toata lumea vorbeste ca un razboi este inevitabil. Iar noi ne vom face datoria, luptand intr-un razboi de gherila, sa scapam tara noastra de bestiile rosii, comuniste. Tu n-ai auzit nimic de conflictul acesta? Ba da, am ascultat si eu la Radio Londra. ii critica urat pe rusi, de crezi ca maine incepe razboiul. in ceea ce priveste pe gazda Stere Grasu din comuna noastra, avem mai multi camarazi legatura cu el si facem si noi parte din organizatia de rezistenta anticomunista. Ori de cate ori ne intalnim, continua Dimcea, ne spunem unul altuia ca aceasta e dorinta noastra a tuturora, ca atunci cand va incepe conflictul mai serios, adica sa fie razboi, vom lupta si noi in gherile, atacand armata rosie din orice parte ne vine la indemana. Dar pana atunci noi continuam cu organizarea si inarmarea.

M-am bucurat mult, mi-a parut bine vazandu-l pe camaradul nicolae Dimcea asa de bine informat si pregatit sufleteste. I-am spus si lui Dimcea despre putina contrazicere ce am avut-o cu Gogu Puiu si pentru care m-am despartit de ei pe moment.

Nicolae Dimcea mi-a zis: Nu e bine, sa va certati intre voi, camarazii! Da, stiu acest lucru, ii zic, tocmai pentru acest motiv m-am despartit de ei, spre a evita o cearta si probabil o ruptura. Mai tarziu ne vom potoli si ne vom impaca.

in seara aceea am dormit la Dimcea. A doua seara, cum s-a intunecat, ne-am salutat cu Traiasca Legiunea si Capitanul si ne-am despartit. Am plecat spre comuna Ceamurlia de Jos. intre comunele Ceamurlia de Jos si Panduru este comuna Baia, unde se face targ odata pe saptamana si unde exista si un post de jandarmi. Cum treceam noaptea tarziu in bezna intunericului prin centrul comunei Baia, deodata m-am pomenit langa usa acelui post. Repede am pus mana pe tragaciul armei si ma uitam tinta la usa postului de jandarmi, sa vad daca nu ma someaza cineva. Cu degetul pe tragaci, ma retrageam cu spatele, de-a-ndaratelea, temandu-ma ca nu cumva cineva sa ma someze, strigand, si sa fiu nevoit sa fac uz de arma ca sa pot scapa. Dupa ce m-am departat de post si primejdia a trecut, mi-am facut semnul crucii, dandu-mi seama ca am facut o mare gresala. Puteam sa deschid focul si postul sa comunice la Legiunea de jandarmi ca partizanii i-au atacat. Se marea mult primejdia de a fi prins. De atunci nu am mai facut o astfel de greseala, de a mai trece prin centrul comunelor sau satelor. Treceam pe la marginea comunei, prin miristi, prin razoare si prin santuri. Era foarte greu de mers noaptea, dar macar eram sigur ca nu ma simte nimeni.

Pe la miezul noptii am ajuns la Ceamurlia de Jos, la gazda Stere Ploscaru, care era varul meu. Am dormit acolo ca si alta data. Cum intri pe poarta, in stanga curtii este casa cu patru ori cinci camere, stil vagon, iar in dreapta facusera doua camere pentru bucatarie. Aici ne‑am strans de multe ori, aici s-au tinut multe sedinte de‑ale haiducilor cu membrii organizatiei din comuna.

A doua seara am fost adunati mai multi camarazi care au venit la sedinta si anume: Vasile Papazica, Nicolae Mataranga, Gima Enache, Gima Stere, Misa Vanghele, Baetu Constantin si gazda Stere Ploscaru. Am discutat o serie de probleme, cum sa lucram in taina, si ne-am comunicat vestile care se mai aud prin tara. in tara, ca de obicei, conficari de averi, perchezitii prin case in toiul noptii si arestari. Aici, la aceasta sedinta, le-am spus camarazilor motivul pentru care m-am despartit de camarazii din Panduru, de Gogu Puiu. Nicolae Dimcea, ca si camarazii prezenti la aceasta sedinta au zis ca nu e bine ca legionarii sa se certe intre ei. Toti si-au exprimat parerea ca noi, cum umblam prin comune pentru organizare, trebuie sa fim un exemplu de buna intelegere. Le-am raspuns: Da, stiu si eu acest lucru, dar m-am despartit pentru moment ca sa nu ajungem la cearta, iar in cazul ca nu avem motive serioase sa ramanem certati, cu timpul ne vom impaca. Aici s-au potolit spiritele si ne-am linistit. La plecare, toti ne-am salutat cu Traiasca Legiunea si Capitanul.

A treia seara am plecat la satul Lunca, la sora mea Chirata, sotia lui Costea Brandea. Pe ei ii aveam gazda de nadejde, unde stateam cate zece zile in sir intr-o camaruta mica. Numai seara ma vedeam cu ei cand imi adeceau de mancare. Uneori venea numai cumnatul Costea cu mancarea, cum ajungea acasa de la munca.

Zoricu Gheorghe

e data asta am stat o saptamana la cumnatul Costea Brandea. Aici mi-am facut planul prin care comune sa merg pentru organizare: satul Lunca, comuna Ceamurlia de Jos, comuna Sinoe, comuna Mihai Viteazul, comuna Panduru, satul Colelia, comuna Baia.

Mi-am facut rugaciunea, am spus Tatal Nostru, am pus rucsacul in spate si am plecat la drum. M-am dus la Ceamurlia de Jos, la Stere Ploscaru, unde am stat cateva seri. Din nou m-am intalnit cu alti camarazi din organizatie. De aici am plecat, in comuna Sinoe. Era prin luna ianuarie, in toiul iernii, stelele tremurau pe bolta cerului si era un ger napraznic. Numai eu umblam noaptea si ma apropiam de stufisul de langa balta Ceamurliei de Jos. in acest punct a fost atacat odata un granicer de o haita de lupi. Mi-am controlat armele ca sa fiu gata de aparare in cazul cand ar aparea lupii, dar, vorba tiganului, mai bine sa nu vina.

Dupa ce m-am departat de acel stufis primejdios, am urcat o panta usoara a unui deal si deodata imi vine un gand: port arma automata de atata vreme si nici macar nu stiu daca ia foc sau nu. Am tras trei focuri si, vazand ca arma functioneaza bine, m-am linistit. Mergeam si imi ziceam in gand: de acuma sa imi tot iasa lupii in cale, ca praf ii fac. Si cu aceste ganduri am intrat in comuna Sinoe.

M-am dus la unchiul Constantin. Aici iar am stat cateva zile. Pe langa camarazii care erau in organizatie, au mai chemat pe unul Dimcici Sima, un camarad foarte bun, inimos si hotarat. il cunosteam mai de mult, eram prieteni si camarazi. Ne-am imbratisat, bucurandu‑ne ca ne-am reintalnit. Dupa cateva seri de stat la unchiul Constantin, am plecat spre comuna Panduru. M-am dus la un cumnat al meu, care tinea o verisoara primara a mea, la Gheorghe Velicu. Aici am stat cateva seri, la fel ca in toamna trecuta. Cumnatul Gheorghe mi-a zis: Cumnate, stii ca am doua revolvere? Pai, da-le sa vad! Repede s-a dus unde le avea ascunse si mi le-a adus. Le-am luat in mana, le-am studiat putin si mi-au placut. Erau revolvere cu butoi. Fiecare era cu noua focuri, foarte bune, puternice. I-am zis: Cumnate, pune-le bine, ca daca o fi sa inceapa razboiul, o sa fie nevoie de arme. in Peninsula Balcanica, aceste pistoale erau numite Nagan.

Dupa cateva seri petrecute la cumnatul Velicu Gheorghe, intr-o seara m-am dus la Dimcea Nicolae, am batut la fereastra, mi s-a deschis usa si m-am dus in camaruta, unde ne-am intalnit si randul trecut cu camarazii. Aici, in comuna Panduru, cunosteam deja cativa camarazi. Pe Mihail Tutungiu il stiam din 1937, el fiind din comuna Caragiat, judetul Durostor.

Ne-am intalnit in orasul Silistra, cand a venit Capitanul din Bucuresti, la sfintirea unei cooperative legionare. I-am spus lui Dimcea Nicolae: Sa iei legatura cu Iancu Zoricu, cu Mihail Tutungiu si cu alti camarazi care crezi ca sunt buni. A doua seara ne-am luat ramas bun si am plecat.

M-am dus in comuna Ceamurlia de Jos, la Stere Ploscaru, in acea camara-bucatarie, unde ne-am adunat mereu pentru sedinte anticomuniste. Au fost anuntati si au venit seara la sedinta: fratii Gima Enache si Stere, Nicolae Mataranga si Vasile Papazica. Ne-am comunicat stirile ce la stiam. Mereu cu gandul si cu speranta ca, daca va incepe razboiul, imediat vom mari organizatia, chemand si pe alti tineri luptatori in jurul nostru.

Pentru ca noi taranii suntem talpa tarii, noi suntem poporul, ginta aceasta latina a noastra e atat de anticomunista incat intr-o singura noapte poti rascula sate intregi si chiar o regiune intreaga.

Dupa ce am discutat cateva ore cu camarazii, ne-am salutat si am plecat. Stere Ploscaru era una din gazdele principale ale organizatiei noastre, totodata era si curierul nostru, al organizatiei locale. El se ducea in targ la Baia si se intalnea cu curierii din diferite sate. Fiecare sat avea un curier. Prin acesti curieri se facea legatura intre satele dobrogene.

Din Ceamurlia de Jos am plecat in satul Lunca, la cumnatul meu Costea Brandea. Aici iar am stat vreo zece zile. Aici a venit la mine de cateva ori Costea Sicu, care era vecin cu Costea Brandea si care era si curierul satului Lunca.

Preotul Ionescu

ostea Sicu, cand venea de la munca, trecea pe la mine si stateam de vorba ore intregi. in discutiile pe care le aveam cu el, imi spunea: Nu-i de gluma cu sacalii acestia de bolsevici. Viata de la sate devine tot mai grea pentru noi taranii, tot mai insuportabila. Dupa ce ne-au luat cei mai buni cai, apoi vacile si oile, pe unii i-au deschiaburit, le-au luat tot din casa si din batatura, i-au lasat lefteri, intr-o saracie lucie. Acum a aparut o alta pacoste de lege, care spune ca pentru orice lucru strict necesar trebuie sa ai autorizatie de la primar, fie ca vrei sa macini un sac de grau, fie ca vrei sa faci cateva kilograme de ulei. Pentru orice iti trebuia autorizatie de la primar. in cazul ca nu esti membru de partid, sau faci parte din tagma chiaburilor, sau esti suspectat ca reactionar, te poti astepta la orice. Primarul nostru, Dobrogeanu Ion, se poarta ca o fiara satanica, mai rau ca un caine turbat. incepe sa zbiere la oameni, cand vin dupa cele la primarie: Reactionarule, de ce n-ai arat la timp, de ce nu ai strans recolta, si cate si mai cate nu le spunea oamenilor. Dupa ce partidul v-a scapat de chiaburi si de exploatatori, acuma voi sabotati partidul, dar lasa ca partidul are ac de cojocul vostru. Si nu-i da autorizatie. Bietul om cat nu plangea, iar notarul da din umeri si zicea: Ce sa-ti fac daca tovarasul primar nu ti-a dat autorizatie, vino si tu altadata. Dupa aceste vorbe pleca omul amarat acasa.

Anul trecut s-a intamplat sa fiu la primarie, unde am asistat la o scena de mi s-a ridicat parul in cap. Preotul nostru din sat, Ionescu, era un batran cu o voce splendida, care facea o slujba minunata. Cand iesea cu Sfintele Daruri din altar, aveai impresia ca te inalta la cer sufleteste. Toata lumea din sat il admira si il stima, dar nu numai pentru vocea lui splendida si nici pentru slujba lui minunata, ci pentru tinuta si pentru caracterul lui. Era de o cinste exemplara. Eu nu cunosc biografia parintelui Ionescu, pentru ca nu sunt de mult aici, in satul Lunca, dar am auzit vorbindu-se printre oameni ca parintele ar fi un legionar vechi. Mi-am zis ca probabil pentru acest motiv sacalii acestia de bolsevici ii fac mizerie parintelui. Si cum incepusem despre scena urata ce am vazut-o la primarie, parintele venise si el ca toti cetatenii, sa ceara o autorizatie nu stiu pentru ce. Primarul Ion Dobrogeanu, cum v-am mai spus ca e mai rau decat un caine, cum l-am vazut pe parintele Ionescu ca intra in primarie, pe loc s-a indracit si nici nu a mai asteptat ca parintele sa ceara autorizatie, ca a si inceput cu insultele: Ma popo, tu esti popa? Tu esti un porc, un animal, aia esti. Bietul parinte la fiecare insulta spunea: multumesc. Esti un bandit: multumesc; esti un talhar: multumesc; mama voastra de exploatatori; multumesc; de escroci, de, de, nu mai avea cuvinte speciale si parintele: multumesc. Oamenii care se gaseau la primarie se uitau la preot cu multa compatimire, dar nimeni nu indraznea sa-i ia apararea. Dobrogeanu devenise mai rau decat un caine turbat. Parintele Ionescu si-a luat palaria in mana si a zis: De acum incolo plec si niciodata nu o sa mai vin pe aici. Si din ziua aceea parintele Ionescu a plecat din sat si nici pana in ziua de astazi nu stim unde s-a dus.

Hristu Gache

n cele zece zile cat am stat la cumnatul meu Costea Brandea, m-am tot gandit cum sa facem sa ne organizam mai bine si mai temeinic.

Fiind urmariti, fratii Fudulea si-au dat seama ca de acum incolo, cat va fi comunismul in tara noastra, liberi nu vor mai fi. Deci, fara sa ia legatura sau sa se consulte cu cineva, Nicolae, fratele cel mai mare, a pornit numai noaptea prin satele si comunele Dobrogei, ca sa intemeieze o organizatie de rezistenta impotriva comunismului.

Cat priveste pe Gogu Puiu, el era din judetul Caliacra, iar eu din Durostor. De aceea, nu aveam de unde sa-l cunosc pe Gogu, dar, dupa cum s-a vazut mai tarziu, Gogu Puiu si-a aratat vitejia cu prisosinta, nu numai de mare luptator, dar si de mare erou al neamului romanesc.

Eu am avut parte de patru prigoane, toate contra Legiunii si a celor ce faceau parte din Legiune, si in toate prigoanele am reusit sa tin legatura cu judetul.

in prigoana lui Duca, tineam legatura cu orasul Silistra si cu comuna Frasaru, unde actionau Grigore Tihu si Spiru Bujgoli, care au organizat un puternic centru de activitate legionara.

in prigoana lui Armand Calinescu, am tinut legatura cu avocatul Alexandrescu din Silistra, fost sef de judet.

in 1940, am avut legatura cu Vasile Zotu si cu inginerul Traian Boeru. Ei au activat toata vara pentru revolutia legionara din septembrie ‘40.

in 1942 ma gaseam in orasul Bacau, unde tineam legatura cu parintele Grebenea, secretarul sediului din acel oras. Atunci am fost tradati de subinginerul Ion Manescu si am fost condamnati si trimisi la inchisoarea de la Aiud. in anul 1945 am iesit de la inchisoare si iarasi ma gasesc in Dobrogea.

Iata-ma in a patra prigoana, cea iudeo-bolsevico-comunista, poate cea mai teribila din toate prigoanele de care am avut parte. in toate aceste prigoane am tinut legatura cu judetul, gandindu-ma ca acesta era cel mai indicat lucru in perioadele dificile. De aceea m-am gandit ca, in timp ce fratii Fudulea organizeaza prin comune si sate, eu voi lua legatura cu judetul Constanta. Chiar daca am avut o oarecare contradictie cu Gogu Puiu, aceasta nu a devenit un obstacol in marea organizatie de rezistenta impotriva comunismului - HAIDUCII DOBROGEI.

Vom lupta cu orice pret impotriva comunismului. La Constanta cunosteam o serie de baieti foarte buni, care trecusera prin prigoana antonesciana, intre acestia pe Stere Camburu, Gica Perifan, Cresu Gheorghe si Vanghele Bileca. Toti patru dispun de o buna pregatire legionara. Deci voi lua legatura cu ei printr-un baiat iarasi foarte bun, Hristu Gache, din comuna Sinoe. Hristu Gache avea diploma de la Scoala Agricola de la Poarta Alba, judetul Constanta. A facut armata la specialitati, de unde s-a eliberat in anul 1945. in comuna Sinoe, toti camarazii si prietenii lui il vorbeau de bine. A fost cel mai bun sergent din unitatea lui; de cate ori venea vreun superior in inspectie, era chemat sergentul Hristu Gache sa dea onorul. in iulie 1945, cand a venit studentul Gheorghe Costea din Bucuresti si a inceput cu invatatorii din comuna organizatia de rezistenta impotriva comunismului, pentru firea lui inteligenta si pentru caracterul lui bun, a fost si Hristu Gache invitat la aceasta sedinta. Dupa aceasta sedinta, care s-a tinut la Timu Dimcica, studentul Costea l-a numit pe Hristu Gache seful organizatiei din comuna Sinoe. Pentru acest motiv m-am gandit la Hristu Gache sa ne faca legatura cu Constanta. Zis si facut, si am plecat spre comuna Sinoe.

Stere Camburu

m plecat spre comuna Sinoe, unde am ajuns pe la miezul noptii. De data aceata n-am mai mers la unchiul Constantin, ci am mers la Tanase Vlahbei, care imi este var si totodata si gazda buna de organizatie si i-am spus sa-l cheme pe Hristu Gache sa faca parte din organizatia noastra. A doua seara a venit Hristu Gache. Ne-a multumit ca l-am chemat si a spus ca bucuros va face parte din aceasta organizatie impotriva comunismului. A auzit si el de conflictul dintre S.U.A. si sovietici si ca odata cu plecarea rusilor din tara, se duc dracului si comunistii, „o sa ramana cati am botezat eu”. Gluma lui Hristu ne-a distrat si am ras cu pofta. I-am povestit ca fratii Fudulea au organizat peste 52 de sate si comune, dar inca nu au legatura cu orasul Constanta, de aceea ne-am gandit, eu si varul Tanase, sa legam aceasta organizatie de orasul si judetul Constanta si sigur ca i-ar face mare bucurie si lui Nicolae Fudulea, creatorul organizatiei. De aceea ne-am gandit sa te trimitem pe tine la Constanta, la Stere Camburu, la Gica Perifan si la altii, care sunt legionari vechi, care au trecut prin prigoane si prin ei sa avem legatura cu orasul si judetul Constanta.

Hristu Gache ne-a multumit pentru increderea ce o avem in el si a promis ca va face acest serviciu, mai ales ca ii cunoaste foarte bine pe Stere Camburu si pe Gica Perifan, amandoi fiind din aceeasi comuna cu el. Vazand ca ne puteam baza pe el in aceasta misiune, i‑am zis ca deocamdata nu-i graba, ca nu vin turcii, suntem in luna februarie si frigul e prea mare, sa lasam pana se va mai incalzi timpul. Hristu ne-a zis: Cand credeti ca e cazul, sa-mi spuneti si eu ma voi duce. Ne-a salutat si a plecat.

Eu cu varul Tanase am mai stat la discutie si deodata el imi spune: Vere Nicolae, sa stii ca trebuie sa-ti schimbi gazda de aici, ca suntem prea aproape de casa ta. Am observat ca paza comunala de noapte da des tarcoale pe langa casa ta. La marginea comunei sta socrul meu, Dimciu Ergoveanu, e un om bun si pasnic, nimeni nu poate banui ca esti acolo. A doua seara mi-am luat rucsacul in spate si, cu varul meu, ne-am dus la socrul lui. Varul le-a dat buna seara si la fel si eu, apoi am dat mana cu toti. Cand m-a vazut cu arma automata in mana si cu rucsacul in spate, mi-a zis: Cuscrule, asa cum te prezinti acuma, esti partizan in toata firea. Ba nu, cuscrule, i-am zis, nu sunt partizan, ci sunt haiduc in toata puterea. Cuscrul a facut o mica observatie, e clar, ca este si una si alta.

Cuscrul avea trei feciori intre 14 si 17 ani, copii foarte buni, tacuti si harnici, la fel si cuscra era o femeie minunat de buna. Am stat la ei o saptamana si in fiecare zi ma poftea la sufragerie si luam masa cu ei. intr-o seara, a venit varul Tanase pe la mine si i-am zis: Vere Tanase, nu mai pot sa stau locului, as vrea sa-mi vad camarazii, ce mai fac si ce se mai aude pe la ei. Varul Tanase mi-a zis: Ne apropiem de luna martie, cand crezi tu, am sa vin aici sa trimitem pe Hristu Gache la Constanta, sa ia legatura cu judetul. Nu, le-am zis, eu am sa plec acum si am sa vin peste vreo zece zile pentru a-l trimite pe Hristu la Constanta. Am dat mana cu cuscrul si cu toata familia si le-am multumit pentru gazduire, le-am zis buna seara si am plecat cu varul Tanase. Pe drum am mai discutat ce vom face cand ma voi intoarce, ne-am imbratisat si ne-am despartit.

Din nou comuna Panduru

m plecat noaptea spre comuna Panduru si, cand am ajuns, m-am dus la cumnatul Gheorghe Zuricu. Cand am intrat in casa, am sarutat mana matusii Maria, sora lui tata, am sarutat pe verisoara Haida si l-am imbratisat pe Gheorghe. in cele doua zile cat am stat la ei, matusa Maria si verisoara Haida mi-au povestit cu lacrami in ochi toata intamplarea cu treierisul si cu toate necazurile ce au cazut pe capul oamenilor. Mi-au povestit despre cotele de grau impuse oamenilor, incat unii nu aveau nici de ajuns pentru insamantarea de toamna, cum erau dusi la inchisoare etc. Unii cetateni au facut plangeri, ca au pamant pe dealuri, care nu produce nimic si totusi li se calculeaza cota de dat. Dar partidul era surd si mut, nu auzea si nu vedea. Partidul calcula cota si ori ai, ori nu ai, trebuie sa dai. Numai vaiete si suspine. Noi suntem in luna martie si faina e pe terminate, mai avem pentru cateva site si Gheorghe trebuie sa mearga pe unde o gasi sa cumpere grau, ori faina, ca nu avem ce manca. I-am zis: Matusa, trebuie sa aveti sperante ca vom scapa de comunisti, ca nu degeaba ne organizam in lupta impotriva comunismului din Dobrogea si mai mult, toata tara e impanzita cu asemenea organizatii anticomuniste. Sa vedeti, ca dovada ca nu au suport la popor, in 1944, cand au venit comunistii in tara, in comuna mea Sinoe nu era nici un comunist si nu aveau pe cine sa puna primar. A trebuit sa aduca un muncitor din portul Constanta pentru postul de primar. Radio Vocea Americii si B.B.C. Londra ne dau sperante ca in curand vor interveni americanii in Europa impotriva sovieticilor. in vara aceasta, cel mult in toamna, vom scapa de acest nume urat partid comunist, care este strain de neamul nostru romanesc, fiind adus din Rusia. A doua seara am trecut pe la Nicolae Dimcea si el era foarte entuziasmat, ascultand posturi straine de radio si imi tot spunea: Nu se poate,mai camarade Ciolacu, este conflict serios intre S.U.A. si sovietici. Porcul e porc si in ziua de Pasti, pai ce, comunismul sovietic e mai bun decat porcul? Nu vezi ca nu isi trage ratul din tara noastra, de aceea trebuie lovit peste rat. Cred ca pana la toamna ii „pasol na Sibir”, vom scapa de comunism nu numai cu ajutorul anglo-americanilor, ci si cu vointa noastra, a poporului roman.

Nicolae Dimcea este mai tanar decat mine si inainte de 1940 amandoi eram in comuna Cociular, judetul Durostor. Am crescut la un loc si ii cunosc biografia si viata. Este o fire inteligenta, toate clasele primare le-a trecut cu nota 10 (zece). Pentru memoria lui excelenta, cand era serbarea de sfarsit de an scolar, invatatorii il puneau sa recite cele mai lungi poezii.

La etatea de 16 ani facea parte din garnizoana mea, era seful cuibului de legionari tineri si in armata era printre soldatii de frunte si chiar un sergent destoinic. Nicolae Dimcea, din comuna Panduru, Hristu Gache din comuna Sinoe, Stere Misa si Nicolae Mataranga din comuna Ceamurlia de Jos, si multi altii din alte sate care nu pot sa-i amintesc acum, erau sergenti in armata romana si cand va incepe razboiul, vor fi buni instructori ai organizatiei Haiducii Dobrogei, instruind echipe de gherila si atacand trupele sovietice la timpul oportun.

Ascunzatoarea secreta

doua seara, m-am intalnit din nou cu Nicolae Dimcea, am stat putin de vorba, ne-am salutat cu „Doamne ajuta” si ne-am des-partit. Am plecat spre comuna Ceamurlia de Jos, la gazda Stere Ploscaru. Seara au venit toti camarazii, fratii Enache si Stere Gima, Nicolae Mataranga, Vasile Papazica si Constantin Baitu. Ne-am salutat, bucurandu-ne ca ne-am adunat din nou impreuna, eram plini de entuziasm. Am inceput sa discutam, sa ne spunem parerile si sa povestim ce mai stiam de prin tara, din presa sau de la posturile de radio etc. Vasile Papazica ne-a spus: Camarazi, am fost alaltaieri la targul din Baia, unde m-am intalnit cu mai multi camarazi din diferite sate si comune si toti vorbeau cu bucurie despre conflictul americano-sovietic. Au citit in Scanteia cum fiecare parte se critica reciproc, ca nu au respectat tratatele de la conferinta de pace. Multa lume vorbea cu bucurie, mai pe fata, mai pe ascuns si in soapta, ca razboiul intre cele doua mari puteri va izbucni si pana la toamna vom scapa de comunisti. Enache Gima, un taran foarte intelept si curajos, a luat aici cuvantul si a spus: Fratilor, mereu am vorbit ca daca acest razboi va izbucni, noi ne vom inarma si daca armata rusa va trece prin Dobrogea, o vom ataca, fortand-o sa se retraga cat mai departe de tara noastra. Dar noi trebuie sa fim prevazatori in tot ceea ce facem, pentru ca e posibil ca Securitatea sa-si ia masuri, formand din armata noastra si chiar dintre civili, potere care sa ne urmareasca si sa ne distruga. De aceea, eu as vrea sa propun sa ne facem o ascunzatoare sau chiar mai multe unde sa ne pitim in caz de nevoie. Toti am fost de acord cu aceasta propunere, dupa care am cautat fiecare sa vedem unde ar fi cel mai bun loc pentru ascunzatoare.. Tot Enache vine cu ideea si spune: Camarazi, voi incerca sa-l conving pe unchiu-meu Gheorghe Ploscaru, fratele mamei, sa ne lase sa facem o ascunzatoare in fundul curtii chiar sub grajd.

A doua seara ne-am strans toti camarazii si ne-am pus pe lucru. Unii sapau in grajd, altii carau pamant cu carul tras de boi si il imprastiau prin toata curtea, dar au mai lasat si pamant de rezerva, care urma sa acopere ascunzatoarea. in seara urmatoare s-au dus la padure in mare taina si au taiat lemne pentru grinzi. Le-au adus si le-au pus deasupra gropii, peste ele au pus sipci, pe care le-au batut in cuie, facand un fel de podea si au pus pamantul de rezerva. L-au batut bine, de nu se cunostea nimic. Deasupra stateau oile si celelalte animale, iar dedesubt eram noi, membrii organizatiei Haiducii Dobrogei.

La capatul grajdului, intr-un colt, jos, aproape de pamant, s-a spart peretele si s-a facut o mica gaura, cat intra un om. O mica scarisoara ne ducea ca intr-un tunel, sub podeaua animalelor, adica in beci. Afara, deasupra intrarii, era un mic capac de scanduri care servea de usa, iar peste capac erau cateva brate de vita de vie uscata. Pe cand eram noi in toiul sapaturilor, s-a eliberat de la inchisoare Stere Misa. El n-a tinut cont ca a venit de la puscarie si repede s-a alaturat organizatiei noastre de rezistenta contra comunismului. Mult timp ne-am adunat in aceasta ascunzatoare, unde purtam diferite discutii pe teme de lupta anticomunista. Stere Misa, care fusese in razboiul din rasarit, unde mult timp a luptat in linia intai ca sergent, multe seri ne-a delectat cu povestirile lui. De la aceasta ascunzatoare m-am inspirat si eu. Urmand aproape acelasi plan, am facut alte trei ascunzatori la alte trei gazde. in felul acesta am reusit si eu sa ma salvez, ramanand ultimul supravietuitor al organizatiei Haiducii Dobrogei. Camarazii mei de haiducie nu si-au facut ascunzatori, ori nu au putut sa-si faca si au fost prinsi si condamnati la moarte prin impuscare. Si aceasta pentru ca, in Dobrogea anilor 1949-1951, oricine era prins si considerat ca partizan, era condamnat la moarte. Eu am fost prins in toamna anului 1951 si am fost anchetat toata iarna, pana in primavara anului 1952, cand au incetat condamnarile la moarte. Postul de radio Londra si alte posturi straine anuntau zilnic condamnarile la moarte date de tribunalele militare din Romania.

Am stat la varul Ploscaru o saptamana, i-am impartasit si lui ideea noastra, a mea si a varului Tanase Vlahbei, de a lua legatura cu orasul si cu judetul Constanta; s-a bucurat si s-a exprimat ca aceasta este o idee foarte buna, e o initiativa minunata.

intr-una din seri am plecat de la varul Stere spre comuna Sinoe, unde am ajuns noaptea si am mers la gazda Dimciu Ergoveanu, care m-a primit cu voie buna. Dimineata au venit la mine varul Tanase si Hristu Gache, dupa cum hotarasem mai demult, ca dupa ce trece gerul iernii sa luam legatura cu judetul Constanta. Toti trei am fost de acord ca era vremea ca Hristu sa plece la Constanta. El a plecat maine-zi si s‑a intalnit mai intai cu Stere Camburu, dupa aceea cu Gheorghe Perifan si apoi cu Gheorghe Cresu si cu Vanghele Bilico, cu care au format primul comitet provizoriu al organizatiei Haiducii Dobrogei de rezistenta impotriva comunismului din orasul Constanta.

Nicu Marin din Casimcea

Fratii Fudulea cu Gogu Puiu, umbland noaptea si organizand comunele si satele Dobrogei, zilnic inscriau noi camarazi de lupta, care si ei erau certati cu partidul comunist. Fie ca nu au vrut sa se inscrie in partid, fie ca duceau propaganda anticomunista in cercul lor de activitate. Sigur ca atunci cand masina neagra s-a dus noaptea la ei acasa sa-i aresteze, au avut grija sa nu doarma acasa, deci masina neagra s-a intors la securitate numai cu hingheri, fara prada. Asa s-au inmultit forte noi de haiducie. in comuna Dulgheru au aparut urmatorii camarazi: Nicolae Jipa, care mai facuse inchisoare pe timpul lui Ion Antonescu, Dodica Baciu si Vasile Toma. Ei s-au atasat repede de organizatia noastra. Nicolae Fudulea le-a vorbit despre importanta organizatiei, despre situatia actuala americano-sovietica si despre dorinta poporului roman de a se salva de sub tirania bolsevica. Le-a spus: Comuna voastra, Dulgheru, este o comuna fruntasa, puternica si cu gospodari de frunte, dar si cu reactionari impotriva comunismului.

intr-una din seri, s-au salutat cu camarazii din Dulgheru si au plecat spre comuna Casimcea, unde avea gazde vechi si care le-au transmis ca si in Casimcea s-a ivit un camarad de lupta ce doreste sa se intalneasca cu fratii Fudulea. Este vorba de Nicu Marin, cu care s-au intalnit si s-au hotarat sa lupte impreuna. Acest Nicu Marin, in timpul maresalului Ion Antonescu, a fost comisar la Siguranta statului din orasul Tulcea. in 1944, dupa 23 august, cand au venit comunistii in tara si fiindca ei nu aveau cadre pregatite pentru moment, s-au servit de vechea Siguranta burgheza, dar in noaptea de 15 mai 1948, cand s‑au facut acele arestari in toata tara, Nicu Marin si-a dat seama ca si el era unul din cei suspectati, ca trebuia sa fie arestat. in noaptea aceea a disparut, s-a facut nevazut, deci a scapat din ghearele bestiilor si s-a dus in comuna Casimcea, unde avea parinti si familie. A stat ascuns pe la rude si mai pe la prieteni. Organizatia lui Fudulea a aflat de situatia lui Marin si i-au propus sa faca cunostinta cu Nicolae Fudulea si asa el s-a atasat imediat la organizatia noastra. Nicu Marin nu a stat pe loc in comuna, ci a plecat cu fratii Fudulea ziua prin padure, iar noaptea prin comune pentru organizare.

A umblat un timp cu fratii Fudulea prin padure, dar viata de haiducie este grea si aspra. Te culci imbracat si te scoli imbracat, iar uneori nu au paine, ba uneori si de apa suferi in stepele Dobrogei. Nicu Marin, care nu era obisnuit cu asemenea viata aspra si grea, n-a rezistat prea mult si pe la sfarsitul lui martie 1949, a zis: Nu mai pot rabda bestiile astea de bolsevici, pana cand sa fug de ei aici in tara mea? Se spune ca a baut un kilogram de vin si, dupa ce a prins curaj, a plecat de la padure cu arma automata in mana, a intrat in comuna Casimcea si inca de la marginea comunei a inceput sa traga cu automatul si sa strige: Jos cu bestiile spurcate, jos cu bolsevismul! Lumea din comuna, dar in special membrii de partid, fugeau de rupeau pamantul, strigand: Fugiti, ca vin partizanii de la padure! S.M.T.-ul, care era la marginea comunei, a intrat in spaima cand el tragea cu arma si striga jos bestiile rosii. Semetistii, care erau majoritatea membri de partid, fugeau spre centrul comunei. Vestea ca vin partizanii din padure si or sa faca prapad a ajuns la primarie si, de frica, au inceput sa fuga care cum a putut. Unii fara sa-si ia haina din cuier si cu sau fara palarie, da‑i si fugi ca vin partizanii care o sa faca mare curatenie. Au auzit si jandarmii ca vin partizanii si au luat pozitie de atac, dar la un moment dat s-a aflat ca este numai un partizan si nu sunt mai multi, cum se credea. intre timp jandarmii au primit ajutoare din alte parti, ca doar erau destui turnatori prin sat.

Au inceput sa-l inconjoare, iar Nicu Marin, cand a vazut ca e inconjurat din toate partile, a intrat in casa unui cetatean, a inchis usa si a inceput sa traga din casa. Dupa ce au inconjurat casa, i-au strigat: Preda-te, Marine! Dar Nicu le raspundea cu focuri de arma din casa. Daca au vazut ca nu se preda, s-au dus repede si au luat-o pe mama lui Nicu Marin si au adus-o la usa casei unde era Nicu. Mama lui plangea si se ruga de el: Nicule, mama, preda-te, ca mi-au spus ca nu o sa-ti faca nimic, o sa scapi cu viata. Nicu, din casa raspundea: Nu ma predau, mama, la bestiile astea spurcate de bolsevici! Mama-sa zadarnic se ruga de Nicu sa se predea, raspunsul era acelasi, ca nu se preda la bestiile spurcate de bolsevici si tragea mereu focuri de arma.

Se zice ca pe cand se apropiase de terminat cartusele, si-a lasat un cartus pentru el. Cand s-a auzit ultima detunatura, s-a facut liniste in casa. Jandarmii si-au dat seama ce se intamplase, au fortat usa, au intrat in casa si au gasit corpul lui Nicu Marin neinsufletit.

Prin moartea lui Nicu Marin, s-a dat prima jertfa a organizatiei de rezistenta impotriva comunismului, Haiducii Dobrogei.

15 padurari pedepsiti de haiduci

oi descrie cum au fost pedepsiti 15 padurari impreuna cu brigadierul lor de catre Haiducii Dobrogei. Toata aceasta intamplare mi-a povestit-o Gogu Puiu, de aceea nu imi amintesc nici un nume, mai ales ca nici el nu folosea numele lor. Cand imi povestea, se folosea de cuvintele: padurarii aceia, cu brigadierul lor, de la Ocolul Silvic din comuna Casimcea. in valtoarea aceea de lupta grea impotriva comunismului, pe noi nu ne interesa pentru moment cine era fiecare, de unde era si cum il chema.

Lucrurile care ne interesau pe noi erau: gazde, paine, arme si sa ne ascundem de teroarea bestiilor rosii, sa nu ne prinda. La ora aceea, cine se gande ca va scapa cu viata, cand eram alergati si cautati zi si noapte de fiara rosie comunista, la fel cum alearga vanatorii iepurii cu ogarii lor ca sa-i impuste. Pe noi ne interesa cum sa ne aparam si sa ne organizam. Nicolae Fudulea, care i-a anchetat si pedepsit pe padurari, a stiut cum ii cheama, dar era prea modest acest mare luptator. Abia mai tarziu mi-am dat seama cat de important era sa fi retinut si memorizat amanuntele acelor fapte, intamplari si actiuni, ca sa ramana ca marturii pentru viitor si istorie. Dar dupa ce am cazut cu sutele de luptatori, impreuna cu noi si gazdele noastre, si dusi la inchisoare cu condamnari grele, abia atunci ne-am dat seama cat de importante erau acele nume. La Aiud si Gherla am aflat ca toti camarazii mei de haiducie au fost condamnati la moarte. La inchisoarea Jilava s-a facut trierea detinutilor, multi au fost trimisi la mina Baia Sprie, altii la Canal si unii la munci agricole. Pe mine m-au tinut la inchisoare fiind socotit partizan. Ei ziceau: Pe Ciolacu daca il trimitem la Canal in Dobrogea, s-ar putea sa evadeze, cum a evadat si Nicolae Fudulea. Pe mine m-au trimis la Gherla, acolo am lucrat la tamplarie trei ani si jumatate, unde din cauza muncilor ca pentru exterminare si cu numai 200 grame de paine pe zi, m-am imbolnavit de T.B.C. si ca mine inca multi altii.

in vara anului 1955, pe noi legionarii de la Gherla ne-au mutat la Aiud. Eu am fost bagat intr-o camera de T.B.C.. Cand au inceput reeducarile la Aiud, pe mine nu m-au luat la reeducare fiind bolnav, dar m-au luat de la camera de T.B.C. si m-au dus la vestita zarca, despre care e putin de spus si despre regimul sever pentru exterminarea detinutilor: paine putina - 200 grame, mancare putina, caldura putina, aer de respirat putin, doi insi intr-un pat de fier, ingust de o singura persoana. Numai noi si oasele noastre stim cum am dormit, iar gardianul sta tot timpul la vizeta si pentru nimic te baga la izolare.

Acolo la zarca au murit renumiti scriitori si poeti: Constantin Gane, Vasile Militaru, George Manu etc., si o serie de generali si eroi ai armatei romane. La zarca am stat pe rand in diferite celule cu Eugen Teodorescu, poreclit Gandi, Jean Rosulescu, Gheorghe Buzoianu, Pavaluta Ion si doctorul Uta, toti acestia grade si comandanti legionari.

Si fiindca dintre toti camarazii de haiducie din Dobrogea am ramas eu singur in viata, acolo la zarca mi-am facut proces de constiinta si am promis ca dupa eliberarea mea din inchisoare voi scrie tot ce imi voi aduce aminte despre acele clipe si despre acei oameni minunati. Desi eram condamnat la 25 de ani munca silnica, fiind sef de lot la proces, credinta si speranta nu m-au parasit niciodata. Macar ca talent nu am si nici pregatire intelectuala nu am, voi scrie cu toata dorinta si puterea mea sufleteasca cum au cazut camarazii mei in lupta pentru neam, tara si credinta, impotriva celui mai mare vrajmas si dusman al neamului nostru romanesc, care a fost si este si acum, bestia si fiara rosie, bolsevismul rusesc. Si apoi cum poata sa se indoiasca cineva ca a fost un miracol, o minune, mana lui Dumnezeu ca la 1 august 1964, pe intreg cuprinsul tarii s-au deschis portile inchisorilor si toti detinutii politici, dupa ani grei de inchisoare, au fost eliberati. Unii facusera cate 24 de ani, cum a fost cazul lui Rigia Andrei, sau Gheorghe Zotu si multi altii. Daca am fost eliberati, ne-am dus la casele si familiile noastre, cu gandul sa incepem viata iar de la inceput. Dar cand am iesit afara in libertate, mare lucru nu am putut face, adica sa scriu cum promisesem la zarca.

Cum am iesit in libertate, m-a luat in primire securitatea si periodic eram chemat la militia din comuna Tuzla, unde eram anchetat de maiorul de securitate Zaharia Ion. Dupa cincisprezece ani de stat in Tuzla, eu si cu familia mea ne-am mutat in Constanta, unde am cazut ca din lac in put. Aici eram chemat la securitate periodic si anchetat de maiorul Cazan si de colonelul Visinoiu. in timpul anchetei, intre altele, mi se punea intrebarea: Nu vrei sa ne ajuti, sa ajuti partidul, regimul nostru? Eu stiam ce vreau ei, adica sa ma faca codos, informatorul lor, si le raspundeam: A, nu pot, domnule maior, ori colonel ce era, nu pot, sunt batran, nu aud, nu vad ca lumea. Pai ce, dumneavoastra, ati ramas la un batran ca mine sa va ajute, nu aveti tineri care vad mai bine, aud mai bine, sunt mai energici. Eu daca as sti ca nu aveti tineri, m-as angaja sa va ajut, dar stiu ca aveti tineri destui, care sa va ajute si cu aceasta se schimba subiectul anchetei.

in 1982, mi-a facut chemare in America un var de-al meu, Gheorghe Bujduvianu si astfel am plecat in S.U.A. pentru reunificarea familiei, eu cu sotia mea Piha, si baiatul meu Iancu cu nora Chirata si cu trei nepoti, Nicu de 12 ani, Mariana de 11 ani si Stere de 10 ani. Am ajuns la New York, unde acum pot sa scriu fara nici o frica.

Acum sa ma intorc inapoi in Dobrogea, la padurile Babada-gului, dar mai intai sa scriu de ce a vrut Nicolae Fudulea sa pedepseasca pe padurari, care a fost vina lor si dupa aceea voi scrie cum i-a pedepsit. Dupa parerea unora, pedeapsa a fost exagerata, dupa cei mai multi aceasta a fost o lectie pentru alti padurari.

in 1944, dupa navalirea si ocuparea tarii noastre de catre comunismul ateu si fara Dumnezeu, la inceput in tara noastra de origine latina comunismul nu s-a prea prins. La noi in Dobrogea, unde erau sate intregi cu populatie pur romaneasca, puteai sa dai cu pusca si nu gaseai comunisti, nici macar de leac. De aceea, in primii ani dupa ce au navalit la noi in tara, comunistii s-au servit de vechea siguranta si jandarmerie din trecut, dar in secret isi pregateau cadre din muncitorii care lucrau in portul Constanta si anume din lipoveni, din bulgari, din tatari si din tigani. De aici au iesit versurile din popor:

„Cobori Doamne pe pamant,

sa vezi Stalin ce-a facut,

c-a facut din cai magari,

si din tigani, functionari”.

Din aceasta adunatura de oameni, comunistii si-au pregatit viitoarele cadre la posturile de conducere, ofiteri de securitate, de militie, in posturi de administratie etc. Rezultatul s-a vazut si se vede, totul a fost falimentar. Lipoveni, oameni simpli, fara scoala, din comuna Jurilovca, au ajuns sefi de cabinete pe la diferite ministere din Bucuresti. Tot din aceasta adunatura de oameni a fost trimis un tanar la scoala de brigadieri din Cluj si dupa cateva luni de scolarizare a venit la Ocolul Silvic din Casimcea, judetul Tulcea. Unde a fost trimis si ce fel de scoala a facut acolo, ca dintr-un om normal, care s-a dus acolo, cand a venit la Ocolul Silvic a fost mai mult o fiara si nu om.

inainte aveai voie sa mergi la padure fara topor, ca sa aduni crengi uscate, dar acum, aceasta fiara salbatica, zisa brigadier, lovea si batea pe oricine gasea in padure. Unui om sarac, care venea cu un brat de craci uscate in spinare i-a taiat funia de la spate imprastiindu-i cracile jos, dupa care l-a calcat in picioare.

Pe vremuri, unde era padurea batrana, oamenii aveau voie sa pasca oile cu aprobarea sefului de Ocol Silvic. Dar aceasta fiara de brigadier pe cati i-a prins cu oile in padure sau chiar la marginea padurii, le lua clopotele de la oi zalog si pe ciobani ii snopea in bataie. Se vede ca asta era scoala care a invatat-o sub regimul comunist. Degeaba ii spuneau cetatenii: Tovarase brigadier, unde e padurea tanara nu avem voie sa lasam oile, dar unde-i padurea batrana oile pasc iarba si cu copacii n-au nimica, pentru acest motiv tovarasul sef de Ocol ne-a invoit sa pastem oile in padure. El le raspundea: Aici in padure eu sunt sef! Nu aveti voie, afara cu voi! Speriase lumea din imprejurimi cu batai si cu procesele la tribunalul din Constanta, bagand oamenii la inchisoare.

Cand discuta cu oamenii, el isi presara vocabularul cu: chiaburule, burghezule, reactionarule si fascistule. De altfel era un tip fricos, desi purta arma, tot mai lua cu el cativa padurari cand mergea prin padure.

Prin luna martie 1949, aceasta canalie de brigadier si cu 14 padurari s-au dus in padure pentru a verifica si a stampila copacii care vor fi taiati si pusi la vanzare. Gazdele lui Nicolae Fudulea de prin comunele invecinate l-au instiintat ca secatura de brigadier cu inca 14 padurari umbla prin padurile Casimcei, pana dincolo de Ischibaba, verificand padurea. Fratii Fudulea in acel moment se gaseau la un loc cu Gogu Puiu, care i-a zis: Camarade Nicolae, acuma sa te vad ce poti face cu aceasta canalie, care terorizeaza de atata timp populatia pasnica din aceste sate. Nicolae s-a crispat putin la fata, dupa firea lui revolutionara si violenta, si a zis: Ia verificati si incarcati armele si ma urmati. Au plecat toti trei spre locul unde li s-a spus ca sunt padurarii. Cand s-au apropiat de padure, au vazut ca padurarii nu sunt gramada. Erau imprastiati prin padure, unii numarau copacii, altii stampilau, iar brigadierul le da ordine. Haiducii s-au impartit in trei locuri in jurul padurarilor, dupa stratagema lui Nicolae Fudulea, care le-a zis: Cand voi trage eu prima rafala de foc, in aceeasi secunda sa trageti si voi. Cand s-au apropiat de ei la o distanta potrivita, deodata, Nicolae Fudulea, cu glas puternic a strigat: Stai mainile sus! si cu automatul a slobozit o rafala de foc. Tot in acelasi moment si ceilalti doi au strigat, stai, mainile sus, slobozind si ei cate o rafala de foc. Padurarii, cand au auzit ca se striga din mai multe parti si se trage cu arme automate, s-au ingrozit asa de tare si de unde se gaseau au alergat catre brigadier si s-au strans in jurul lui, crezand ca el, brigadierul care bagase frica in toata lumea, poate ca are putere sa-i apere de urgia care ii ameninta. Armele padurarilor nu erau toate la un loc, cateva erau agatate de crengile copacilor, altele erau rezemate de copaci, fiindca asa ceva nu se mai intamplase niciodata in padurile Babadagului.

Padurarii in jurul brigadierului tremurau ca varga, in timp ce Gogu si cu Dumitru strigau de pe pozitie: Nimeni nu misca, mainile sus! Nicolae Fudulea a iesit cu arma in mana in fata padurarilor si a strigat: Brigadier, culcat cu fata la pamant! Brigadierul s-a executat imediat, s-a trantit cu fata la pamant. Atunci, Nicolae Fudulea a dat ordin: inveliti pe brigadier cu o patura pe cap. Unul din padurari l-a invelit. Brigadier, daca faci o miscare, vei fi ciuruit de gloante!, i-a zis Nicolae, apoi din nou a dat ordin: Ia, doi padurari faceti armele piramida. Numaidecat, doi padurari au adunat armele de pe unde erau si le-au facut piramida. Pe padurari i-a impartit in doua grupe, sapte padurari in partea stanga si sapte in partea dreapta. Cei din partea dreapta erau mai batrani, iar cei din partea stanga erau tineri, iesiti de curand din scoala antichristului-satana. invatasera si ei lectia de la brigadier cu: chiaburule, reactionarule etc. Nicolae Fudulea, cu arma automata in mana stanga, s-a dus in fata grupei de padurari tineri. Toti stateau, in pozitia de drepti, smirna, unii nu puteau sa-si ascunda teama si tremurau ca frunza pentru ca nu stiau ce poate sa li se intample. Nicolae Fudulea i-a luat la ancheta, incepand de la un capat, i-a intrebat pe rand: Cum zici ca te cheama pe tine? Fiecare isi spunea numele si Nicolae ii zicea fiecaruia: Ma tradatorule, caine spurcat ce esti, de ce ti-ai vandut constiinta, de ce ti-ai vandut sufletul lui Satana?! Stiti ce a spus Capitanul nostru Corneliu Codreanu, ca daca vine comunismul ateu si fara Dumnezeu de la rasarit in tara noastra, va fi prapad si mare jale pentru poporul nostru romanesc si voi v-ati facut slugile celor ce jefuiesc si isi bat joc de neamul romanesc. Ati citit voi poeziile lui Mihai Eminescu? El a scris in poezia Doina:

„De la Dunare la vale, vin muscalii de-a calare,

de la mare la Hotin, mereu calea ne-o atin,

si cum vin pe drum de fier,

toate cantecele pier.”

Si Capitanul a mai spus: „Si pana nu va vor sataniza, ei din tara nu vor pleca”.

Acum, Nicolae Fudulea a scos un cutit mare de la sold si i-a zis primului: Tradatorule! Tu esti tradator, ca ti-ai tradat neamul si tara, trebuie sa-ti primesti pedeapsa, fa-ti rugaciunea! Padurarul, cand a vazut deasupra capului sau gogeamite cutitoiu, ingrozit a izbucnit in plans cu hohote, se jeluia si se ruga: O, vai de mine, domnule partizan nu ma omorati, ca am doi copilasi, fie-va mila de copilasii mei, nu ma omorati, ca nu am stiut Nicolae Fudulea, cu cutitul deasupra capului lui, ii zicea: Casca gura, apoi a intors cutitul cu muchia catre gura lui si i-a zis: Musca repede cutitul ca nu am multa vreme de pierdut. Padurarul a muscat muchia cutitului si Nicolae i-a mai zis: Sa nu scapi cutitul din gura, ca dracul ii al tau, eu nu raspund de viata ta. Nicolae Fudulea a tras cu putere de manerul cutitului si oricat ar fi strans cu dintii, tot l-ar fi scapat. Tacanindu-i dintii, padurarul ingrozit a inceput din nou a se ruga sa nu-l omoare, ca are copilasi. Nicolae i-a zis: Asta-i prima pedeapsa, va mai urma, si a trecut la al doilea padurar. I-a zis: De ce ma, de ce ti-ai vandut sufletul lui Satana, de ce ai devenit coada de topor a puterilor intunericului si ai lovit in populatia pasnica ? Capitanul a zis: Veti lua nume de tradatori si veti fi blestemati din neam in neam. Tu esti tradator, tu trebuie sa-ti primesti pedeapsa si Nicolae a dus cutitul deasupra capului lui si i-a zis: Fa-ti rugaciunea, desi esti pagan si ateu, totusi e bine sa mori ca un crestin. Cand a vazut acesta cutitul cum se misca prin fata lui si ii atingea nasul si-i repeta: Fa-ti rugaciunea! a izbucnit si acesta in plansete, rugandu-se cu lacrami: Domnule partizan, iertati-ma si pe mine, ca si eu am un copilas si n-am stiut. L-a silit sa prinda muchia cutitului cu dintii, sa-l stranga cat poate si sa nu-l scape, ca dracul e al lui daca il scapa. Nicolae i-a tras cutitul dintr-o zmucitura asa de puternica, incat i-a pornit sange din gura, poate ca i-a ranit gingia, ori vreun dinte. Padurarul, cand a vazut ca-i curge sange din gura, a inceput sa se vaiete si sa se roage sa nu-l omoare, ca are si el un copilas si dumneavoastra aveti copii, iertati-ma pentru copilasul meu. Nicolae i‑a zis: Canalie ce esti, sa-mi fie mila de tine, dar tu de ce nu ai avut mila de populatia pasnica, de ai terorizat-o? Asta-i prima pedeapsa, va mai urma. Toti cei sapte padurari au trecut prin metoda aceasta, strangand cutitul cu dintii.

Mi-a povestit Gogu Puiu ca ultimul padurar, la care s-a dus Nicolae cu cutitul si l-a vazut deasupra capului lui, fiind si cel mai fricos, de spaima, crezand ca o sa inceapa macelul, a dat ochii peste cap si a cazut la pamant si tremura de aveai impresia ca are epilepsie. Nicolae l-a lasat jos sa se zbata, sa tremure si nu i-a mai facut nimic. Ceilalti, cei mai batrani, asteptau si ei cu frica si cu emotii sa le vina randul si sa intre in fabrica haiducilor.

Dar, Nicolae Fudulea, s-a dus drept la brigadier si i-a zis: Scoate capul de sub patura! Deodata, acesta a vrut sa sara in picioare, dar Nicolae l-a amenintat cu cutitul: Stai jos, culcat, canalie, nu meriti sa stai in picioare. Cum zici ca te cheama pe tine? El ii spuse cum il cheama. Mai canalie ce esti tu, de ce ti-ai tradat neamul si ai trecut in tabara lui Satana? Tu nu stii ca fiara rosie, comunismul, care a venit din fundul Siberiei, nu e romanesc si nici nu-i rusesc, e mai mult jidovesc. Tu nu vezi ca ei ne jefuiesc tara si cara totul in Rusia ca sa fie folosit de sefii lor si nu de poporul rus. Comunistii sunt ca pleava, le va suna si lor ceasul si se vor duce pe pustia de unde au venit. Neamul romanesc e ca pietrele, noi vom ramane aici pentru totdeauna, pe aceste meleaguri, unde ne-a asezat Bunul Dumnezeu.

Gogu Puiu, mai nerabdator din fire, ii zice lui Nicolae Fudulea: Camarade Nicolae, ce tot te tocmesti cu canalia aceasta spurcata, trebuie omorat ca un caine turbat, fara mila. Nicolae si-a bagat cutitul in teaca de la sold si in schimb a pus mana pe o scurtatura de lemn. La fel au luat si Gogu cu Dumitru Fudulea si au inceput sa-l loveasca de la cap pana la picioare si invers, de la picioare la cap si brigadierul tipa cat il tinea gura de durerea care o suferea. Dar cine era sa-l auda si sa-l scape, doar numai muma padurii. Nicolae Fudulea a continuat sa-i mai spuna: De ce ai terorizat si tu populatia pasnica, dupa ce acest partid de dictatura si de teroare le-a luat vitele, le-a luat graul, painea de la gura si acuma se pregatesc sa le ia si pamantul, adica sufletul taranului. Si da‑i bataie fara mila, atunci Gogu i-a zis: De ce ai batut si calcat in picioare oameni pasnici, fara mila? Am primit ordin de la cei mari, de la sefi, nu am facut nimic de la mine. imi spuneau ca daca nu execut ordinele lor, ma baga pe mine la puscarie. Atunci Gogu ii mai spuse: Ca sa nu intri tu la inchisoare, trebuia sa bati in dreapta si in stanga si sa faci procese si sa trimiti zeci de tarani pasnici ca sa fie omorati la inchisoare. Apoi l-au intors pe spate, ca sa-l loveasca si pe burta, pe piept, ca sa nu ramana nici un loc nelovit. La un moment dat a lesinat de durere si nici un tipat nu a mai iesit din gura lui.

Padurarii au ramas inlemniti si ingroziti ca nu era nici pentru ei usor, cand se gandeau ca le vine si lor randul sa intre in fabrica de curatenie comunista. De aceea stateau mai mult ca morti. Brigadierul era acum o masa de carne zdrobita, i-au rupt o mana si un picior si era negru peste tot, de ziceai ca-i din fundul Africii. Cand au constatat ca dupa atata bataie a lesinat si este in nesimtire, Nicolae Fudulea le-a zis: Camarazi, lasati-l, lectia aceasta sa ramana pentru toti brigadierii si padurarii din padurile Babadagului.

Nicolae Fudulea din nou atrage atentia padurarilor, care stateau smirna si mai asteptau sa vada ce mai urmeaza, a strigat: Atentiune, ascultati comanda la mine, noi nu avem nevoie de armele si cartusele voastre. Noi avem arme si cartuse si tot ce ne trebuie. Dupa plecarea noastra, peste o jumatate de ora, puteti sa va luati armele, dar pana atunci toti veti sta culcati cu fata la pamant.

in timp ce brigadierul se zbatea in ghiarele mortii si padurarii s‑au culcat cu fata la pamant, haiducii s-au retras in desisul padurilor. Nu se stie cat timp au stat padurarii cu fata la pamant, dar din informatiile ce le-a primit Nicolae Fudulea de la gazdele sale, s-a aflat cele ce au urmat.

Padurarii, dupa ce au saltat capetele si au vazut ca partizanii, cum ii numeau ei pe haiduci, nu mai sunt langa ei, in cea mai mare graba au alergat la cea mai apropiata comuna si au telefonat la Casa Padurilor din Bucuresti. Au comunicat ca tovarasul brigadier X, este batut crunt, toata carnea de pe el e zdrobita si ca 99 la suta nu va mai scapa cu viata. Au cerut ajutor de urgenta, in cel mai scurt timp. A sosit un elicopter la locul indicat de padurari. Patru insi au prins de cele patru colturi ale paturii si cu multa atentie au saltat corpul zdrobit al brigadierului de l-au asezat in elicopter.

Toata lumea credea ca in curand o sa i se cante prohodul, adica vesnica pomenire. Dar nu a fost asa, caci elicopterul zbura cu cea mai mare viteza spre Bucuresti si o echipa de doctori specialisti, care asteptau sa le soseasca pacientul, cand a sosit imediat l-au pus pe masa de operatie si s-au apucat sa-i carpeasca mana si piciorul, care erau rupte in doua, apoi l-au pansat peste corpul care a fost strivit sistematic de ciomegele haiducilor.

in timp ce in Dobrogea, la Canalul mortii, cum l-a numit Ion Carje in romanul sau, era chinuita elita neamului nostru, intelectuali si tarani fruntasi in crivatul geros al iernii, flamanzi, istoviti si pusi la munci faraonice pentru exterminarea lor, fara nici cea mai mica asistenta medicala, jigodia aceea de brigadier, tradatorul de neam si tara, era ingrijit de cei mai buni doctori din tara din ordinul partidului comunist, sa-i salveze viata. I-au salvat viata, dar nu i-au salvat sufletul. Dupa luni de zile, prin spitalele Bucurestilor l-au pus pe picioare, prima data in carje, iar la urma isi tara hoitul cu bastonul toata viata, cu bratul schilod si cu piciorul rupt, infirm. Asa i-a fost dat sa-si aminteasca pe cati parinti a trimis la inchisoare de unde nu s-au mai intors acasa nicodata si cati copii a lasat orfani, flamanzi si goi.

Profesorul Cristescu

m scris cum ne-am intalnit prima data toti patru la Costa Sicu in casa, in satul Lunca, unde am constituit primul comitet provi-zoriu al organizatiei Haiducii Dobrogei: Nicolae Fudulea, Dumitru Fudulea, Gogu Puiu si Nicolae Ciolacu. Am scris motivul pentru care ne-am despartit atunci, pentru moment, iar acum voi scrie motivul care i-a facut sa ma caute, unde ne-am intalnit si cum ne-am unit din nou.

Dupa ce m-am despartit de camarazii mei, pentru moment, eu m‑am dus intr-o serie de comune, precum Ceamurlia de Jos, Lunca, Sinoe, Mihai Viteazul, Colelia, Panduru si Baia. Cum am mai spus, eu cautam sa tin spiritul de lupta treaz. Cel mai important lucru pentru mine a fost ca am luat legatura cu orasul Constanta. Dar camarazii mei, fratii Fudulea si Gogu Puiu au umblat mult mai mult decat mine. Din judetul Constanta ei au trecut prin judetul Tulcea, unde au continuat organizarea luptei anticomuniste. Probabil ca in total ei au colindat si organizat peste o suta de comune si sate, dar eu nu le stiu pe toate. Sper ca va veni o vreme cand toate acestea se vor sti precis.

in satul Colelia aveam un prieten legionar, pe nume Dimciu Caju. Iata cum l-am cunoscut. in primavara lui 1937, eram in comuna Cagiu-Olar, judetul Durostor, unde am lucrat ca mester la fabrica de branzeturi. in aceasta comuna am cunoscut pe directorul scolii primare, profesorul Gheorghe Cristescu, care era venit din judetul Vlasca. Era un tanar licentiat in litere, dar din cauza fratelui sau, profesorul universitar Vasile Cristescu, care dupa cum se stie s-a razboit tot timpul cu jandarmeria si cu politia pentru drepturile taranilor, nu a primit post de profesor decat in fundul Dobrogei.

M-am imprietenit cu camaradul Cristescu, mai bine zis el cu mine, pentru ca impartaseam aceleasi pareri si opinii. Venea deseori pe la mine si ne intretineam ore intregi in probleme legionare. Mi-a povestit multe din faptele fratelui sau Vasile, si pentru ca lista ar fi prea lunga, am sa amintesc doar o simpla intamplare.

Era in timpul alegerilor electorale din 1937, chiar in ziua votarii. Tribunalul din orasul Giurgiu era inconjurat de armata. Soldatii pazeau cladirea si aveau ordin special, sa nu-i lase sa intre pe cei din Garda de Fier, sa depuna lista cu candidati. Profesorul Cristescu avea parul mare si pe furis s-a apropiat de cladire. Apoi dintr-o data, cu parul valvoi, a aparut in fata soldatului care pazea usa. Cand a ajuns in fata lui, a scos un revolver din buzunar si l-a indreptat spre soldat, spunandu-i: La o parte ca trag! Soldatul s-a fastacit pentru moment si Vasile a intrat si a depus lista de candidati. Apoi a pus si revolverul pe masa judeca-torului, dar era defect, ruginit si fara cartuse.

Camaradul Cristescu m-a rugat sa iau legatura cu Dimciu Caju, seful cuibului care s-a constituit in acea primavara. Desigur, baietii nu cunosteau prea multe despre Legiune. Am fost numai de vreo trei ori la sedintele lor, care se tineau ca de obicei sambata seara. Aici la sedinta aceea au venit multi baieti foarte buni si hotarati. M-a impresionat foarte mult tinuta lor, erau inimosi si plini de elan. Dintre ei citez pe cativa: Dimciu Caju, Zoburda Gheorghe, Dimciu Caracata, Stere Caracata, Ioto Caju si Tohu Tanase. Numele celorlalti le-am uitat. La sedintele la care am luat parte le-am vorbit despre tabara legionara de la Carmen Silva, despre Capitan si alti comandanti legionari, despre serbarile legionare, despre sarbatoarea de 15 august, Adormirea Maicii Domnului, zisa si Sfanta Marie Mare etc.

Ma ascultau cu multa atentie si cu multa placere, iar cand am plecat din acea comuna, ne-am despartit cu mult regret si parere de rau unii pentru altii. Iar cu Dimciu Caju, am ramas legati ca fiind cei mai buni prieteni, oriunde si oricand ar fi pus mana in foc pentru mine si eu la fel pentru el.

Camarazii, fratii Fudulea si Gogu Puiu, umbland si organizand comunele si satele, au ajuns in satul Colelia la fratii Vanghelicescu, Mihai si Gheorghe, unde era si Dimciu Caju, si dupa ce au discutat o serie de probleme, ultimul le-a pus intrebarea: Camarazi, noi stim ca voi sunteti si cu Nicolae Ciolacu, de ce nu este si el aici? Ei i-au spus ca Nicolae Ciolacu nu vrea sa fie cu ei. Dar cum Dimciu Caju ma cunostea ca eram o fire neastamparata, le-a zis: Nu cred, camarazi, ca acesta este motivul, totusi ca sa nu fie nici o suspiciune, este de dorit sa fiti cu totii la un loc. Camarazii mei i-au spus ca vor lua legatura cu mine si vom fi din nou impreuna, apoi s-au despartit. Fratii Fudulea si Gogu Puiu, care si ei erau niste neastamparati, tot colindand noptile pentru organizarea comunelor, au ajuns in comuna Principele Mihai din judetul Tulcea, la camaradul Grasu Damu. El era seful garnizoanei si ne cunostea inca inainte de propaganda electorala din 1937, unde am activat impreuna. Aceeasi intrebare le-a pus-o si el ca si Dimciu Caju. Acelasi raspuns i-au dat si lui. Grasu Damu era mai in etate decat noi toti si, pe langa ca era legionar vechi, dispunea de multa intelepciune. Asa ca le-a zis: Camarazi, neamul nostru romanesc este acuma inclestat impotriva celui mai mare vrajmas, satana, intruchipat in comunism. Lasati deoparte ambitiile voastre marunte, sacrificati totul, fiecare sa-si infranga poftele si egoismul pentru unire, pentru ca numai unitatea ne va aduce biruinta. Cine este in contra unitatii, este in contra biruintei legionare. Deci, daca noi nu indeplinim porunca aceasta, care este cea mai arzatoare la ora actuala, degeaba ne mai numim legionari. De crestini, nici pomeneala. I-au promis solemn camaradului Grasu, zicand: Cand plecam spre judetul Constanta, ne ducem direct la camaradul Ciolacu, si vom fi din nou o apa si un pamant.

in aceasta comuna au stat cateva zile, au tinut sedinta la care au participat mai multi cetateni care nu erau legionari dar care toti simteu romaneste. Au luat parte: Gracu Damu, Beca Mina, Beca Vanghele, Beca Tascu, Popa Nicolae, Timu Papaz, Gheorghe Papaz, Mina Enache, Gheorghe Enache, Tascu Sifiringu si Damu Sifiringu.

De aici au plecat in comuna Nolbant. La sedinta tinuta in aceasta comuna au luat parte: Gheorghi Pujnav, Stefan Contu si altii, pe care nu-i mai stiu; desi am facut inchisoare cu ei la Gherla, la multi le-am uitat numele.

Dupa cateva zile de stat si dupa cateva sedinte, au plecat in satul Lastuni, la Tanase Uzun. La sedintele de aici au luat parte: Gheorghi Masaca, Gheorghi Bratianu, Gheorghe Mega si ginerele lui Masaca, la care i-am uitat numele si care a murit la Aiud. De aici au plecat spre judetul Constanta cum i-au promis lui Grasu Damu.

Dupa ce au revenit in judetul Constanta, iarasi nu stiu cum si unde s-au intalnit cu echipa lui Ghiuvia, Hapa Stere, Nicolae Hasoti, Iancu Beca, Iancu Cusu si Nicolae Jipa, probabil la Stere Grasu din comuna Panduru. Cert este ca din nou s-au impartit in doua echipe. Cu Dumitru Fudulea s-au dus: Nicolae Hasoti, Iancu Beca, Stere Hapa, Iancu Cusu si Nicolae Jipa si au plecat spre comuna Dulgheru, comuna lui Nicolae Jipa. Ceilalti: Nicolae Fudulea, Gogu Puiu si Iancu Ghiuvia s-au dus in comuna Cagialac unde s-au intalnit cu Hristu Pariza. Iarasi sa fiu sincer, aici in comuna Cagialac banuiesc ca s-au intalnit cu Nicolae Caratana, despre care cred si spun ca este un cap luminat, unde ar fi tinut sedinte si ar fi discutat probleme, cum sa lucram si sa ne pazim de securitate.

De aici, au plecat toti patru si s-au dus in comuna Ceamurlia de Jos, la Stere Ploscaru. Aici la sedinta au participat camarazii din comuna: Nicolae Mataranga, Vasile Papazia, Enache Gima, Stere Gima, Constantin Baitu, Stere Misa si gazda Stere Ploscaru. in timpul sedintei au hotarat sa-l trimita pe Nicolae Mataranga in satul Lunca, la Costea Brandea. Ei stiau ca sunt gazduit acolo. Pentru mine a fost o surpriza sa-l vad pe Mataranga, dar dupa ce ne-am salutat, mi-a zis: Camarade Ciolacu, stii ca au venit camarazii tai la noi in comuna si te cauta sa va intalniti. Nu am stat mult pe ganduri, mi-am luat numai arma, fara rucsac, si am plecat. Cand am intrat in casa la Stere Ploscaru, unde se tinea sedinta, ce sa vad, casa plina de camarazi. Pe langa camarazii din comuna ma asteptam sa vad pe fratii Fudulea si Gogu Puiu, camarazii mei de haiducie, cand colo vad pe Iancu Ghiuvia si Pariza Hristu. Eram nespus de bucuros vazand ca s-a marit numarul haiducilor. I-am salutat pe toti cu Traiasca Legiunea si Capitanul si ne‑am asezat pe scaune. Fiindca intre mine si Gogu era o oarecare raceala de la acea marunta contrazicere ce a avut loc cand ne-am despartit, s-a asternut putina tacere. Atunci camaradul Ienache Gima, cel mai in etate decat noi toti, sfatos la vorba, cu un discenamant si cu o intelepciune deosebite, a spart gheata spunand: Camarazi, parerea mea este urmatoarea. intrucat camaradul Ciolacu este mai in etate si familist, iar camaradul Gogu este mai tanar, e de preferat ca Gogu sa intinda mana. Gogu Puiu nu a asteptat mai mult, s-a sculat in picioare, a luat pozitia de drepti, a salutat cu T.L.C. si a zis: Camarade Ciolacu, daca ti-am gresit cu ceva, te rog sa ma ierti. La fel si eu, nu am stat mult pe ganduri, m-am ridicat in picioare, am luat pozitia de drepti, am salutat cu T.L.C. si am zis: Camarade Gogu, daca ti-am gresit cu ceva, te rog sa ma ierti. Am dat mana cu el si, dupa obiceiul lui, Gogu Puiu a zis: Uite, asa ne-am facut o apa si un pamant.

Deci acesta a fost motivul care i-a facut pe ei sa ma caute si, cum se vede, m-au gasit si ne-am unit. La aceasta sedinta s-a incins o discutie inflacarata, toti erau dornici de lupta. Care mai de care spunea vesti, ca padurile Carpatilor sunt pline de oameni fugiti de securitate si care se opun comunistilor, simtind probabil ca se apropie un conflict international. Toata lumea vorbeste de un razboi intre americani si soviete, de aceea se fac arestari in toata tara. Fiecare dintre camarazi se vedea cu arma in mana, sa lupte in gherile impotriva rusilor si a codosilor de la noi.

Si cu aceste ganduri nostalgice, ca vom lupta in gherile, ne potoleam inimile cu entuziasmul ce se creea intre noi si ne insufletea gandul ca vom fi de folos la salvarea tarii noastre.

Spovedania si impartasirea haiducilor

ram in 15 aprilie 1949, o vineri, chiar cu doua zile inainte de Saptamana Mare a Pastilor. Am stabilit impreuna cu Nicolae Fudulea si Gogu Puiu ca maine seara vom fi in satul Lunca, unde vom tine o sedinta. Toti au fost de acord, am dat mana cu toti camarazii, ne‑am salutat si eu am plecat spre Lunca. Din Ceamurlia pana la Lunca sunt cam patru sau cinci kilometri, de aceea ma deplasam repede de la un loc la altul. M-am dus la gazda mea, Costea Brandea, si m-am culcat. Camarazii mei nu stiu ce s-or fi gandit, ca dinspre ziua, cu noaptea in cap, au sosit in satul Lunca. Au batut la usa gazdei mele, Costea Brandea, care i-a intrebat cine sunt si ce vor asa de dimineata. Ei au raspuns ca sunt camarazii lui Ciolacu. Eu, care eram in picioare, cand am auzit batai la usa, recunoscandu-i, i-am spus lui Costea sa deschida usa. Au intrat si au dat mana cu gazda si cu mine.

Erau toti patru: Nicolae Fudulea, Gogu Puiu, Iancu Ghiuvia si Hristu Pariza. Nicolae Fudulea a intrebat pe Brandea daca stie cati legionari sunt in sat. El le-a spus ca este un inginer, Gicu Andrei, si un croitor, Tomita Unguru. Dar preotul satului, intreaba Nicolae, ce fel de om este? Gazda ii spune ca el este un preot bun, face o slujba frumoasa si tine predici bune, dar daca este legionar sau nu, asta nu stie. L-a trimis pe Costea sa-l cheme pe preotul Stere Popovici sa vina la el. Cand a intrat preotul in casa si ne-a vazut pe toti cu arme automate, a avut o strangere de inima, pentru ca nu stia cine suntem si despre ce este vorba. Dupa ce a dat mana cu noi toti, ne-am recomandat fiecare. Nicolae Fudulea era cu initiativa, iar Gogu era cu cuvantul, ca el vorbea frumos si curgator, astfel a zis: Preacucernice parinte, de nimeni nu aveti a va teme. Dupa cum stiti in trecut, cruciadele plecau spre Ierusalim cu preoti, cu imparat si ostiri. Mergeau pentru eliberarea mormantului Domnului nostru Isus Hristos de sub stapanirea paganilor, macar ca paganii mai credeau in Dumnezeu. in schimb ateii acestia care cred in Stalin, satana lor, in puterile intune-ricului, si care sunt intruchipati in comunism, sunt mult mai feroce decat orice fiara salbatica de pe pamant. Capitanul a spus: Daca vine fiara rosie, comunismul de la Rasarit, pana nu ne vor sataniza, nu vor pleca de la noi din tara. De aceea si noi, la fel ca in cruciadele din trecut, am hotarat sa punem mana pe arme si sa scoatem fiara rosie din tara noastra, inainte de a ne sataniza.

Gogu Puiu l-a intrebat pe parintele daca noi haiducii putem sa ne spovedim si sa ne impartasim, pentru ca unii dintre ei mancasera carne cu o zi inainte. Parintele a spus ca el poate sa ne impartaseasca, dar trebuie sa tinem post cel putin 24 de ore, pentru ca sa se elimine totul din stomac. A doua zi a venit parintele cu sfanta impartasanie si, dupa ce ne-a spovedit si ne-a dat canon, ne-a impartasit.

Nicolae Fudulea si Gogu Puiu au trimis pe gazda Costea Brandea sa-l cheme pe inginerul Gicu Andrei. Cand a sosit, toti cei prezenti am facut cunostinta cu el. I s-a spus ca, inainte de a fi haiduci, noi suntem legionari, si Gogu Puiu s-a intretinut cu el pe chestiuni legionare. Totodata i s-a mai spus ca noi avem lipsa de arme. Gicu Andrei luase parte la razboi si era ofiter de rezerva in armata, iar cand s-a eliberat a venit acasa cu arme. Mai tarziu ne-a adus un automat cu 32 de focuri, un pistol numarul noua, scurt, sase incarcatoare si o ladita cu 250 de cartuse. Toate au fost puse intr-un lighean cu petrol, ca erau ruginite de atata stat ingropate in pamant. Gogu le-a curatit pe toate si le-a sters. Apoi a voit sa faca proba, sa vada cum functioneaza automatul. A pus incarcatorul cu cartuse pe teava si, cum percutorul are acul cam pronuntat, din greseala l-a atins cam tare si deodata arma a luat foc si s-au produs trei detunaturi. Gloantele au intrat in perete si camera s-a umplut de miros. Soru-mea, Chirata, repede a sarit si a iesit afara in curte, ca sa vada daca nu trece cineva pe strada. Putea sa fie vreun comunist, care ar fi dat fuga la primarie sa spuna ca la Costea Brandea se trage cu arma si indata ar fi venit securitatea si armata cata frunza si iarba si ne-ar fi impuscat pe toti. Am avut noroc ca nu a trecut nimeni pe strada si am scapat teferi.

A treia seara, eu, Nicolae Fudulea si Gogu Puiu ne-am hotarat sa mai chemam oameni de incredere din sat sa ia parte la sedintele noastre. Iancu Ghiuvia avea o rudenie in sat, pe A. Zica, si acesta cunostea bine pe cei din sat. Iancu Ghiuvia si Hristu Pariza s-au dus la Zica si toti trei au umblat noaptea prin sat pe la oameni, pe care ii stiau a fi oameni, de incredere, pentru a fi chemati la sedinta. Au venit mai multi cetateni care nu erau legionari, dar erau buni romani.

Au fost prezenti urmatorii: parintele Stere Popovici, Gicu Andrei, Mihai Sicu, Costea Sicu, Nicolae Caju, Iancu Costericu, Nicolae Arnautu, Tomita Ungur, Dimciu Costicu, Boncu Peniu - seful taranistilor, Ioan Toma - seful liberalilor, gazda Costea Brandea si noi, Nicolae Fudulea, Gogu Puiu, Iancu Ghiuvia, Hristu Pariza si eu Nicolae Ciolacu. S-a comandat: Drepti!, dupa care parintele a spus rugaciunea Tatal Nostru si impreuna cu el si noi. Apoi Gogu Puiu a tinut o cuvantare, in care a aratat ca tara noastra e intr-o stare de silnicie, cu arestari si impuscari de oameni nevinovati, taranilor le-au luat vitele si graul, se pun cote de tot felul, iar acum vor sa le ia si pamantul. Avem vesti ca in Muntii Carpati sunt o multime de oameni care au scapat de sub mana securitatii, care sunt inarmati si lupta in gherile impotriva comunismului. La fel colonelul Arsenescu, cu multi ostasi de ai lui, si studentul Gavrila lupta si fac pagube bestiilor rosii. in ultimul timp au fost lansati in Carpati parasutisti din Apus, deci sunt semnele unui conflict international. Nimeni nu se poate indoi ca Apusul, europenii nu se vor lasa ocupati de rusi fara razboi. Comunismul ameninta nu numai Europa, ci lumea intreaga. Iar noi, tara noastra, nu trebuie sa asteptam sa vina cineva din afara sa ne scape de rusi. Noi suntem pamantului, rusii sunt ocupanti. Ocupantul are putere limitata, dar noi localnicii fiind multi, avem putere nelimitata. Deci, noi avem datoria de a lupta pana ce ne vom vedea tara eliberata nu numai de rusi, ci si de comunism.

Dupa aceste cuvinte, Gogu le multumeste tuturor celor prezenti ca au luat parte la sedinta noastra romaneasca de rezistenta impotriva comunismului. Dupa el au mai vorbit si altii, care au impartasit aceeasi speranta, ca in curand o sa ne vedem tara eliberata de comunism. Sedinta a tinut cateva ore si la sfarsit toti cei prezenti ne-am salutat cu multa dragoste. Ne-am despartit cu imbratisari si cu sarutari, ca pe timpuri de restriste. Parca aveam un presentiment de ceva rau, ca se apropie un sfarsit tragic al Haiducilor. Au ramas la urma legionarii de care ne-am despartit cu T.L.C. Ramanand doar noi cinci, am trecut la impartirea cartuselor si incarcatoarelor. Lui Gogu Puiu, care avea numai un pistol de brau, scurt, i s-a dat automatul cu 32 de focuri primit de la Gicu Andrei, iar lui Iancu Ghiuvia i s-a dat pistolul, fiindca avea nevoie de el. La urma ni s-a pus masa, am cinat si dupa cina ne-am ridicat gata de plecare. Nicolae Fudulea si Gogu Puiu au multumit gazdei, Costea Brandia, spunandu-i: Trei zile cat am stat la dumneavoastra, mereu ne-ati pus masa, ne-ati primit si gazduit cu atata bunavointa si generozitate incat noi ce putem sa spunem, ca va multumim din toata inima si din tot sufletul si bunul Dumnezeu sa va rasplateasca, sa va dea sanatate si tot ce va doriti. Le-am dat noapte buna, am dat mana cu gazdele, ne-am luat armele, rucsacul in spate si am plecat. in curte ne-a asteptat o caruta cu cai si noi toti, cei cinci haiduci ne-am urcat in caruta. Am pornit pe drumul cazacilor, care duce drept spre soseaua ce vine de la Constanta spre Tulcea. Cand ne‑am apropiat de sosea am dat drumul carutasului, iar noi trebuia sa traversam soseaua si sa mergem in satul Testemel, sa tinem si acolo o sedinta la fel ca in satul Lunca.

De abia am apucat sa trecem soseaua, cand dinspre Constanta, in toiul noptii, vine o masina cu farurile aprinse. Cand s-a mai apropiat, deodata Gogu a zis: Camarazi, este jeepul securitatii, luati armele la ochi, cu mana pe tragaci, sa-i impuscam daca este nevoie. Repede ne-am culcat langa sosea, am saltat armele si asteptam sa ajunga jeepul cu securisti in fata noastra, sa tragem. Cum masina se apropia tot mai mult de noi, Gogu a vazut ca noi eram hotarati sa tragem si, doar cu cateva clipe inainte de a fi in dreptul nostru, deodata ne zice: Camarazi, jos armele, nu trageti. Jeepul a trecut fara ca noi sa tragem. Dupa ce a trecut incolo, Gogu a zis: Camarazi, eu am incercat sa vad cat sunteti de hotarati, dar voi era chiar sa trageti. Pai, daca ai zis sa tragem, nu trebuia oare sa ascultam? Bine, dar voi nu v-ati gandit, daca noi impuscam securistii, ce represalii puteau sa vina asupra noastra si asupra familiilor noastre?

Mai erau vreo doi kilometri pana la locul unde se bifurca soseaua. Cea principala merge in continuare spre Tulcea, iar spre stanga porneste alta care merge spre Maiu, pana la Dunare. Putin mai la stanga se face un drum negru, care urca spre satele si padurile dese ale satului Testemel, satul lui Nicolae Fudulea. Locul unde se bifurca soseaua se cheama „La Cantoane”, fiindca acolo au fost candva cantoane. Cand jeepul cu securisti a trecut prin fata noastra, am zis sa-l urmarim, sa vedem daca merge spre Tulcea, ori o ia in alta directie. Jeepul, cand a ajuns la bifurcatia de la Cantoane, a facut la stanga si apoi mai la stanga si a luat-o pe drumul negru, care duce spre Testemel. Acuma, noi nu eram siguri daca era sau nu era securitatea. Dar dupa aceea ne-am lamurit ca fara indoiala era securitate si vom vedea de ce.

in timp ce jeepul urca spre padurile Testemelului, noi urcam dealul drept spre coama lui, de unde puteam vedea si urmari totul mult mai bine. Am ajuns pe coama si de aici ne uitam spre Constanta, cand vedem ca vine alta masina pe sosea si ca la Cantoane o ia si asta spre stanga, pe drumul negru, spre Testemel. Dealul si urcusul acela era golas, pietros si fara nici un copac. Totusi ne-am facut una cu pamantul si asteptam sa vedem ce mai urmeaza. Dar nu mare ne-a fost mirarea cand vedem alta masina venind si aceea urmand aceeasi ruta. Ne intrebam ce poate sa fie cu aceste masini, care vin una dupa alta si merg spre Testemel. Ne-am zis ca poate or fi macelari care se duc la sate sa cumpere miei de Pasti pentru Constanta, fiindca suntem in Saptamana Mare a Pastilor.

Noi de sus, de pe varful acelui deal, ne uitam cum vin masinile din Constanta pana la Cantoane, fac la stanga si trec pe sub deal nu departe de locul unde eram noi. Atunci ne-am hotarat sa coboram langa sosea, sa vedem ce fel de masini sunt acelea. Zis si facut. Am alergat toti pana acolo jos, ne-am lungit la pamant langa drum si ne uitam la vale, cand iaca mai vine una. Apropiindu-se de noi, am vazut clar ca sunt autobuze de pasageri din orasul Constanta. Erau inchise ermetic si parca am deslusit foarte vag putina soapta inauntru. Totusi nu ne puteam da seama ce poate sa fie inauntru, insa nu au trecut zece minute si alta masina se apropie de noi. Acum ne vom da seama ce cara autobusele.

Masina care venea era un camion descoperit si cu groaza vedem ca era plin de soldati. Toti erau in picioare, pachet, se tineau unii de altii si erau inarmati. Trecand camionul aproape de noi, i-am auzit vorbind in soapta. Dupa ce a trecut si acel camion, ne-am sculat toti in picioare si vorbind intre noi am dedus ca acele autobuze cu securisti si cu armata, desigur ca erau autobuzele de pasageri ale orasului Constanta. Cei care nu au incaput in autobuze i-a incarcat in camion. Deci au fost opt autobuze si cu camionul noua, toate ticsite cu securisti si cu armata. Fara indoiala ca operatiunea aceasta a securitatii este pentru urmarirea noastra. Era un raspuns la cele petrecute cu cateva saptamani in urma, cand camarazii nostri, fratii Fudulea si Gogu Puiu, au pedepsit pe acel brigadier ticalos si pe cei 14 padurari care lucrau cu el in padurile Casimcei.

Gogu Puiu a zis: Acestea sunt represalii din partea securitatii pentru bataia si pedepsirea celor 15 padurari din padurea Casimcei. Este clar ca securitatea se duce in satul Testemel pentru urmarirea noastra. Ce avem noi de facut in cazul de fata? Nicolae Fudulea, cu firea lui violenta, se facuse vanat la fata, tremura tot si mocnea de ciuda. El a spus: Acum simt ca nu mai sunt om, sunt de fier, sa mergem sa luptam impotriva bestiilor rosii, sa ii nimicim. Nu mai pot sa-i sufar. Sa mergem la Testemel si sa luptam impotriva securitatii.

S-a iscat o contrazicere intre Nicolae Fudulea si Gogu Puiu. Gogu spunea: Camarade Nicolae, cum sa mergem noi cinci insi cu automatele noastre si cu putina munitie care o avem in fata unei armate de cateva sute de soldati, care sunt dotati cu munitie si cu arme moderne? Nicolae Fudulea insa spunea: Sa mergem sa luptam! Gogu iar ii spunea ca avem munitie prea putina si nu putem sa ne luptam cu asa multi, dar Nicolae Fudulea o tinea mortis, ca sa mergem! Si contrazicerea nu se mai termina.

Acela era momentul cand trebuia luata o hotarare, pe care am luat-o la repezeala. Langa mine era Iancu Ghiuvia si Hristu Pariza, carora le-am zis: Camarazi, din cate stiu eu din povestile parintilor nostri si din cele ce am citit, parintii nostri, in peninsula Balcanica, sub jugul otoman, au dus viata de haiducie pentru libertatea lor. Cand turcii ii urmareau pe haiduci prin paduri, haiducii coborau la ses prin sate. Cand ii cautau pe haiduci la ses prin sate, haiducii colindau padurile; asta era stratagema haiducilor. in situatia de fata, securitatea ne cauta in satele de la padure, noi sa coboram la satele de la ses si invers. Asa le-am spus eu lui Ghiuvia si Pariza. Deci sa mergem spre Panduru, la Stere Grasu, si am luat-o toti trei catre comuna Panduru. I‑am lasat sa se certe intre ei si am luat-o incetisor spre tinta noastra. Nu a trecut mult timp, ca ii vedem cum ne urmeaza. Ne-au ajuns din urma si in miez de noapte am ajuns in comuna Panduru, la Stere Grasu. Ne-a primit in casa, ne-am salutat si ne-am imbratisat. Ne‑am dus apoi in camera din fund, unde ni s-a asternut pe jos, ne-am culcat si am adormit.

Dimineata, in zori si cu noaptea in cap, a batut la usa Arghir Grasu. A intrat repede inauntru tinand biciul in mana. Parca-l vad si acum cat era de agitat si speriat. A intrebat pe gazda, pe Stere Grasu, in dialectul nostru: Ana sunt furii? Adica, unde sunt aici haiducii nostri? Sunt aici in camera de alaturi. A deschis usa si ne-a dat buna dimineata.

Arghir Grasu este nepot lui Nicolae Fudulea, avand de sotie pe fata surorii lui Fudulea. El i-a spus: Unchiule, asta noapte au venit la noi in sat securitate si armata multa, cata frunza si iarba. Toata noaptea au arestat oameni si i-au batut. Pe mine nu au putut sa ma prinda pentru ca, dupa cum stii, casa noastra e suspectata si controlata de securitate, eu dorm iepureste si la primul latrat al cainilor am sarit afara in curte. Cu spaima am auzit uruit de motoare si apoi am vazut lumina pe jumatate de la farurile masinilor, in timp ce cainii latrau la disperare. Cand am vazut ca si pe strada noastra vine o masina, intr-o clipa am disparut si m-am ascuns. Majoritatea barbatilor din sat au fugit care pe unde au apucat. Unii spre padure, altii prin santuri si prin maracinis. Toate curtile s-au umplut de securitate si armata, au facut perchezitii in casa, prin poduri, peste tot in gospodarii si unde gaseau barbati, ii arestau si ii bateau.

L-au arestat pe taticu si pe unchiul Gheorghe. Mamica a vazut cum ii lovea cu patul pustii si striga la ei: Banditule, unde sunt cumnatii? Iar ei raspundeau: Nu stiu domn maior. Cum nu stii, nu vrei sa spui, ai? Si iar da‑i cu paturile de arma in spate si peste cap. Mamica plangea si imi spunea, ce s-o fi ales de ei saracii, i-or fi omorat ca asa in bataie i-a luat din casa si i-a dus pana in masina neagra a securitatii.

Situatia aceasta de perchezitie, de batai, de groaza si teroare prin sat a durat cam trei ore. Dupa aceea a disparut orice uruit de masini, vocile de securisti si de soldati, a incetat pana si latratul cainilor. S-a asternut o liniste grea peste sat, ca dupa o furtuna si toti au adormit. Daca am vazut ca nu se mai simte nimeni, inainte de crapatul zorilor am iesit din ascunzatoare, am inhamat caii la caruta sa vin repede aici, sa va informez ce s-a intamplat la noi in sat.

Nicolae Fudulea a dat sfaturi nepotului sau cum sa lucreze in gospodarie, cum sa aiba grija de animale si de oi in lipsa tatalui sau arestat, apoi Arghir Grasu a dat mana cu noi si a plecat. Noi am stat ziua ascunsi in camaruta noastra, iar cand s-a facut seara, dupa cina, i‑am multumit lui Stere pentru gazduire, ne-am salutat si am plecat toti cinci haiducii. Iesind din sat, ne-am dus pe un deal ce se inalta deasupra comunei Panduru. Acolo am stat si ne-am sfatuit ce trebuie si ce putem face in aceasta situatie. Ne-am inteles, fiindca era Vinerea Mare, sa ne imprastiem si fiecare sa mergem in comunele noastre, pe langa familii, si sa facem si noi Pastile acasa. Dupa Pasti, ne vom intalni din nou si atunci vom vedea ce hotarari vom mai lua.

Iancu Ghiuvia, a carui sotie era bolnava de tuberculoza, se duse direct in comuna lui sa-si vada sotia si cei doi copilasi, o fetita si un baietas, sa vada cum se descurca. Nicolae Fudulea a zis ca se duce in satul sau Testemel; Gogu Puiu, in comuna Kogalniceanu; Hristu Pariza in comuna Cagialac; iar eu in satul Lunca, la sora-mea Chirata si cumnatul Costea Brandea. Toti cinci ne-am imbratisat, ne‑am salutat cu T.L.C. si ne-am despartit, plecand fiecare in directia sa.

in noaptea de invierea Domnului nostru Isus Hristos ma gaseam la soru-mea din satul Lunca. Soru-mea a fost la biserica si mi-a adus si mie Pasti sfintite, am gustat si am ciocnit cate un ou rosu cu ea si cu cumnatul. Apoi am zis: Bunul Dumnezeu sa se indure de tara noastra si sa scapam de comunism.

Dupa cateva zile de stat la cumnatul Costea, am plecat si m-am dus la gazda mea Dimciu Ergoveanu, din comuna Sinoe. Gheorghe Cresu, care face parte din organizatia noastra Haiducii Dobrogei, a venit in comuna Sinoe la Hristu Gache si amandoi au venit la mine. De fapt, eu i-am trimis vorba lui Gheorghe Cresu sa vina la noi in comuna Sinoe, ca sa ne sfatuim ce masuri sa luam, ca ne-a incoltit securitatea. Eu i-am informat ca in satul Testemel s-a dus securitatea intr-o noapte si a arestat pe mai multi insi si i-a batut foarte rau. in comuna Baia, unde se face targ saptamanal si unde intotdeauna era un plutonier si mai multi jandarmi, acuma au venit 250 de jandarmi si securisti si au inceput sa controleze drumurile si cararile padurilor. Deci nu mai incape indoiala ca au venit pentru urmarirea haiducilor si pentru organizatia noastra din toata Dobrogea. Satele sunt pline de informatori si de codosi, tradatori ticalosi. Astfel stand situatia, ne-am sfatuit noi si am hotarat sa lansam un sfat catre camarazii nostri haiduci, sa intrerupem orice actiune deocamdata, sa ne camuflam pe unde vom putea si sa vedem ce va face securitatea la urma. Pentru ca in toata Dobrogea organizatia noastra de rezistenta impotriva comunismului e impanzita in toate satele si numara cu miile de membri. Daca se va produce o tradare cumva, atunci cu miile vom ajunge la inchisoare, ori e mai bine si de folos sa fim liberi si sa prindem in viitor ceva momente mai bune de actiune. Am plecat noi trei in satul Colelia, la fratii Vanghelicescu, Mihai si Stere, unde a venit si Dimciu Caju si toti am tinut o sedinta si am fost de acord ca ne paste un pericol mare. Prin satele si comunele invecinate cu padurea Babadagului au inceput sa apara chipuri de negustori ambulanti. Unii cautau branzeturi, altii oua, iar altii fulgi si pene de gaina, dar in curand s-a aflat ca sunt securisti deghizati.

Am stat doua zile la fratii Vanghelicescu si am hotarat sa trimitem si altor camarazi vorba despre stagnarea oricarei actiuni, pana cand se vor ivi momente mai potrivite de actiune. Asa ca am trimis vorba lui Nicolae Fudulea, lui Gogu Puiu, lui Iancu Ghiuvia si lui Nicolae Jipa.

S-a trimis acest sfat din dragoste frataasca si camaradereasca, pentru asteptarea unor momente mai prielnice pentru noi. A treia seara ne-am salutat cu fratii Vanghelicescu si am plecat. Ne-am dus din nou in comuna Sinoe si, dupa cateva zile de stat la gazda Dimciu Ergoveanu, eu si cu Gheorghe Cresu ne-am pomenit intr-o seara cu Iancu Ghiuvia si Nicolae Hasoti. Ei venisera sa ne cheme sa mergem in comuna Mihai Viteazu, sa ne intalnim cu Gogu Puiu, care era la gazda Dumitru Tase. Aceasta era exact la o saptamana dupa Pasti, asa cum ne fusese vorba ca o sa ne intalnim.

Am inceput sa discutam si Gheorghe Cresu a spus: La chemarea camaradului Nicolae Ciolacu, am venit din Constanta fiindca si noi facem parte din aceasta organizatie de rezistenta impotriva comunismului, Haiducii Dobrogei. Am venit sa ne sfatuim mai bine sa ne continuam lupta. Dupa cum m-a informat camaradul Ciolacu, dupa voi haiducii din partile acestea s-a pornit securitatea si multa armata sa va urmareasca si sa va prinda. Noi, ne-am sfatuit cu Nicolae Ciolacu si cu Hristu Gache ca pentru moment, voi haiducii sa va ascundeti cat se poate mai bine, sa vedem pana unde o sa-si intinda securitatea coardele. Gogu Puiu, cum era o fire violenta si pornit la maxim impotriva comunismului, nu a vrut sa aprobe aceasta propunere si a spus: Noi vom merge inainte cu organizatia noastra si noua nu trebuie sa ne fie frica de comunisti. Gheorghe Cresu, din nou a spus: Aici nu este vorba de frica, aici e vorba de intelepciune. Daca veti cadea voi haiducii, cu voi vor cadea comune si sate intregi, ori important este nu sa umplem inchisorile, ci sa fim cat mai multi liberi pentru actiunile noastre viitoare.

Dupa aceasta ne-am despartit, ne-am salutat, iar eu cu Gheorghe Cresu ne-am intors la gazda Ergoveanu din comuna Sinoe, unde am stat inca doua zile. Cu Gheorghe Cresu am stabilit ca, daca va fi cazul, ne vom trimite mesaje si ne vom intalni din nou, dar pana atunci sa asteptam ocazii mai bune. Ne-am despartit si el a plecat la Constanta.

Securistii deghizati in tigani

omuna Beidaud este aproape de padure si are un islaz foarte bun pentru pasunatul oilor si vitelor. Aproape toti gospodarii au carduri de oi, deci sunt oameni instariti. De cand s-a pomenit comuna asta, in fiecare primavara, in luna aprilie, vin echipe de tigani din alte parti pentru prasitul porumbului la gospodarii din comuna.

in 1948, in luna aprilie, o echipa de tigani a venit in comuna si s-a imprastiat pe la diferiti gospodari pentru pasitul porumbului. Gospodarii de aici erau foarte necajiti ca partidul le-a luat multe oi, cote de carne si de lana,precum si cei mai buni cai. Tiganii au inceput sa se planga si ei. Ca de cand sunt comunistii la putere: Uite, nu avem nimic, n-avem haine, n-avem faina si murim de foame. Dar noi credem ca in curand vor cadea de la putere. Oamenii, vazand ca nici tiganii nu sunt multumiti, au inceput sa isi dea drumul mai tare. Spuneau oamenii ca la momentul oportun ei vor pedepsi pe cei care au facut atata rau pana acum. Dar in acelasi timp tiganii au tinut totul minte si au transmis mai departe autoritatilor.

Comuna Beidaud a fost considerata ca fiind cea mai mare comuna de reactionari. Cam dupa o luna, pe la mijlocul lunii mai, in miez de noapte, mai multe camioane ticsite cu securisti au navalit in comuna. La fel ca hunii de altadata din istorie, au arestat si batut pe foarte multi si i-au inghesuit in camioane. Unii, mai curajosi, au profitat de neatentia militianului, au sarit din camioane si tunde-o.

Cei care au reusit sa fuga au luat calea codrului, unde s-au inarmat si au inceput luptele de partizanat.

Abia atunci si-au dat seama ca tiganii care venisera la prasitul porumbului nu erau tigani curati, ci erau securisti adusi special din Constanta. Printre cei ce au reusit sa sara din camioane erau si Iancu Ghiuvia, Iancu Beca, Nicolae Hasoti, Iancu Cusu si Hapa Stere. Toti acestia au luat legatura cu fratii Fudulea, la fel ca si noi.

Cei din echipa lui Iancu Ghiuvia au avut si ei actiunile lor. in primavara anului 1949, venind odata pe soseaua ce duce de la Casimcea spre comuna Beiaud, au dat nas in nas cu o patrula de militieni. S-au somat reciproc si, ocupand pozitii, au inceput a trage unul asupra altuia. Haiducii au impuscat pe un militian, iar militienii au reusit sa-l atinga pe Iancu Beca in coapsa. Vazand ca se ingroasa gluma, militienii s-au retras cu mare atentie, pana au reusit sa dispara din raza de actiune a haiducilor . in aceeasi vreme, haiducii se retrageau in partea opusa si au luat drumul spre comuna Saraghed. Au ajuns in comuna, la gazda George Pulpa, unde-l au pe doctorul Coiciu Hagi din Baia. Acesta a sosit si a extras glontele din coapsa lui Iancu. Tot in acea vreme, echipa lui Ghiuvia isi procura painea din comuna lor. Mergeau noaptea in comuna, trecand printr-o padurice de salcam, si cu multa precautie si mare atentie intrau in comuna, isi luau painea si de multe ori si apa. Dar pe cat de multi reactionari erau in comuna Beidaud, tot asa de multi erau si codosii, turnatorii si informatorii pe care ii avea securitatea.

Asa au fost informati securistii din Constanta ca in comuna vin noaptea haiducii sa se aprovizioneze. Au venit securistii intr-o noapte si s-au asezat la panda in pozitie de tragatori. Ceva mai tarziu, camarazii nostri au venit printre lastaris si foarte atenti s-au apropiat de comuna. Dar acolo ii asteptau securistii care au tras o rafala si i-au samat sa se predea. Camarazii nostri erau inarmati cu automate cu cate 32 de focuri si Iancu Beca avea o balalaica sovietica cu 72 de focuri, in plus mai avea o grenada Kissel. Cand au fost somati sa se predea, ei nu s-au temut, ci s-au lungit la pamant si au inceput sa traga. Securistii au inceput sa traga la disperare, dar pana la urma au luat-o la fuga.

Martori oculari din comuna au spus ca in noaptea aceea s-au trezit din somn fiindca se tragea cu automatele de ambele parti. Era zgomotul de automate de multe focuri si imediat au crezut ca s-a format un front de razboi chiar langa comuna lor. Au avut oamenii emotii si multi s-au intrebat, de ce oare chiar in comuna Beidaud sa inceapa razboiul?

Dimineata, niste baietandri, cand au iesit sa pasca oile, au gasit la marginea lastarisului niste chipie de ofiteri securisti. Baietandrii si‑au pus chipiele pe cap si faceau glume intre ei. Unii ziceau: Stai, ca te arestez! si ceilalti faceau pe arestatii. Ei si-au gasit de joaca cu chipiele securistilor.

Se vede ca securistii, in oarba lor fuga de groaza mortii, le-au sarit chipiele din cap, dar din cauza fricii nu au mai avut curaj sa se aplece sa le ia de jos. Asadar fuga ii rusinoasa, dar ii sanatoasa.

Echipa lui Ghiuvia, in timp ce se retragea, a suferit un accident. Iancu Cusu, fiind noapte si neobservand terenul, a cazut intr-o groapa si si-a scrantit un picior. Camarazii nu l-au lasat, l-au ridicat de acolo, l-au ajutat si s-au retras cu totii. S-au dus in comuna Panduru, la gazda Drosa Tarache, si au chemat un cetatean din comuna care stia sa dreaga picioare rupte. Acela l-a legat, l-a tratat si dupa vreo zece zile de convalescenta s-a facut bine de a plecat Iancu Cusu din nou cu camarazii sai de haiducie.

in luna mai 1949, noi ne aflam la gazda noastra Nicolae Ploscaru, din Ceamurlia de Jos, unde facusem ascunzatoarea secreta sub grajdul boilor. Costea Sicu din satul Lunca stia si el de ascunza-toarea noastra si intr-o zi ne pomenim ca vine la noi si, dupa ce a dat buna ziua, ne-a zis: Camarazi, Toma Javan, din satul nostru Lunca, este considerat de catre comunisti chiabur. E vorba ca deseara vine scuritatea din Tulcea sa-l ridice si sa-l deporteze cu familie cu tot. Noi ne-am strans un grup de baieti foarte buni si vrem sa ne opunem, ca sa nu-l ia. Dar intre timp ne-am gandit la voi haiducii, ca aveti arme, si ar fi bine sa veniti sa ne ajutati. I-am spus: Du-te acasa, ca venim si noi. Eu si cu Stere ne faceam planuri cum sa procedam mai bine: deseara, cum se va insera, ne luam armele si ne ducem la Lunca. Ne vom aseza la panda, stiind ca securitatea opereaza arestarile si deschiaburirea numai noaptea. Noua ne convenea noaptea pentru ca ii atacam si in intunericul noptii ne retrageam usor. Deci vom cauta momentul cand militienii carau bagajele, sau citeau vreo hartie in fata farurilor masinii, eu cu arma automata cu 32 de focuri voi trage drept spre militieni, iar Stere cu arma lui ZB va trage drept in motor, ca sa nu mai poata merge masina. Zis si facut.

Cum s-a inserat, ne-am luat armele si am plecat. Ne-am dus in satul Lunca la Mihai Sicu, dar intrand in curte, vedem mai in fundul curtii niste umbre de oameni. Erau baietii pregatiti, care ne asteptau sa atacam securitatea si sa facem o treaba buna impreuna. Eu si cu Stere am stat toata noaptea la panda cu mainile pe arme, pana la revarsatul zorilor. Am asteptat cu emotii sa vina securitatea, dar nu a venit si bine a facut, fiindca eram hotarati sa tragem fara sa ne gandim la urmarile ce veneau in urma actiunii noastre.

Noi eram atunci tineri, entuziasmati ca trebuie sa inceapa razboiul si noi vom incepe lupta de gherila ca sa scapam de rusi, de securitate si de comunisti. Atunci, la ora aceea, plini de entuziasm tineresc, dornici de actiuni patriotice pentru salvartea tarii si a neamului de sub cotropirea fiarelor rosii, comuniste, nu puteam sa ne dam seama ca, daca impuscam unul sau mai multi securisti, aveau sa vina urmari grele pe capul populatiei din acele comune. Securitatea putea sa impuste mai multe gazde de ale noastre si pe cei considerati de ei chiaburi si chiar pe toti cei socotiti disidenti, reactionarii cauzei lor. Ar fi fost un pericol de moarte pentru locuitorii din comunele Ceamurlia de Jos, Lunca si Sinoe, asa cum s-a intamplat in unele comune din Ardeal, unde gazdele partizanilor au fost prinse si impuscate chiar in fata portii caselor lor si securitatea nu le-a dat voie familiilor sa-i ingroape, ci i-a tinut morti in strada cateva zile, ca sa sperie populatia.

Dar noi am avut un dram de noroc, ca nu a venit securitatea si Bunul Dumnezeu ne-a scapat familiile noastre si prietenii de la mari necazuri si dezastre. Mihai Sicu ne-a chemat in casa si ne-a adus putina mancare. Dupa ce am mancat ne-am culcat putin, ca eram obositi de nesomn. Cand s-a facut seara, ne-am salutat cu Mihai Sicu si cu nepotul sau, Costea Sicu, si am plecat spre ascunzatoare noastra.

A doua seara au venit acasa si ceilalti camarazi si le-am povestit si lor despre initiativa noastra. Stere Ploscaru mi-a adus vesti de la targul din Baia, ca s-a intalnit cu Hristu Gache din Sinoe, care mi-a transmis sa merg acolo in comuna, ca au mai aparut si alti baieti care vor sa faca parte din organizatia noastra.

intr-o seara i-am salutat pe camarazii de la ascunzatoare si am plecat spre comuna Sinoe. Cand treci pe langa comuna Baia, in partea stanga e o balta cu apa. Langa balta e o livada intinsa ca in palma si prin mijlocul livezii trece un drum negru. Era luna mai, un timp frumos, minunat, pe un cer senin cu luna plina, de se vedea ca ziua. Mai ales cand treci pe langa apa in care se reflecta luna ca intr-o oglinda. Mergand asa pe drum, nu stiu de ce nu am putut sa vad la distanta si m-am pomenit cu doi graniceri venind spre mine. inaintea lor mergea un caine lup cu capul in pamant mirosind drumul. El mergea cu coada ridicata in sus, mare cat o matura, si in momentul acela ma gandeam cum o sa mai scap, ca o sa ma vada si trebuie sa ne somam si chiar sa deschidem foc. Cu cea mai mare iuteala m-am lasat jos de-a busilea. Am facut la dreapta prin livada si m-am departat de la drum cam la vreo cincizeci de metri. Granicerii erau de acuma in dreptul meu, m-am lungit la pamant si stateam cu degetul pe tragaci. Aveam teama de caine ca, daca ma va descoperi prin miros, se va repezi drept la mine ca sa ma rupa. Dar eu tineam degetul pe tragaci si cu ochii tinta dupa caine, daca facea vreo miscare catre mine, pe loc il seceram cu automatul si apoi cateva rafale deasupra granicerilor pentru a-i speria si a-i pune pe fuga. Eu la asta ma asteptam, dar norocul meu si al lor ca nu a fost asa.

Cainele, mergand cu capul in pamant dupa miros, a venit pana la urmele mele si, in loc s-o ia spre mine, prin livada, a luat-o pe urme de unde veneam si s-a dus mai departe, mirosind urmele. Granicerii au trecut prin dreptul meu, dar nu m-au observat ca stateam intins una cu pamantul. Dupa ce au trecut de mine si s-au mai departat putin, m-am ridicat de jos si mergeam de-a-ndoaselea, cu degetul pe tragaci. Cand nu s-au mai vazut granicerii, m-am indreptat spre directia unde mergeam, m-am inchinat si imi ziceam ca „n-aduce anul ce aduce ceasul”. Din nou am pornit la drum si dupa miezul noptii am ajuns n comuna Sinoe. De data asta am mers la Sima Dimcica. Intrand in curte, am vazut ca separat de casa unde locuia el, a mai facut o bucatarie si inca doua camere. Acolo am intrat si am dormit cateva seri si acolo ne-am sfatuit, eu si cu Sima, cum sa facem sa tinem o sedinta la care sa-i chemam atat pe camarazii vechi, cat si pe cei noi. Dupa putina gandire, mi-a venit inspiratia. A doua zi era sfanta duminica si dupa masa multa lume, mai ales tineretul, se plimba prin centrul comunei, prin fata magazinelor.

Am spus lui Sima Dimcica: Tu si Tanase Vlahbei cautati sa va intalniti cu toti pe care ii stiti ca trebuie sa participe la sedinta. in timpul plimbarii va apropiati langa ei si le soptiti: vino sa-ti spun ceva. ii luati cu vorba si incet o luati spre strada care duce la Sima Dimcica si cand va aflati in fata casei lui, chemati-l in curte si-l poftiti intr‑una din camerele de langa bucatarie.

Duminica aceea dupa masa a fost o vreme splendida si multa lume se plimba prin centrul comunei. Sima si Tanase au inceput sa vina pana la poarta cu cate unul, il pofteau sa intre in curte si apoi in casa. Cand s-au strans mai multi in camera, se uitau unul la altul cu mirare, pentru ca nu stiau de ce au fost adusi aici.

Sima Dimcica le-a spus: Fratilor, aveti putina rabdare si veti afla de ce sunteti chemati aici. Eu eram in cealalta camera si niciunul din cei chemati nu stia ca sunt acolo, decat numai Sima Dimcica si Tanase Vlahbei. Asteptam sa vie toti pe cati i-ar putea anunta.

Mai intai as vrea sa notez numele camarazilor care au luat parte la sedinta: Hristu Gache, Sima Dimcica, Tanase Vlahbei, Stila Pestereanu, Mitica Ghioca, Iancu Dimcica, Stere Manciu, Tanase G. Vlahbei, Timu Pasota, Mircea Iuruc, Iancu Gicu, Nicolae Sicu, Tanase C. Vlahbei, Tanase Ergoveanu si Ciolacu Nicolae. Hagi Constantin nu a luat parte la sedinta fiindca plecase la Constanta.

Deci la sedinta s-au strans 15 camarazi. Cand au sosit toti cei anuntati, Sima Dimcica a deschis usa si a comandat: Camarazi, drepti! Eu am aparut in usa, cu rucsacul in spate, cu arma automata atarnata pe umarul stang si am salutat: Camarazi, Traiasca Legiunea si Capitanul! La fel si ei m-au salutat cu T.L.C. si ne-am imbratisat cu toti camarazii, ca nu ne vazusem de cand m-a alergat securitatea si am plecat la padure. Am stat putin jos, apoi m-am ridicat si am zis sa spunem Tatal Nostru inainte de a incepe sedinta.

Apoi am luat cuvantul: Toti vrem si suntem impotriva comu-nismului ateu si fara Dumnezeu. Acuma este un curent anticomunist nu numai la noi in Dobrogea, ci in toata tara si mai ales in Muntii Carpati, care sunt plini de lume alergata de securitate, preoti, invatatori, ingineri, studenti si din toate paturile sociale.

Organizatia noastra are legatura cu cei din Muntii Carpati. Din informatiile primite am aflat ca si ei, la fel ca noi, au fost urmariti si au scapat de securitate. Acolo sunt ofiteri cu soldati cu tot. Este colonelul Arsenescu, colonelul Uta, studentul Gavrila si altii (le-am mai spus si alte nume, pe care nu mi le mai amintesc acuma). Toti sunt inarmati si lupta contra batalioanelor de comunisti.

Capitanul nostru Corneliu Codreanu a spus: Legi, stari de asediu, baionete care sa opreasca destinul unei natii nu exista, n-au existat si nici nu vor exista.

Avem vesti ca in Muntii Carpati au inceput sa fie lansati parasutisti care vin din Apus. Daca va incepe razboiul contra sovie-ticilor, deci impotriva comunismului, razboi pe care il asteptam cu nerabdare, vom incepe si noi lupta de gherila impotriva armatelor lui satana. Noi vrem sa ne vedem tara libera, sa traim in liniste, fara frica si sa fim stapani pe munca noastra, noi si nu altii.

Daca am terminat eu cu vorbirea, au inceput discutiile. Unii din camarazi au spus ca noi, organizatia noastra, ar fi bine sa ne cumparam un aparat de radio sa putem asculta vesti si stiri noi. Sa stim ce se mai petrece in lume si mai ales impotriva comunismului. Toti au fost de acord si apoi s-a vorbit unde sa fie instalat. S-a gasit ca locul cel mai bun e la Mitica Ghioca, pentru ca are casa mare si beci cu mai multe despartituri. Tot el urma sa colecteze si banii pentru radio. S-a stabilit de comun acord ca fiecare membru al organizatiei noastre sa dea 500 de lei. Unii, care aveau bani la ei, au si achitat suma stabilita.

Hristu Gache, fiind sef de garnizoana inca din anul 1945, propus atunci de studentul Gheorghe Costea, a ramas sef de garnizoana in continuare. Dupa mai multe alte discutii, ne-am ridicat, ne-am salutat cu salutul nostru legionar, T.L.C., si ne-am despartit.

Eu am mai stat cateva zile la Sima Dimcica si impreuna am hotarat ca, daca va mai fi nevoie sa ne intalnim, legatura se va face prin curieri, in targul Baia. intr-una din seri am iesit cu Sima in curte, ne-am imbratisat, ne-am salutat si am plecat spre comuna Ceamurlia de Jos.

Securistii cazuti in plasa

ntamplarea din luna martie 1949, cand fratii Fudulea cu Gogu Puiu au dat acea lectie bine meritata celor 14 padurari si brigadierului, pe care i-au batut bine si in special pe brigadier. Aceasta pedeapsa era un raspuns la terorizarea populatiei civile de catre padurari si a ajuns sa fie cunoscuta peste tot. Vestea s-a raspandit ca fulgerul si prin toate comunele Dobrogei se vorbea numai de isprava lui Fudulea.

in toate comunele si satele, functionarii de la primarie erau numiti de partid, trebuia sa fie membri de partid si sa aiba origine sanatoasa. in comuna Sinoe l-au numit primar pe Dumitru Bitu fiindca avea origine sanatoasa. Dar el saracul le spunea, tovarasi, eu nu pot sa fiu primar fiindca nu stiu sa ma iscalesc. Ei insa i-au spus ca asta nu conteaza, ai origine sanatoasa, asta conteaza. Esti bun pentru primar. in ce priveste semnatura, o sa te iscaleasca tovarasul invatator Gligorescu.

Un var de-al meu, Tanase Vlahbei, mi-a povestit cum au procedat comunistii la deschiaburirea oamenilor mai instariti, care prin munca lor cinstita si cu multa sudoare si-au castigat o casa, acareturi, pamant, pentru ca sa poata trai in conditii umane acceptabile. Acum erau pe punctul de a fi distrusi de catre lenesii pamantului, hoti, tigani, lichele, toti incadrati ca membri de partid si totul fiindca aveau origine sanatoasa.

Cand l-au deschiaburit pe el, au venit autoritatile comunale si de partid cu vreo 20 de colectivisti cu carute si le-a dat ordin sa curete tot pe ce pot pune mana. Din casa, din curte, din grajduri, din poduri si hambare, de au lasat vatra goala si numai peretii au ramas neluati. Au pustiit gospodaria varului meu, asa cum pustiesc lacustele cand intra in lanurile de cereale, de ramane pamantul gol. Un jaf facut in amiaza mare, cum nu s-a intamplat nici pe vremea cand au trecut barbarii peste pamantul locuit de romani. Si ca la el au procedat la multi gospodari in comuna noastra si in toata tara. Jafuri facute de autoritatile de stat, care in mod legal aveau datoria de a apara pe cetateni ca sa nu fie jefuiti de talhari si de banditi!

imi spunea varul meu ca, dupa ce au luat tot si au plecat talharii, cand s-a inserat, copilasii, unul de patru ani si altul de sase, au fla-manzit. Noi, cei batrani, nu ne mai gandeam la mancare dupa o nenorocire ca asta, copilasii insa au inceput a plange: mama, ne e foame! Avusesem cateva paini in camara, dar le-au luat banditii si pe acelea. Atunci am luat o matura, ne-am dus la hambar ca sa maturam ceva faina pe fundul lazii, cat sa facem o turta la copii care mereu cereau: mama, ne e foame! Dar de unde, ca banditii au avut grija si au maturat si ultimul firicel de faina.

Biata mea sotie nu mai stia ce sa faca de durere si eu la fel, cand ne-am vazut casa golita complet, de nu aveam nici pat unde sa ne culcam. Ne-am lungit jos pe vatra goala si ea, saraca, a tras copiii langa ea si le-a zis: Hai culcati-va si dormiti, ca acum e noapte, dar cand rasare soarele, va aduce mama paine. Varul mi-a povestit intamplarea asta groaznica mult mai tarziu, pentru ca in acel moment, in 1952, eu eram in hrubele inchisorii Jilava. Aceeasi soarta au avut-o toti gospodarii mai buni din comuna, i-au pradat comunistii, incat nu numai ca nu aveau ce manca, dar nu aveau nici ce imbraca, pentru ca le-au luat pana si imbracamintea.

in fruntea comunelor au ajuns la conducere toate ciurucurile societatii umane, baza partidului comunist, si cand s-au vazut golanii ca sunt cineva, ca au autoritate in fata poporului, pe loc a intrat satana in ei. S-au indracit asa de rau cu duhul cel bolsevic si criminal, ca erau in stare sa omoare oamenii fara motiv, fara nici o judecata. Au prins mare curaj si nu mai puteai sa le ajungi cu prajina la nas. Se purtau rau cu oamenii, erau obraznici si refuzau orice serviciu legal pe care erau obligati sa-l faca. Daca cineva cerea autorizatie pentru macinat un sac de grau, ori autorizatie pentru a face cateva kilograme de ulei, ii spunea cetateanului, vino maine si apoi vino poimaine, abia se indura sa-i elibereze autorizatia. Abia dupa ce omul il ruga insistent si se umilea, ii elibera acea autorizatie. La multi nici nu le dadea deloc, spunandu-le ca sunt reactionari si dusmani ai poporului. in comunele Corbu de Sus si Corbu de Jos, functionarii era asa de rai incat le-a ajuns oamenilor cutitul la os si nu mai puteau sa rabde, asa ca au inceput sa‑i ameninte, nemaitinand cont de ceea ce li s-ar putea intampla. S-au dus in fata primariei, au strigat si i-au amenintat pe functionari, zicandu-le: Ticalosilor, o sa vedeti voi ce-o sa patiti cand vor da peste voi fratii Fudulea, incotro o sa va duceti. Nicolae Fudulea avea un renume de mare haiduc, care face dreptate celor necajiti, si mai era si zvonul cu inceperea unui razboi impotriva comunismului. Acestea dadeau oarecari sperante bietilor oameni asupriti de lichele. Multi comunisti, membri convinsi de ideile partidului, au inceputsa se teama de o eventuala schimbare si au cautat sa se dea bine cu partea adversa.

Securistii umblau deghizati prin comune si sate, printre oameni, sa vada care e atmosfera care s-a creeat in jurul lor. Lumea era agitata, vorbea numai de razboi si de partizani. Securitatea cauta sa afle pe unde activeaza fratii Fudulea si cum ar putea sa-i prinda. in sfarsit, dupa multa bataie de cap si dupa multe iscodiri si constrangeri asupra informatorilor lor, au aflat ca un oarecare baiat tanar, cu numele de Ion Cotan, a fost cioban la oile fratilor Fudulea si ca el ar cunoaste toate drumurile fostilor lui stapani.

Doi securisti dintre cei mai indraciti au plecat cu jeepul la drum sa-l caute si au aflat ca Ion Cotan este in Balta Brailei, angajat cioban la un mare proprietar de oi. S-au indreptat spre Balta Brailei si au intrebat printre ciobani daca il cunoaste careva si stie unde s-ar afla. Pana la urma l-au gasit si, apropiindu-se de el, l-au intrebat cum il cheama. in momentul cand le-a spus ca este Ion Cotan, l-au somat cu revolverul si l-au dus la masina lor. Au mers cu el pana la o padure, l‑au dat jos din masina, l-au legat cu mainile la spate cu o sfoara la care au lasat un ochi si l-au ridicat spre o craca a unui copac de care l‑au atarnat. Nu exista chin mai mare si suferinta mai grea decat aceea cand simti cum iti ies bratele din umeri. in durerea acelor clipe, chiar daca n-ai facut tu crima, vei zice: da, eu am facut, dar dati-mi drumul odata. Dupa asemenea tortura, baiatul le-a spus: Stiu unde se afla Nicolae Fudulea, stiu si cine e gazda lui in comuna Ceamurlia de Jos, la Stere Grasu, veniti cu mine si vi-l dau in mana.

S-au suit in masina si au pornit spre prada urmarita cu multa sete de securitate. De la Balta Brailei si pana la Ceamurlia de Jos sunt cam o suta de kilometri. Au trecut prin mai multe paduri si cand s-au apropiat de comuna, care este situata chiar langa padure, ciobanul le-a spus la securisti: Stati sa facem un plan cum sa-i prindem, ca Fudulea-i foarte siret. Eu spun ca ar fi bine sa nu intram cu masina in sat. in comuna, daca vor auzi motorul masinii, vor fugi si il scapam si pe el si pe gazda lui. Dati-mi si mie un pistol si dumneavoastra veniti dupa mine. Cand ne vom apropia de usa casei lui, eu il chem sa vorbesc cu el, iar dumneavoastra puneti mana pe el si il arestati. Zis si facut.

Securistii au lasat masina in deal, langa padure, i-au dat si ciobanului un pistol, iar ei cu pistoalele in mana la cativa pasi in urma lui, au intrat in comuna. Au trecut o strada, apoi a doua, dar dintr-o data ciobanul a sarit un gard si a intrat intr-o curte. Securistii au sarit si ei gardul, intrand in curte; ciobanul a sarit alt gard, a intrat in alta curte si securistii se tineau dupa el foarte aproape. Dar ciobanul se gandea cum sa-i pacaleasca si cum sa scape de ei. Cand au ajuns sa treaca prin a treia curte, casa era mai pe coasta. in partea din spate, fiind terenul mai jos, gospodarul a facut gardul mai inalt ca acela dinspre strada. Ciobanul a sarit si gardul din caramida si cum aici era un loc necultivat, crescusera niste balarii mari de buruieni de nu te puteai vedea din ele. Ciobanul a sters-o ca fulgerul, facandu-se nevazut. Securisti au trecut si ei gardul, dar putin mai greu si pe cioban nu l-au mai vazut. Au intrat si ei prin balarii si tot asteptau sa dea de el. Au inceput sa-l caute, dar nu auzeau nici o miscare, il strigau incet, dar ciobanul ca in palma, nu e. Cum era noapte si greu de umblat prin balarii, l-au cautat pe o portiune, dar nu l-au mai gasit. Securistii, cu pistoalele in mana, au ramas cu gura cascata ca la dentist si nu stiau incotro sa o ia.

Ciobanul, dupa ce a simtit ca securistii s-au retras, a sarit gardul indarat si, cum cunostea comuna, a fugit ca o naluca pana la Stere Grasu. Cu pistolul in mana, cu parul valvoi si gafaind de oboseala, i-a zis: Stere, repede ia-ti haina din cui si fugi. Sa fugim, ca securistii sunt colea, vin sa ne aresteze. Stere si-a luat haina, i-a spus sotiei sa aiba grija ca vin securistii si impreuna cu ciobanul s-au infundat in padurea din apropiere; acolo nu mai aveau a se teme de securisti. S-au dus la fratii Fudulea si le-au povestit ca securistii sunt pe urmele lor. S-au inarmat toti patru si ziua umblau prin padure, iar noaptea organizau satele pentru Haiducii Dobrogei.

Securistii, daca au vazut ca ciobanul i-a pacalit, au ramas buimaciti pentru moment. Dar si-au revenit repede, au iesit din balarii si au sarit gardul indarat in curte. Au iesit in strada si fuga cu revolverele in mana, intreband pe cetateni unde este casa lui Stere Grasu. Cand au ajuns in curte la Stere Grasu, sotia lui intindea niste rufe pe sfoara, la uscat; au strigat la ea si au intrebat-o: Unde este Stere, hai spune repede, ca nu avem vreme de pierdut? Ea le spune: Uite, domnule, chiar acum cateva minute a venit un om de al vostru cu un revolver in mana, l-a arestat pe sotul meu si a plecat. Si unde au plecat? au intrebat ei. Ea le-a spus ca au luat-o la vale, catre centrul comunei. insa ciobanul si cu Stere o luasera catre deal, in padure. Securistii au luat-o repede la vale de-a lungul strazii, pana la marginea comunei, dar ciobanul si Stere nicaieri. Atunci si-au dat seama ce pacaleala le-a tras ciobanul Ion Cotan si in ce plasa i-a prins. in schimb, ciobanul a impuscat trei iepuri cu un cartus: a scapat el, care era ostatecul securistilor, l-a scapat pe Stere ca sa nu fie prins si s‑a ales si cu un revolver de la securisti. Acestia, dezamagiti, si dezo-rientati, si-au pus pistoalele in buzunar si injurand cu foc au plecat. Le‑a fost rusine sa mai treaca pe la primarie, cum faceau de obicei, si obositi de atata alergatura zadarnica au luat-o la deal, spre locul unde au lasat masina.

Impuscarea gazdelor

proape in toate comunele din judetele Tulcea si Constanta aveam organizatii de rezistenta impotriva comunismului si, cand tineam sedinte, de multe ori veneau cate 15 pana la 30 de insi. intre acestia, o parte erau membri ai organizatiei si gazdele lor, iar unii erau prieteni, iarasi de toata increderea, care stiau multe despre activitatea noastra. Acestia ne sprijineau cu mari riscuri, intr-un regim criminal care se tinea permanent pe urmele noastre.

Cand erau mai necajiti si mai amarati, se mai luau la contra-zicere cu unii din membrii partidului, spunandu-le: Ce ma, care partid a dainuit cat ii lumea, ca maine va vine si voua randul! O sa cada, sau o sa crape, ori samarul, ori magarul. Atunci o sa va planga lumea, ori de mila, ori de sila! Aceia raspundeau ingamfati: O fi asta visul vostru, al reactionarilor! Cum a condus burghezia sute de ani, asa o sa conducem noi, partidul comunist, in locul burgheziei exploatatoare.

Prin sate se ducea o lupta tacita. Securitatea, care avea o retea vasta de informatori, stia de miscarea noastra si de curentul din popor, dar nu ancheta si nici nu aresta inca, pentru ca avea nevoie de liniste la inceputul colectivizarii. Mai tarziu au trecut cu grosul la atac.

Securitatea s-a dus in satul Testemel si au arestat familia lui Nicolae Fudulea si familia fratelui sau, Dumitru, si nu se stie unde i-a dus cu copilasi cu tot. in comuna Sinoe, au luat pe sotia mea si au dus‑o la militie. Acolo erau vreo trei ofiteri cu multe stele pe umeri, dintre care unul a luat-o in alta camera si i-a zis: Nu iti facem nimic, numai sa ne spui unde este Nicolae, ca de cand a plecat, nu mai stim de el. Acum iti dam drumul, te duci acasa si sa te gandesti ca sa ne spui, ca daca nu ne spui, iti agravezi situatia. Dupa cateva zile au dus-o iar la militie, dar acum au inceput s-o ameninte, ca daca nu spune, au s-o puna in mijlocul copiilor si-i impusca laolalta cu ea. Copiii mei gemeni, Maria si Iancu, erau de zece ani, sotia a inceput sa planga si sa se roage s-o impuste numai pe ea si sa lase copiii, caci tatal lor va veni sa-i vada. Atunci ei au intrebat-o de unde stie ca o sa vina tatal lor. Ea le-a zis ca daca o fi in viata, o sa vina. Dupa aceste spuse, i-au dat drumul acasa, nearestand-o. Si-au dat seama ca nu stie unde sunt eu. De fapt, femeile dobrogene nu au fost arestate pentru ca nu faceau parte din organizatiile noastre si nici nu ne intrebau ce facem noi. Ele si-au vazut de copii si de gospodarie, iar acest lucru era cunoscut de securitate.

Biata mama mea, cand venea militianul s-o ia pe sotie la militie, o urmarea cu ochii cum o duc si o astepta tot timpul sa vada ce se va intampla. Cand vedea ca i-au dat drumul, nu mai putea de bucurie, ii iesea inainte si o intreba: Ce ti-au facut, maica, te-au batut? Nu, nu m‑au batut, dar m-au amenintat ca daca nu spun unde e Nicolae, ma impusca si pe mine si pe copii. Mama era o femeie marunta, dar inimoasa si curajoasa. Casa noastra a fost rascolita de multe ori de jandarmi, de siguranta, iar acuma de securitate. Era invatata cu perchezitiile si i-a spus sotiei: Chiar daca ne impusca pe toti, pe Nicolae noi nu-l spunem. D-aia tu nu te lua dupa gura lor, parli-i‑ar focul sa-i parleasca. Ai grija sa nu te sperii, ca asa mint ei, numai sa te sperie, dar tu tine-ti firea.

Din cauza organizatiei noastre de rezistenta impotriva comunismului, lumea se incapatana sa mai asculte de comunisti, asteptand mereu ceea ce n-a mai venit. Securitatea, ca sa infricoseze lumea, a schimbat tactica cu arestarile din timpul noptii si a inceput sa aresteze in amiaza mare. Asa au facut cu familia lui Iancu Ghiuvia. Au venit cu multe jeepuri pline de ofiteri si securisti cu arme automate, cu uruit de masini, zgomot mare ca sa sperie poporul care nu voia sa se inscrie in colectiv

Cand au intrat in casa lui Iancu Ghiuvia ca sa-i aresteze sotia, ce le-a fost dat sa vada? Sotia lui Iancu Ghiuvia era moarta. Corpul neinsufletit era intins pe o masa, cu cateva lumanari pe piept, iar la capul ei un batranel plangea amar. Era tatal lui Iancu Ghiuvia. Langa moarta erau si doi copilasi mici, o fetita si un baietel, care asteptau sa se scoale mamica sa le dea de mancare, ziceau ei ca mamica doarme.

De la casa lui Ghiuvia si pana la sfatul popular,pe tot centrul comunei era un dute-vino de ofiteri de sucuritate, de codosi, de informatori si politruci. Era un fel de demonstratie securista, ca sa arate cetatenilor ce vor pati daca nu se inscriu in colectiva. Dupa un timp, securitatea a plecat si toti cei care erau fugiti prin padure, sau pe unde erau ascunsi, s-au intors sa ingroape pe moarta lui Ghiuvia. Dar se uitau cu frica imprejur, ca nu cumva sa apara securitatea din nou si sa-i aresteze.

intr-o duminica noaptea, pe la miezul noptii, cand toata lumea dormea si se odihnea ca sa inceapa o saptamana de munca grea, securitatea din Constanta, cu mai multe plutoane de securisti si aramata, s-au indreptat spre comuna Panduru. Voiau sa-l aresteze pe Stere Grasu, care era pus pe lista de impuscare, ca fiind gazda principala a haiducilor. El a banuit ca o sa-l caute securitatea si s-a ascuns. Au cautat si rascolit peste tot, dar nu l-au gasit. Atunci au amenintat-o pe sotia lui ca, daca nu le spune unde este Stere, o impusca. Ea le-a zis: Puteti sa ma omorati, cum sa va spun daca nu stiu unde este. Ei au batut-o, au chinuit-o, dar daca au vazut ca nu pot scoate nimic de la ea, au plecat.

La marginea comunei Panduru l-au intalnit pe Gheorghe Arau, care venea cu caruta de la Baia. Arau era gazda principala si seful tineretului din comuna Panduru. L-au dat jos din caruta, l-au anchetat si, pentru ca nu a vrut sa-si tradeze camarazii, l-au chinuit, l-au schingiuit de au auzit locuitorii din apropiere cum tipa si cum racnea de durere, apoi l-au impuscat si au plecat. Caii si cu caruta au stat locului, ei simteau ca stapanul lor este acolo si nu s-au miscat pana dimineata, cand au venit din comuna de l-au ridicat pe mort.

Securitatea s-a dus si in Ceamurlia de Jos sa-l caute pe Stere Grasu, gazda noastra principala, care era acum pe lista de impuscare. Dar tot nu l-au gasit. Acasa era numai batrana lui mama, care era bolnava si pe care au batut-o acei ticalosi. De aici au plecat mai departe, spre comuna mea, Sinoe. intr-o clipa s-a umplut casa de securisti inarmati, care au inceput s-o interogheze pe mama mea. Unde-i Ciolacu, babo? Raspunsul, cum era de asteptat, era „nu stiu”. injuraturi, amenintari si da-i cu patul armei peste umeri si peste brate, pana cand a cazut jos lesinata. Pe sotia mea nu au batut-o pentru ca tinea copii stransi la piept. Acestia se uitau ingroziti cum bestiile o bateau pe bunica lor si apoi cum aceasta a cazut in nesimtire pe podea. Dupa ce au facut perchezitie prin toata casa si nu au gasit nimic care sa ma compromita, s-au luat si au plecat.

De la mine s-au dus la Tanase Vlahbei, o alta gazda de‑a noastra. Dar si el a fugit de acasa. Au gasit-o numai pe sotia lui, pe care au batut-o si apoi au plecat. in acelasi fel au procedat si la casa lui Mitica Ghioca, apoi la Hristu Gache, carora le-au batut nevestele.

inspre ziua au ajuns in comuna Saraghiol, la George Pulpa, o alta gazda de-a noastra, un vechi si bun legionar. in campania electorala din 1937, s-a purtat admirabil. La el acasa a venit doctorul Cociu Hagi, de i-a extras glontele din coapsa lui Iancu Beca. Cand au ajuns bestiile rosii la el acasa, George tocmai isi mulgea oile, deci l-au surprins nepregatit. Auzind zgomot de masini, a incercat sa scoata pistolul de la spate si sa opuna rezistenta, dar securistii au sarit pe el. S‑a dat o lupta pe viata si pe moarte, pentru ca Pulpa era un taran vanjos si puternic, dar securistii fiind multi l-au biruit, l-au insfacat si l-au legat, urcandu-l in masina. Au urcat toti si au iesit in afara comunei, unde au inceput ancheta. L-au interogat, folosind metodele lor diavolesti, l-au batut si maltratat, l-au schigiuit ingrozitor, incat aproape ca l-au desfigurat, doar ca nu l-au batut in cuie ca pe Domnul Iisus Hristos. La urma l-au impuscat si au plecat, lasandu-i cadavrul acolo in plin camp. Pentru ca era deja ziua, unii oameni au mers la postul de jadarmi sa anunte ca era un om mort la marginea comunei. Imediat au venit autoritatile, care au pus paza langa mort si au chemat medicul legist, de parca nu stiau nimic de cele intamplate. Dupa o ancheta scurta, au chemat familia celui decedat si i-au dat voie sa-l ridice si sa-l ingroape.

Poporul roman e un popor credincios, dar plaga comunista parca inadins a fost trimisa peste tara noastra, ca puna la incercare credinta, suferinta si rabdarea romanului. in afara de Rusia si Ucraina, Romania a dat cel mai mare numar de jertfe omenesti si materiale in lupta de rezistenta impotriva comunismului bolsevic. Din cei peste patruzeci de ani de teroare bolsevica, anul 1949 a fost cel mai greu an de groaza si teroare. in acel an au inceput arestarile in masa, cotele de cereale si de carne, rechizitiile de cai, confiscarile de arme si de alte lucruri, deschiaburirile, deportarile, colectivizarea fortata si impuscarile fara nici un fel de judecata, fara nici o lege de aparare, totul era la discretia partidului comunist si a securitatii. Daca vreodata va vrea Bunul Dumnezeu sa se schimbe si la noi in tara situatia, in cea mai mare graba trebuie cautati codosii si informatorii, care au dat pe mana securitatii populatia pasnica, pe cei mai buni si harnici gospodari, meseriasi, intelectuali, ca sa fie distrusi de bestiile rosii. Deci acele lichele, tradatorii de neam, si securistii, in al doilea rand, sa plateasca pentru crimele facute.

intr-o seara, pe cand eram in Ceamurlia de Jos, le-am spus camarazilor mei ca as vrea sa merg in comuna mea Sinoe, sa vad ce s-a mai intamplat pe acolo. Camarazii mi-au zis in dialect: Du-te anuda-ti taifa, (du-te strange-ti ceata). I-am salutat si am plecat. Pe la miezul noptii, pe cand ma apropiam de marginea comunei Sinoe, se auzea un latrat de caini de gandeai ca se lupta cu o suta de ursi, asa de tare se agitau si latrau la disperare. Mi-am dat seama ca e paza mare pentru prinderea haiducilor, dar eu trebuia sa intru in comuna cu orice risc. Am parasit drumul ce intra in comuna si m-am dus la dreapta, pana la o suvita de apa ce venea de pe camp si curgea printre case. Tiptil pe langa apa aceea, am intrat in comuna si am ajuns in curtea lui Ion Surdu. Prin fata portii lui trecea strada care ducea spre casa mea. Eu voiam sa traversez strada si sa merg mai departe de casa mea, care era sub observatia securitatii, si sa ajung la un prieten, la Mihai Rofana, care nu facea parte din organizatia noastra. Era intuneric bezna, de nu se vedea la un pas in fata, cu mainile tineam arma la piept si cu opincile bajbaiam drumul, incet si cu respiratia retinuta, asta era metoda mea cand intram prin comune.

Cand am ajuns la mijlocul drumului, tinand arma in fata mea, am izbit in ceva moale care s-a lasat in jos gemand incet. Auzind acel geamat m-am temut si in graba m-am retras de-a-ndoaselea, cu degetul pe tragaciul armei. Dar nu am mai auzit nimic. Daca tragea acela, trageam si eu instantaneu si probabil muream amandoi. Si tot retragandu-ma am ajuns la poarta lui Surdu Ion, am intrat in curte rasufland usurat ca am scapat de primejdie, m-am inchinat si am facut o rugaciune drept multumire. Am iesit la marginea comunei pe unde am intrat si mi-am zis ca daca n-am reusit in seara asta, voi reusi maine seara. De aici incepeau un lan de porumb si unul de floarea soarelui. Am intrat in lanul de floarea soarelui si am mers cam o ora, dupa care m-am culcat. Dimineata, cand m-am trezit, se facuse ziua bine si mi s-a parut ca aud glas de copii vorbind cu parintii lor, care erau in viile din apropiere.

Pe la orele douasprezece am mancat ceva si am baut putina apa din bidonas. Eram zgarcit cu apa pentru ca eram in toiul verii, caldura mare ca in stepele Dobrogeu si apa nicaieri, decat numai in comune. in caz ca nu voi reusi sa intru in vreun sat sa am macar atata apa cat sa-mi ud buzele.

Cerul era senin, cu un soare ce ardea parca mai tare decat altadata, cand deodata s-au adunat nori si a inceput a tuna si fulgera. Mi-am dat seama ca vine ploaia mare si repede am demontat arma, am facut-o in doua si am pus-o in rucsac. Deasupra am pus patura pe care o aveam cu mine si prosoapele, am rupt frunze de floarea soarelui pe care le tineam in mana deasupra capului ca un ploier si stam scut deasupra rucsacului. A inceput o ploaie torentiala, de parca ii dadea cu galeata; tuna si fulgera de credeai ca-i sfarsitul lumii. Era o rupere de nori, cum se zice pe la tara. Ploaia a durat o jumatate de ceas, a iesit din nou soarele, parca mai frumos ca mai inainte de ploaie. Frunzele de floarea soarelui pe care le pusesem pe cap m-au aparat bine, dar totusi de la genunchi in jos eram ud ca un ciuciulete. Cand s-a facut seara si oamenii de pe camp au plecat acasa, am luat-o incet prin porumburile de la marginea comunei, spre Sima Dimcica. Dar nu inainte de a-mi monta si controla arma. in caz ca dau peste vreo paza, voi trage un foc de arma ca sa se culce ori sa fuga si eu ma voi face nevazut. Cu degetul pe tragaciul armei, iarasi tiptil, cu opincile cautam terenul ca sa nu cad in vreo groapa. Am trecut prin vreo doua curti in care nimeni nu m-a simtit, pentru ca oamenii au venit obositi de la lucru, au cinat si s-au culcat. M-am apropiat de strada lui Dimcica pana am ajuns la gardul curtii lui.

Dupa metoda mea de precautie, am stat cateva minute de nici nu respiram, sa vad daca nu sunt urmarit de cineva, sau daca nu este pitita vreo paza prin apropiere. Dupa ce m-am asigurat ca nu-i nimenea, am sarit gardul si iata-ma in curtea lui Sima Dimcica. M-am apropiat de bucatarie, unde am mai stat si am avut atatea sedinte; mai incolo, la vreo zece pasi era casa propriu-zisa. Lumina era aprinsa, usa de la casa era larg deschisa, iar sotia lui Sima certa copilatii care nu voiau sa se culce. Zicea: Hai mancati si va culcati, ca vin aia cu masina neagra, si va ia si pe voi daca nu va culcati. M-am apropiat la cinci pasi de usa si nu stiam cum sa fac sa ma vada dar sa nu-i sperii. Cum nu puteam sa vorbesc tare, am facut sasait cu gura st…st… , dar nu m-a auzit. Am luat o pietricica si am aruncat-o usor, ea s-a intors catre mine si i-am zis: incoa (vino incoace). in timp ce venea spre mine, eu ma retrageam spre bucatarie, si cand m-am lipit de usa i-am zis: Hiu Coli Ciulacu (sunt Nicolae Ciolacu), unde este Dimcica? Chiar bine ca ai venit, imi spuse ea, ca te asteapta. Aici a fost securitatea noaptea la cativa insi sa‑i aresteze, dar ei au fugit pe camp prin lanuri si Sima le duce paine si apa. Eu acuma plec, dar spune-i lui Sima, sa ma astepte maine seara aici, ca vin din nou. Unde te duci acuma noaptea, imi spune ea, culca‑te aci in bucatarie, ori in faneata, in caz ca te inconjoara, poti sa fugi. Eu i-am spus ca nu ma culc nici in bucatarie, nici in faneata, pentru ca securitatea este impanzita peste tot in comuna. Ma duc pe camp, prin lanuri e mai sigur. Asteapta, zice ea, sa-ti aduc ceva de mancare. Ada-mi intai apa, i-am spus, ca n-am baut de mult si mi-e tare sete. Mi-a adus o cana mare de apa rece. Oh, Doamne, ce buna era si cum beam, de nu ma mai saturam. Apoi mi-a adus paine, branza si niste ardei prajiti si iarasi, Doamne, cu cata pofta am mancat, caci imi era o foame de lup.

Mi-am umplut bidonasul cu apa, am mai baut oleaca, i-am multumit pentru tot ce a facut pentru mine, am dat seara buna si am plecat. Am iesit tiptil din comuna si am intrat in lanurile de porumb, unde m-am culcat.

Boala vine repede si cand nu vrei

amantul era ud, din cauza acelei ploi torentiale cazute cu cateva ore in urma si era cam racoros, dar placut. Cum am pus capul jos, am adormit. Am dormit toata noaptea un somn adanc si odihnitor, dar din nefericire am racit si am facut o congestie pulmonara.

S-a facut ziua si a iesit un soare frumos, care m-a incalzit repede. Mi-am scos hainele care erau umede, le-am intors si le-am pus la soare la uscat. Mai taziu m-am imbracat, am scos din rucsac Sfanta Scriptura si am citit mai multi psalmi. Cand s-a lasat seara, mi-am luat rucsacul in spate si am luat-o din nou spre casa lui Sima Dimcica. El ma astepta, ne-am imbratisat si l-am intrebat ce s-a mai intamplat nou. Mi-a spus ca multi camarazi au scapat si sunt printre lanuri. Le-au facut securistii perchezitii amanuntita prin case si, daca nu i-au gasit pe ei, le-au batut pe sotiile lor, au batut-o si pe mama si abia apoi au plecat. Mai Nicolae, mai zise el, bine ai facut ca ai venit, sa vedem ce hotarare vom lua. Eu l-am intrebat unde pot sa-i gasesc pe camarazii fugiti. Mi-a spus ca sunt cam la un kilometru de aici, asa ca am luat-o catre deal si numaidecat i-am gasit. Toti erau stransi intr-o valcea si, vazandu-ma, s-au bucurat. I-am salutat si am dat mana cu ei.

Erau acolo Constantin Vlahbei, Tanase Vlahbei, Mitica Ghioca, Stere Manciu, Tima Pasota, Mircea Juruc, si Hristu Gache. Toti erau ingrijorati si necajiti ca i-a alungat securitatea, fugarindu-i ca pe animale. Au lasat acasa copii marunti si sotii, gospodarii pline cu animale si cu randuiala de facut. Ziceau: Daca vom lua calea haiduciei, ori calea pribegiei, praful si pulberea se va alege de familiile si gospodariile noastre. Eu am luat cuvantul si le-am zis: Camarazi, ca sa scapam de bestia rosie si pentru ca pana la urma nu se stie ce se va alege de noi, eu propun sa plecam spre Apus. Eu cunosc tinuturile Bulgariei, in Muntii Rodopi am rude si vom trece in Grecia, iar din Grecia vom vedea incotro vom apuca. Cat priveste familiile noastre, nu vor pieri, vor fi ajutate de rude, de prieteni si de insasi vointa proprie, iar noi daca vom scapa cu viata, ne vom intoarce acasa, cu voia lui Dumnezeu.

Cateva minute s-a asternut o tacere grea. La urma Vlahbei Constantin a zis: Eu nu plec din tara mea, ma duc acasa si voi vedea ce se intampla. Nu se stie, poate ma aresteaza, poate ca nu ma aresteaza. La fel au zis si ceilalti, numai Ghioca a spus: Eu vreau sa plecam spre Apus, sa scapam de bestia rosie, cum a zis Ciolacu, dar daca nimeni altcineva nu merge, atunci ma duc si eu acasa.

Am dat mana cu toti, ne-am imbratisat si ne-am despartit. Eu am ramas singur pe camp. in timp ce ei plecau impreuna spre comuna, eu de acolo de pe dealuri ma uitam in vale si admiram cum licareau luminile pe la casele oamenilor. Ma uitam cu jind la acel tablou si ravneam si eu la libertatea lor relativa. Numai eu eram urmarit ca un vrajmas, ca un raufacator, si asta pentru ca imi iubesc tara si neamul.

Am oftat din adancul inimii si am hotarat ca orice mi s-ar intampla, nu plec de aici pana nu voi lua legatura cu familia mea din comuna Sinoe. Mi-am controlat arma, am pus degetul pe tragaci si am luat-o pe marginea comunei. M-am dus la Mihai Bofana, pentru ca el nu facea parte din organizatia noastra, deci nu putea sa fie banuit drept gazda a haiducilor. Am batut la fereastra casei si el a iesit in curte. Am dat mana cu el si i-am zis: Mai Mihai, numai in seara asta vreau sa stau la tine, ca m-a prins noaptea pe drum, iar maine ma voi duce de aici. El a inceput sa tremure si sa se vaite de frica, si zicea: Fugi, fugi, du-te de la mine, vere, ca mi-e frica sa te primesc. Tu nu stii ce s-a intamplat la noi in sat cu securitatea. Daca am vazut cum tremura de frica si cum ii clantane dintii din gura, i-am zis: Nu te speria asa, vere, taci ca plec numaidecat. Am iesit in strada si ceva mai incolo era casa lui matusa‑mea, sora lui tata. Repede am intrat in curte si am batut la fereastra. A iesit uncchiul Stila, sotul matusii, buimacit cum era trezit din somn, cand m-a vazut s-a speriat si mai tare si a zis: Fugi nepoate, ca mi-e frica, e securitate multa prin comuna, fugi de la mine. Eu i-am zis: Unde sa fug, uite ca se face ziua, vrei sa ma vada cineva si sa ne prinda pe amandoi? Stau astazi aici si, cum se face seara, am sa plec.

De abia l-am putut potoli. in spatele casei avea un mic tarc de oi, de aceea i-am zis: Uite acolo o sa ma bag, iar diseara plec imediat. Bine, a zis el si s-a dus la culcare iar eu am mers in grajd si m-am culcat. Dimineata unchiul s-a dus la camp la prasit si matusa Sultana a venit la mine, i-am sarutat mana, iar ea a inceput sa-mi faca morala si sa se vaite: Vai, vai, maica, de ce nu va astamparati odata, ca uite a inceput sa va impuste. Eu i-am zis: Pai ce, matusa, noi nu ne astamparam? Partidul comunist nu se astampara, dupa ce ne-a luat cele mai bune vite, cai, vaci, oi, pe unii i-au deschiaburit, adica i-a jefuit, de le-a luat si cenusa din vatra. Acuma vor sa ne ia si pamantul si sa ne bage in colhoz ca in Rusia, sa ne faca robi. Decat sa fim robi, mai bine morti, ca e mai usoara moartea de suportat decat robia. Te rog, du-te si cheama pe maica-mea, ca vreau sa stau de vorba cu ea. Dar vezi sa nu te vada cineva ca intri in casa noastra.

Dupa cateva ore a venit si maica-mea, i-am sarutat mana si ea m-a cuprins de gat si plangand a zis: Tare mi-e frica, mama, sa nu te prinda. I-am zis: Lasa, mama, ca nu ma prinde, am grija eu sa nu cad in mainile lor. Mi-a aratat bratul, pana la umar era inca negru din cauza loviturilor cu patul de arma pe care le-a suferit de la securitate. Vazandu-mi rucsacul si arma rezemata de perete, mi-a mai spus: Esti partizan in toata puterea cuvantului. Dar eu i-am raspuns: Nu sunt partizan, sunt haiduc. Mama, va rog sa ingrijiti de copii, sa aveti grija sa mearga regulat la scoala. Mi-a adus de ale mancarii, iarasi m-a sarutat cu lacrimi de mama si m-a binecuvantat „Stamaria sti vioghi” (Sfanta Maria sa te vegheze). I-am sarutat mana si ne-am despartit. Catre seara mi-am umplut bidonasul cu apa, am sarutat mana matusii si le-am multumit ei si unchiului pentru gazduire, le-am cerut iertare pentru deranj si am plecat.

Pe la miezul noptii am ajuns la Ceamurlia de Jos si am intrat in ascunzatoarea noastra. Am aflat acolo pe camarazii mei, care asteptau sa le aduc vesti din Sinoe. Le-am povestit ca i-am gasit pe unii camarazi si pe gazdele noastre imprastiati prin lanuri, stransi intr-o valcea si cum le-am propus sa trecem in Bulgaria si prin Grecia sa ajungem in Apus. Si cum ei nu au primit propunerea , zicand ca se duc la casele lor si or vedea ce li se intampla. Am zis: Camarazi, aceeasi propunere v-o fac si voua, sa mergem spre Apus. Camarazii din Ceamurlia mi-au raspuns la fel, ca ei nu pleaca din tara, ca se vorbeste de razboi si poate ca se va schimba ceva in curand si la noi in tara. Am stat cateva zile cu ei si, tot discutand de una, de alta, intr-o zi am inceput sa expectorez sange si oarecum m-am alarmat, pentru ca eu nu eram obisnuit sa fiu bolnav.

intr-o seara m-am dus cu Nicolae Mataranga in comuna Baia, la Ion Ruja, care ne-a primit fara nici o problema. I-am spus care e situatia mea si l-am trimis dupa doctorul Cociu Hagi. Acesta a venit imediat si m-a consultat, m-a intrebat daca ma doare ceva si cat sange am expectorat. I-am spus ca doar cateva suvite de sange in sputa. El mi-a zis: Nu e nimic grav, ai putina temperatura, ai racit si iarasi ai putina congestie pulmonara.. Trebuie sa iei cateva antibiotice si te faci bine. Am multumit doctorului si lui Ion Ruja, am dat mana cu ei si am plecat la ascunzatoarea noastra. Am trimis vorba lui Stere Camburu si Gica Perifan din Constanta, care mi-au trimis antibiotice.

intr-o seara, m-am dus la Iancu Frangu, am batut la fereastra si m-a primit in casa. Nu stiu cine a aranjat, ca a doua zi pe la orele patru dupa masa au venit la mine doctorul Ciobanu cu Nicolae Mantu, un bun prieten de-al meu, dar care nu facea parte din organizatia noastra. Am dat mana cu ei si cu Nicolae. Mai tarziu, Mantu a dat mana cu mine si a plecat, iar doctorul a ramas cu mine sa-mi faca injectii. Dupa mai multe fiole pe care mi le-a injectat, trecuse de miezul noptii si doctorul se mira ca temperatura nu cedeaza. Dimineata, pe la orele sase, cu multa satisfactie mi-a zis: Domnule Ciolacu, temperatura v-a scazut complet la normal. Si-a strans trusa cu siringi, eu i-am multumit din toata inima si cu Doamne-ajuta am dat mana cu el si ne-am despartit. Gazda era nepoata de sora a sotiei mele. Cand s-a inserat, le‑am multumit gazdelor mele din toata inima si din tot sufletul, am dat mana cu ei si ne-am despartit, eu disparand in bezna intunericului.

Gogu Puiu in Cobadin

u toate ca Gogu Puiu a participat cu noi la sedintele ce le-am avut la Ceamurlia de Jos si la Lunca, nu mi-a spus ca avea o logodnica. Era o fata din comuna Kogalniceanu, sora de caritate, si cu care in putinele zile cat a stat in comuna s-au hotarat sa mearga in comuna Cobadin, ca sa se cunune religios. Gogu Puiu tinea foarte mult sa fie cununat religios, el fiind un foarte bun crestin. Dupa ce au ajuns in Cobadin, pe logodnica a instalat-o la o familie de romani, iar el s-a instalat la familia lui Ciungu Adam, care locuia aproape de gara. A luat legatura cu Gheorghe Filin, care era gazda principala din Cobadin si care tinea legatura cu cei din comuna.

Din organizatie faceau parte: Stila Timu, Ghita Constantin, Nicolae Conic, Gheorghe Grasu, Ciungu Adam, Stere Niculescu, Patrascu si alti cativa la care le-am uitat numele. La o sedinta restransa, Gogu Puiu, impreuna cu Gheorghe Filin si Ciungu Adam, s‑au sfatuit ca haiducii sa plece din Dobrogea, fiindca sunt urmariti pas cu pas de securitate. Gheorghe Filin avea o cunostinta in Muntii Ciceu, din Ardeal. Un prieten, inginer sef de ocol silvic, care era si el anticomunist, urma sa fie gazda noastra, a haiducilor. Acolo puteam lupta un timp impotriva bestiei comuniste, iar dincolo de muntii Ardealului, daca va fi cazul puteam sa trecem frontiera si sa plecam spre Apus.

in Cobadin, in seara de 17 spre 18 iulie 1949, Gogu Puiu, Gheorghe Filin si Adam Ciungu au tinut o sedinta impotriva comunismului, la care au luat parte peste 32 de persoane, curieri din diferite comune, pana in Adamclisi. Eu, care ii cunosteam firea lui Gogu Puiu, cred ca la aceasta sedinta a tinut una din cele mai inflacarate vorbiri, dupa obiceiul lui. El memora foarte usor cuvintele si vorbea curgator si frumos. Stila Timu, care lucra la restaurantul din centrul comunei, dar totodata facea parte din organizatia noastra de rezistenta impotriva comunismului, stia cam ce se intampla prin sat si ca Securitatea isi are informatorii ei, asa ca in toata Dobrogea.

Unul din codosii din comuna a aflat despre sedinta lui Gogu Puiu. in seara aceea, dupa ce s-a inserat bine, au sosit soldatii si securistii din Constanta in Cobadin, cate frunza si iarba. Stila era de serviciu la restaurant, a simtit miscarea si a trimis vorba curierilor, unde se tinea sedinta, sa fie foarte atenti ca in comuna a sosit multa securitate si armata.

Toate campurile si drumurile din comuna erau controlate de armata. La restaurant au venit 14 ofiteri securisti imbracati civil, pe care Stila Timu ii stia. Ei au comandat si au baut 54 halbe de bere.

Agentii de legatura veneau si plecau. Era sambata seara si, desi era multa lume in restaurant, Stila Timu era cu ochii in zece, sa nu-i scape nimic de la masa securistilor. Preotul Mihailescu din comuna Ciocarlia, care venea sa ia si el parte la sedinta si totodata sa faca si cununia religioasa a lui Gogu Puiu, apropiindu-se de comuna Cobadin, a fost somat de securisti. Acestia l-au perchezitionat si, gasind un pistol asupra lui, pe loc l-au arestat. Dus a fost si disparut pentru totdeauna, ca nici pana in ziua de astazi nu se stie nimic de parintele Mihailescu. Gheorghe Filin, care cunostea toate dosurile din comuna, i-a scos pe curieri unul cate unul si s-au facut nevazuti. Mai tarziu a fost arestat si Stila Timu de securitate si la fel a disparut si el pentru totdeauna. Securitatea era informata precis de catre codosi la ce casa este gazduit Gogu Puiu, dar cunoscandu-i firea, inima si indrazneala, n-au avut curaj sa-l atace si sa inceapa lupta noaptea.

Pentru ca Gogu Puiu s-ar fi aruncat in mijlocul securistilor si desigur si-ar fi vandut scump pielea, secerand orice ii iesea in cale. Asa ca au amanat operatiunile pana la ziua. L-au pazit toata noaptea ca pe un comandant de ostiri. Ba nici in zorii zilei n-au avut curaj sa inceapa lupta. S-a facut ziua de-a binelea, numai atunci au inceput sa faca pregatiri de atac. Cateva plutoane de securisti cu cele mai moderne automate de pe vremea aceea, in tragatori, in cerc, se apropiau de casa unde era Gogu Puiu. Gazda, sau altcineva l-a anuntat ca securitatea il inconjoara. Gogu Puiu repede a sarit din somn, se zice ca neavand timp sa se incalte la ambele picioare, si a iesit cu un picior incaltat si cu unul descult.

Securitatea a tras primele rafale in aer, ca sa-l intimideze, strigand: Preda-te Gogule, preda-te! si trageau de zor cu automatele intr-una ca sa-l demoralizeze. Dar Gogu Puiu, cu automatul in mana, n-a stat la tocmeala cu ei. Cu cea mai mare iuteala a iesit afara pe usa si, mergand drept spre securisti, a tras cu automatul in plin. Cum Gogu Puiu era spaima securistilor, cand l-au vazut acestia venind spre ei cu automatul, s-au ingrozit si s-au ascuns care pe unde au putut. Au revenit apoi tragand cu automatele in toate partile, dar nu direct spre Gogu pentru ca aveau ordin sa nu-l impuste, ci sa-l prinda viu.

Deci asteptau ca Gogu Puiu sa-si consume toata munitia, dupa care sa-l prinda viu. Gazda avea in curte o capita de fan, iar Gogu Puiu, ca sa-i induca in eroare pe securisti, sa scape din clestele lor si cumva sa se faca nevazut ca sa fuga, a dat foc capitei de fan. Au izbucnit flacari mistuitoare din fanul uscat. Apoi foc, fum, impuscaturi de automate, era o grozavie.

Locuitorii din comuna aveau momente de panica, era armata multa cu ordinul ca toata lumea sa stea in casa. Soldatii circulau pe strazi, supravegheau ca nimeni sa nu iasa din casa. Bietii oameni stateau cu frica mare, cu strangere de inima, ca nu stiau ce se petrece afara, e razboi sau lovitura de stat? Dar totusi din casa, din dosul perdelelor, tot au putut sa vada cum securistii luau de jos pe cei raniti de automatul lui Gogu Puiu si ii baga in jeepul securitatii. Lupta era inegala, securistii dispuneau de lazi enorme de munitii, iar Gogu Puiu numai cateva sute de cartuse. Securistii, cand au observat ca Gogu Puiu nu mai avea munitie, au inceput sa se apropie de el ca sa-l prinda viu. I-au zis: Preda-te Gogule, preda-te! Gogu Puiu avea cu el o grenada Kissel, dupa cum se stie foarte puternica, pentru orice even-tualitate. Cand a vazut ca securistii se apropie ca sa-l prinda viu, Gogu Puiu, cu glas tare a strigat la ei, asa cum avea obiceiul sa zica: Nu ma predau porcilor, nu ma predau anticristilor, hoardelor rosii! A strans grenada la piept, aceasta a facut explozie si pe loc l-a rupt in bucati. A cazut pentru neam, pentru Hristos, a devenit erou martir al neamului nostru romanesc.

La Gheorghe Filin, de asemenea s-au dus plutoane de soldati si securisti sa-l prinda. Au inconjurat casa ca sa-l aresteze, dar printr-o tactica a lui a scapat din clestele soldatilor si a fugit. N-a avut insa noroc sa scape de ei. Daca ar fi reusit sa ajunga pana la camp si sa intre in porumburi, nu-l mai vedea nimeni. Cand sa iasa din sat, soldatii care erau acolo s-au luat dupa el. Cand s-au apropiat sa-l insface, Gheorghe Filin s-a aplecat, a luat un pumn de tarana cu pietris si a aruncat deasupra lor. Soldatii, crezand ca sunt ceva explozibile, s-au culcat la pamant in timp ce Filin a fugit mai departe. Si din nou soldatii s-au luat dupa el si, cand sa puna mana pe el, a repetat figura cu tarana si pietris, iar soldatii din nou s-au culcat la pamant. De data asta s-au ridicat repede de jos, si-au dat seama de truc si ca el nu are nici o arma. Atunci un soldat l-a ajuns din urma, i-a dat un pat de arma in cap. Filin a cazut jos si soldatii care veneau din urma, care cum il ajungea, il lovea cu patul armei in cap si pe unde nimerea. Martora oculara, o femeie Chirata Fanos, a vazut grupul de soldati cum il bateau pe Filin. Era chiar in drumul ei spre darac, unde mergea cu un sac de lana si luase si pe nepotelul ei, Nicu Fanos. Bietul copil s-a speriat asa de tare, ca i-a zis: Bunico, uite cum il omoara pe nenea Gheorghe. Batrana Fanos, care imi era ruda, mi-a povestit ca nepotelul Nicu din sperietura aceea a facut niste ochi mari de nu mai putea sa-i inchida. Copilasul a ramas cu ochii zgaiti din spaima trasa si s-a dus cu el la o femeie, l-a descantat si abia dupa ce a dormit si-a revenit copilasul. Au venit ofiterii unde zacea Filin si le-au facut observatii soldatilor, ca de ce l-au omorat. Ei au spus ca banditul a vrut sa fuga. Au dat ordin soldatilor sa-l prinda de maini si de picioare si sa-l duca langa Gogu Puiu. Colonelul Campeanu, seful Securitatii, le-a dat ordin sa-i arunce pe morti intr-un camion. Soldatii stateau peste cadavrele mortilor si cu isprava asta au plecat.

Pe logodnica lui Gogu Puiu, se zice ca au imbracat-o in straie macedonesti si a plecat tiptil din comuna cum a putut, luand-o peste campuri, printre porumburi, pana a ajuns in comuna Viile. Dar cum toate drumurile erau impanzite cu securisti, au arestat-o si dus-o si pe ea la Securitate.

Coloana de securisti a ajuns la Constanta, la securitate, si s-a dat ordin soldatilor sa-i duca pe morti la morga. Un soldat repede s-a dus la un ofiter si a raportat ca un bandit se pare ca a miscat. Ofiterul s-a dus la comandant, a raportat cazul si in cateva minute cel viu a fost dus la spitalul securitatii. Li s-a pus in vedere doctorilor ca daca nu-l invie pe bandit, vor fi raspunzatori. Numaidecat doctorii s-au pus pe treaba. La usa au pus paza cu securisti. L-au tratat toata noaptea si dinspre ziua Gheoghe Filin a deschis ochii si a intrebat unde se afla. Aici dau cateva date din biografia lui Gheorghe Filin.

Gheorghe Filin nu era un orisicine, un oarecare, avea diploma de bacalaureat de la Liceul Roman din Bulgaria. Pe vremea aceea era o educatie destul de inalta. in 1940, cand s-a cedat Cadrilaterul, avea o mica ferma proprietate personala.

in ceea ce priveste viata lui in Constanta, era cunoscut de multe persoane din fosta protipendada a orasului. La spital, cand s-a trezit din letargia in care zacea, a deschis ochii si a intrebat: Unde sunt? Doctorul care veghea asupra lui, a zis: Domnule Filin, fii linistit ca ai cazut in maini bune si cu ajutorul lui Dumnezeu ai sa te faci bine. Tot de la spital, prin doctori, in taina si in secret, a putut sa ia legatura cu familia sa. Pentru ca in Cobadin se stia ca a fost vazut mort si a fost ridicat de soldati si aruncat in camion peste corpul lui Gogu Puiu, neinsufletit el insasi. Iar soldatii au stat deasupra cadavrelor pana la Constanta. Acum frate-sau Tascu Filin a primit veste de mare bucurie ca frate-sau Gheorghe mort a fost si a inviat, pierdut a fost si s-a gasit.

Gheorghe Filin a stat la spital pana s-a vindecat si, dupa ce l-au pus pe picioare, l-au dus din nou la securitate, la ancheta. I-au facut acte si l-au dus la tribunal, unde a primit o condamnare de nici mai mult, nici mai putin decat - munca silnica pe viata.

Nu puteam sa-l inteleg pe Gogu Puiu, de ce nu stia ce este frica de moarte, dar dupa ce a cazut eroic in lupta contra anticristilor, mi-am dat seama de ce nu avea teama catusi de putin de toata securitatea care‑l urmarea. Pentru ca el era pregatit in orice clipa, in orice moment, pentru moarte, pentru jertfa. Dovada a fost Saptamana Mare de Pasti 1949, cand in casa lui Costea Brandea l-a chemat pe parintele Popovici. Scopul chemarii parintelui Stere Popovici era ca si noi cu multa grija sa ne spovedim si sa ne impartasim. Asta a fost initiativa lui Gogu, sa fim oricand gata de moarte.

intr-una din intalnirile cu camarazii, stateam cu Iancu Ghiuvia intr-o camaruta si ne-am dat in vorba despre invierea mortilor, in care el nu credea. Si imi spunea ca asta nu se poate, nu-i adevarat, e numai o poveste. Eu sustineam ca exista inviere. Cum noi ne contraziceam, numai ce intra Gogu Puiu, venind din cealalta camera unde era ocupat sa curete cu benzina munitia primita de la inginerul Gicu Andrei. I-am zis: Auzi camarade Gogu, Iancu nu crede ca va fi invierea mortilor. Ba da, a zis Gogu, sufletele se duc la locul lor, isi au toate un rost. Toata credinta ortodoxa are la temelie numai si numai invierea mortilor. Orice teorie, fara invierea mortilor, pentru biserica ortodoxa nu are nici o valoare. Gogu Puiu era fiu de preot si avea de unde sa stie multe din ale Scripturii. El a spus odata, la o sedinta: N-au bestiile comuniste atatea gloante, cati suntem noi gata sa infruntam moartea. Prima data cand ne-am intalnit cu el si cu fratii Fudulea, la o sedinta, Gogu Puiu era cel mai entuziasmat si cel mai nerabdator. El spunea: Astept cu nerabdare sa ma infrunt cu bestiile rosii, sa le arat cum stie sa lupte un legionar; nu voi risipi nici un glonte in zadar, le voi trimite pe toate in plin si la tinta. Si chiar a fost asa, s-a avantat in mijlocul securistilor, tragand in plin si la tinta. Gogu Puiu, dupa ce a terminat toata munitia, a socotit ca viata lui in mainile securistilor este o paguba, iar moartea pentru el era un castig.

Jertfa lui Gogu Puiu a fost unica in felul ei, nu numai pentru neamul romanesc, dar in general, pentru crestinatate.

Mi-aduc aminte de cuvintele Capitanului: „Priviti-i drept in ochi pe toti tiranii vostri, indurati cu resemnare orice lovitura, suportati orice chin; jertfa noastra a tuturora va fi temelia de fier, de trupuri frante si de suflete chinuite, a biruintei… Cei ce vor cadea dintre noi vor avea nume si morminte de eroi, iar cei ce ne vor ucide, vor purta numele de tradatori si vor fi blestemati din neam in neam”.

Iancu Ghiuvia

a sfarsit de iulie 1949, nedespartitul grup de haiduci: Iancu Ghiuvia, Nicolae Hasoti, Iancu Beca, Iancu Cusu si Stere Hopa au tinut sedinte si au vorbit la diferite organizatii de rezistenta impotriva comunismului, in mai multe comune si sate, si asta o faceau inarmati si numai la miezul noptii. Si anume, in comuna Beidaud era gazda Nicolae Sutaru, in comuna Panduru era gazda Stere Grasu, cu Tararache Drosa, in comuna Ramnic - Vasile Caratas, la Colelia erau gazde fratii Vanghelicescu, in comuna Runcu era Petre Vasilescu, in comuna Cameno - Gherga Gheorghe. Mai erau comuna Sarighiol, cu gazda George Pulpa, comuna Dulgheru, cu gazda Nicolae Jipa, comuna Sarai cu gazda Petrica Topolianu, comuna Casimcea, cu gazda Stere Stercu, comuna Galbiori cu gazda Nitu Vasile. in comuna Galbiori li s-a intamplat nenorocirea cu bestiile rosii. in aceasta comuna, pe o strada mai la margine, locuia Nitu Vasile. Era bun gospodar si in acelasi timp si un bun nationalist. Ca toti nationalistii, ura si el comunismul si partidul. Pentru ca pe toate lichelele, pe toate secaturile si pe toti puturosii care umbalu toata ziua numai dupa ciordeala, partidul comunist i-a acaparat si i-a facut membri. Acestia erau socotiti „de origine sanatoasa”. Daca vreunul din acestia se ducea la camp, deviza lor era: ,,Acopera cu pamant, ca brigadierul nu te vede”. Din aceasta tagma de oameni si-a recrutat partidul reteaua de informatori si de codosi. Din doi, trei, care mergeau la lucru unul era codos al securitatii. La camp au ramas doi cu sapa, trei cu mapa. Toamna ramaneau hectare intregi de porumb, cartofi si altele neculese. in acelasi timp populatia era flamanda.

Iancu Ghiuvia facea parte dintr-o familie de buni gospodari. Erau sase frati, unii ocupandu-se cu munca campului, altii cu cresterea animalelor, iar unii negustoreau, vanzand animale prin targuri. Cel mai mic, Nicolae, a cazut pe front, luptand ca un erou. Iancu a fost sergent in armata romana. A luat parte la razboiul din Rasarit contra Rusiei. Stia bine limba germana si era folosit ca talmaci intre ofiterii romani si germani. Si fiindca am haiducit cu el, mi-a povestit ce mizerie a vazut prin Rusia. Curtile erau vraiste, fara garduri, peste tot numai si numai saracie. Metoda bolsevica era de a tine pe oameni flamanzi, astfel vor fi ascultatori. Rusii traiau intr-o stare foarte primitiva, jalnica. Daca mai stau comunistii mult pe la noi, starea aceea de mizerie se va intinde si aici, de aceea trebuie sa ne unim si sa-i dam afara cat mai repede pe acesti distrugatori.

Iancu Beca vine dintr-un neam mare, adica numeros, dar toti erau harnici, vrednici si buni gospodari. Doi unchi de ai lui, Mina Beca si Vanghele Beca, ca si un var, Tascu Beca, au facut multa inchisoare la Gherla, Aiud si la Canalul mortii din Dobrogea, pentru ca si el facea parte din organizatia Haiducii Dobrogei.

Iancu Beca a luat parte la alegerile din anul 1937, plasa Beibunar, judetul Durostor. A trecut prin prigoanele Calinescu, Antonescu si acum cunostea prigoana bolsevica. Era un legionar incercat si un bun luptator.

Lui Nicolae Hasoti nu-i cunosc biografia, dar din cele ce am auzit de la ceilalti camarazi face parte dintr-un neam de oameni pasnici, sociabili si tot asa de buni si vrednici gospodari.

Hapa Stere venea dintr-o familie veche, ai carei stramosi au fost renumiti crescatori de oi si cai in Muntii Rodopi, din sudul Bulgariei, Macedonia. Hapa Stere a luat parte la revolutia legionara din3 septembrie 1940, in orasul Constanta. Era si el un harnic gospodar si un bun luptator.

Iancu Cusu, pe langa ca era bun si harnic gospodar, era si un bun cataret, avea o voce minunata si un talent deosebit la cantecele armane si romanesti. Stia sute de cantece populare, de jale si de jocuri. Era mai mult decat renumit in lumea gramosteana. Toti il cunosteau de Iancu pasnopoicul - Iancu cantaretul. El era faimos in cantecele armanesti, cunostea foarte bine obiceiurile noastre la nunti etc. Nunta, ca si logodna la armanime, de la inceput pana la sfarsit, la fiecare moment se canta un anumit fel de cantec, de catre un grup de fete in frunte cu Iancu Cusu cantaretul, caci numai el le stia pe toate.

Iancu Cusu era var primar cu tatal meu, dar niciodata nu i-am zis nene, ori unchiule, pentru ca eram de aceeasi varsta si, fiind si inruditi, noi ne intelegeam foarte bine. Fiecare din acesti haiduci avea familie, gospodarie si cate doi sau trei copilasi dragi. Dar ura contra comunismului era asa de mare si de arzatoare, incat au uitat si neglijat propria lor familie si au pornit contra comunismului distrugator de credinta si de neam. Cum spunea Ion Mota, de pe frontul din Spania, in ravasele legionare, in 1936: Comunismul este ca acea fiara rosie din Apocalips, care se ridica pentru a izgoni pe Hristos din lume.

Iancu Ghiuvia si cu aceasta grupa de haiduci, renumiti gospodari, au pornit prin comunele si satele Dobrogei sa tina sedinte de rezistenta contra comunismului. Sa tina treaz moralul taranului ca sa nu-si vanda sufletul, sa nu se faca turnator, informator al securitatii. Cum spunea Ghiuvia, „codosul este cea mai decazuta fiinta umana ajunsa in mocirla animalelor”. Iar securitatea glasuia: ,,Iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori”. Codosul, dupa ce a primit argintii, securitatea se uita in urma lui cu dispret si cu scarba.

Iancu Ghiuvia, in timpul razboiului a vazut ce atrocitati si ce dezastru au savarsit bolsevicii in Rusia. Cand a vazut ca hoardele bolsevice s-au stabilit si la noi in tara, impreuna cu alti camarazi cu trecut de legionari si luptatori, au pornit sa lupte impotriva bolse-vismului cotropitor, ca sa salveze tara de la o grea distrugere si prapad, cum au facut comunistii in Rusia. La sedinte el spunea cetatenilor: Lozinca draga comunismului „Proletari din toate tarile, uniti-va” e o inselatorie. Aceasta in realitate inseamna ca prin lovituri de state, prin foc, prin sange si macel ei cauta sa intemeieze cea mai teribila dictatura proletara in lume, condusa de asa-zisii comisari ai poporului. astia nu sunt ai poporului, ci sunt inscaunati ei de ei la putere. Cea mai ingrozitoare dictatura din lume si din istorie, care nu stie de dreptate si de mila! Au saracit poporul rus si i-a bagat cu forta in colhozuri, au omorat milioane de oameni prin infometare ca n-au voit sa intre in colhoz, au impuscat mii de ofiteri polonezi si de alte nationalitati si i-au bagat in groapa, unii chiar de vii, si cu tractorul a tras peste ei pamant. Pentru comisarii poporului, viata unui chiabur, sau burjui, cum ii numeau ei, nu conta nici cat viata unei vrabii. Comunismul a introdus cea mai urata doctrina de dusmanie si ura intre oameni, asa zisa lupta de clasa, de a se uri frate cu frate, vecin cu vecin, rude cu rude. Ei nu cred in Dumnezeu, au daramat bisericile, au omorat preotii. Comunismul este impotriva statului bazat pe justitie, pentru ca statul comunist e un stat de teroare, care nu cunoaste justitia, dreptatea sociala si cea individuala. Ei, comisarii poporului sunt totul, ei sunt statul, puterea, stapani peste toate, iar oamenii sunt robi si daca zic ca nu le place ceva, dispar fara urme. Rusii mai batrani i-au povestit lui Iancu Ghiuvia, cum inainte de a veni comunismul, a avut fiecare familie proprietati, curti pline cu animale, pasari, casele pline cu toate bunatatile din produsele pamantului. Acuma curtile si casele erau goale, nimic, numai munca la colhoz. in fiecare zi fiecare om, de la 12 ani pana la adanci batranete, cu sapa la spinare in camioane, sau pe jos „pasol na” la prasit de porumb etc.

Dupa aceasta descriere a comunismului cu binefacerile lui, Iancu Ghiuvia incheia: Noi romanii nu trebuie sa ajungem ca rusii. Poporul nostru va fi mai intelept decat al rusilor si se va organiza in toata tara impotriva comunismului si, intr-o buna zi, toti se vor scula ca unul si vor alunga hoardele rosii peste hotare. Oamenilor care ascultau aceste cuvinte de indemn ale lui Iancu Ghiuvia le picau bine la inima, taman ca o alifie pusa pe rana.

Comuna Galbiori

n primavara anului 1949, echipa de haiduci a lui Ghiuvia venea noaptea dinspre comuna Casimcea spre Beidaud. in miez de noapte s-au intalnit cu o patrula de militieni si s-au somat reciproc, au ocupat pozitii si au deschis foc si unii, si altii. Haiducii au impuscat un militian si asta a starnit securitatea, de a pornit cu toata inversunarea sa-i prinda pe haiduci. Dar n-a reusit mare lucru.

La sfarsitul lui iulie 1949, haiducii s-au adunat in comuna Galbiori, la gazda Nitu Vasile si in aceasta comuna li s-a intamplat nenorocirea. Sunt mai multe versiuni, cum au cazut acesti camarazi. Unii spun ca un anume Toader, celalalt nume nu-l stiu, codos de felul lui, ar fi aflat unde sunt haiducii, s-a dus si i-a denuntat.

Cealalta versiune este ca gazda Nitu Vasile locuia pe o strada la marginea comunei pe unde nu prea trecea lume. Aici au stat haiducii cateva zile si de aici plecau seara pe la alte comune, pentru organizare. in ziua cand s-a intamplat nenorocirea, pe la orele noua sau zece dimineata, unul dintre camarazi, cum stia ca strada e pustie si fiind curios sa vada ce mai e prin sat, a crapat putin usa si a scos capul afara. Tocmai in acel moment trecea pe acolo o fata cam de 15-16 ani. Fata l‑a surprins si s-a dus repede acasa, de a spus tatalui ei ca la chiaburul Nitu Vasile a vazut un om suspect. Se vede ca tatal fetei era si el unul din codosii securitatii, ca indata s-a dus la postul de jandarmi care aveau ordin de la Securitatea din Constanta sa suspecteze orice miscare a partizanilor, cum ne numeau pe noi, haiducii. Securitatea a plecat imediat cu trei camioane de armata spre comuna Galbiori. Nitu era prin comuna si, cum a vazut ca e ceva miscare prin centru, a dat fuga repede spre casa unde erau camarazii si le-a zis: Fugiti, ca vin jandarmii! Camarazii au iesit iute si au luat-o pe camp catre padure. Au sosit jandarmii la casa lui Nitu Vasile si, vazand ca partizanii nu sunt acolo, au luat-o dupa ei. Era ziua in amiaza mare, campul gol ca-n palma si padurea cam departe. Nu aveau unde sa se mai ascunda sau sa opuna rezistenta. Au fost ajunsi din urma de jandarmi si de securisti, care i-au incercuit. Iancu Cusu a scos pistolul de la spate ca sa traga, dar a fost observat de un jandarm care i-a tras un glont in cap. Iancu Cusu s-a rostogolit la pamant cu pistolul in mana, pe ceilalti i-a arestat si i-a dus cu mort cu tot la Constanta. Au fost supusi la ancheta si la torturi grele, numai sufletele lor stiu prin ce schingiuiri si chinuri ingrozitoare au trecut.

Loturi de constanteni condamnati au trecut pe la Jilava si au stat in camera din fund. Era camera zero, camera condamnatilor la moarte. Acolo s-a vazut pe perete numele lor, intr-o zgarietura: Iancu Ghiuvia, Nicolae Hasoti, Iancu Beca si Hapa Stere, condamnati la moarte. Au ramas in urma lor sotii, copilasi dragi, gospodarii, dar lupta pentru cruce, pentru neam si pentru Hristos le-a fost mai draga ca orisice.

Un cantec legionar spune: „Cei ce-au cazut ucisi de gloantele dusmane, pasesc in rand cu cei ce au ramas”. Iar Ion Mota: „Propria lor cenusa este cea mai puternica dinamita”.

Dupa aceea a fost arestat Gheorghe Marin, gazda in comuna Dorobantu si ginerele lui Nitu Vasile din Galbiori. A fost arestat si Nitu Vasile si condamnat la 20 de ani munca silnica si 10 ani degradare civica pentru crima de uneltire contra securitatii interne. Dar din cauza celor suferite la anchete la Constanta si la inchisoarea de la Pitesti, a murit in cele mai cumplite chinuri. Fata lui Nitu Vasile, Areta, a fost arestata si condamnata la multi ani inchisoare, fiind intemnitata la inchisoarea Mislea, din Prahova. Fie ca jertfa acestor oameni nevinovati sa aduca in viitor ani mai buni pentru tara si pentru neamul romanesc.

Fratii Gima

a inceputul lui august 1949 ma gaseam la obisnuita noastra ascunzatoare din comuna Ceamurlia de Jos, la gazda Gheorghe Ploscaru, cu cei mai buni camarazi ai mei, fratii Gima Enache si Stere, Stere Ploscaru, care mi-e var primar, Nicolae Mataranga, Stere Misa, Vasile Papazica, Constantin Baitu. Aproape toata iarna ne-am adunat si ne-am adapostit in aceasta ascunzatoare, unde discutam intre noi si fiercare spunea cate ceva din trecutul lui. Stere Misa ne-a povestit de razboiul din Rasarit, ca unul care a luptat tot timpul pe front. Enache Gima, un om spatos si foarte puternic, ne-a povestit o intamplare de a lui pe cand era la regiment, unde se facea instructie la catarama. Cand erau zile de repaus, multi tineri se strangeau in curtea cazarmii si incepea lupta la tranta. Acolo era un soldat destul de voinic si, pe toti care veneau sa lupte cu el, ii trantea la pamant. Dintr-un regiment de 4000 de soldati, i-a biruit pe toti cati au incercat sa lupte cu el. Si stand in mijlocul cercului de soldati, batea in palme, zicand: Cine are curaj sa vina si sa lupte cu mine! Gima spunea ca se uita la el cu jind, dar si cu ambitie, si la un moment dat s-a dezbracat de haina si s-a dus langa el. Lupta a inceput; intr-adevar el era un luptator foarte bun, stia multe figuri cu care te punea jos la repezeala. Gima nu stia figuri de lupta, se baza numai pe putere si acela cauta sa-lprinda cu figurile lui ca sa-l puna jos. Gima, care dispunea de forta mai mare, nu i-a permis sa-si faca mestesugul, ci cand s-a repezit odata la el, l-a insfacat cu ambele maini, l-a ridicat in sus si l-a trantit la pamant. Tranteala care a luat-o nu l-a mai facut sa reia lupta, era clar ca Gima l-a invins. Multi din camarazii care l-au cunoscut s-au repezit la el, l-au saltat si l-au felicitat cu urale.

Mi-a venit si mie randul sa le povestesc ceva interesant din trecutul meu. Eu le-am povestit despre timpul petrecut la tabara legionara de la Carmen Silva, despre Capitan si comandantii legionari si de multe altele, despre care am scris in alta parte. Acum eram ingrijorati, ca noi stateam imobilizati din cauza bestiilor rosii, care umblau ca niste haite turbate sa ne aresteze. O parte din camarazii nostri au fost secerati si primeam mereu vesti rele, ca in toata tara se fac arestari si impuscari.

La atatea vesti rele, pe care le primeam zilnic, duceam si noi o viata de emotii si de ingrijorare. Poate ca intr-o zi vom fi si noi incercuiti si prinsi de hoardele rosii. La tara oamenii cred in destin si de aceea ei zic: „Asa i-au scris ursitoarele”, sau „ce e scris, in frunte este pus”. Eu insumi cred in destin si nu fara temei, ori de cate ori mi se-ntampla sa dau de bestiile rosii eram anuntat de o presimtire. De data asta, camarazii mei stateau jos, si desi plini de griji din cauza situatiei, totusi ei discutau linistiti. Dar eu aveam o neliniste, eram agitat si le-am spus camarazilor mei ca eu am o presimtire, ca se apropie un pericol. Eram in picioare, ma plimbam si ma uitam in sus spre marginea ascunzatorii. Daca ar fi sa fim inconjurati de armata bestiilor rosii, imi faceam socoteala pe unde am putea sa scapam, ca aveam doar o singura iesire. Cum grajdul cu ascunzatoarea era chiar langa un vecin, Nicolae Ploscaru, ma gandeam ca noi am putea face un tunel, numai de cativa metri pe sub zidul grajdului si am iesi chiar in curtea vecinului. Cand am vedea armata securitatii, noi ne-am retrage prin tunel in curtea lui Ploscaru si am lua pozitii de lupta. Si fiindca nelinistea sufleteasca ma tinea, intr-o seara le-am spus camarazilor mei ca eu ma duc pana in satul Lunca, la cumnatul Costea Brandea si la sora mea Chirata si dupa cateva zile ma intorc inapoi. I-am salutat pe camarazii mei cu T.L.C. si am plecat.

Aceasta nu era altceva decat presimtirea care ma facea sa plec de aici, ca vine fatalitatea pentru camarazii mei. Dar pe mine inca ma proteja destinul. Deocamdata, ca nici eu nu voi scapa din mana hoardelor rosii. Momentul pentru mine nu sosise inca. Si acum sa vedem de ce, pentru moment ma proteja destinul. in 1949-1950, gazdele din organizatia noastra, care au fost prinse, luau condamnari grele, dar nu la moarte. Iar oricine era prins si considerat de securitate ca partizan, fara discutie era condamnat la moarte. Si eu faceam parte din grupa celor opt haiduci urmariti, dar inca nu am fost prins. Probabil ca mai aveam de ispasit ceva pacate si destinul, dupa cum se vede, ma apara pentru moment, pana cand mi-o veni si mie timpul si randul. Fatalitatea sau moartea, norocul sau fericirea, si una, si alta sunt foarte zeloase si il urmaresc pe om, il ravnesc si cauta sa-l insuseasca. Dar si una si alta, in fata destinului, nu au nici o putere. toate la timpul lor. Domnul nostru Iisus Hristos, era Fiul celui Prea inalt si El avea un destin: „Suiti-va voi la praznicul acesta, eu nu ma sui, pentru ca vremea mea inca nu s-a implinit” (Ioan 7,8) si „Ei cautau sa-l prinda sinimeni nu a pus mana pe El, ca inca nu-i sosise ceasul”. (Ioan 7,30). „De aceea v-am zis, ca nimeni nu poate sa vina la Mine daca nu i-a fost dat de la Tatal Meu” (Ioan 6,65). Asadar, toate au timpul si sorocul lor. Cu aceasta framantare sufleteasca, am plecat.

Am mers in satul Lunca, dar nu la Costea Brandea, pentru ca devenise si el suspect, fiindca si la el s-au tinut sedinte si inarmarea haiducilor. De aceea m-am dus la Gheorghe Brandea, care nu era suspect, nu facuse politica niciodata. Era un om de o bunatate rara, m‑a primit si i-am zis: Cuscrule, voi sta cateva zile la tine, dupa aceea voi pleca. Mi-a zis: Poti sa stai si mai multe zile, poti sa fii linistit. Casa lui era stil vagon, ultimele incaperi erau grajdul si faneata. Deasupra grajdului avea un pod cu multa lumina, deci foarte bun de stat si de dormit. Avea scara care urca din faneata in pod. Faneata era goala, ca inca nu adunase fanul de la camp. Dimineata am coborat jos in faneata si a venit cuscra, am stat putin de vorba cu dansa, dupa aceea s-a dus sa anunte pe sora mea Chirata.

Mai tarziu a venit sora mea, de mi-a adus schimburi de haine si mancare. Sora mea venea des pe la mine si discutam in ce grea situatie am ajuns. Acasa am lasat copii mici, sotie si parinti batrani. Singura sursa de venit si de existenta eram eu, dar de acum nimenea. Am spus sorei mele ca deseara ori maine plec, ma duc la camarazii mei de la Ceamurlia de Jos. Sora m-a rugat sa nu plec, deoarece cumnata ei Maria a facut o promisiune si in fiecare an de Sfanta Maria, la 15 august, va aduce un „caniscu”, un ,,nimai” (corbani, jertfa). Se creste un berbecut si de 15 august se sacrifica, o parte se da pe la vecini si acasa se pune pe masa. Vin rude, vecini si prieteni sa ia parte la aceasta corbani. Dupa ce s-a umplut casa de musafiri, vine preotul si sfinteste aceasta jertfa pentru sanatatea si prosperitatea familiei. Frate, zice sora, cumnata te roaga sa mai stai cateva zile ca sa iai si tu parte la aceasta jertfa si dupa aceea te vei duce la camarazii tai. Pe sora mea, care a luat multa bataie de la securitate pentru mine, de unde i s-a tras si moartea, am ascultat-o si am ramas. Ziua urmatoare, sora a luat o papornita cu niste oua sa le duca la targul de la Baia, sa le vanda. Dar ca sa mergi la targul din Baia trebuie sa treci prin comuna Ceamurlia. Dimineata, multa lume se duce la targ, unii cu oua, altii cu gaini, cu carute si pe jos. Cand au ajunst la marginea comunei Ceamurlia de Jos, ce le-a fost dat sa vada, comuna era inconjurata de jur imprejur de armata bestiilor rosii din Constanta. Multi ofiteri dau lumea indarat si le spuneau la oameni sa se duca acasa si ca nu au voie sa se uite indarat. Sora mea era si ea acolo. Dimineata, gazda mi-a adus un ziar si, pe cand citeam, am auzit multe focuri de arme automate. Am ascultat atent, era clar ca de pe camp se auzeau acele focuri. Ma gandeam ca poate se fac razii prin porumburi de catre securitate si armata, ne cauta pe noi, adica pe banditi, cum ne spuneau noua bestiile rosii. Deodata apare sora mea Chirata si toata tremura de frica, s-a suit cateva trepte pe scara si eu i‑am luat-o inainte si am zis: Sora, ce vesti ai, ceva de bine? Frate, imi zice ea, nu-i bine de loc. Pe camarazii tai din Ceamurlia i-au impuscat. Cand am ajuns la Ceamurlia, sa merg la targ la Baia, era plin de armata si nu ne-au lasat sa mergem mai departe, comuna era inconjurata de armata si de securitate si am vazut un grup de soldati sau ofiteri, ce erau, nu stiu, care l-au saltat pe Nicolae Mataranga pe o patura si l-au pus in jeepul securitatii. Era impuscat si curgea sangele din el siroaie. Ne adunasem mai multi din cei care plecasem catre targ, dar ofiterii ne-au impins si ne-au spus sa ne intoarcem acasa si cine nu se executa, va fi arestat.

Mai tarziu m-am intalnit cu varul meu, Stere Ploscaru, care mi-a povestit amanuntit cum i-a prins securitatea pe fratii Gima. Ei aveau obiceiul sa mai plece din ascunzatoare si sa stea cateva zile la ei acasa, dupa aceea reveneau iarasi la ascunzatoare. Dar comuna era plina de informatori si de codosi, care au simtit ca noaptea sunt miscari si ca partizanii, cum ne ziceau ei, se duc pe la casele lor, si au anuntat securitatea din Constanta. in cel mai scurt timp au sosit unitati de armata, au inconjurat comuna, au blocat toate intrarile si iesirile din comuna si au asteptat sa se faca ziua, ca sa poata face perchezitii casa cu casa, metru cu metru, de nu mai aveai unde sa te ascunzi sau sa fugi de pericol.

Enache Gima, care era mai in varsta, avea sotie si doua fete mari, apoi in curte vite, gospodarie mare, se ducea din cand in cand acasa si mai punea cate ceva la punct. Stere Gima si cu Nicolae Mataranga, in acea noapte s-au dus la familia Stila Tahu, cumnatul lui Stere Gima. Dinspre ziua, Stila Tahu cu maica-sa si sora-sa s-au ingrozit cand au vazut atata armata in comuna si ca perchezitia se apropia de locul unde erau Stere Gima si Nicolae Mataranga. Ce puteau ei sa faca? O initiativa luata in pripa. Stila Tahu avea car cu boi; repede a umplut carul cu niste buruieni, ca si cum le-ar duce la camp sa la arunce, iar sub buruieni erau bagati Stere Gima si Nicolae Mataranga. Peste buruieni s-a suit Stila si cu biciul da in boi sa mearga, ca si cand el nu stia nimic. Carul a iesit din curte, s-a intalnit cu o patrula care nu i-a zis nimic, a trecut in alta strada, alta patrula, nici acestia n-au zis nimic. Treaba e buna, daca o fi tot asa. Au ajuns la marginea comunei, de acuma campul e deschis si porumbul nu e departe. Dar aici s-a schimbat macazul, patrula i-a lasat sa treaca doar cativa pasi si i-a somat: Stai! Dar cei de sub buruieni au zis lui Stila sa mearga inainte. Baiatul a dat bici boilor sa mearga. Patrula a tras mai multe focuri cu arme automate deasupra boilor. Baiatul daca a vazut pericolul, a strigat la boi, ohoo, ohoo si i-a oprit. Cei din car au sarit si au luat-o la fuga. Nicolae Mataranga avea pistol si a tras inspre patrula ca sa-i culce la pamant. Porumbul fiind aproape, daca apucau sa intre in lanuri, repede ajungeau la padure, care era aproape si nu-i mai prindea. Cand a tras Mataranga cu pistolul, intr-adevar, patrula s-a culcat la pamant, dar o bestie de securist a tras cu o arma ZB si l-a lovit in pulpa piciorului de i-a rupt osul. El s-a rostogolit jos la pamant si asa l-au prins. Tot in acel moment a fost arestat si Enache Gima. Pe fratii Gima i-a dus securitatea la Constanta, unde i-au pus la cazne si chinuri grele, ca sa spuna unde sunt fratii Fudulea. Au primit pedepse grele si au facut inchisoare la Jilava, Gherla, Aiud si Canal. Pe Nicolae Mataranga l-au dus la spitalul din Constanta. Destinul a fost mai bland cu el, a fost ingrijit de doctori si pazit de securisti pana i s-a vindecat piciorul. Dupa aceea a fost dus la securitate, unde a fost anchetat si apoi condamnat de Tribunalul militar din Constanta.

La padure

tere Ploscaru, Mihai Sicu, Costea Sicu si cu mine ne-am intalnit in casa lui Mihai Sicu si, fiindca securitatea cauta febril sa ne prinda, ne-am sfatuit ce e de facut. Ne-am hotarat sa mergem un timp la padure. intr-o noapte ne-am dus la padure si ne-am asezat intr-un desis de stejar. Ziua ne plimbam prin padure, seara mergeam la locul nostru. Eu aveam o arma; totusi mi-am facut si o bata. intr-o zi am plecat de unul singur prin padure si mai ales prin vai, cautam sa gasesc apa de baut, dar n-am gasit. Am iesit intr-o mica poienita cu multa iarba verde si mergand pe iarba, deodata mi s-au impleticit picioarele. Nu stiam in ce m-am impiedicat, dar cand m-am uitat injos vad un sarpe care s-a incolacit in jurul picioarelor. Cautand sa scape de mine, am sarit in sus, spaima ca de sarpe. El, daca s-a vazut liber, a luat-o la fuga prin iarba si eu dupa el, l-am ajuns si l-am omorat. Apoi l-am luat pe bata mea si l-am intins de-a curmezisul unei carari.

in stepele Dobrogei, apa este rara si la distante mari. Deci apa ne-o procuram tot din satul Lunca. Dar satele sunt supravegheate de informatori si codosi, care stau pititi noaptea si, cum vad pe cineva ca intra in sat, repede anunta securitatea ca au intrat in sat partizanii. intr‑o ora apare securitatea cu armata multa, inconjoara satul sau comuna si incepe perchezitia casa de casa. Asa i-au prins pe unii din camarazii mei si i-au impuscat. Deci, apa se procura din sat cu peripetii si mare risc. intr-o seara ne-am sfatuit, ce avem de facut ca iarna vine cu pasi repezi in Dobrogea, mai ales crivatul, si in padure nu putem sa stam. Speranta ramane tot la sate, sa mergem la rude, la prieteni si la gazde.

intr-o seara, am zis rugaciunea Tatal Nostru, ne-am imbratisat si ne-am despartit, fiecare am plecat pe cont propriu. Stere Ploscaru s-a intalnit cu Stere Misa si au ajuns prin baltile Brailei. Ceilalti nu stiu unde au apucat-o. Eu am coborat in satul Lunca, la gazda Gheorghe Brandea. Faneata era o incapere mare si goala. La un colt al fanetei, m‑am apucat cu cumnatul Costea si am sapat o ascunzatoare de doi pe doi si de un metru si jumatate adanca. Deasupra i-am pus podea si peste podea si peste toata suprafata fanetei am imprastiat pamantul scos dinauntru, l-am calcat bine, l-am netezit si peste toata suprafata fanetei am imprastiat un strat de paie, asa ca nu se mai cunostea unde este ascunzatoarea. La un colt al ascunzatoarei am lasat loc cat sa pot intra printr-o scarisoara. Gazda avea o iesle mobila pentru oite, am luat-o si am pus-o deasupra ascunzatoarei. Era o camuflare minunata, eu in pamant jos, iar deasupra mea ieslea oitelor. Jos in camaruta, pe partea stanga, am lasat din pamant ca o barna inalta de doua palme pentru pat. Peste barna de pamant am asternut paie, deasupra o patura si s-a facut pat de dormit. Am avut loc si de o masuta si pe ea am pus Sfanta Scriptura, pe care o purtam cu mine in rucsac. Deasupra masutei, in perete, am scobit cu cutitul si am facut o firida in care am pus o candela cu icoana Domnului nostru Iisus Hristos. Candela ardea marti seara spre miercuri si joi seara spre vineri. Iar duminica ardea candela si mai aprindeam si cate o lumanare. Ascunzatoarea mea semana cu o chilie. Stam mai mult sus in faneata, era multa lumina si puteam sa citesc Biblia, ziare si carti pe care mi le dadea gazda. Numai cand eram anuntat ca in sat se fac perchezitii, atunci coboram in chilie si deasupra mea ieslea cu inchipuitele oite ma pazea de blestematele bestii rosii, comuniste.

Pentru moment trebuia sa stau pe loc si sa nu mai merg sa activez pe teren, sau foarte rar, din cauza prigoanei. M-am apucat si am citit Sfanta Scriptura din scoarta in scoarta, iar la urma m-am oprit la Noul Testament, care este baza religiei crestine si a Bisericii noastre romane. Daca nu am mai putut sa merg pe teren, atunci a trebuit sa-mi fac un program de viata. Dimineata ieseam sus in faneata, imi faceam rugaciunile, citeam psalmi, faceam 12 matanii, gustam ceva si dupa aceea citeam ziare sau altceva si ma mai plimbam prin faneata. La ora pranzului imi faceam rugaciunile de peste zi, citeam psalmi, faceam iar 12 matanii, coboram jos in chilie, apoi ieseam iar sus in faneata, mai citeam din Biblie, pentru ca altceva mai bun de facut nu aveam. Mai spre seara, imi faceam rugaciunile de seara, citeam psalmi, faceam ultimele 12 matanii, coboram jos in chilie, inchinam patul cu semnul Sfintei Cruci si ma culcam. A doua zi dimineata ma sculam si o luam de la capat. Cautam sa duc o viata buna, dreapta cat de cat, daca se poate spune, de crestin. Iar putina hrana de care aveam nevoie mi-o aducea sora mea Chirata cu multa precautie. Prin luna martie 1950, pe la orele noua - zece dimineata aud in curtea gazdei vorba de oameni. Ma uit pe sub streasina si vad cinci oameni in civil ce veneau drept spre usa fanetei. Repede am coborat in chilie. Vine gazda Gheorghe Brandea, le deschide usa fanetei care era plina din toamna cu fan si paie. Numai intr-o parte era ieslea cu inchipuitele oite. Eram sigur ca ei ma cautau pe mine.. S-au uitat foarte atenti, au rotit ochii peste tot, dar n-au vazut nimic suspect, au zis: Tovarase, nu vrei sa ne vinzi niste fan? A, nu pot, tovarase, nu pot, am cai, am oite si asta este hrana lor, nu vand. Au plecat. Am stat un an de zile la Gheorghe Brandea. in luna septembrie 1950, m-am inteles cu cumnatul meu Costea Brandea sa schimbam locul si sa dispar de la aceasta ascun-zatoare. intr-o seara au venit la mine Gheorghe Brandea cu sotia si le‑am spus ca eu plec spre Bucuresti si ca le multumesc din tot sufletul pentru nepretuita lor gazduire ce mi-au facut si le-am cerut scuze pentru deranj. Ei mi-au spus: Nu-i nimic. Noi ne-am facut datoria, nu numai ca rubedenie, dar mai ales ca niste crestini ce suntem. Le-am spus ca plec spre Bucuresti numai ca sa-mi piarda urma.

Eu m-am dus la sora mea Chirata si cumnatul meu Costea Brandea. Spre norocul meu, faneata cumnatului era mare si goala, inca nu pusese nutret in ea. Am facut aceeasi ascunzatoare si cumnatul avea o iesle mobila, pe care am pus-o deasupra pe ascunzatoare si aranja-mentul din chilie ca si viata pe care am dus-o in ascunzatoarea de la Gheorghe Brandea, mai mult in post si rugaciune.

Comuna Dulgheru

ici vreau sa scriu despre camarazii nostri din comuna Dulgheru, cele ce stiu si cat stiu despre Nicolae Jipa, Dodica Baciu si Toma Vasile. in anul 1949, dupa ce au scapat din ghearele bestiilor rosii care s-au dus noaptea ca sa-i aresteze, au umblat toata vara pe unde au putut, prin niste padurici de maracinis si prin porumburi. Dar venea toamna si iarna si s-au gandit ce ar putea face in timpul iernii pana primavara? Ca dupa cum se tot auzea de conflictul anglo‑americanilor cu rusii, poate ca si tara noastra avea sa fie mantuita de comunism. Nu se stie cine a fabricat si a lansat aceste zvonuri, caci nu numai noi dobrogenii ne-am inselat, ci in toata tara, pe unde s-au dus lupte de partizanat, s-au inselat. Cei mai buni fii ai neamului romanesc au pierit prin padurile Vrancei din Moldova, in Muntii Fagarasului, in Muntii Banatului si in alte multe locuri, luptand contra comunismului inarmat si sustinut de Rusia sovietica.

Camarazii din Dulgheru aveau proprietati in izlaz si in viile din apropierea comunei, si s-au hotarat sa-si faca o ascunzatoare. intr-o noapte s-au dus la terenul de vii si au sapat in pamant ascunzatoarea, au acoperit-o cu o podea, au pus pamant deasupra, l-au calcat si nivelat bine si peste ascunzatoare au pus o gramada mare de vita de vie uscata. La un colt aveau o intrare, acoperita cu vita, asa ca nu se cunostea ca acolo este o ascunzatoare. Tot la cateva seri, venea din familiile lor careva si le aducea paine, apa etc. Mai veneau si ei din cand in cand pe acasa, dar codosii, coadele de topor, nu dormeau. Au pazit nopti intregi pana cand au observat ca se fac miscari in timpul noptii.

Sotia lui Dodica era tanara, energica, inteligenta si inimoasa. Noaptea, pe intuneric, tot aparea si disparea. Si codosii, care stateau pititi pe dupa garduri la panda, au simtit miscarea si au anuntat secu-ritatea ca sotia lui Dodica stie unde este sotul ei. A venit securitatea noaptea cu multa armata, a inconjurat comuna, a facut perchezitii si a arestat oameni. I-a batut sa spuna unde sunt banditii, dar toti spuneau ca nu stiu. Au arestat si pe sotia lui Dodica, au batut-o crunt ca sa spuna unde este Dodica. Ea n-a spus nimic. inconjurata de vreo cinci securisti, dadeau in ea ca intr-un caine. Au calcat-o si au lovit-o cu cizmele, pana cand au lasat-o in nesimtire. Atunci unul din securisti a udat-o cu apa si si-a revenit la viata. I-au zis: Hai, spune, unde este Dodica, ca te vom lasa in pace. Ea cu voce aproape stinsa le-a spus: Nu pot sa-mi tradez sotul. Atunci cu mai multa furie au inceput s-o loveasca cu cizmele, fara mila. Unul din calai, o bestie de ofiter, a luat facaletul de la ceaun si i l-a varat in gura cu sete, incat i-a rupt limba si l-a varat pana in plamani, zdrobindu-i-i. Sangele a inceput sa curga siroaie si si-a dat duhul in cele mai ingrozitoare chinuri si dureri. Pentru mine si cei care au cunoscut-o, sotia lui Dodica va ramane un model de eroina si martir al neamului romanesc.

Dupa informatiile primite de la codosii din comuna, inspre ziua au inconjurat viile de la izlaz. Bestiile rosii s-au asezat in pozitie de lupta, avand grija sa se camufleze in cazul unui contraatac. Au inceput sa traga mai multe focuri de arma spre a-i intimida si demoraliza. I-au somat sa se predea, altfel vor arunca ascunzatoarea in aer.

Nu stiu care le era logica, dar au luat hotararea foarte categorica de a nu se preda si prin lupta sa sparga lantul de securisti ce-i inconjoara. in felul acesta sau vor scapa si se vor face nevazuti sau, in caz nefericit, vor cadea luptand.

Dintr-odata au zbughit-o afara si cu o mare iuteala, poate data de disperarea momentului prin care treceau, s-au lungit in spatele gramezii de vie, ocupand pozitii de tragere. Au deschis focul asupra bestiilor rosii. A inceput o canonada de arme automate, dar haiducii nu aveau decat cateva sute de cartuse, deci nu puteau sta prea mult in acelasi loc. Au inceput sa traga rafale scurte si aproape una cu pamantul, se indreptau spre securisti. Bestiile rosii, daca au vazut ca situatia se ingroasa, le-au facut loc sa treaca printre ei, pentru ca aveau ordin sa-i prinda vii si nevatamati. Dar daca au vazut ca haiducii nu se predau, colonelul Doicaru a dat ordin sa traga in plin. Astfel i-au impuscat pe Dodica si pe Baciu. Jipa fiind mai in urma, a scapat nevatamat, dar l-au arestat si impreuna cu cei doi morti au fost dusi la Constanta. Singurul care nu era in momentul acela in ascunzatoare era Toma Vasile, plecat inca din toamna la Constanta, unde a gasit o gazda buna care l-a adapostit. Din cauza vigilentei iuzilor platiti de securitate, acei codosi si informatori au anuntat securitatea, care s-a dus la casa unde statea Toma si l-au somat sa se predea, ca nu ii vor face nimic. Dar el nu s-a speriat, si avand un pistol de brau, a inceput sa traga spre ei. Crezand ca sunt mai multi haiduci in casa, au cerut ajutoare si au umplut strazile din imprejurimi cu securisti. S-a blocat circulatia, ca si cand trebuiau sa cucereasca o reduta puternica. Securistii nu se puteau apropia de casa pentru ca Toma le raspundea cu focuri de arma. Totusi au reusit sa intre in casa si sa-l impuste. Desigur, i-au ridicat corpul neinsufletit, da nu si sufletul. Sotii Dodica au lasat in urma lor sapte copilasi intre doi si doisprezece ani. Ce s-o fi ales de ei, cum au supravietuit, nu stiu, pentru ca nu mult dupa aceea am fost arestat si eu.

Costea Brandia

upa ce m-am mutat la cumnatul Costea Brandea, in toamna lui 1950, in chilia mea din faneata, asteptam zi de zi ca doar voi primi si ceva vesti mai bune din lumea de afara. Nu aveam nimic de facut, doar citeam Biblia si cate un ziar ce-mi aducea cumnatul. Timpul trecea foarte greu si mereu imi puneam aceeasi intrebare: Oh, Doamne, pana cand? Acum eram in mlastina deznadejdii.

Cumnatul Costea avea un vecin, un romanas, Fanica Ferarul, ce tinea o bulgaroaica Stana. Ea si barbatul ei erau informatori. Stana aceasta zilnic venea pe la sora mea sa vada cine mai vine pe la casa lor. Se vedea pe ea cum se uita in toate partile, doar o sa vada ceva suspect. Sigur ca era pusa de securitate, dar sora mea se facea ca nu observa nimic. Pe la sfarsit de februarie 1951, era putin soare si zapada a inceput sa se topeasca. Cumnatul avea un caine mare in curte. intr-o zi pe la ora zece, aud cainele latrand la disperare; dau fuga sa ma uit pe sub streasina, cand colo parca am vazut pe satana: vreo sapte insi, toti in civil, veneau drept spre faneata. Repede am coborat in chilia mea. Cumnatul Costea a iesit din casa ca sa-i apere de caine, ca nu-i lasa sa inainteze. Au venit la usa fanetei si i-au zis lui Costea sa deschida usa. Cumnatul nu s-a opus, si-a dat seama ca sunt oamenii partidului, chiar a cunoscut pe unul din ei, Nicolae Tiaca, primarul din satul Gaugagia. Le-a deschis usa si au intrat toti. Faneata era arhiplina cu tot felul de nutret. Numai la usa era putin loc unde era ieslea, care ma acoperea pe mine. Cui putea sa-i dea in gand ce sub iesle, in pamant, este un om. S-au uitat si-au rotit ochii peste tot sa vada ceva suspect. Unul din politruci avea un baston de fier cu care a tot sondat, izbind si intepand in pamant, dar nimic suspect. Unul din ei, probabil seful lor, a zis: Tovarase Brandea, nu ne vinzi ceva fan? Nu pot, tovarasi, a raspuns Costea, am cai, cateva capre si cateva oite, nu pot, asta-i hrana lor. Au iesit si au plecat. Dupa putin timp, cumnatul si sora au venit la mine in chilie si tremurau ca varga, probabil ca codoasca de bulgaroaica a observat vreo miscare pe la noi. Ne-am sfatuit ca trebuie sa schimbam ascunzatoarea. L-am trimis pe cumnatul Costea la cetateanul Zica A. Zica, care facea si el parte din organizatia noastra, sa vina pe la mine. Catre seara Zica a venit la mine, ne-am salutat cu T.L.C. si ne-am imbratisat. I-am spus situatia si a doua seara, pe la miezul noptii, cand toata lumea dormea, poate numai codosii vegheau, cu cumnatul Costea am plecat la Zica. Sora mea, Chirata, m-a sarutat si m-a binecuvantat: Frate, „Stamaria sti viaghi” (Sfanta Marie sa te apere).

Ne-am dus la Zica, care ne astepta la poarta. Curtea lui era mare si tocmai in fundul curtii avea un grajd gol. M-am apucat eu si cu cumnatul si am facut acelasi sistem de ascunzatoare ca si la fratii Brandea. Intrarea era de 50 pe 50 de cm. I-am facut o usita de scandura pe care am prins-o cu balamale de podeaua ascunzatorii, care se inchidea ermetic, deasupra erau niste sarmulite de care am prins un brat de paie ca si pe restul ascunzatorii. Deci era camuflata perfect si am rasfirat paie peste tot grajdul. Si Zica avea o iesle nefolosita, caci luase parte la razboiul din Rasarit si, cand a venit acasa, nu a mai gasit oitele pe care le avusese la plecare. Am luat ieslea si am asezat-o deasupra ascunzatorii. Ieslea este binecuvatata de Domnul Iisus Hristos, caci El insusi s-a nascut in ieslea de la Bethleem. Ieslea m-a salvat de doua ori atunci cand au venit agentii securitatii si cand s-au uitat la iesle, parca au orbit, au facut stanga imprejur si au plecat. Zica avea ca vecin un bulgar, Vasile Cichelu, cunoscut ca informator al securitatii. in fata grajdului era un mic tarc in care alta data Zica tinea oitele, dar acum tinea o capra pentru lapte, ca avea trei copilasi. Cichelu a observat ca seara, cand Zica isi mulgea capra, vorbea cu cineva in soapta. A banuit ca cineva trebuie sa fie in grajd. intr-o seara, cand Zica isi mulgea capra si vorbea cu mine in soapta, eu eram in usa grajdului putin crapata si ma uitam tinta in curte, sa vad sa nu vina cineva. Cand vad pe Cichelu venind drept spre usa grajdului, fiind sigur ca ne prinde. Cu mare iuteala m-am repezit la usita care era deschisa sa ma var in ascunzatoare si am inchis usa peste mine. Cichelu a venit cu pasi grabiti si nici buna seara nu i-a mai dat lui Zica, de grabit ce era sa vada cu cine vorbeste. Repede a bagat capul in grajd, era sigur ca vede pe cineva si daca a vazut grajdul gol, a dat cu ochii de iesle si a facut stanga imprejur si a dat sa plece. Zica i-a zis: Mai stai, nea Vasile, sa mai vorbim. Dar ca toti codosii, cand sunt observati, ii mustra constinta, neavand astampar, a plecat.

Militianul

i aici la Zica, la fel ca si la celelalte ascunzatori, nu aveam altceva mai bun de facut decat sa citesc Biblia si cate un ziar. Credeam ca anul 1951 o sa fie mai bun, un an de destindere, dar n-a fost asa.

Eu ma gandeam ca daca ar fi sa plec pe teren, nu aveam nici o iconita care sa fie protectoarea mea. Dintr-o bucata de lemn de stejar, pe care am cioplit-o si am finisat-o, mi-am facut o cruce cam de zece centimetri lungime, ca sa o port in buzunar cand o sa plec undeva. Se apropia primavara, afara era cald si soare, iar eu stateam sus in grajd; era lumina si mai citeam cate ceva. in spatele gardului trecea un drum pe care satenii mergeau spre balta. Am facut o gaura cu cutitul in peretele grajdului ca sa ma pot uita cand si cand spre strada, sa vad cine mai trece. Sa urmaresc, in limita posibilitatilor, pe codosi si pe informatori. Spre curtea lui Zica ma uitam pe sub streasina si vedeam cine venea pe la el. Zica era plecat la munca campului impreuna cu familia. Curtea era mare si goala. Altadata aici se treiera cu caii, dar de cand au aparut batozele, nu se mai foloseau caii. intr-o dimineata, dupa ce mi-am facut rugaciunile diminetii, pe la orele noua sau zece, dupa obiceiul meu, m-am uitat pe sub streasina si ma uitam in curte si in zare. Dar ce imi este dat sa vad? in curte era un militian imbracat in haine albastre, chipiul albastru, cu cizme lustruite, venea drept spre grajd unde eram eu. Militianul era un om voinic si chipes, fata alba, rotunjoara, deci ingrijit.

Nu stiu de ce, daca m-am speriat, n-am fugit sa ma ascund cum era normal s-o fac. De frica imi ziceam ca poate vine, poate nu vine. A venit pana la tarc si a pus mana pe usa. Ma asteptam sa o deschida, dar n-a deschis-o. A facut stanga imprejur si a plecat. Eu am ramas buimacit, cu gura cascata. Bine ca am scapat, am avut emotii. Dupa cateva momente mi-am revenit si m-am apucat sa citesc intr-un ziar. A doua zi curtea goala. Zica la camp si iarasi apare acelasi militian ca ieri. Am inlemnit pe loc si mi-am zis ca ieri nu m-a prins, dar acum o sa ma prinda sigur. A venit pana la usa tarcului, a pus mana pe usa si iarasi a plecat. Eram buimacit si nu stiam ce sa mai cred, ce sa fie cu mine, de ce n-am fugit la adapost si ce sa fie cu militianul ca n-a venit sa controleze in grajd. A treia zi si in urmatoarele zile, eu imi res-pectam obiceiul de a ma uita in curtea lui Zica. Pe la orele noua sau zece, militianul venea si pleca, in timp ce eu nu ma puteam misca. Dupa ce pleca, imi reveneam si citeam Sfanta Scriptura ori vreun ziar. Asta s-a repetat pana la 14 ori 15 aprilie 1951 si dupa aceea nu a mai venit. Acum incercam sa numar si sa vad in cate zile a venit militianul si nu a cautat sa ma prinda. Dupa calculele mele, a iesit ca a venit cam 12 sau 13 zile.

Dupa ce m-au dus la inchisoarea de la Aiud, acolo am intrebat pe niste preoti batrani, cu multa teologie si filosofie, sa-mi explice de ce a venit militianul atatea zile si s-a dus fara sa ma aresteze. Ei mi-au spus: De frica, de groaza si de teroarea securitatii, care era la ordinea zilei, militianul ti se nazarea, era un fel de inchipuire si nicidecum o relitate.

Arestarea lui Nicolae Fudulea

n Saptamana Mare a Pastilor din anul 1949, noi, haiducii, ne-am inteles ca sa facem Pastile in familiile noastre si dupa Pasti sa ne intalnim si sa vedem ce hotarari vom lua. Dupa Pasti, eu m-am intalnit cu Gogu Puiu si cu Iancu Ghiuvia; fratii Fudulea nu s-au prezentat la intalnire. Mai tarziu, am aflat ca fratii Fudulea s-au intalnit cu Stere Grasu din Ceamurlia de Sus si cu Ion Cotan din comuna Caldere, au format un grup separat cu care au haiducit toata vara prin padurile Testemelului, Casimcea, Topologu si Paspunar. Pe acolo erau cateva carduri de oi cu ciobani armani de la care mai primeau si ceva alimente. Dar toamna ciobanii se retrageau in comune, asa ca baza de alimente era tot in sarcina fratelui mai mare, Gheorghe Fudulea, care nu era arestat. Era stabilita intre frati metoda de aprovizionare. in padure, intr-un desis, aveau o groapa mica, acoperita cu o lespede de piatra. Gheorghe venea la miezul noptii cu traista de paine, o punea in groapa aceea si o acoperea cu lespedea respectiva. Veneau haiducii, luau traista cu paine si puneau traista goala si asta se repeta tot la cateva zile. Din cand in cand, cam la o luna, se intalneau cu totii la un loc, ca sa mai afle ce mai este pe acasa.

Bestiile rosii, securitatea din Constanta, a venit in satul Testemel, la familiile lui Nicolae si Dumitru Fudulea, si le-a ridicat cu copilasi cu tot, numai cu hainele de pe ei si nimeni nu a stiut unde i-au dus. Aceasta ca sa-i poata prinde pe fratii Fudulea cu vreun viclesug. Toata vara, cu codosi, cu tot felul de ispite, nu au aflat nimic. Daca au vazut ca nici asa nu-i pot prinde, mai spre toamna le-au adus familiile acasa in satul Testemel, amarati, jerpeliti, cu hainele rupte pe ei de li se vedea pielea. Rudele si prietenii le-au adus haine, opincute si ceva de mancare la copilasi.

Familia Fudulea a fost una din cele mai harnice si instarite familii din sat. Prin munca lor cinstita aveau peste 260 de oi, cateva perechi de carute si pamant arabil pentru agricultura. Ori aceste animale nu se pot tine, daca nu muncesti si sa faci din noapte zi, pentru ca ziua nu le ajungea pentru cat aveau de lucru. Un proverb romanesc spune: Dumnezeu da, dar nu baga in traista, ori in ograda. Au fost nu numai oameni harnici, dar erau si binefacatori, daca le cerea cineva ajutor, nu iesea cu mana goala de la ei si acum au ajuns sa le planga lumea de mila.

Si echipa lui Fudulea, desi erau cautati de securitate cu febrilitate, nu incetau sa organizeze rezistenta impotriva comunismului prin satele Dobrogei. Se apropia iarna si haiducii se gandeau cum sa ierneze. Daca vor merge prin sate ca sa se ascunda vor fi cautati casa cu casa si ii vor prinde. Atunci Nicolae Fudulea, ca fiind cel mai mare si cu initiativa, le-a spus: Jos, la poalele muntelui, este o comuna mare de lipoveni, Slava Rusa. Eu am niste prieteni acolo. Ne vom duce noaptea la ei, ne vor da lopeti si tarnacoape si intr-un desis in padure, nu prea accesibil oamenilor, vom sapa o grota in pamant. Acolo vom depozita alimente pentru iarna: malai, cartofi, carne, branza si altele.

intr-o noapte, s-au dus in comuna Slava Rusa. Lipovenii au fost oameni de treaba, le-au dat unelte si alimente, miere de albine si paine. Acolo este patria teiului si toate casele au miere de albine. S-au suit la munte si au gasit un loc potrivit, au sapat in pamant si au facut o grota unde aveau loc si de dormit. Au facut rost de alimente si ceva vase de fiert, iar pentru fum au facut o gaura ca sa iasa fumul printre frunzele stufoase ale unui copac, de nu se cunostea de unde vine fumul. Iar cand se fierbea cate o ciorba, aceea o faceau numai noaptea. Din cand in cand, mai venea frate-sau Gheorghe si le mai aducea faina si ceva alimente, dar mai ales vesti. Coborau pe o scarisoara, iar deasupra intrarii au pus o tulpina de copac cu radacina cu tot, scoasa de cineva si parasita. Cand intrau in cabana, o apucau de radacini si o potriveau in asa fel deasupra intrarii de nu se cunostea ca acolo sunt oameni.

Un tanar cioban, pe nume Nechita Nazarie, din comuna Paspunar, pastea un card de oi prin locurile mai rare din padure. intr-o zi il duce soarta, ori destinul, cu oile chiar pe langa desisul cu cabana haiducilor si vede el tulpina aceea uscata, rasturnata si se duce sa se odihneasca pe ea pana cardul de oi trece o bucata de loc de pascut. Tulpina era asa de bine asezata, ca n-a banuit ca acolo sunt oameni dedesubt. Dupa ce a trecut cardul de oi mai departe, ciobanul s-a ridicat si a plecat. Dar haiducii erau ingrijorati daca nu cumva ciobanul a simtit ca acolo e cineva si astfel sa-i divulge. Repede au dat buturuga la o parte si au iesit afara si l-au prins pe cioban. Se gandeau chiar sa-l omoare si sa-l ingroape, asa vor fi siguri ca nu vor fi divulgati. Dar ciobanul si-a dat seama ca in momentul acela se judeca soarta lui. Viata lui era pe muchie de cutit. De fapt, tot omul are presimtiri cand se apropie o catastrofa de el. Ciobanul a izbucnit in plans si se ruga sa nu-l omoare, ca el nu-i va divulga, ci din contra le va fi de folos si le va aduce cate ceva de ce au nevoie, alimente si mai ales ziare. intr‑adevar, ciobanul le-a fost de folos, le-a adus alimente si o serie de lucruri marunte, cum ar fi sare, chibrite, piper, ziare si mai ales vesti. Totul mergea normal si linistit, nimic deosebit nu era, nici un pericol. A venit iarna si fratii Fudulea nu se mai puteau intalni asa de des cu fratele lor Gheorghe. A inceput crivatul, zapezile, dar totusi la cate douazeci de zile se intalneau toti trei nu numai pentru alimente, dar mai ales sa stie ce se mai intampla cu familiile lor si daca le mai persecuta securitatea. Odata, la o intalnire a lor, in timp ce Nicolae isi aranja ceva in traista pe care o lua Gheorghe, Dumitru a facut o mare greseala si i-a soptit lui frate-sau Gheorghe: Nene, noi suntem foarte bine ascunsi aici. Nimeni nu stie, numai un cioban din Paspunar. Din acel moment, le-a venit fatalitatea. Li s-a scris sentinta de moarte. Nicolae n-a auzit, n-a stiut nimic. Din acel moment treburile s-au complicat. Securitatea, cu experienta ei diabolica, avea un codos in Testemel care era putin neam cu Fudulea prin cuscrie. Acesta a fost trimis la Gheorghe Fudulea in vizita si printre altele a inceput sa compatimeasca pe unii care au fost arestati de securitate. Vai de copiii lor, de familiile lor, uite ce vremuri grele am ajuns, numai Bunul Dumnezeu stie ce are sa mai fie. Fratii tai, Nicolae si Dumitru, cei mai buni fii din sat, ce aveau ei cu partidul. astia, daca le casuna pe cineva, apoi poti sa fi cel mai bun din sat ca te urmaresc pana in panzele albe, dar bine ca au scapat din mainile lor, ca altfel le-ar fi putrezit oasele la inchisoare. Lasa ca se schimba odata si asta cu comunistii, ca lumea nu ii vrea. Toata lumea fuge de ei ca dracul de tamaie. Cuscre Gheorghe, suntem rude, suntem de-ai nostri. Eu nu va vreau raul, eu va vreau binele. Se aude ca securitatea o sa vina intr-o noapte in sat si o sa faca o descindere si perchezitie casa cu casa, ca astia sunt in stare sa faca orice. Baietii vostri, daca stiti ceva de ei, spune-le sa fuga, sa se departeze de aici. Gheorghe a tacut, nu a spus ca nu stie si nici ca le spune sa fuga. Gheorghe trebuia sa zica: A, cuscre, eu nu stiu nimic de ei, de cand au plecat n-ammai auzit nimic de ei. Cine stie pe unde or fi apucat, cine stie daca mai traiesc. Dar Gheorghe a tacut si securitatea a dedus ca, daca Gheorghe a tacut, el stie unde sunt fratii lui.

in noaptea de 9 martie, multa securitate si armata s-a dus in satul Testemel. Au impanzit satul si padurile din imprejurimi. Orice om era intalnit pe strada era arestat pe loc si intrebat: De unde vii si ce stii de fratii Fudulea ? Gheorghe Fudulea dormea linistit langa copiii sai. Dintr-o data usa a fost lovita cu cizmele de securisti si a sarit din balamale. L-au luat din pat, l-au legat si au inceput a-l bate cu patul armei in fata copiilor si a familiei. L-au dus in padure. Spune banditule, unde sunt fratii tai! Nu stiu nimic, puteti sa ma omorati ca nu stiu nimic de ei. Atunci iar batai, schingiuiri. Lasa banditule, ca ai sa spui tu tot. L-au legat cu mainile la spate si l-au atarnat de un copac. O durere ingrozitoare, cand simti cum iti ies oasele mainilor de la umar si il mai si loveau cu paturile armelor. Striga de durere si striga la ei: Dati-ma jos, ca va spun! Dar cand l-au coborat, el se indoia sa spuna. Hai spune, banditule! si daca l-au vazut ca zaboveste, si-au infipt mainile in el si sus pe craca. Striga ca din gura de sarpe: Nu ma spanzurati, ca acuma o sa va spun! si a izbucnit in plans si abia a putut sa rosteasca: Ciobanul din Paspunar stie despre ei. Si hoardele rosii, cum le spunea Gogu Puiu, au plecat imediat la Paspunar si cum au ajuns acolo, s-au impanzit peste tot si au dat ordin ca nimeni nu are voie sa miste. Au intrebat pana au aflat pe ciobanul Nichita Nazarie. L‑au legat si l-au dus in padure. I-au zis: Spune unde sunt fratii Fudulea, ca sa-ti usurezi pedeapsa. Ciobanul si-a dat seama ca orisice rezistenta e zadarnica si viata lui e pusa din nou la mezat. Si a pornit inaintea lor ca sa-i duca la ascunzatoarea haiducilor.

Haiducii in cabana faceau pe rand de paza cate unul. Aveau o vizeta si se uitau afara si vedeau orice miscare. Acum au vazut cu groaza ca ciobanul Nichita Nazarie venea spre cabana iar in spatele lui multa armata si securisti. Nicolae Fudulea a pus mana pe arma si a zis: Soarta noastra e pecetluita, dar voi pedepsi tradarea. A descarcat arma in pieptul ciobanului, care s-a rostogolit pe loc. Securistii au inconjurat cabana si printr-un siretlic au impins buturuga de la intrare si au inceput sa traga inauntru. Haiducii s-au retras in fundul cabanei si de acolo raspundeau cu foc de automate inspre afara. Bestiile, daca au vazut ca haiducii nu se predau, au aruncat o grenada drept in mijlocul cabanei. Grenada a cazut jos in cabana, dar Dumitru Fudulea, care facuse serviciul militar, stia ca grenada nu expodeaza dintr-o data, iute s-a repezit, a pus mana pe grenada si a aruncat-o afara. Dar bestiile rosii au aruncat alta grenada in cabana si cat ai clipi din ochi, Dumitru, din nou a aruncat-o afara, asa a continuat acest „joc” pentru un timp. Bestiile continuau sa arunce alte grenade inauntru si Dumitru la arunca afara. Lupta a durat patru ore si haiducii rezistau cu darzenie.

Dar nenorocirea a venit si una din grenade, pe care Dumitru a aruncat-o afara, s-a lovit de o craca a copacului care acoperea cabana si a cazut jos in cabana, a facut explozie. Lui Dumitru Fudulea i-a rupt burta si i-a sfartecat pieptul. Martorul ocular, care a fost de fata, Dumitru Gula, din comuna Ischibaba, mi-a spus: in timp ce colonelul Doicaru, seful Securitatii din Constanta, a preluat arma de la Nicolae Fudulea, l-a batut pe umar si i-a zis ,,Bravo, mai Fudulea, ai fost un viteaz”. Pe Dumitru Fudulea l-au luat repede si l-au pus intr-un jeep si au plecat cu el. Nu s-a stiu niciodata nimic mai mult despre el, daca o fi murit pe drum sau la securitatea din Babadag. Restul au fost arestati si dusi la inchisoarea Tataia din Constanta. Prin ce chinuri si schingiuiri au trecut ei la securitate, numai Dumnezeu stie. Cotan Ion, pus la tortura, a ramas socat pentru toata viata. De la inchisoarea din Constanta a fost dus la inchisoare din Aiud. Pe unde a trecut ca detinut, in timpul plimbarii, la fiecare douazeci de pasi, striga „Lupu mai”. El a fost condamnat la munca silnica pe viata. Nicolae Fudulea si Stere Grasu au fost condamnati la moarte. I-au pus in lanturi si i-au dus intr‑o celula pe amandoi, unde asteptau sa le vina sentinta de executare. Cat priveste pe ciobanul Nechita Nazarie, din comuna Paspunar, el nu i-a tradat pe haiduci. Marea greseala a fost a lui Dumitru Fudulea atunci cand i-a soptit fratelui sau Gheorghe, fara sa stie Nicolae, ca „noi suntem foarte bine ascunsi in cabana”.

Nicolae Fudulea evadeaza

mediat cum au ajuns cu Nicolae Fudulea, Stere Grasu si Cotan Ion la securitatea din Constanta i-au dus in fata Tribunalului militar, Curtea martiala, pentru judecata. S-a format un complet de urgenta, numai din colonei de securitate, i-a judecat fara public, cu usile inchise si cu ferestrele camuflate si i-au condanat la moarte. Am amintit mai inainte ca erau pusi in lanturi amandoi intr-o celula si asteptau sentinta de executare, care intarzia sa vina. Se culcau si se sculau cu lanturile la picioare si au prins jeg pe ei, care ii cam supara chiar si cand dormeau.

intr-o zi, Nicolae Fudulea a batut la usa celulei, a venit militianul, a deschis usa si a intrebat: Cine a batut? Eu. Cum te cheama? Nicolae Fudulea. Ce vrei banditule? Sa ma scoateti la raportul domnului comandant. A doua zi pe la orele zece a venit mili-tianul si i-a facut semn cu mana, vino incoace, banditule. I-a pus ochelari pe ochi, ca sa nu vada pe unde merge, l-a apucat de zeghe si il tragea dupa el cum trag oamenii vita. L-a dus la comandantul inchisorii care il intreba: Ce vrei Fudulea? El i-a spus: Suntem condamnati la moarte. Avem si noi o dorinta, daca se poate sa facem si noi o baie, ca de cand suntem in lanturi nu ne-am mai spalat. Comandantul, se vede treaba era in toane bune si i-a aprobat. A dat ordin sa fie scoase lanturile de la picioare si sa-i duca la baie.

I-au dus de au facut baie, iar dupa baie militianul i-a dus din nou in celula fara sa le puna lanturile la picioare. Nu se stie a cui a fost neglijenta ca nu le-au mai pus lanturile la picioare. Putea sa fie comandantul, sau poate altcineva. in mijlocul curtii temnitei sunt closetele cu mai multe despartituri. Acolo zilnic militianul sef de sectie scotea la program detinutii. in acea perioada se faceau reparatii la unele camere ale temnitei. Se inlocuiau unele grinzi mai vechi. La marginea closetului era lipita de perete o lada in care se aruncau deseurile de la reparatii. intr-o zi, cand au fost scosi detinutii la program, printre ei si Nicolae Fudulea cu Stere Grasu, fara lanturi la picioare. Cand sa intre Fudulea in closet, cu ochii lui de vultur a zarit in lada aceea de deseuri o bucata de metal. Cand militianul s-a uitat in alta parte, Fudulea repede a luat bucata de metal si a bagat-o sub zeghe. Militianul i-a dus in celula, i-a zavorat si a plecat pe la alte camere cu programul lui. Nicolae Fudulea, dupa ce s-a asigurat ca militianul nu mai e la usa lor, s-a uitat la Stere si i-a zis: Mai Stere, vrei sa evadam? Da, sigur ca vreau, dar cum, ca nu putem. Atunci Fudulea a scos bucata de metal de sub zeghe. Era o jumatate de scoaba cu care se prind cate doua grinzi laolalta. Scoaba asta s-a nimerit sa fie rupta chiar in doua. Fudulea i-a zis lui Stere: Cu bucata asta de fier noi vom evada din inchisoarea de la Constanta.

Nicolae Fudulea se gandea acum sa-si faca un plan de evadare si tinta lui era spre gratiile de la fereastra, sa scobeasca in perete pe langa ele si sa le traga afara una cate una. Dar cand? Ca militianul avea ordin sa treaca din moment in moment pe la celule, sa vada ce fac detinutii. Detinutii, de la ora cinci dimineata, cand suna desteptarea si pana seara la ora zece, cand suna stingerea, nu aveau voie sa stea lungiti, ori sa doarma, ori sa scrie ceva, nici chiar in palma, ori sa cante, sau sa vor-beasca tare si nici chiar sa se uite spre fereastra si alte nimicuri, care erau socotite ca infractiuni grave. Pentru aceste fapte detinutul primea doua sau trei zile de carcera, sau chiar sapte zile de izolare la zarca.

Fudulea totusi avea un plan ingenios. La orele 12 se dadea masa detinutilor. Militianul, seful sectiei, cu doi hoti detinuti de drept comun, venea cu un hardau sa imparta mancarea detinutilor, camera dupa camera, si era asa de ocupat cu treaba asta ca nu se mai preocupa de alte persoane. De multe ori impartitul mesei dura mai mult de o ora si in timpul acela nimeni nu statea la vizeta usii. Acesta era timpul de care profita Fudulea ca sa lucreze la fereastra si lucra cu zel si cu sete pentru evadare, iar Stere statea cu urechea la usa sa auda daca cineva se apropia de usa lor. Cu scoaba aceea cu cioc ascutit si puternic, racaia la perete sub gratii sa ajunga la cele trei vergele care erau bagate in perete. A dat de prima vergea, dar au observat ca s-a terminat masa si Fudulea s-a oprit din lucru. Dar s-a ivit o alta problema, acolo unde a racait s-a facut ca un santulet. Din sapunasul ce fiecare detinut il avea pentru spalat pe maini si pe fata, cu putina saliva si cu praful de la racaiala au facut o pasta cu care a astupat santuletul, incat nu se cunostea nimic. La toate controalele de la vizeta militianul ii vedea ca stau reglementar la marginea patului. Au continuat si in timpul mesei de seara si a doua zi la masa de la orele 12, apoi la masa de seara, pana au reusit sa miste cele trei vergele. La fiecare intrerupere de lucru, cu pasta sapunasului, care avea culoarea peretelui, astupau santul ramas. Cele trei vergele erau dezgropate, dar vergeaua de la mijloc nu lasa sa se poata misca gratia. in sfarsit, a terminat si cu vergeaua de la mijloc; acum urma sa incerce cat loc se va face pe sub gratii ca sa poata iesisi evada. Au constatat ca ar putea iesi pe sub gratie, dar numai in camasa si indispensabili.

Au impins vergelele la locul lor si au astupat santuletele cu pasta lor speciala si s-au asezat fiecare la locul lui, stand reglementar. Stateau linistiti pe marginea patului, e un fel de a zice, caci de acum incepuse marea framantare. Cum sa evadeze, care e timpul cel mai potrivit pentru evadare. Eu, ca unul care am stat de mai multe ori in inchisoarea militara Tataia din Constanta si cunosc pozitia celulei unde au stat camarazii mei dragi, Nicolae Fudulea si Stere Grasu, voi incerca sa descriu evadarea lor. E o evadare mai interesanta decat in filme. A fost ceva de necrezut, dar totusi au evadat.

inchisoarea Tataia, de jur imprejur are o centura de zid si dimensiunile le dau cu aproximatie. Le dau numai dupa cum am putut sa le apreciez cu privirea ochilor, deci in mod probabil. Centura era inalta cam de doi metri - doi metri si jumatate, iar grosimea zidului de vreo 70 de centimetri, pana la unmetru. Deasupra zidului sunt gherete, unde stau soldatii de paza. Distanta intre gherete - probabil 50 metri.

Paza de pe ziduri se face de soldatii de la M.A.I. (Ministerul Afacerilor Interne). Soldatii de pe zid, cu arma in mana tot timpul, se plimba de la o ghereta la alta. in coridor sunt depozitate lemnele de foc pentru incalzirea pe timpul iernii. Acestea erau stivuite in metri chiar pe langa zid. Se vor sui pe lemne si apoi cu mainile se vor catara pe zid pana vor reusi sa ajunga pe coama lui, de acolo cu oarecare risc si dibacie vor sari drept in strada. Astfel vor fi liberi din nou.Dar destinul nu-i cum vrea omul, ci cum vrea Domnul. Planul de evadare era facut, acum trebuia timpul potrivit sa-l puna in aplicare. De la fereastra lor si pana la poarta principala, unde era corpul gardienilor, distanta era de aproximativ 50 - 60 de metri. Aici, la aceasta poarta, era o camera unde e rastelul de arme si in fiecare zi, la orele sase dupa masa, vin soldatii de la unitate si fac schimbul cu cei care coboara de pe zidul de paza. Cand soldatii se intalnesc in aceasta camera, nu se grabesc prea tare, ca „doar nu vin turcii”. Pana mai dau mana unul cu altul, pana fumeaza o tigara, fiindca in post nu au voie, nu se grabesc, caci oricum detinutii au gratii de fier, nu au cum sa evadeze. in momentul cand soldatii erau la poarta principala, unde se schimba garda, Nicolae Fudulea si cu Stere Grasu, cu multa atentie si iuteala s-au desbracat de haina si de pantaloni, de au ramas numai in camasa si indispensabili. Repede s-au varat pe sub gratii si au sarit in coridor. Stere a iesit intai si Fudulea dupa el. Stere s-a urcat pe lemne si de acolo s-a catarat si a iesit sus pe zid. Fudulea, care era foarte iute de miscari, i-a facut semn sa sara in strada. Acum era pe lemne si urma sa urce pe zid, sa-l urmeze pe Stere. Dar cum se face cand vine ghinionul si nenorocirea, Stere a sarit gresit si si-a rupt fluierul piciorului drept in doua. Din cauza durerii insuportabile racnea si tipa in plina strada cat il tinea gura. Nicolae Fudulea desi taran simplu, avea un discernamant si o inteligenta sclipitoare. Imediat si-a dat seama ca Stere Grasu si-a fracturat piciorul si ca totul e pierdut. Eu spun ca de mi-ar fi dat mie cineva un sac de aur, nu as fi putut sa iau o asemena initiativa ca a lui. Este nu numai de admirat, dar este si imposibil a te gandi la o aseme-nea hotarare. Aici nu avea cand sa se gandeasca, totul mergea fulger. in timp ce soldatii isi mai schimbau unele obiecte si mai trageau dintr‑o tigara, ori mai spuneau cate un banc, Fudulea a luat o scurtatura de lemn din gramada si ca o vijelie, ca o furtuna, s-a repezit la poarta principala unde soldatii erau in buna dispozitie. Cu o iuteala uimitoare si cu un curaj fara seaman a aparut in mijlocul soldatilor si cu mult sange rece a strigat: Puneti mana pe ei, mama lor de bolsevici! Soldatii au crezut ca s-a intamplat vreo evadare in masa, nu stiau cum sa fuga mai repede, asa au fost de socati. Unii n-au avut timp sa-si ia bonetele, altii vestoanele, in timp ce unii s-au ascuns dupa usa. Un soldat a iesit in curte si a fugit ca din pusca, s-a dus drept la birouri unde erau vreo zece functionari si ingrozit a strigat: Fugiti, ca vin detinutii cu scurtaturile de lemn in mana! S-a produs si aici panica mare. Nicolae, cand a vazut ca toti s-au imprastiat si nu a mai ramas nimeni in camera, a aruncat scurtatura din mana si a iesit pe poarta principala in strada. A dat coltul si fugi pe strazile Constantei, spre libertate si haiducie.

Stere Grasu, cu piciorul rupt, se tavalea de pe o parte pe alta si tipa ingrozitor de durere, cum nu se putea inchipui, ca in ghiarele mortii. Nu se stie ce s-a intamplat cu el. in nici un caz, e sigur ca nu l‑au tratat, poate ca l-au mai chinuit, de necaz ca era sa-i reuseasca evadarea din inchisoare. Probabil numai dupa aceea l-au executat.

Drumul spre haiducie

olonelul Doicaru, seful securitatii, s-a sfatuit cu subalternii lui incotro ar fi putut sa fuga partizanul, banditul. Lupul cand e haituit, incotro fuge? Desigur, spre padure. Sigur si banditul tot spre padure a fugit. S-a format o potera imensa cu armata si cu securisti si au luat-o in lung si lat spre Nord, spre Babadag. Dar judecata lui Fudulea trebuia din nou sa straluceasca, sa sclipeasca. El n-a luat-o spre nord, spre padurile Babadagului, asa cum era normal s-o faca. Haiducul isi are tactica si stratagema lui. N-a luat-o spre nord, spre padure, ci a luat-o spre sud, spre campie. A dus in eroare securitatea, puteau sa-l caute mult si bine, pana i-ar fi luat ameteala!

Dar problema era destul de grea pentru Fudulea, cum sa strabata strazile pana la marginea orasului Constanta. Fiind un oras balnear, cu lume multa venita din toata tara, trebuia sa treaca prin zeci si zeci de palcuri de oameni. Iar el numai in camasa si gol ca un pistol, noroc ca din nou i s-a nazarit o idee: sa simuleze ca este beat. Dar si pentru asta ii trebuia multa finete si multa istetime. El trebuia sa se transforme dintr-un bun pastor intr-un bun artist si iata-l beat turta, mergand pe trei carari. Mergea stramb, impiedicat, si sughita mai bine decat un betiv adevarat. Unii oameni il compatimeau, altii il dispretuiau si ziceau: Uite, in ce hal a ajuns, un alcoolic, un derbedeu care si-a pierdut si hainele. Nicolae Fudulea, daca auzea ce ziceau oamenii, se bataia mai departe spre liman. A dat Dumnezeu si s-a vazut la camp si inca putin si a ajuns la porumburile dupa care tanjea, precum cerbul tanjeste dupa izvoare cu ape reci. Porumburile erau pentru el ca niste paduri care il odihneau si-l faceau nevazut de ochii fiarei rosii, anticristul. A stat jos si s-a odihnit pana spre seara. Pentru Fudulea noaptea era vremea cea mai placuta. Nimeni nu-l vedea de unde vine si unde se duce. Noaptea pentru el este binecuvantare, ca il ascunde si il face nevazut de ochii tiranilor. Si-a facut rugaciunea si a plecat spre Cobadin, spre vestul Dobrogei, sa se departeze cat mai mult de Constanta, oras care e condus de puterile intunericului. Dar pana la Cobadin prin cate vai, prin cate hatisuri si peripetii trebuie sa treaca! A mers toata noaptea si mai spre ziua a intrat intr-un boschet de maracinis. A stat toata ziua fara paine, dar mai ales fara apa in acea arsita a soarelui, numita Africa Dobrogei. Cand s-a inserat, si-a facut rugaciunea si a plecat la drum. Cum a ajuns la primul sat, s-a oprit la marginea lui si a cautat ceva cu care sa se poata apara. A dat peste un furcoi cu coarnele de fier, acesta fiind prima arma cu care s-a inarmat. Tot la marginea satului, mai incolo a observat o usa deschisa, iar in casa ardea o lampa cu petrol. Repede s-a dus pana in fata usii, asa, cu furca in maini, si a vazut o pereche de tineri, sot si sotie. Le-a dat buna seara si le-a zis: Fratii mei, sa nu va temeti de mine, ca nu sunt om rau, sunt om bun, dar vedeti in ce hal am ajuns. Aceasta e o dovada ca sunt om bun, sunt prigonit de cei fara Dumnezeu, care vor sa ne distruga tara si neamul nostru romanesc. Va rog, cu bunavointa dumneavoastra, dati-mi putina apa ca nu am baut de doua zile si mi s-a uscat limba. Tinerii aceia i-au dat un bidonas cu apa, o paine si ceva de ale gurii. Toate erau puse intr-o traista si i-au zis: Poftim nene si Dumnezeu sa te ajute. Nicolae Fudulea a primit traista si le-a zis: Fratii mei, va multumesc din toata inima pentru aceste daruri nepretuite. Si acum, va rog, daca sunteti buni romani si mai ales buni crestini, dupa aceasta se va cunoaste, nu ati vazut si nu ati auzit nimic. Tacere. Dumnezeu sa va binecuvanteze. Si-a facut cruce si a plecat sa se departeze cat mai mult de locul acela unde a fost vazut de cineva. Dar a fost liniste in urma lui. Se vede ca tinerii aceia au fost buni romani si au stiut sa taca.

A tot mers spre vest, pana a dat de o padure. Padurea era sfanta, era patria lui. A intrat intr-un desis si frant de oboseala, de zbucium si de somn, s-a asezat jos si a baut apa, ca-i ardea sufletul ca o vapaie de sete, a mancat putina paine si s-a culcat. A dormit iepureste, numai cateva ore, si dupa aceasta odihna binecuvantata s-a sculat, si-a facut rugaciunea, sfanta cruce si din nou la drum printre copaci, spre vest. Dupa ce a trecut prin hatisuri, vai si obstacole, intr-o noapte a ajuns in comuna Cobadin.

Dumitru Gula din Ischibaba, judetul Tulcea, o gazda secreta si un mare admirator al lui Nicolae Fudulea, de la care am toate aceste date, nu mi-a dat numele gazdei lui Fudulea din Cobadin si nici cate zile a stat acolo. Poate vreo douazeci de zile. Pe atunci se lucra la Medgidia, la Canal, pe un perimetru de mai multi kilometri. Lucrau vreo saizeci de mii de detinuti politici pusi la munci faraonice spre a‑i distruge, fiindca acestia erau elita Romaniei si tinta comunismului era sa distruga tara. Gazda lui Fudulea s-a dus la Medgidia ca sa sondeze terenul, pe unde ar putea sa treaca Fudulea Canalul. Era multa forfoteala de detinuti, de civili, de masini, camioane de tot felul si paza nu era asa de vigilenta in acea lume imensa, care se misca intr-una. Siruri de camioane si de carute incarcate cu pamant, in plus era un du‑te vino de oameni. Gazda lui Fudulea s-a dus acasa si la cateva zile a umplut caruta cu fan si l-a pus pe Fudulea lungit sub fan, facandu-i putin loc pentru aerisire. S-au rugat si au plecat cu peripetii si cu mult risc, ziua-n amiaza mare, ca noaptea ar fi fost mai suspect. Cand au ajuns la Medgidia, in acel furnicar de lume treceau siruri de carute cu pamant, printre care s-a varat si caruta in care era Nicolae Fudulea. Se zice ca riscul de multe ori este binecuvantat. Si gazda lui Fudulea, printre acele carute cu pamant, fluiera si cu biciusca in mana indemna caii sa mearga. Au trecut cu bine si cu multe emotii de canal. La cativa kilometri de drum au dat de lanuri cu porumb. Nu stiu precis daca era sfarsit de august sau inceput de septembrie, dar porumburile erau mai inalte ca omul. A intrat cu caruta pe un drum si s-a infundat intr-un lan de porumb, pe o linie unde nu se vedea tipenie de om. Aici s-au imbratisat si s-au sarutat ca doi frati. Fudulea a zis: N-am cum si nici nu stiu cum sa-ti multumesc. Ti-ai riscat viata pentru mine, frate. Ce pot eu sa fac? S-a uitat si a zis: Doamne, ajuta-ne si ne apara de cei fara Dumnezeu, apoi s-au imbratisat din nou. Au plans si s-au despartit. Gazda lui Fudulea a plecat spre casa, iar Fudulea spre padurile Babadagului. A avut grija gazda lui de i-a pus apa si alimente in traista, furca lui sa se apere, daca nu de oameni, macar de vreun caine. A mers cateva nopti la rand, pana cand a dat de padurile Babadagului, patria lui, unde si frunza il cunoaste, il apara si il ascunde de dusmanii lui, locul unde cunoaste izvoare cu apa rece.

in Ceamurlia de Sus, un tanar, Stere Alexe, fosta gazda a lui Nicolae Fudulea, in timp ce Fudulea era la inchisoare condamnat la moarte, securitatea s-a dus sa-l aresteze, dar a scapat ca prin minune de bestiile rosii. S-a inarmat si haiducea de unul singur prin padure. intr-o noapte, Fudulea s-a dus la familia lui Alexe si a luat legatura cu Dumitru Alexe, fratele mai mare al lui Stere si i-a povestit evadarea lui de la inchisoarea Tataia din Constanta si peripetiile prin care a trecut; totodata l-a rugat sa-i faca legatura cu fratele sau. intr-o noapte s-au intalnit amandoi. Dupa ce si-au povestit ce au mai facut de cand nu s‑au mai vazut, s-au inteles sa lucreze impreuna la organizarea comunelor impotriva celor fara Dumnezeu, a comunismului. S-au inarmat cu arme automate si au pornit prin comune la organizare. Din cand in cand mergeau la Dumitru Alexe pentru informatii si pentru ceva alimente. Dumitru il admira foarte mult pe Fudulea pentru felul cum se purta si cum vorbea din convingere impotriva comunismului. Cand se ducea prin comune, Fudulea le spunea cetatenilor: Fratilor, bolsevismul in curand va pieri, se va risipi si se va duce de unde a venit, iar noi vom fi din nou stapani pe tata noastra si pe glia noastra. Au umblat amandoi la organizarea comunelor pana in toamna tarziu, aproape de iarna.

Stere Alexe s-a despartit de Fudulea in iarna si, ca sa-si piarda urma, i-a spus: Plec din localitate si ma voi duce in alta parte. Dar in schimb n-a fost asa, el si cu frate-sau Dumitru au sapat chiar in casa lor o ascunzatoare. Spre nenorocul lui, un mare codos informator al securitatii, o canalie ordinara, Misa Colaexaz din comuna Principele Mihai, judetul Tulcea, ca un caine umbla dupa tradari. Securitatea a venit la familia Alexe, au facut perchezitie amanuntita, dar ce n-a gasit securitatea, a descoperit canalia de Misa Colaexaz. A stat multe nopti pe dupa garduri si pandea curtea lui Alexe. Pe la ora unu noaptea, cand Stere Alexe era sigur ca in curtea lor nu poate sa fie cineva, a iesit din ascunzatoare in curte ca sa mai respire putin aer curat. Dar vanzatorul de suflete, Misa, care de mult il pandea, cum l-a vazut s-a si dus repede sa-si ia argintii lui Iuda. Imediat, cum l-a denuntat, au venit bestiile rosii si l-au arestat pe Stere Alexe si a murit la securitate in cele mai grele torturi, chinuri si schingiuiri. A murit ca martir al Neamului Romanesc.

A fost arestat si Dumitru Alexe si condamnat. A fost eliberat in 1964, cand au fost eliberati toti detinutii politici. Cand a venit Dumitru Alexe acasa, s-a intalnit in comuna cu codosul Misa Colaexaz, care repede s-a dus sa dea mana cu Dumitru: Hai noroc, Mitica! Dumitru Alexe i-a zis: Mars codosule, sa dispari din fata mea, nu ti-e rusine, mi-ai mancat pe fratele in plina tinerete. Mars din fata mea, blestematule! Codosul a plecat rusinat, cu coada intre picioare.

Nicolae Fudulea a ramas din nou sa haiduceasca de unul singur, dar in urma lui era o armata intreaga de spioni, de codosi si de informatori organizata de securitate pentru prinderea lui. Securitatea a fost informata ca Nicolae Fudulea umbla prin sate si comune si indeamna pe cetateni sa se fereasca de anticristul pagan, bolsevismul. in 1952, probabil pe la sfarsitul lui martie, Fudulea se gasea in comuna Principele Mihai, la fratii Papazu, unde aveau sapata ascunzatoarea in grajd. Dar securitatea, cu reteaua de informatori pe care o avea in toata Dobrogea, a aflat ca Nicolae Fudulea se afla la fratii Papazu. A venit groaznica securitate si cu armata multa au inconjurat comuna de jur imprejur ca sa-l prinda pe mult cautatul si fiorosul bandit Nicolae Fudulea. Dar cineva, care facea parte din organizatia lui Fudulea, repede s-a dus la el si i-a spus: Fudulea, fugi iute, ca armata multa a inconjurat comuna. Nicolae Fudulea, care era om de padure si de evadari, cu toata paza strasnica, noapte fiind, a trecut printre ei fara sa fie observat de cineva si s-a facut nevazut. Securitatea, dupa ce a inconjurat comuna, erau asa de siguri ca-l vor prinde, ca s-au dus la casa familiei Papazu si, facand perchezitia, au dat de ascunzatoare. Ascunzatoare, da. Ama Haiduc, ba!

Si, din nou, Nicolae Fudulea le-a tras cacealmaua. Ca prin minune a scapat din ghearele bestiilor rosii. in noaptea aceea, au fost arestati cei patru frati Papazu: Nicolae, Timu, Gheorghe si Panait, unde se afla ascunzatoarea. Au mai fost arestati si alti cetateni care faceau parte din organizatia Haiducii Dobrogei: Damu Grasu, seful garnizoanei, apoi Mina Beca, Tascu Beca, Vanghele Beca, Gheorghe Cutumisu, Costea Cumita, Gheorghe Enache, Tascu Sifiringu si Damu Sifiringu. Fudulea, dupa ce a scapat din clestele securitatii, cauta sa fuga cat mai repede si cat mai departe de locul acela. Securitatea, care stia acuma stratagema lui Fudulea, si-a luat masuri pentru prinderea lui. Au pus in alerta zeci de sate si comune, pana aproape de Dunare, la Harsova. Pe o distanta de 90 - 100 de kilometri, in toate satele si comunele, cum se face seara, toti codosii si informatorii au primit ordin sa pazeasca bine in jurul localitatii lor si daca vor vedea pe Fudulea sau orice haiduc care umbla noaptea, sa-i anunte imediat. Nicolae Fudulea avea antenele simtului foarte dezvoltate si, ca toti marii luptatori, era un om bun, bland si linistit. Nici chiar dusmanului nu-i facea rau. Nu vorbea nervos si iute si nici nu era un taciturn. Vorbea moderat si cumpatat. De multe ori stia sa ierte pe cate un camarad care il jignea cu vreun cuvant. Nu strica repede camaraderia, fratia sau prietenia nu conta cine era persoana respectiva. Dispunea de multa intelegere. Familia Fudulea sunt oieri-pastori din mosi stramosi. Candva, fosti Celnici. Nicolae, prin firea lui, prin comportamentul lui dispunea de un suflet nobil, civilizat. Dar cand era vorba sa-si apere onoarea, demnitatea si neamul, dadea dovada de curaj si de o dorinta de lupta rar intalnite. Dar aceea de la distanta, de cum se apropia de un sat, numai dupa latratul unui caine stia ce poate sa fie in acel sat. Mergea numai noaptea si daca il prindea ziua pe undeva, intra intr-un desis de padure sau de maracinis. Statea acolo pana venea noaptea si pornea mai departe la drum. Avea gazde in multe sate, daca se furisa intr-un sat, prin antenele lui de haiduc simtea daca nu e in regula ceva, ca in sat este ceva miscare, imediat iesea din acel sat si pleca mai departe. Asa a trecut prin zeci de sate si potera nu l-a prins, dar nici nu‑l slabea de loc.

Fudulea, departandu-se de locul de unde a plecat, fiind cam la o suta kilometri departare si crezand ca i-au pierdut urma, a intrat in comuna Colfa. Dupa mirosul lui de haiduc, in comuna era liniste si nu se simtea nici un fel de pericol. Dar spre ziua comuna Colfa a fost inconjurata de potera, de securitate, de militie si de armata. Fiindca bestiile rosii nu erau sigure ca haiducul Fudulea este aici, si ca sa nu alarmeze populatia, au intrebuintat alta metoda. O metoda satanica, nefolosita pana aici. Au anuntat populatia comunei ca se face o verificare a buletinelor de identitate si ca toti cetatenii de parte barbateasca trebuie sa se prezinte la primarie cu buletinul pentru control. Ca urmare a groazei si spaimei care au bagat-o in oameni, intr‑o ora toata populatia comunei era in fata primariei cu buletinul in mana. in primarie era un grup de securisti imbracati in civil, iar la usa cineva a anuntat: Sa intre cate unul in primarie. Primul cetatean care a intrat a fost intrebat numele si apoi ii spuneau: Noi stim ca Fudulea e la tine, dar vrem sa vedem daca esti sincer si daca vrei sa-ti usurezi situatia sa ne spui. Cetateanul, care nu stia nimic, raspundea: Eu nu stiu de nici un fel de Fudulea. N-am auzit de asa ceva. Cetateanul era luat si dus in spatele primariei si pazit de securisti. Nu avea voie sa ia legatura cu cei din fata primariei si nici sa se uite spre ei. A urmat alt cetatean cu buletinul in mana si la fel, aceeasi intrebare, acelasi raspuns, ca nu stie de nici un Fudulea, apoi era dus in spatele primariei si asa s-au perindat multime de cetateni, pana cand s-a nimerit sa vina chiar gazda lui Fudulea. Cand i-a pus intrebarea cu introducerea ca ei stiu ca Fudulea e la el, dar ca ei vreau sa vada cat este de sincer, cetateanul a ingalbenit ca ceara, a inceput a tremura ca varga si a scapat buletinul din mana. Unul dintre securisti s-a aplecat, a ridicat buletinul si i l-a dat zicand: Ei, lasa ca nu-i facem nici un rau. Nu-i asa ca Nicolae Fudulea are arma, ce fel de arma are? Are arma automata. Du-te si spune-i, daca se preda de buna voie, nu-i facem nici un rau.

Numai in felul acesta au putut bestiile rosii sa afle unde este haiducul Fudulea. Gazda s-a dus acasa, galben, pierdut si i-a spus lui Fudulea: Mai Nicolae, suntem tradati. Comuna e plina de armata si chiar la poarta noastra e un grup de securisti inarmati, care te asteapta sa te predai. Gazda s-a retras si a disparut. Nicolae Fudulea, de data aceasta era hotarat sa nu se predea viu in mana bestiilor rosii. A pus mana pe arma, cu degetul pe tragaci. A iesit afara din casa, mergand drept spre poarta. La poarta era un grup de securisti si ei cu degetul pe tragaci. Nicolae a trecut pe langa ei, dar acestia nu i-au zis nimic. Si-au dat seama de hotararea haiducului, ca la orice somare, el i-ar fi secerat cu automatul pe loc. De fapt, aceasta si dorea haiducul, sa cada in lupta cu hoardele rosii, dar dorinta lui a esuat. A iesit in strada dar n-au deschis foc asupra lui. A mers asa pana aproape de marginea comunei, mai era o casa unde era un alt grup de securisti, dar mai numeros. Nicolae Fudulea a trecut si pe langa acestia tot cu degetul pe tragaci. Si acestia l-au lasat sa treaca de ei spre camp. Aveau ordin de la Bu-curesti ca pe Nicolae Fudulea sa nu-l impuste, ci sa-l prinda viu si nevatamat. Fudulea s-a departat de ei la mai mult de o suta de metri pe camp. Crezand ca a scapat din clestele securistilor isi iutea pasul sa se departeze si mai mult, ca de la o distanta mai mare ar putea sa lupte cu fiara rosie si probabil sa evadeze din nou. Dar o canalie de securist, care avea arma cu luneta, a ochit si l-a impuscat de i-a rupt fluierul piciorului. A cazut jos, sangele ii curgea siroaie si durerile erau teribile. Nu se mai putea misca, iar dorinta lui era sa lupte, sa nu cada viu in mainile lor. Dar acuma nu mai putea lupta, singurul lucru ce putea sa-l faca, era sa-si ia singur viata cu propria lui arma, ca sa nu-l ridice de acolo viu dusmanii neamului romanesc. Dar ca unul care era un bun crestin, un ortodox convins, nu s-a sinucis. A preferat sa fie chinuit, schingiuit, martirizat, dar sa ramana crestin. Nimeni nu stie ce au facut cu el, unde l-au dus si cate zile a mai fost in viata. Dar se stie cum au luat viata atator mii de buni romani, prin cele mai groaznice si prelungite schingiuiri. Nicolae Fudulea a dat securitatii comuniste multa bataie de cap si a facut pe multi romani sa reziste la actiunile partidului comunist, care lucra la distrugerea neamului romanesc. Tradatorii de neam si tara erau satisfacuti ca banditul si haiducul Nicolae Fudulea a cazut. Pentru bestiile rosii intr-adevar Nicolae Fudulea a fost bandit, pentru ca a incercat sa le zadarniceasca actiunile. Dar pentru noi romanii, NICOLAE FUDULEA a fost un erou si ramane peste veacuri un martir al neamului romanesc, dar in special pentru fratii lui, romanii dobrogeni.

Hristu Zuba

rin luna iulie, treierisul de grau si de paioase era in toi. Din ordinul partidului, toata lumea trebuia sa-si care recoltele la marginea satului ori a comunei si acolo sa vina masina de treierat, aproape de claia lor de cereale. Era multa lume acolo, si cu treaba, si fara treaba. intr-o zi, vine un jeep cu doi civili, sigur ca erau securisti. Unul dintre ei intreaba: Cine este Costea Brandea? Oamenii l-au aratat, ala mare. Ia vino incoace. Cum te cheama? Costea Brandea. Intra cu el in jeep, dar nici n-au plecat bine la drum, ca l-au si luat la bataie. Si da‑i peste fata, in cap, la burta, in coaste, unde nimereau si unde le pica mai bine. Spune banditule, unde este Ciolacu Nicolae! Nu stiu. Si da‑i cu pumnii intr-una. L-au dus departe de sat, langa padure, sub un pod de piatra, l-au legat cu o sfoara cu mainile la spate, la sfoara au lasat un ochi, in care l-au agatat intr-un carlig si l-au ridicat in sus ca la abator si da‑i bataie cu un retevei, fara mila.

Durerile de bata sunt suportabile, dar durerile de la mainile legate la spate si apoi spanzurat de o craca de copac sunt ingrozitoare, fiindca bratele de la umar se dezlipesc din locul lor. Durerea e asa de mare ca moartea e mai dulce decat durerea aceea. Costea tipa ca din gura de sarpe, dar ei strigau: Spune banditule, unde e Ciolacu. Dati-mi drumu, tovarasi, dati-mi drumu, sa va spun L-au dat jos de la spanzuratoare. Spune banditule, unde e Ciolacu? Va rog, tovarasi ascultati-ma ce va spun. N-as fi nebun sa suport atata durere pentru Ciolacu, dar va promit ca o sa-l caut si cum dau de el, vin si va spun. I‑au dezlegat mainile de la spate si i-au spus: Asculta banditule, poimaine, joi seara, vii si ne intalnim aici. Daca nu ne spui unde e Ciolacu, iti facem mormantul. Asculta banditule, sa nu scoti nici un cuvant unde ai fost, ca noi o sa stim si moartea e pe tine. Costea a raspuns: Am inteles. S-a dus acasa cu mainile umflate, si si-a facut comprese cu apa si cu sare pentru dezumflarea mainilor si potolirea durerilor. Dimineata s-a dus la treierat; acolo rude, prieteni l-au intrebat unde l-au dus oamenii aceia cu masina. El le-a spus sa nu-l intrebe, si cara la saci de grau cu spinarea si sa facea ca nu-i aude. Joi seara, cum le era intelegerea, s-a dus la pod la intalnire, dar calaii nu venisera. Asta ca sa-l sperie si mai mult. intr-un tarziu au sosit si l-au intrebat: Ei, banditule, unde e Ciolacu? El le-a spus ca a fost pe aici, pe dincolo si nu l-a aflat. Atunci l-au legat din nou cu mainile la spate, l‑au agatat de carlig si Costea tipa de durere si se ruga sa-l lase jos ca le spune: Tovarasi, va spun sincer. N-am avut timp din cauza treierisului, dar acum ma duc la mama-sa acasa si la sotia lui si o sa-l descopar si atunci vin si va spun. I-au dat drumul cu conditia ca sambata la 11 dimineata sa fie la postul de militie din comuna Baia. Daca nu le spune unde e Ciolacu, il vor duce din nou la post si singur isi va sapa groapa. Deci il amenintau cu moartea. A mers acasa si iar cu comprese cu apa cu sare, sa-si linisteasca durerile.

Sambata dimineata, la orele 11, Costea Brandea era la la militie. Acolo il asteptau doi securisti, un maior si un locotenent. Sa traiti tovarasi ofiteri! Buna ziua, cum te cheama? Costea Brandea. De ce nu spui, Brandea, ca noi stim tot. De ce iti agravezi situatia? Tovarase maior, eu am promis ca il caut, nu stau nici un minut pe ganduri. Cum dau de el vin imediat si va spun. Locotenentul l-a condus pana la poarta si i-a zis: Mai Brandea, cati copii ai? Patru, ii spune Costea. Tu esti om sarac. iti dam treizeci de mii de lei si totodata ai scapat, nu te mai chemam. Costea i-a zis: Tovarase ofiter, pai ce este, vita, sa ne tocmim? Mi s-a acrit de acest nume Ciolacu. Eu il caut si nu vreau nici un ban, dar cum dau de el, imediat vin si va spun, sa scap de belea si de Ciolacu. Ofiterul i-a zis: Ai grija, sa taci, altfel venim noaptea si te luam din pat. Vedem noi daca esti sincer. Costea: Sa traiti, tovarase ofiter. Am inteles. A plecat catre casa.

intr-o seara a venit cumnatul la mine in chilie si mi-a aratat mainile umflate si mi-a spus cum l-au chinuit si l-au amenintat cu moartea. Eram ingrijorati amandoi si ne dam seama ca se apropie ceva greu, daca nu moartea, atunci sigur niste chinuri iesite din comun. Eu eram foarte ingrijorat nu atat pentru viata mea, cat de sufletul meu. Cine stie cat poate sa suporte omul la schingiuirile diabolice care le aplicau bestiile rosii, ca sa-l forteze sa-si compromita sufletul, ceea ce are omul mai bun si sfant. Eu ma rugam: Ajuta-ne, Doamne, sa rezistam la orice chin, sa ne dam numai viata si sa ne salvam sufletul.

Securitatea cunostea de la codosii lor pe toti membrii din organizatiile noastre de lupta impotriva comunismului, dar nu se grabeau cu arestarile, caci voiau sa descopere cat mai multi, sa-i lichideze pe toti. La sfarsitul lui septembrie 1951, s-au intetit arestarile de haiduci in mai multe sate si comune dobrogene. in comuna Ceamurlia de Jos au fost arestati: Stere Moca, Alexe Constantin, Mihai Tiganica, Enache Presea, Constantin Gazeru si Hristu Zuba.

Ma voi opri numai la istorisirea unei parti din viata tanarului Hristu Zuba. Avea cam 19-20 de ani si facea parte din U.T.C., dar numai de forma. Noaptea lua parte la sedintele noastre de rezistenta contra comunismului. A fost arestat si el, odata cu alti buni gospodari si dusi la Constanta, la securitate. intr-o noapte l-au adus la marginea comunei Ceamurlia de Jos sa-l ancheteze si sa faca declaratii, denunturi. Cine stie prin cate chinuri si schingiuiri a trecut acest tanar, dar a avut o moarte mai mult decat de martir. Bestiile rosii au intalnit pe izlaz un cioban batran, care pastea oile, si i-au zis: Mosule, vezi banditul asta, il iei si il ingropi, dar sa nu scoti nici un cuvant, ca aici te ingropam si pe tine. Bietul om a fost ingrozit de ce a vazut. Un om masacrat, zdrobit de atatea lovituri primite, de nu se mai cunostea unde-i sunt ochii. Prin mijlocul izlazului curgea o suvita de apa ce venea de la o cismea din comuna. Acolo pe vale, mai pe coasta, departe de apa, a sapat pastorul groapa si l-au ingropat pe Zuba. Ciobanul, dupa ce si-a facut datoria crestineasca, s-a rugat bunului Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul lui Hristu. El il cunostea pe Hristu si familia lui, dar de frica niciodata n-a scos un cuvant. Din cauza pamantului pietros, pastorul n-a reusit sa-i faca o groapa prea adanca si, cand ploua, apa lua pamantul si il ducea la vale. Ciobanul avea grija ca atunci cand trecea pe acolo sa mai puna ceva pamant si pietre.

Dupa cativa ani, familia Zuba a plecat din aceasta comuna si s-a stabilit departe, in comuna Cagialac. Ciobanul avea baieti si au plecat si ei in orasul Constanta. Dupa vreo douazeci de ani de la moartea lui Hristu, ciobanul la adanci batranete tragea sa moara, dar nu putea sa-si dea sufletul. Noaptea i se arata baiatul Hristu Zuba si se ruga de cioban: Scoate-ma de aici, unchiule, scoate-ma de aici, unchiule. O saptamana la rand i s-a aratat Hristu si se ruga de el. Ciobanul si-a chemat feciorii si le-a povestit toata istoria. Feciorii s-au interesat unde este familia Zuba si au aflat ca s-au mutat in comuna Cagialac. S-au dus acolo si au povestit familiei toata istoria, cum s-a intamplat si unde a fost ingropat. Fratii lui Hristu Zuba s-au dus la locul indicat si l-au deshumat. I-au luat oasele martirizate de satrapii timpului si le-au inmormantat cu serviciu religios facut de un preot. Iar ciobanul, cum i‑au spus ca Hristu a fost reinhumat, si-a dat duhul in cea mai perfecta liniste sufleteasca.

Mari arestari

reau sa scriu despre marile arestari, dar nu stiu, cand nu au fost mari arestari in Dobrogea? in satele si comunele din Dobrogea, de cativa ani organizatia de rezistenta impotriva comunismului a fost urmarita intr-una de securitate. Au inceput sa fie urmariti si alti cetateni pentru diferite motive reale sau imaginare, totul era facut ca sa bage groaza in populatie si sa nu aiba nimeni curajul sa atace sau sa vorbeasca impotriva bestiilor rosii. Credeam ca anul 1951 va fi mai linistit, dar satanica securitate a pornit cu toate ostile intunericului sa ne aresteze si sa ne desfiinteze. Sa ne distruga, daca se poate, total. Dar nu au putut sa o faca, pentru ca totusi Cineva mai veghea asupra noastra, Dumnezeu era cu noi.

Colectivizarea era in toi in toata Dobrogea si taranii fugeau de colectivizare si de securitate. Cumnatul meu, Costea Brandea, venea rar de tot pe la mine, ca sa nu ne simta codosii. Caci mai intai ne era frica de codosi si dupa aceea de securitate. intr-o noapte a venit cumnatul Costea la mine ca sa-mi aduca vesti si cate un ziar. Mi-a zis: Cumnate, sa-ti spun o veste foarte ingrijoratoare pentru noi. Ieri am fost la targul din Baia si m-am intalnit cu cetateni din comuna ta, Sinoe. Ei mi-au spus ca acum cateva seri a fost securitatea si i-a arestat pe toti camarazii tai, care fac parte din organizatia contra comu-nismului: Sima Dimcica, Iancu Dimcica, Tanase C. Vlahbei, Tanase G. Vlahbei, Mircea Juruc, Tima Pasota, Stere Manciu, Stila Pestereanu, Nicolae Sicu, Hristu Gache si Iancu Gicu. Au fost luati toti intr-o noapte. A lipsit Tanase Ergoveanu, care luase si el parte la sedintele noastre contra comunismului, dar se vede treaba ca a alunecat si a devenit informator. Nimeni nu stie unde i-a dus masina neagra. Au disparut, cum s-ar zice, fara urme.

Dupa aceste vesti triste si ingrijoratoare pe care mi le-a adus cumnatul Costea, parca aveam presimtirea ca se apropie si de noi un mare pericol. S-ar putea sa cad in plasa acelei hidre apocaliptice, despre care se spunea ca are dinti foarte ascutiti. Nu se stie daca ne va lasa in viata ori ne va sfasia de tot. inainte sa plece cumnatul de la mine, am zis: Ce o vrea Bunul Dumnezeu, aceea va fi cu noi. Nu se stie ce se poate intampla pana maine, daca ne vom mai vedea sau nu. Ne-am imbratisat si ne-am despartit.

Aici vreau sa fac o mica paranteza. Acum e luna octombrie si sunt aici la Zica din luna martie. Au trecut doi ani de cand ne-am despartit de camarazi acolo, la padure. De atunci nu m-am barbierit de loc si mi-a crescut parul pana peste umeri. Barba e pana la piept si mustata e destul de mare. Neavand conditii, sapun si lame de barbierit, lighean, prosoape si apa, m-am lipsit de toate aceste marafeturi. Suntem in anul 1951, an de mare prigoana. Peste tot prin sate si comune misuna securisti, militieni, armata si codosi deghizati.

Zica venea seara de seara pe la mine si imi aducea vesti despre ce se intampla pe afara. intr-o seara vine si imi spune: Mai Ciolacu, ieri noaptea securitatea a fost in comuna Ramnic si a arestat pe Vasile Caratosi, Gheorghe Babu, Constantin Ciotim, Tudorache Pipi, Iancu Ploscaru si pe Dima Macu, toti din organizatia de rezistenta contra comunismului.

in alta seara, vine Zica la mine si imi spune: Mai Ciolacu, acum cateva seri securitatea a fost in comuna Panduru, sa-l aresteze pe Stere Grasu care era gazda noastra. Dar pe el, care dormea mai mult pe afara decat in casa si cu mare grija si la primul latrat al cainilor, a fugit. Securitatea a inconjurat casa si au perchizitionat peste tot, dar el era fugit de mult. in schimb au arestat pe Iancu Zoricu, Mihai Tutungiu, Nicolae Dimcea, Iancu Nirlu, Damu Zica si Iancu Pirnea. Zica a mai continuat: Azi am fost la targul din Baia, unde m-am intalnit cu baieti de ai nostri si mi-au spus ca se fac arestari pe capete prin satul Runcu, prin comunele Ramnic, Colelia, Cartoiu si Sarai.

Zica avea o fire domoala, linistita si era foarte inteligent. A stat cateva ore la mine in chilie si, foarte amarat, mi-a vorbit: Nu s-a mai pomenit pe lume ce fac banditii astia. Perchezitii, arestari dupa metoda bolsevica. Nu se stie unde ii duce securitatea, se aude ca pe unii i-ar duce in Baragan, iar pe altii tocmai in Siberia. Au lasat parinti batrani si neputinciosi, sotii cu copilasi marunti si gospodarii model, curti pline cu animale. Ce se va alege de aceste familii si de gospodariile lor, praf si pulbere. Totul se va narui, totul se va distruge si astfel aceste bestii vor distruge tara intreaga. Cine va putea sa descrie vreodata toate aceste suferinte si distrugeri, aceste barbarii si crime produse de tirania comunisto-bolsevica. Toata tara e in suferinta. Zica mi-a dat noapte buna si a plecat la culcare. Eu am inceput sa ma gandesc la tot ce mi-a vorbit Zica. in comuna Sinoe am organizat, m‑am inarmat si am tinut sedinte anticomuniste; in comuna Panduru, la gazda Stere Grasu, am luat parte la sedinte anticomuniste. in comuna Baia, unde m-a consultat doctorul Cociu Hagi, au fost arestati mai multi cetateni din organizatia noastra: Ion Rujea, Enache Avganti, dr. Cociu Hagi, Cenuse, plutonier de jandarmi, Dimcea Caramihai, Nicolae Marzavan, Iancu Goga si Mihai Gurgut. Acesta din urma a fost luat de langa mireasa,in timpul nuntii, in vazul nuntasilor. A fost legat de securitate si dus in masina neagra si nuntasii au ramas inmarmuriti si ingroziti, cu multa durere si jale, cu mireasa langa ei. Toata bucuria unei casnicii noi s-a topit la aparitia satanicei securitati.

Miercuri, 24 octombrie 1951, era o zi de toamna cam racoroasa, dar senina. Dimineata pe unele locuri a cazut bruma. De cum s-a facut ziua, Zica a venit la mine si mi-a spus ca securistii umbla toata noaptea prin sate ca niste caini turbati si aresteaza intr-una. Pe cand discutam cu Zica, mi s-a intamplat ceva neobisnuit, mi-a trecut asa ca un fior prin inima si parca ma apasa ceva greu. Sunt fenomene pe care omul nu si le poate explica. I-am lui Zica: Mai Zica, nu stiu de ce mi se pare mie ca ceva nu e in regula. Nu cumva e cineva afara? Zica, om care nu obisnuia sa injure, a zis: Da-i in ma-sa, vezi-ti de treaba, ca nu e nimeni, cauta el sa ma linisteasca. Dar eu nu am putut sa ma linistesc. Ca inlauntrul meu era ceva ce ma racaia, ce nu-mi da pace. I-am zis lui Zica: Am sa ies putin sus, la usa grajdului, sa ascult si sa vad ce se mai intampla pe afara. M-am dus la usa grajdului si am deschis-o putin, usor, fara cel mai mic zgomot. Cum ascultam foarte atent, am auzit un zgomot usor, ca si cand cineva ar fi smuls o bucata de stuf din gardul care despartea curtea lui Zica de vecinul sau, Vasile Cicheli. Era logic ca cineva voia sa treaca in curtea lui Zica. Mai aveam un semn: Cicheli avea doua javre de catei care toata noaptea latrau, dar in seara asta era liniste de parca le-ar fi legat gurile. Ori parca i-ar fi dus undeva, ca sa nu latre. Iarasi logic: Cineva avea interes sa fie multa liniste, ca sa ma poata urmari pe mine. S-a creat o liniste ca de mormant. Am coborat jos in chilie, unde Zica se delecta rasfoindu-mi Biblia. Am schimbat cateva cuvinte cu el, apoi ne-am spus noapte buna si el a plecat la culcare iar eu am ramas foarte abatut, posomorat si ingrijorat. Nu stiu cine era cel care ma vestea ca o sa am mare necaz. Sfantul Pavel, in scrisoarea catre Romani, spune ca in om sunt doua firi: Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ceea ce urasc Pentru ca binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!

Asadar, dupa multa framantare sufleteasca mi-am zis: Una din aceste doua firi ma anunta ca vine peste mine mare necaz.De acolo imi vine ingrijorarea, supararea. Eu cred in destin si cum spunem noi taranii: Ce ti-e scris, in frunte-i pus. Si atunci nu am incotro. Prin absurd, de s-ar crapa pamantul si prin crapatura pamantului sa ma tot duc in jos, pana in neant. Dar cum spune Psalmistul: Si acolo este Cel Atotputernic. Cu aceasta framantare sufleteasca mi-am facut rugaciu-nea de seara si m-am culcat. Am avut ceva cosmaruri, dar totusi am dormit destul de bine.

A doua zi de dimineata, cum m-am sculat am iesit sus in grajd, mi-am facut rugaciunile diminetii si, dupa obiceiul meu, m-am uitat pe sub streasina, in curte si in zare. Ne se simtea nimic deosebit, totul parea sa fie normal. Si totusi un normal relativ. M-am mai plimbat prin grajd, dupa aceea m-am apucat sa cioplesc ceva, nu-mi amintesc bine ce anume, o cruciulita sau o rama pentru icoana. Si pe cand ciopleam la acel obiect, exact la orele 12, aud uruit de masini. Veneau cu viteza pe drumul din spatele grajdului unde eram si deodata se opresc brusc si trag intr-una cu arme automate. Repede sar de la locul unde ma aflam si ma duc la vizeta din peretele de catre strada, la gaura pe care o facusem cu cutitul. Dau la o parte tarusul care masca vizeta si cand ma uit, ce era sa vad, ceva inspaimantator. Hoardele rosii, bestiile fioroase, fiara rosie din Apocalipsa. Masinile securitatii erau incarcate cu ofiteri securisti. intr-o clipa i-am zarit cum sareau din masini si se asezau in lant de tragatori, sa ma inspaimante si sa ma demoralizeze. Repede alerg, cobor in chilie si iau propteaua, timp in care usita se inchide ermetic. Afara se trage mereu cu armele automate. imi dau seama ca de data aceasta sunt mai expus ca oricand. Era octombrie si se facuse cam frig. Pentru orice eventualitate, imbrac pulovarul, apoi mai aveam un cojocel pe care il iau peste pulovar, dupa care pun si haina. Aprind candela, spun rugaciunea Tatal Nostru, imi pun caciula pe cap si astept. Ma gandeam ca daca vin bestiile si vor cauta, vazand grajdul gol, se vor lua si vor pleca. Dar m-am inselat amarnic, bestiile rosii venea la sigur. Desigur ca eram tradat. Si tot asteptand, a venit cumnatul meu Costea Brandea. A ciocanit in usita de trei ori, cum aveam conventia intre noi. Deschid putin usita si vad pe cumnatul meu care de abia se mai tinea pe picioare, batut mar, ragusit si cu lacrimi in ochi, ma ruga: Cumnate, te rog sa nu deschizi foc de arma, grajdul e inconjurat de securisti si strazile sunt pline cu armata. E ziua, nu e noapte, nu ai nici o sansa sa reusesti. Si se ruga cumnatul meu: Eu am patru copii, tu ai doi, poate sa aiba unul din ei noroc si sa scapam amandoi cu viata. Te rog, preda-te. Mi-am facut toate calculele: daca ar fi noapte, cum sunt atatea cotete de porci si de gaini, garduri, as deschide foc intr-o parte si, prin intuneric, as iesi in alta parte si as scapa de incercuire. Dar acuma e ziua si ar insemna sa ma sacrific. Martirii nu s-au eschivat, au primit moartea cu seninatate, asa ca m-am resemnat si eu. Eu nu sunt un om agresiv si nici om al sangelui. Mi-am facut Sfanta Cruce si am iesit afara.

Dar felul cum aratam eu, om inalt, solid, cu parul plete peste umeri, barba pana la piept si mustata mare, stufoasa, aratam ca unul venit din Africa. O aratare de temut pentru bestiile rosii. Cand mi-am facut aparitia in curte, am vazut cum le tremura mainile pe arme. Credeau ca am pistoale si grenade si o sa incep sa-i curat pe ei intai si dupa aceea sa ma sacrific pe mine. Cand am ajuns in mijlocul curtii, am fost somat: Stai, mainile sus. Repede s-a facut cerc in jurul meu, cam la patru - cinci pasi distanta. Unul din ofiteri, mai maruntel de statura, s-a repezit drept la mine si s-a ridicat in varful cizmelor ca sa‑mi puna teava pistolului in fata. Eu eram mai inalt si el, stand in varful picioarelor, cu greu isi putea tine echilibrul. il vedeam cum ii tremura mana de frica. Colonelul Nicolae Doicaru, seful securitatii, l-a vazut si iute s-a repezit, strigand: Mai, mai, ce faci mai? si a pus mana pe teava armei, s-o dea la o parte. Seful securitatii pe tara, Nicolschi, avea interes sa ne prinda vii pe noi, haiducii Dobrogei, si nu morti. Ofiterul, din imprudenta, cum era cu mana pe tragaci, putea sa ma impuste. Dar colonelul Doicaru a salvat situatia, caci avea si el nevoie de un trofeu. Colonelul mi-a zis: Arata-ne, Ciolacule, unde ai stat. I‑am dus la usa grajdului, pe el si pe doi maiori. Au intrat in grajd, s-au uitat, dar n-au descoperit nimic. Am plecat cu ei spre strada, unde era masina securitatii. Cand sa iesim in strada, i-am oprit si le-am zis: N‑ati descoperit unde am stat. Ne-am intors si am intrat in grajd, cu ei dupa mine. M-am dus unde era usita, am dat paiele la o parte si am saltat usita. Am vrut sa le arat ca ei n-au fost in stare sa descopere unde am fost eu ascuns. S-au uitat toti ca intr-un put, au facut ochii mari, uitandu-se la mine mirati, cine stie in ce hrube mari credeau ei ca am stat. Colonelul Doicaru i-a zis unui maior sa intre. Acesta, cand sa intre, ma intreaba: Mai sunt si altii inauntru? Nu mai e nimenea, i-am spus, numai eu singur am stat acolo. Se vede ca ii era frica sa nu-l gatuiasca careva. Dupa ce a coborat jos si a vazut ca nu-i nimeni, a prins glas si a zis: Uite cate ziare, uite cate gutui! Comuna Lunca era patria gutuilor. A inceput sa scoata afara ziare, gutui, o bucata de paine si Bilia. M-am repezit sa-mi iau Biblia, dar un maior m-a impins si mi‑a luat-o. Am zis: Domnule colonel, dati-mi Biblia. Colonelul, cu un accent moldovenesc, a zis: Dati-i-o, mai. Mi-au dat-o si am strans-o la piept.

intrerup aici si voi continua dupa ce voi povesti ce s-a petrecut in acea dimineata, inainte de a ma aresta pe mine. Pe la orele noua sau zece, o coloana de securisti a venit la marginea satului Lunca, au intalnit pe un cetatean, Stefan Timos, l-au intrebat daca stie unde sta Costea Brandea, le-a raspuns ca stie si l-au luat cu ei. Sora mea Chirata se ocupa de cei patru copilasi ai ei si deodata s-a umplut curtea si casa de securisti care au intrat in toate camerele. Patru securisti au pus mana pe Costea si da-i cu pumnii pe el: Spune, unde e Ciolacu! Nu stiu. Opt pumni cadeau dintr-o data peste cap, peste fata si peste tot corpul. Sora mea, o femeie inimoasa, obisnuita cu rascolirea casei de jandarmi, de siguranta si acuma de securitate, s-a repezit intre securisti, si-a cuprins sotul de mijloc si tipa la ei: Am pierdut un sot in razboi, ce vreti, sa-l omorati si pe asta? Ce loviti in el ca niste criminali? Unii securisti trageau de cumnatul Costea, altii trageau de sora mea. Daca au vazut ca nu-i pot desclesta mainile, i-au dat si sorei cativa pumni in cap si peste gura, apoi l-au luat pe Costea in alta camera. Usa fiind deschisa, el a vazut cum securistii ii bateau sotia si se zbatea sa mearga s-o salveze, dar si pe el il loveau din toate partile. L-au luat pe Costea si l-au dus la militia din Baia, unde l-au luat din nou la bataie, sa spune unde e Ciolacu. El spunea ca nu stie si da‑i iar bataie. Eu nu am mai vazut un alt om in afara cumnatului meu, care sa reziste la atata bataie si chinuri. El nu concepea sa-si tradeze cumnatul.

Cinci securisti in jurul lui, doi il tineau si trei il bateau. Unul cu o vana de bou, altul cu un par si altul cu pumnii. Dupa o jumatate de ora de bataie, de la cap la picioare si invers, si-au dat seama ca vrea sa sufere pana la martiraj. L-au dat jos de pe masa si l-au luat cu vorba buna: Mai Brandea, de ce esti asa de incuiat? Tu degeaba te incapatanezi si nu vrei sa ne spui de Ciolacu. Uite ce spune preotul Stere Popovici. Au scos o lista de oameni care, in saptamana de Pasti, au tinut o sedinta cu peste 20 de insi la cumnatu-meu in casa. in casa ta s-au inarmat partizanii: Nicolae Fudulea, Gogu Puiu, Iancu Ghiuvia, Nicolae Ciolacu si Hristu Pariza, i-au spus securistii. Si pe lista mai erau gazdele din sat si de prin imprejurimi. Tu ai sansa sa scapi daca ne ajuti, dar daca te incapatanezi, noi te punem din nou pe masa si ai sa stai intins pana te hotarasti sa ne spui. Mi-a spus cumnatul toate acestea mai tarziu, cand am avut sansa sa ne vedem. Am inceput sa transpir, zicea el, m-au trecut toate naduselile. Eram intr-o grea dilema, nu stiam ce hotarare sa iau. Atunci le-am spus securistilor sa ma lase sa ma gandesc. Au plecat, iar eu am ramas singur in camera si m-am gandit. Daca douazeci de insi vor sustine ca numai Costea Brandea stie de Ciolacu si nu altul, atunci rezistenta va fi zadarnica. Ar fi o aberatie din partea mea. Mi s-a zburlit parul in cap, cand m-am gandit ca toti au declarat ca au fost la mine in casa, ca au tinut sedinte si s-au inarmat. Cand imi venea in minte ca trebuie sa recunosc toate acestea si sa spun unde este Ciolacu, imi venea sa-mi pun unghia in gat. Ma gandeam la cei 20 de insi scrisi pe lista lor, ma uitam la masa de tortura care ma astepta si in situatia aceea m-am hotarat sa declar.

A venit securistul si ma intreaba: Ei, te-ai gandit? Da, am zis. Hai spune odata, ce mai astepti. Am zis: Scoateti-ma la domnul colonel. Pai spune-ne noua, a zis el. I-am spus ca ma tem ca iar ma bat si ma pun pe masa. Nu te speria, ca nu te mai batem. N-am incredere in voi, scoateti-ma la domnul colonel. N-au avut incotro si m-au scos la colonel. Cum e, Brandea? Domnule colonel, asa este cum a spus parintele Stere Popovici. Toti au fost la mine, au avut si arme. Unde este Ciolacu acuma? La Zica in grajd. M-a intrebat: Are Ciolacu arma? A avut, acuma nu stiu, ca nu am fost de mult la el. in momentul acela, colonelul a pus mana pe telefon si a cerut sa-i trimita urgent un efectiv de soldati si armament. in mai putin de o jumatate de ora a sosit o coloana de soldati M.A.I. in comuna Baia. M-au suit in masina colonelului Doicaru, cu doi maiori langa mine, si au luat-o spre Lunca.

in satul Lunca ramasesera securisti de paza in jurul casei cumnatului si pe la alte case suspecte. in momentul acela, Nicolae Fudulea era evadat de la inchisoarea Tataia din Constanta. Era urmarit de securitate si era temut ca fiind „cel mai fioros bandit” (de securisti, se intelege). Pentru aceasta a cerut Doicaru sa vie forte noi din Constanta, de teama ca Nicolae Fudulea ar putea sa fie cu Ciolacu.

Un pluton de securisti era in jurul colonelului, iar restul de armata s-a impanzit in tot satul. Dupa ce mi-au dat Biblia, am strans-o la piept si m-au dus in masina colonelului si am plecat. Colonelul, cu soferul in fata, eu in spate intre doi maiori. Doicaru ma intreaba: Ciolacu, care-i drumul ce duce la sosea? I-am spus ca nu stiu. Cum nu stii, trei ani ai stat pe-aici si nu stii? I-am spus ca eu numai noaptea am umblat prin sat si ziua e totul schimbat pentru mine. Pe drum venea un cetatean pe care l-au intrebat si acela le-a spus: Mergeti putin mai inainte si o luati la stanga. in centrul satului era o alimentara, un restaurant, o frizerie si era destula lume care asteptau sa-si faca cumpa-raturile. Masina in care mergeam si-a incetinit mersul, sa poata vedea lumea ce isprava au facut tradatorii de tara si neam. Lumea, daca m-a vazut cu plete si cu barba, a inceput a zice: La Zica au prins un preot, alti ziceau ca este un calugar la sigur. Numeni nu stia adevarul. Putin mai inainte de stanga, langa sosea era sfanta biserica. Cand am ajuns in dreptul ei, cu mana stanga mi-am luat caciula din cap, m-am inchinat si mi-am facut crucea. Maiorul din stanga mea, jap, mi-a dat cu laba peste mana. I-am zis: De ce ma lovesti, domnule? Pai du-te in aia ma-tii de bandit. Doar nu vrei sa ma increstinezi si pe mine! I-am raspuns: Nu, domnule, asta-i obiceiul meu, cand trec pe langa vreo biserica. Dar daca nu e voie, nu ma mai inchin. El a zis: Ba du-te in aia ma-tii, ii voie, dar nu in halul acesta!  Ei credeau ca ii sfidez, facandu‑mi cruce in fata lor, m-au lovit, eu care in momentul acela eram cu gandul in ceruri. Nu stiam ce ma asteapta, numai la sfidare nu ma gandeam. Dar ei, care sufera de un complex de inferioritate, credeau ca ii subestimez. Ofiteri facuti la duzina din ciobani, tinichigii, muncitori din port, analfabeti. Multi erau din comuna slavo-rusa Jurilovca, lipoveni.

Am ajuns la postul de militie-securitate Baia, m-au bagat intr-o camaruta si langa mine au lasat un tigan, cam la 26 - 27 ani si negru cum e carbunele. imbracat intr-un costum nou-nout, tras la dunga, cravata la gat. S-a apropiat de mine, cu gura langa nasul meu, si tot ma intreba ce am facut si tot mai tare se apropia de nasul meu. Si ce mai, imi arse o palma cu atata energie, incat am vazut stele verzi. Am tipat: aoleo! Taci ma, taci, mi-a zis. Cred ca n-avea voie sa ma loveasca, dar i-a venit si tiganului o data apa la moara. Dupa putin timp a venit un ofiter si m-a dus intr-o camera mai mare. in mijlocul camerei era o masa si deasupra, in tavan, era un cinghel (carlig). in camera erau cinci ofiteri si seful securitatii, colonel Doicaru, care asista cum gealatii imi pregateau metoda de tortura. Eu ma gandeam ca de ma vor intreba de arme, nu voi nega, pentru ca zeci de gazde m-au vazut pe la sedinte cu arme. Din cei cinci gealati, unul avea o scurtatura de scandura in mana, altul avea o cravasa de cauciuc. Unul s-a apropiat de mine: Ia spune, banditule, ai avut arma! Da, am zis. Unde este? I-am spus ca e varata in acoperisul de stuf, deasupra usii grajdului. in jumatate de ora s-au dus si au venit cu arma gasita. in timpul acesta mi-au mai pus cateva intrebari. Apoi s-au apropiat gealatii din nou de mine si m-au intrebat daca mai am si alte arme. Le-am spus ca nu am avut alte arme afara de asta. Atunci mi-a zis: Cum, banditule, nu vrei sa spui de alte arme. Lasa ca o sa spui si de laptele care l-ai supt de la ma-ta. M-au legat cu mainile la spate si la sfoara au lasat un ochi. in timp ce ma legau, ma gandeam in sinea mea, ce chinuri o sa ma astepte. Toti cinci gealatii au pus mana de m-au ridicat ca pe un fulg in sus la tavan si m‑au atarnat de carlig, lasandu-ma spanzurat in jos. Nu exista metoda mai satanica, mai salbatica, mai diabolica decat aceea, sa fii legat cu mainile la spate si atarnat sus in carlig. Daca mainile ar fi legate in fata durerile nu ar fi asa teribile. Arestatii care sunt cu infractiuni grave si cei care sunt pusi pentru exterminare, sunt folositi drept cobai in aplicarea torturilor. Curat fiara rosie din Apocalips, nu-i intereseaza daca vor muri sau daca vor supravietui. Am inceput sa tip, sa urlu de durere. Era o masa aproape de mine si intindeam piciorul; asa cum eram spanzurat, de abia ajungeam sa pun talpa pe marginea mesei si simteam putina usurare. Dar bestia de calau, cel cu scurtatura de sipca, a inceput sa ma loveasca peste talpa, peste degete si peste glezne. Mi‑am retras piciorul indarat si am ramas spanzurat.

Celalalt calau lovea cu cravasa peste fund si peste coapse. Loviturile erau nimic pe langa durerile din umeri. Simteam cum imi iese osul bratelor din umeri, nu mai puteam de durere, tipam ca din gura de sarpe si din nou incercam sa pun piciorul pe marginea mesei, dar calaul cu sipca ma lovea din nou si-mi trageam piciorul inapoi. Urlam de durere, dar calaii se uitau ca la Arenele Romane, cum ma luptam cu moartea.

Va rog dati-mi drumul, dati-mi drumul ca va spun si de alte arme. M-au dat jos din carlig si am inceput sa ma vaiet: Aoleu mama, de unde sa va dau alte arme! Cum banditule, nu vrei sa dai alte arme? Si din nou gealatii se reped ca uliul la prada, toti infig ghiarele in mine si ma ridica iar sus la carlig. Spanzurat din nou, durerile sunt si mai ingrozitoare, nu mai aveam putere sa intind piciorul spre masa. Nu exagerez cand spun ca in acele momente doream mai bine moartea, ca fiind singura salvare de la tortura si chinuri.

De durere napraznica si fiindca nu aveam alte arme, am incercat din nou sa ma rog de ei sa-mi dea drumul, ca le spun de alte arme. Ma gandeam ca poate ma vor mai lasa un pic jos sau isi vor schimba gandul, sa nu ma mai chinuie. M-au dat jos, eu ma vaitam ca nu am de unde sa le dau si ei hai cu banditul sus la carlig. Gealatii nu ma mai loveau cu sipca de scandura si nici cu cravasa, ca eram epuizat, eram pe terminate. Spanzurat acolo de cinghel, in dureri insuportabile, ma gandeam sa mai fac inca un ultim efort, pana nu-mi pierd de tot cunostinta: Domnilor, dati-mi drumul, ca acum va spun de alte arme. Si iar m-au dat jos din carlig. Ma gandeam ingrozit, Doamne, decat iar la cinghel mai bine la moarte. Si Bunul Dumnezeu s-a indurat de mine. Cand m-au dat jos de la spanzuratoare, mi-a venit fericita inspiratie si cum statea colonelul cracanat si cu mainile in sold, asa cum eram legat cu mainile la spate, m-am tarat de-a busilea drept la colonel si am intrat cu capul intre picioarele lui Doicaru. El statea nemiscat si eu am inceput sa bocesc: Aoleo mama, de unde sa dau alte arme daca nu am; aoleo mama, de unde sa dau alte arme daca nu am. Gealatii au stat locului, nu s-au mai repezit la mine. Iar colonelul Doicaru, fie din orgoliu, fie din mila a zis: Dezlegati-l. Lasa ca spune el tot la Constanta. M-au dezlegat si ma dureau mainile crunt la incheieturi, unde mi-a intrat sfoara in carne. Si bratele de la umeri ma dureau ingrozitor, imi facea impresia ca au iesit afara din umeri. Acum ma gandeam, macar sa fie numai atat. Ah, Doamne, ce bine e acum. Parca sunt un nou-nascut. Cu cateva minute mai inainte eram spanzurat cu mainile la spate, eram intre viata si moarte. Acum simt bucuria ca sunt liber, deocamdata nu ma pun la spanzuratoare. Mainile-s libere, le misc in voia mea, in afara durerii.

Spre Constanta

-au suit in masina colonelului, el inainte cu soferul, eu cu maiorii in spate. Pe drum, pe sosea, armata M.A.I. si restul de ofiteri. Erau cand inaintea noastra, cand in urma noastra, erau in plina verva. Aveau impresia ca au castigat o mare batalie tradatorii de neam si de tara. Cam pe seara am ajuns la Constanta.

Fiindca se facusera arestari fara precedent intre anii 1948-1951, inchisorile devenind neincapatoare, multe institutii administrative au devenit inchisori, intre acestea si Banca Nationala. Unde altadata se pastra cel mai pretios metal - aurul, acum era depreciat cel mai sfant obiect - omul. Aici au fost torturati si chinuiti multi oameni de valoare ai neamului nostru, de catre marea urgie a secolului.

Am intrat cu masina in curtea Bancii - inchisoare, unde m-a luat in primire un plutonier. Mi-a facut perchezitie, mi-a luat cureaua de la mijloc, mi-a taiat nojitele de la opinci, mi-a pus ochelari negri la ochi, apoi m-a apucat de gulerul hainei si m-a dus jos la subsolul cladirii. La mijloc este un mic rond, unde este o masa si pe masa un telefon. Pe scaun sedea un plutonier gras ca un butoi, care vorbea numai ruseste. Cred ca era lipovean. De fapt la toate etajele, sefi de sectie erau lipoveni. Fiind de origine slava, erau cei mai credinciosi rusilor si partidului comunist.

La stanga rondului era un coridor, unde candva erau seifurile, dar acuma erau facute celule. Pe dreapta erau sase celule, si pe stanga iar sase celule. Pe mine m-au dus la celula cu numarul 12. M-a bagat inauntru si mi-a luat ochelarii de pe nas, a inchis usa si a tras zavorul. Zgomotul zavorului nu m-a impresionat deloc, eram invatat cu celule si zavoare. Celula era mica, atat cat puteam sa ma intind, si lata de un metru si jumatate. in partea dreapta era un pat de scanduri, pe care am dormit sase luni de zile, fara asternut si fara invelitoare, pe lemnele goale. Seara imi scoteam haina si ma inveleam la cap si la umeri, unde suferisem de la carlig. Deasupra usii era o mica ferestruica, lata de o palma, fara geam, prin care imi venea aer de pe coridor si putina lumina. Noaptea de abia imi vedeam degetele de la mana. Aveam loc sa ma misc in picioare in dreapta si in stanga. in ce catacomba am incaput, mi-a intrat in gand, nu cumva pot sa evadez de aici? Dar cum? Peste tot, sus, jos, pereti de beton armat. Am devenit nervos, strangeam din pumni. imi venea sa ma cert pe mine, cum se poate asa ceva. Acum cateva ore in urma eram liber in grajd si ciopleam la o rama, iar acum am ajuns in aceasta cazemata de beton armat. Cum se poate asa ceva? Daca exista Dumnezeu, de ce m-a dat in mana celor fara Dumnezeu? Cateva secunde a durat ispita si indoiala si deodata am inceput sa plang. M-am lasat jos pe ciment, in genunchi. Am plans in hohote, eram suparat pe mine, nu pe altul. Cum se poate sa incapa in inima mea asemenea ispita si indoiala. Din cate stiu eu, parintii mei, bunicii mei, strabunicii mei au fost credinciosi. Strabunicul a trait 107 de ani si strabunica a trait 105. Desi eram mic, i-am apucat si ii tin minte. Nu s-au departat niciodata de la Sfanta Biserica. Au crezut intotdeauna in Domnul nostru Iisus Hristos. Dar eu acuma imi dau seama cat de slab am fost in materie de credinta si in ce hal am decazut. Omul cand da de greu, atunci poate sa-si dea seama de taria sau de slabiciunea in credinta. Am plans si m-am cait amar. Repede m‑am incurajat si am ingenunchiat pe ciment, am zis rugaciunile pe care le stiam si am facut 12 matanii. M-am asezat pe canapea si am inceput sa ma simt bine. Am simtit deasupra stomacului, spre piept, ca o caldura care se misca inauntru. Dupa unii ar fi Sfantul Duh, iar dupa altii e superstitie. Eu ii cred si pe unii si pe altii. Dar mai bine cred in Bunul Dumnezeu.

Cand ucenicii s-au indoit de mantuire, Iisus le-a zis: La oameni, aceasta e cu neputinta, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta (Matei 19:26). M-am resemnat si mi-am recapatat linistea sufleteasca. Dupa atata zbucium sufletesc, am vrut sa ma intind pe pat, dar deodata aud zavorul cu sunetul acela infernal. S-a deschis usa si plutonierul o tinea sa nu se inchida. in fata celulei erau doi civili imbracati foarte elegant. Celula fiind foarte mica, picioarele imi erau la usa si, cand m-am sculat, eram fata in fata cu ei. S-au uitat la mine cam zece minute, probabil ca nu aveau voie mai mult. N-au scos nici un cuvant, cred ca n-aveau voie nici sa vorbeasca.

Eu - om mare, solid, robust, cu barba pana la piept. Cu pletele pana la umar, mustata mare si cum tot m-au chinuit la securitatea din Baia, m-au tot spanzurat, parul mi s-a ravasit, s-a incurcat si o parte imi cadea pe frunte. Acei civili au inceput sa se holbeze la mine si sa se uite de la cap la picioare, cand la barba, cand la parul care era claie in cap. Aveau poate impresia ca au in fata lor cel mai fioros bandit al timpului. Fratii Fudulea, Gogu Puiu, Iancu Ghiuvia, erau de temut si supranumiti de securitate si de partid ca fiind cei mai fiorosi banditi din organizatia Babadagului, din care faceam si eu parte, macar la figurat, daca nu si la propriu. Pe civilii aceia plutonierul i-a salutat si ei au plecat. Cred ca au fost ceva directori de la unele institutii superioare si au venit sa vada un bandit fioros, asa cum ne considera ei. L-am auzit pe plutonier cum anunta in ruseste la etajele de sus, ca a fost prins si capturat un salbatic din padurile Babadagului. Eu am inteles ce spunea el in ruseste, ca stiam limba bulgara si multe cuvinte semanau. Tradatorii si nemernicii care au importat pacostea bolsevica din fundul Siberiei si care sunt mai mult decat salbatici si criminali, ne fac pe noi salbatici. Dupa ce au plecat cei doi civili, am vrut sa ma intind din nou pe patul de scanduri.

N-au trecut zece minute si din nou zgomotul zavorului. S-a deschis usa celulei si din nou alti doi civili in fata celulei. Plutonierul sta smirna langa ei. Tot asa de eleganti si inmanusati. Si ei se uitau la mine tot asa de mirati si de holbati, de parca venisem de pe alta planeta. Au stat cam zece minute, n-au vorbit nimic si au plecat.

Dupa propaganda securitatii si ca sa-si faca faima in popor, chipurile ziceau ca au capturat un salbatic din padurile Babadagului. De aceea, cand veneau vizitatorii, isi holbau ochii si se uitau cu mare interes sa vada bine si sa povesteasca la ai lor si la prieteni cum arata un salbatic capturat din padurile Babadagului. N-am apucat sa ma asez pe pat si din nou zgomotul zavorului, usa se deschide si alti doi civili, tot asa de eleganti, dar cu niste fete rumene, sa le tai cu un fir de par, asa erau de ingrijite. Se vedea clar ca au dus-o numai in bine si in huzureala. Si cum era sa nu fie eleganti si traiti bine, cand tara noastra cu bogatii mari, unica in Europa, a ajuns pe mana veneticilor, a strainilor, a derbedeilor. Tot asa se uitau si astia la pletele si barba mea, de parca aveau in fata lor un monstru. Devenisem piesa de muzeu pentru vizitatori! Au plecat si acestia, dar vizitele din zece in zece minute au continuat si numai perechi de cate doi insi. La ora zece a sunat stingerea si s-au oprit si vizitele. Totul s-a linistit. M-am asezat pe ,,canapea”. Trebuia sa ma obisnuiesc cu noua locuinta din beton si cu scandura, la care ii ziceam ,,canapea”.

Mi-am facut rugaciunea si m-am culcat. Cum eram obosit, am dormit pana la cinci dimineata, cand a sunat desteptarea. Dimineata, alta ciudatenie bosevica. Plutonierul care a luat in primire sectia, cand a venit sa ma duca la programul de dimineata, unde era si robinetul de spalat pe maini, dupa ce a tras zavorul si a deschis usa, s-a retras cativa pasi mai departe de mine si tinea degetul pe tragaci, gata sa traga. Cine stie ce i-au bagat in cap sefii lui mai mari. Pentru ca altfel nu se explica purtarea lui fata de mine. Poate ca isi ziceau: Ai grija, este capturat din padurile Babadagului. E un bandit fioros. Cum e solid, poate sa se repeada la tine sa-ti ia pistolul si sa te gatuiasca. in loc ca mie sa-mi fie frica, el era cel care tremura ingrozit. Masinatiuni comuniste, minciuni din doctrina bolsevica. Cine stie de unde a fost luat si facut securist. Poate de la vreun card de oi, sau taia lemne la padure. Acum, pentru el, gradul si pistolul sunt dumnezeul lui. Pentru acest motiv nu am putut sa-l urasc, ci mai degraba l-am compatimit. Dimineata, cand ma ducea si ma aducea de la program la celula, tot cu pistolul intins spre mine, ii multumeam cuviincios. La orele 12, cand mi-a adus gamela cu mancare, i-am multumit. Dupa masa, m-a dus la program tot cu pistolul intins in urma mea. Cand sa ma inchida in celula, tot cu pistolul in mana, iar i-am multumit cuviincios. Seara, la program, cand a venit sa ma ia, si-a bagat pistolul la sold si cand sa ma inchida la celula, tot fara pistol, i-am multumit. Si-o fi dat seama ca nu-s un bandit fioros, cum i s-a spus.

Trei zile nu m-au scos la ancheta, au stiut ca am fost batut si spanzurat la cinghel (carlig). in cele trei zile mi-am revenit cu fizicul. intr-o dimineata, a venit un plutonier, mi-a pus ochelari negri pe nas si m-a dus sus, la etaj. intr-o camera mai mare, avand ca mobila o masa, cateva scaune,presuri pe jos si in plus multa, multa lumina. A venit un capitan si un locotenent. M-au intrebat cum ma cheama si apoi m-au invitat sa stau pe scaun.

Mi-au dat un pieptene ca sa-mi aranjez parul. Am incercat, dar n-am putut, pletele erau tare incalcite si mainile mele erau ca degerate de la spanzuratoare. Daca au vazut ei ca nu ma pot pieptana singur, s‑au sculat ei plini de zel ca sa ma pieptene. Locotenentul imi tinea capul, iar capitanul ma pieptana. Dar au avut mult de lucru din cauza parului incalcit. Au adus un fotograf, care m-a fotografiat in mai multe pozitii. Mai mult nu m-au intrebat, mi-au pus ochelarii negri pe nas si m-a dus jos in celula. Timp de o saptamana nu m-au scos la ancheta. Am dormit si m-am refacut destul de bine.

intr-o dimineata, a venit un plutonier, mi-a pus ochelarii pe nas si m-a dus la etaj, la camera cu Nr. 42. in camera, un ofiter anchetator spatos, solid si pe care dupa ceafa groasa l-am banuit ca e bulgar, ceea ce mai tarziu s-a adeverit. Am aflat intr-adevar ca e bulgar, cu numele Roteo sau Rotes. Si fiindca nu cunosteam gradele comuniste, i-am dat buna dimineata si am zis: Domnule ofiter, va rog sa-mi spuneti cum sa ma adresez, ca nu cunosc gradele. El mi-a raspuns rastit sa-i raspund cu: Sa traiti tovarase maior! in camera era o masa si un scaun. Mi-a spus sa iau loc pe scaun, sa-i spun numele meu, locul nasterii, unde am locuit si pe urma mi-a zis: Ma Ciolacule, de ce nu vrei sa fii sincer, ca sa-ti usurezi situatia. Nu vrei sa spui de alte arme si alte gazde. I-am spus: Tovarase maior, eu nu am avut alte arme si alte gazde decat acelea pe care le-am spus. Atunci el a zis: Recunosti ca ai organizat si la sedinte au luat parte mai multi reactionari? Da, recunosc. in fata mea, pe masa era o coala de hartie si un creion, pe care mi le-a aratat si mi-a zis sa dau o declaratie. Stiam ca toti au fost arestati si ca preotul Stere Popovici, cand l-au pus la stramtoare, ne-a spus pe toti, deci nu mai puteam nega pe nici unul. Eu, care nu manevram creionul cu usurinta, greu buchiseam numele gazdelor si m-au apucat orele doua dupa masa. Cand m-au dus in celula, am gasit gamela cu mancare pe pat. Dupa ce am mancat, m-am culcat si a doua zi dimineata, dupa ce mi-am baut ceaiul si bucatica de paine, plutonierul s-a prezentat cu ochelarii sa ma duca sus la etaj. Aici m-a luat maiorul: Mai Ciolacu, tu ai un dosar foarte gras si complicat, de ce nu esti sincer, ca sa-ti usurezi situatia. Noi stim ca tu ai avut si alte gazde. La Sinoe ai organizat si ai tinut sedinte contra partidului, te-ai inarmat, recunosti? Da, recunosc. Pai daca asa este, pune mana pe creion si da declaratie. Eu am stiut de camarazii care au fost arestati inaintea mea si care, fiind constransi, au declarat tot despre mine. Nu puteam sa neg nimic. Si iarasi cu datul declaratiei ma apuca doua dupa masa. Simteam cum nu mai pot de oboseala. Vine plutonierul cu ochelarii si jos la celula. Gamela cu mancare, pe care o mancam si ma culcam. Dimineata urma-toare, iarasi plutonierul cu ochelarii si sus la etaj, dar acum la alta camera. A inchis usa si a plecat. Am ramas sigur. M-am uitat sus la tavan sa vad daca nu era cumva un cinghel, dar nu era. Intrase in mine groaza de cinghel. De cate ori ma ducea la ancheta, ma uitam sus la tavan, daca nu avea cinghel. Parca mi se lua o piatra de pe inima cand vedeam ca nu este. Orice pedeapsa o suportam, afara de cinghel (carlig). Cinghelul era mai grozav decat moartea.

Ma gandeam cu groaza, de ce oare m-au adus in aceasta camera, oare ce ma asteapta. Nici nu am reusit sa vad totul din camera ca deodata au intrat cinci gealati ofiteri tineri. Toti bine imbracati, cu haine ajustate la dunga, cisme lucioase, iar eu amarat, jerpelit, flamand si nebarbierit. Luxul lor parca ma sfida.

Am sarit in picioare. S-au dat roata in jurul meu. Ma enerva tacanitul cismelor in jurul meu. Un gealat avea in mana un fel de aparat cu doua cordoane, care aveau la capat cate o bratara de metal. A inceput unul: Banditule, spune alte arme si alte gazde. Le-am spus: Alte arme si alte gazde nu am decat acelea pe care le-am spus. Stai pe scaun. Cel cu aparatul mi-a luat mainile si mi le-a pus in bratarile de la cele doua cordoane. Aparatul avea o manivela, iar un gealat i-a spus altuia: invarteste la 150 de volti sa-l omoram, mama lui de bandit, ca nu spune nimic. Cand a invartit de manivela, a produs un curent asa de puternic incat mi-a zdruncinat tot corpul. Am sarit de pe scaun jos pe podea si tipam de durere si calaii invarteau intr-una de manivela. Era ceva de nesuportat, de nesuferit, eram intre moarte si viata. Mi-au scos bratarile de la maini. Mi-au zis: Banditule, ori arme, ori viata. Una din doua, trebuie sa dai. A venit plutonierul cu ochelarii si m-a dus la celula. Stateam lungit pe canapea. Toate madularele imi erau zdruncinate. Zilnic eram scos la ancheta.

Anchetatorul de fiecare data tot rasfoia dosarul si ma intreba: Pe cutare il cunosti, dar pe cutare il cunosti? si asta era numai ca sa ma tina intr-o stare de nervi incordata. intr-o dimineata, plutonierul ma duce sus la etaj. Langa balustrada, in fata unei usi, a venit un ofiter marunt, care m-a luat in primire, apucandu-ma de barba. Eu, care eram cu ochelari negri pe nas, nu vedeam nimic. Mi-a zis: Apleaca-te. Eu credeam ca trebuie sa trec pe sub vreo bara. Da de unde, ca nu era nici o bara. Facea asta numai ca sa-si rada de mine, astfel m-a varat in camera. Dar m-a tras cu atata putere, incat mi-a rupt un smoc din barba. Cand am fost in camera, mi-a dat jos ochelarii si am vazut in mana lui smocul de barba si mi-a zis razand: Uite banditule, cum ai naparlit. Calaul avea in mana o cravasa groasa de cauciuc si a inceput sa ma loveasca drept in cap. Fiindca era marunt, eu inalt, se inalta pe varful cismelor ca sa ma loveasca mai cu zel. Am numarat opt lovituri.

Deodata au intrat cinci ofiteri - gealati, iar calaul care mi-a smuls barba si m-a lovit in cap cu cravasa s-a retras. Unul din gealati era capitan, cam in etate, si totusi unul dintre cei tineri era seful lor. El mi-a zis: De ce nu vorbesti, de ce taci, de ce nu declari de arme, de alte gazde si ai sa scapi. I-am raspuns: Eu tot ce am avut si ce am stiut, am spus. in mijlocul camerei era o masa. Mi-a zis: Ia-o in brate. Adica sa ma intind cu burta pe masa. Un gealat m-a apucat de un brat si altul de celalalt brat si tineau cu putere, in timp ce aialalti au pornit cu cravasele sa ma loveasca pe talpi, pe coapse dar mai ales peste fund. Am rezistat catva timp, dar de la o vreme m-au napadit durerile si cu toata puterea am sarit de pe masa. Cei care imi tineau mainile au cazut ca niste carpe, unul de o parte si celalalt de alta parte. Ia uite ma, mama lui de bandit, a zis unul, vrea sa fuga la padure. Sigur in bataie de joc, a zis. S-au repezit toti cinci si m-au trantit la podea, lungit cu burta in jos si au inceput sa ma loveasca cu cismele in coaste si de o parte si de alta, altii dau cu cravasele pe talpi, pe spate, dar mai ales pe fund. Si da-i, si da-i, si toti loveau cu sete si cu dusmanie. Probabil a tinut vreo douazeci de minute, sau mai mult, si am vrut sa nu mai tip deloc, sa nu scot nici un cuvant din gura, dar n-am mai putut, ma durea fundul teribil. Cred ca mi-a crapat pielea. Atunci cel mai tanar, cred ca el era seful lor si raspundea de bataie, de fapt tortura, a incalecat deasupra mea, cu picioarele cracanate, a saltat pantalonii la spate si l‑am vazut cu coada ochiului ca a ridicat mana stanga in sus, de a incetat bataia. Cred ca a vazut ca fundul era grav ranit. Mi-a dat o cizma in coasta si a zis: ridica-te. M-am sculat in picioare. Apoi mai zise: Banditule, tu crezi ca ne duci pe noi? Dupa ce spui de alte arme, numai atunci iti vei usura situatia. A venit plutonierul, mi-a pus ochelarii si m-a dus la celula. Aveam fundul umflat cat o banita si era negru ca fundul ceaunului. Ma pipaiam, dar era tare si ma durea teribil si nu puteam sa stau pe pat. Stam numai pe genunchi, dar imi era somn si m-am culcat pe o parte, ma durea teribil: m-am culcat pe cealalta parte, la fel ma durea. Pana la urma am adormit pe o parte si am dormit asa de adanc ca dimineata la cinci, cand a sunat desteptarea, eu tot as mai fi dormit. O saptamana am bolit si nu m-au scos la ancheta. intr-o dimineata, vine plutonierul cu ochelarii si ma duce sus la camera Nr. 42. L-am salutat: Sa traiti tovarase maior. El a luat o cravasa de cauciuc groasa si zise: Mama ta de bandit, ce, tu esti tovaras cu mine? Ia tine palma. Bulgarul era solid si puternic, cand a inceput sa loveasca cu cravasa, ziceai ca iese fum din palma. Si da‑i, si da‑i, si schimbam palmele, cand una, cand cealalta. Am inceput sa tip, aoleu domnule maior. Dar el jap, eu aoleo tovaras maior, el jap, eu aoleo si nu mai stiam cum sa-i mai zic si ori cum ii ziceam, el jap cu cravasa. Nu mai puteam de durere si el lovea cu sete si zicea: Tine palma, mama ta de bandit, ce, vrei sa te leg? Tine palma! Mi-a umflat palmele si am inceput sa ma indoi, sa ma aplec. Bulgarul s-a enervat si a inceput sa ma loveasca pe unde nimerea, peste cap, peste fata, peste ceafa. Mi-am pus pumnii in fata ochilor, ca boxerii, ca sa-mi apar fata si ochii, dar el lovea cu sete si fara mila. Devenise ca un caine turbat. Mama ta de bandit, faci parte din banda lui Fudulea si a lui Gogu Puiu! La un moment dat, tot lovind cu putere, a obosit si a aruncat cravasa jos. Si iar cu injuratura: Mama ta de bandit, pana nu scot de la tine pistoalele, din mana mea nu scapi. in timpul bataii, oricat am cautat sa-mi apar fata, totusi am incasat o cravasa peste nas si una peste ureche. Mi-a julit nasul si urechea.

Dupa obiceiul lor perfid, cateva zile iar nu m-au scos la ancheta. Capul, ceafa, mainile imi erau umflate. Ei aveau experienta de la sora lor pagana din rasarit, din laboratorul de stiinta inalta bolsevica. Dupa ce trece individul prin torturi si chinuri grele, are cateva zile pauza, dupa aceea iara: treci banditule, din nou la ancheta. Dar nu-i mai ziceam tovarase maior si nici domnule maior, ci numai sa traiti. Iar el zicea numai: stai pe scaun. La ancheta nu ma slabea din banditule, spune de alte arme si de alte gazde.

intr-o dimineata, plutonierul m-a dus sus la etaj, dar la o alta camera, ceva mai mare si m-a lasat acolo. M-am uitat sus la tavan sa vad daca nu exista cumva vreun carlig, de care aveam o groaza mare. Aveam o presimtire ca mi se pregateste ceva pentru chinuit, dar nu stiam ce. in acea camera erau doua birouri grele, puse la distanta de un metru intre ele. Au venit inauntru cinci gealati ofiteri. Unul din ei, probabil seful lor, mi-a zis: banditule, daca nu vrei sa spui de alte arme si alte gazde si sa-ti usurezi situatia, atunci stai colea jos. Au adus o ranga, apoi m-au facut sa ma incovoi ca un covrig si mi-au legat mainile de gleznele picioarelor. intre brate si intre genunchi s-a facut un gol, prin acel loc au introdus ranga de fier, au prins cu toti de capetele rangii, m-au saltat in sus si au pus un capat de ranga pe un birou si celalalt capat de ranga pe celalalt birou. Am ramas spanzurat de ranga cu capul in jos si cu fundul si talpile picioarelor in sus. Numai bine si potrivit de batut si de lovit. Unul din gealati imi tinea capul. Probabil ca vreunuia din cei care au fost torturati cu metoda aceasta diabolica i-au frant gatul si ei aveau nevoie sa duca la tribunal detinuti sanatosi in aparenta. Au inceput operatia cu o singura cravasa de cauciuc, pe care o foloseau pe rand, cate trei sau patru lovituri fiecare, la fund mai putin, mai mult pe talpi. Cand sfarsea ultimul de lovit, primul continua. Pana la douazeci de lovituri am rabdat, n-am tipat de loc. Dar m-au prididit durerile si am inceput sa urlu de durere, dar lor nu le pasa, loveau intr-una si radioul canta cat se putea de tare, ca sa nu se auda tipetele in strada. Legat fedeles, nu puteam sa fac nici o miscare, nu aveam nici o posibilitate sa protestez. M-am gandit la cele spuse de Sfantul Pavel: De cinci ori am capatat de la iudei patruzeci de lovituri fara una. (II Corinteni 11:24). Acum faceam si eu un calcul, cate lovituri am primit de la cei patru gealati. Daca fiecare m-a lovit de trei ori, face douasprezece, si daca s-au randuit de trei ori, cu aproximativ douasprezece lovituri, inseamna ca in total au fost treizeci si sase de lovituri. Seful gealatilor, cand a vazut ca lesin pe ranga, a oprit bataia. M-au dat jos, m-au dezlegat si mi-a zis: ai vazut, banditule, ce capeti daca nu vrei sa spui si de alte arme si gazde? Am fost dus la celula. Eram frant, obosit, aveam dureri mari si imi era un somn teribil. Cat de bune ar fi acum niste prosoape udate in apa rece, sa-mi pun comprese la locurile vatamate, ca sa-mi alin durerile! Mi se inchideau ochii de somn, ma culcam cand pe o parte, cand pe alta, dar ma dureau toate celea. in sfarsit am adormit si, cand m-am trezit, parca puteam sa ma misc un pic.

Si iarasi o saptamana nu m-au chemat la ancheta, dupa metoda lor satanica. Au stiut ca dupa zece zile de odihna se vindeca ranile din bataie. M-am mirat cand m-am pipait la spate si la talpi si am vazut ca nu mai doare. Anchetele au inceput din nou, aceeasi poveste si eu spuneam ca tot ce am avut si am stiut, am declarat. Ma fortau cu orice pret sa denunt cati mai multi, ca sa aiba ei pe cine chinui. Am rezistat si nu am denuntat pe nici unul din cei care nu fusesera prinsi. Am recunoscut numai persoanele care stiam ca erau deja prinse si condamnate si care declarasera ca eu i-am organizat.

La marginea comunei Sinoe statea Dimciu Ergoveanu, care avea patru copii, cel mai mare flacaiandru, restul mici. Nimeni nu stia ca a fost gazda mea. Nu l-am declarat. Tot in comuna Sinoe era Constantin Vlahbei, avea un pistol de brau lung, de 9 mm, pe care l-am purtat si eu catva timp, dar i l-am inapoiat. Mai era in Sinoe Dumitru Grasu, la care am stat in cateva seri, si Gheorghe Tusea, la care am stat 40 de zile intr-o sura de faneata, dar nimeni n-a stiut de ei, decat numai eu. Nu i-am declarat.

La marginea comunei Panduru statea Gheorghi Zuricu; nimeni nu stia ca el are doua pistoale cu butelie, foarte puternice si oricat de presat am fost, nu l-am spus.

in satul Lunca am stat o saptamana in faneata lui Stere Durlea, dar nimeni nu stia decat el si eu la fel nu l-am denuntat. Si el, ca si ceilalti, mi-au facut bine ca m-au adapostit de urmarirea bestiei rosii. Si ma rugam lui Dumnezeu sa-mi ajute si sa nu denunt pe nimeni, si o spun fara sfiala ca Bunul Dumnezeu mi-a ajutat de am rabdat chinuri grele si n-am denuntat pe nimeni.

intr-o dimineata a venit plutonierul cu ochelarii negri si m-a dus din nou la camera Nr. 42; am intrat si am salutat cu: Sa traiti! Stai jos pe scaun, mi-a zis anchetatorul, rasfoind un dosar. Dupa ce m-am asezat, imi zice: Mai Ciolacu, eu ti-am spus ca ai un dosar gros si daca ai sa cauti sa fii sincer si ne ajuti, ai mari sanse ca sa scapi. Domnule maior, i-am spus, eu de scapat nu mai scap de aici. Stiu ce fapte grave am facut si din cauza lor voi fi impuscat. in ceea ce priveste sinceritatea, am sa caut sa ma concentrez si daca imi aduc aminte de vreun lucru pe care nu l-am declarat, am sa vi-l spun. Atunci imi zise el: Mai Ciolacule, vezi ca vine pe aici tovarasul comandant. Ai grija sa vorbesti, sa nu stai ca un mut. Dupa acestea spuse, a venit plutonierul si m-a dus la celula. Catre seara plutonierul m-a luat si m-a dus sus la camera 42. Anchetatorul mi-a pus cateva intrebari si a aparut colonelul Nicolae Doicaru, comandantul securitatii. M-am ridicat in picioare, el a dat buna seara, eu i-am zis: Sa traiti dom’ comandant. il intreaba pe maior: Ce face Ciolacu, vorbeste? Acela ii raspunse: Nu prea vorbeste, tovarase comandant. Doicaru imi zice: Mai Ciolacu, sa vorbesti, auzi! I-a intrat in cap ca o sa-l impuscam, a zis anchetatorul. Comandantul mi-a zis: Nu te impuscam, Ciolacu. Atunci m-am grabit si i-am spus: Dom’Comandant, de ce sa nu fiu impuscat? N-am nici-un motiv sa nu fiu. Plete am, barba am, arma automata am, si ascunzatoare in pamant am, organizatie impotriva partidului am. Dupa faptele mele grave, o sa fiu impuscat. El mi-a raspuns: Mai Ciolacule, ai avut noroc ca n-ai tras asupra organelor securitatii, ca de mult era sa fii impuscat. Pe Gogu Puiu il stii? Nu-l stiu dom’ comandant, ca nu eram dintr-un judet cu el. Dar pe cei carora le-a rupt picioarele ii stii? I-am raspuns ca nu ii stiu. De aici, am dedus ca Gogu Puiu, cand l-au inconjurat in casa, a tras cu automatul in plin si a retezat picioarele la cativa securisti.

Colonelul Doicaru si-a terminat ancheta, ne-a dat buna seara si a plecat. Dupa cateva intrebari pe care mi le-a pus anchetatorului, a venit plutonierul si m-a dus la celula. Stand pe patul meu de scanduri, ma gandeam la ce a zis colonelul: Ai avut noroc ca n-ai tras in organele securitatii, ca de mult erai impuscat. Eu am crezut si cred in destin, cum am mai amintit inainte. Mi-am amintit de noaptea cu luna, cand era sa trag in cei doi graniceri care treceau in calea mea si cum cainele lup, in loc sa vina pe urmele mele, a luat-o in sens invers. Granicerii s‑au dus, iar eu n-am tras asupra lor. Destinul m-a scutit de-o crima.

in noaptea cand a trecut pe langa noi, cei cinci haiduci, acea coloana de securisti care mergeau spre Testemel, satul lui Fudulea, si noi cu degetele pe tragaci, gata sa tragem la ordinul lui Gogu Puiu si pe urma tot el a spus sa nu tragem. Daca trageam, atunci am fi fost prinsi si impuscati. Iarasi coincidenta? Destin? Mister? Trei ani si mai multe luni, cat am haiducit, am avut mai multe ocazii ca sa trag in securitate, fiind haituit de ei, dar asa s-a intamplat ca n-am tras.

Sotia si Iancu

ntr-o dimineata plutonierul a venit insotit de un capitan. Plutonierul mi-a pus ochelarii pe nas, iar capitanul m-a luat in primire si, dupa ce m-a suit la etaj, am coborat si abia dupa ce a facut mai multe ocoluri cu mine ne-am oprit in fata unei usi. A batut la usa, care s-a deschis aproape imediat. Mi-a luat ochelarii si am intrat intr-o camera mare. Era o camera cu mobila luxoasa. in spatele unui birou era un fotoliu in care statea colonelul Nicolae Doicaru, seful securitatii. Sa traiti dom’ colonel! Buna dimineata, mai Ciolacu. Vino mai aproape. M-am dus mai aproape. Capitanul a ramas in pozitie de drepti langa perete. Mi-a zis: Mai Ciolacu, ai ceva de spus? Ai ceva de raportat? Domnule colonel, n-am nimic de raportat. Mai Ciolacu, tu ce familie ai? Domnule colonel, am mama, sotie si doi copii, Marioara si Iancu. El a zis: Ia spune, de cine ti-e dor? Am ridicat din umeri. Am vrut sa spun ca nu stiu, iar el, ca sa ma ajute, a zis: Ti-e dor de mama, nu; ti-e dor de sotie, nu; ti-e dor de Marioara,nu; ti-e dor de Iancu, si mi-au dat lacrimile. Am inceput sa plang. Pentru ca intr-adevar imi era dor de baiat. Atunci a zis: Ciolacu, vrei sa-l vezi pe Iancu? Da, vreau. A zis capitanului sa scrie. Dupa ce m-am gandit putin am zis: Domnule colonel, baiatul este mic si ar putea sa se sperie, vazandu-ma. Daca se poate sa vina si maica-sa. Da, se poate, si ii zice capitanului sa scrie. Dupa ce a scris capitanul, ne-a facut semn sa plecam. Mi-a pus ochelarii pe nas si m-a dus la celula.

Eu n-am avut frati si ma uitam la cei care au avut, cum se intalneau la sarbatori si, cand erau la greu, cum se ajutau unii pe altii. Traiam cu dorul dupa frati, dar acum, cand mi-a dat Dumnezeu baiat, imi ziceam in mine ca el imi va completa dorul de frati. De aceea, cand mi-a zis de Iancu, am plans din adancul inimii. Cand am ajuns in celula, am cazut pe ganduri, ce-o mai fi si cu aceasta metoda diabolica, ce cursa vor sa imi pregateasca si sa ma compromita. Am inceput sa ma tem. imi tremura inima de neliniste. Ma framanta gandul ca vor sa puna la cale vreun plan satanic. Nu ma puteam linisti de loc, asa ca am inceput sa spun rugaciunea Tatal Nostru de mai multe ori si, dupa un timp, s-a asternut in inima mea o adanca liniste. Am dormit si am visat ca era in fata mea un cal rosu, inalt pana la nori, si darlogul pe care eu il tineam in mana atarna pana in pamant. Dimineata m-am trezit intr-o buna dispozitie si o placuta bucurie, caii fac parte din duhurile bune pentru mine.

intr-o dimineata, dupa mai bine de doua saptamani, vine plutonierul, imi pune ochelarii pe nas si ma duce sus la etaj intr-o camera mare, mobilata si cu presuri pe jos. in fundul camerei erau o masa si niste scaune. Alaturi de masa era un cuier cu picior, iar la masa stateau doi ofiteri, capitanul si un altul, pe care nu il stiam. Mi-au facut semn sa ma apropii de masa. Am salutat: Sa traiti, domnule capitan. Stai jos, m-a poftit acesta. Mai Ciolacu, vrei sa-l vezi pe Iancu? Da, sigur ca vreau sa-l vad, dar nu cred ca asa ceva e posibil. Nici nu termin bine de spus ce gandeam, ca se deschide usa si in pragul ei statea baiatul meu, Iancu. Credeam ca nu ma va recunoaste asa cum eram cu plete mari, barba pana la piept, mustata mare. Cu greu mi se vedea fata, dar mare mirare pentru mine. A venit drept spre mine si mi s-a aruncat in brate. L-am sarutat si l-am strans indelung in brate. Daca ma mai lega ceva de viata asta, era el, fiul meu. Prima intrebare pe care mi-a pus-o, a zis: Tate hi ghini? (Taticule, esti bine?). N-am apucat sa‑i raspund: Da, hui (Da sunt), ca s-a deschis usa camerei din nou. Acum a aparut sotia mea, imbracata gros, era in ianuarie si era ger. A dat mana cu mine si cu ofiterii. Au poftit-o sa sada pe scaun si ne-a spus ca putem sa vorbim. Dar ce era sa vorbim in fata lor. M-a intrebat in dialect: Ce faci, esti sanatos? Ofiterii s-au ridicat si au inceput sa se plimbe prin camera si sa se uite pe geam, dar cu ochii si cu urechile erau atenti la noi. Cautau sa prinda ceva din convorbirea noastra. Iancu m-a intrebat: Tate, alanta iu suntu? (Tata, ceilalti unde sunt?). Adica ceilalti camarazi, care au fost arestati. I-am facut semn cu ochii si putin cu degetul jos. Baiatul a inteles, dar probabil ca si securistii au inteles, ca erau foarte atenti la orice miscare a noastra. Eu aveam acasa niste fotografii cam suspecte cu niste camarazi si pe care din neglijenta nu le-am ascuns. Aveam nevoie sa-i spun sotiei sa le ascunda. Am intrebat-o in dialect si mi-a facut semn ca le-a ascuns. Dar securistii erau foarte atenti si au prins ca am schimbat ceva intre noi. Capitanul a plecat indata de aici. A inceput sa-mi bata inima de frica. S-o fi dus capitanul la colonel sa-i spuna sa-mi aresteze sotia, ca noi am vorbit intre noi ceva secret. Ofiterul care a ramas cu noi era foarte atent la ce vorbim noi. Capitanul a cam intarziat sa vina. Cand a plecat repede, era voios, acum a venit incet si posomorat. Se vede ca nu l-a luat in serios colonelul, sa-mi aresteze sotia, cum ar fi vrut el. Cum a ajuns, a zis: Gata, ati vorbit destul. Sotia si Iancu s-au ridicat de pe scaun, i-am sarutat si au plecat. A venit plutonierul, mi-a pus ochelarii si m-a dus inapoi la celula.

Mult mai tarziu am aflat cum s-au dus securistii sa-mi aduca sotia si baiatul, ca sa ma intalnesc cu ei. S-au dus mai intai in comuna Sinoe la maica-mea, acasa. Cum te cheama? Maria Ciolacu. Unde este Piha Ciolacu si baiatul Iancu Ciolacu? Maica-mea le-a spus: Iancu este uite acolo. Si le-a aratat cu mana spre o casa unde se faceau pregatiri de nunta si el sta acolo gura-casca. Iar maica-sa, Piha Ciolacu, este in comuna Baia, lucreaza la o gradina de zarzavaturi pentru existenta familiei. Ofiterii s-au dus si au intrebat care este baiatul lui Nicolae Ciolacu. Oamenii l-au aratat, uite ala este. S-au dus la el si l-au in-trebat cum il cheama. Iancu Ciolacu, a raspuns baiatul. Vino cu noi in masina! El s-a opus, dar i-au spus: Vino, ca te ducem la maica-ta si apoi sa-l vezi pe tatal tau. A intrat in masina si s-au dus la Baia, la gra-dina de zarzavaturi si au intrebat de Piha Ciolacu. S-a nimerit s-o intre-be chiar pe ea. Eu sunt, le-a raspuns Piha. Intra in masina, si i-au adus la Constanta la securitate si i-au bagat intr-o camera; dupa aceea au venit, m-au scos de la celula si m-au dus sa ma intalnesc cu ei. Am fost totusi multumit ca mi-am vazut sotia si copilul si ca si ei m-au vazut cum sunt. De aici incolo, cum o vrea Bunul Dumnezeu, asa sa fie.

Ungurul

ntr-o zi pe la sfarsitul lui februarie 1952, pe la orele doua dupa masa s-a deschis usa celulei si dupa ce plutonierul a tras o injuratura ruseasca, fiind lipovean la origine, a impins in celula un tanar. A inchis usa si a plecat. in celula fiind semiintuneric si cum tanarul venea de la lumina de afara, abia vedea ce este inauntru. M-am cam temut sa nu fie vreun codos informator, bagat de securitate ca sa ma traga de limba. De aceea stam pe patul meu de scandura linistit. Iar acel tanar statea in picioare si plangea cu hohote. Atunci am indraznit si l-am intrebat: Tinere, de ce plangi? El mi-a spus: Am fost chelner la un restaurant. Acolo au venit doi rusi care au mancat, au beut si au dat sa plece fara sa plateasca. Eu i-am acostat si le-am zis sa plateasca consumatia, ca eu n-am bani sa platesc la casierie. Unul din rusi m-a impins si m-a lovit. Eu stiam karate si, cand le-am dat cativa pumni, au ajuns amandoi rusii pe sub mese. Imediat a venit militia, m-a arestat si m-a adus la securitate. Aici, dupa ce m-au batut ca pe hotii de cai, m-au bagat la celula. L-am chemat sa stea pe canapea, dar el continua sa planga in hohote. I-am zis: De ce plangi, tinere, ca doar esti barbat si mai ales esti tanar si viguros. De unde esti, cum te cheama? Ma cheama Socaciu, sunt ungur din Ardeal. Am venit la Constanta, unde mi-am gasit serviciu de chelner si iaca unde am ajuns. Eu nu-i plang pe rusi ca i-am batut, ca o meritau, dar plang ca sunt insurat si am un copilas mic si in fiecare zi ii cumparam un kilogram de lapte. Dar acuma cine o sa-i mai cumpere lapte daca eu sunt aici arestat? Ah, copilul meu, are sa moara de foame acum! Eu, ca sa-l linistesc, i-am zis: Nu te speria, copilul nu are sa moara de foame. Bunul Dumnezeu o sa aiba grija de el si o sa-l apere de orisice, chiar si de foame. Sunt copii la care amandoi parintii le-au fost arestati. Acesti copii au fost luati de neamuri sau de vecini care si-au facut pomana cu ei. Sa fii sigur ca nici copilul tau nu va muri de foame.

S-a facut noapte si a sunat stingerea. Patul era ingust si cu greu dormeam pe el. Mi-am scos haina si am asternut-o jos, pe ciment. Socaciu a dormit pe haina mea si cu haina lui s-a invelit. Asa am dormit o saptamana intreaga, el jos pe ciment, dar avea doua haine, iar eu nu mai aveam nici o haina, dar aveam avantajul ca dormeam pe pat. Fiecare cu avantajul lui. intr-o zi vine plutonierul si ne zice: Puneti-va hainele pe cap. Dupa metoda bolsevica, sa nu vedem unde ne duce. Ne-a apucat de gulerul hainei si ne-a dus tot la subsol, intr-o camera mai mare si cu doua paturi. Acum dormeam fiecare in patul lui.

Dupa cateva zile au inceput sa-l scoata pe Socaciu la ancheta. Venea bietul Socaciu de la ancheta si cu falcile, si cu palmele umflate. L-am intrebat de ce il bateau si ce ii cereau. Ma bat ca sa le spun cati rusi am omorat. Eu nu am omorat nici un rus. Vai de mine, astia au sa ma condamne la moarte, dar eu n-am omorat nici un rus.

Procesul si condamnarea

ntr-o dimineata, pe la inceputul lui aprilie 1952, a venit plutonierul si striga: Ciolacu Nicolae, pune-ti haina in cap. M-a apucat de gulerul hainei si m-a dus printr-un coridor. Acolo erau mai multi insi cu hainele in cap, tinandu-se unul de altul. M-am apucat si eu de haina unuia, dar nu aveam voie sa ma uit cine era in fata mea. Dupa ce s-a completat randul, ni s-a dat ordin sa pornim si plutonierul l-a apucat pe primul de gulerul hainei. Se mergea incet, pe bajbaiala, ca nimeni nu vedea unde pasea, coridorul fiind lung si neluminat. Cand am iesit pe usa afara, pe sub haina ne-a izbit deodata sfanta lumina. Dupa ce am stat sase luni de zile numai la lumina becului in camerele de la subsol, din beton armat si fara ferestre, numai acum puteam aprecia cat de sfanta si scumpa este lumina zilei. in fata usii ne astepta duba si care cum ajungea, cu haina in cap, intra in duba. Asa am ajuns noi romanii in tara noastra, mai rau ca prizonierii din lagarele din Siberia. Si in duba era intuneric bezna, dar avea o ferestruica mica cu perdea, care se misca si mai ingaduia sa intre inauntru cate o raza de lumina. Pentru o clipa am putut sa ne zarim si sa ne recunoastem. Erau toti camarazii mei si gazdele din comuna Sinoe, Tanase I. Vlahbei, Tanase C. Vlahbei, Tanase G. Vlahbei, toti trei veri cu mine. Apoi Sima Dimcica, Iancu Dimcica, Timu Pasota, Stere Manciu, Mircea Juruc, Stila Pestereanu, Iancu Gicu, Nicolae Sicu si Dumitru Ghioca. Toata iarna lui 1951-52, eu am stat singur in celula, pe cand ceilalti camarazi au fost mai multi in camere si erau mai bine informati decat mine. Ei stiau ca ne duc la Tribunalul militar din Constanta, la proces. Ei erau voiosi ca mergem la proces si scapam de subsol si de anchete, numai eu eram ingandurat, abatut. Situatia mea era diferita de a lor. Ei au fost numai gazde, dar eu eram cu arma automata, cu plete si cu ascun-zatoare in pamant. Faceam parte din organizatia faimosilor banditi, fratii Nicolae si Dumitru Fudulea si Gogu Puiu, asa eram noi numiti de bestiile rosii. Camarazii mei m-au intrebat: De ce esti asa de abatut? Pentru ca stiu ca voi fi condamnat la moarte. Camarazii mei erau de alta parere, ei ziceau: Daca te-au bagat intre noi, atunci n-au de gand sa te condamne la moarte.

Am ajuns la tribunal. Duba au pus-o in dosul tribunalului, cu spatele in dreptul unei usi. Care cum iesea, era condus intr-o camera a tribunalului. Nu era tipenie de om care sa ne vada. Cati frati, surori, mame, sotii, parinti ar fi dorit sa-i vada pe cei dragi si scumpi ai lor? Dar cum ar fi putut satana intruchipata in comunism sa ne mareasca mai mult sufernta? Singura modalitate era sa ne tina departe unii de altii si mai ales sa tina secret unde suntem si cand ne vor condamna.

Ne-au introdus in acea camera, nu prea mare si cu ferestre camuflate, fara public. Ne-au pus intr-o boxa. Completul de judecata era format din vreo sase ori sapte insi. Toti imbracati in uniforme militare kaki, luxoase, cu epoleti stralucitori. Fosti simpli muncitori, tinichigii, cazangii, macaragii, hamali in portul Constanta, fara carte, au ajuns la rang de judecatori, iar noi in boxa, flamanzi, amarati, jerpeliti, timorati. Unii dintre noi erau cei mai buni gospodari din Peninsula Balcanica, cu bunici care au fost celnici (conducatori), mari oieri si crescatori de herghelii de cai. Dupa un timp au mai aparut doi civili, procurorul, un om maruntel, si un avocat, chipurile sa ne apere. Dar el mai mult ne acuza. in spatele boxei, pe o banca statea un capitan de la securitate, ca asistent. Acestia formau tot publicul prezent la judecata noastra.

Cand a inceput judecata, in fata completului erau expuse: arma mea, automatul cu 200 cartuse si cele doua incarcatoare, din care au scos cartusele si le-au insirat pe masa. in plus, carabina lui Stere Gima din Ceamurlia de Jos, cu cartusele insirate pe masa si care mi-au pus-o mie in sarcina. Tot ce era insirat pe masa era dovada pentru ei ca eu posedam un arsenal intreg de munitii. A inceput judecata si prese-dintele a dat cuvantul procurorului. Acesta, intr-o agitatie exagerata, a vorbit o ora si mai bine. A facut clabuci la gura si tot arata cu mana la boxa, la masa cu arme, la completul de judecata si ne acuza de crima de uneltire in contra ordinei publice sociale, de organizarea a unei bande de tip fascist si de sabotori pentru intreaga Dobroge. Dar banditii au fost descoperiti de oamenii muncii, care au inteles ca nu vor putea sa-si construiasca o viata fericita, condusa de P.M.R., pana nu vor fi distruse aceste vipere din banda organizata de Nicolae Ciolacu. Aceasta banda, inarmata cu arme automate, si-a inceput activitatea inca din anul 1948, sabotand partidul in realizarea socialista de guvernamant si care conta pe un conflict armat intre statele imperialiste si Uniunea Sovietica Socialista. in acel moment, banditii ar fi participat ca partizani in lupta contra armatei sovietice. Centrele de spionaj imperialist au luat legatura cu ramasitele fostei miscari legionare, sa faca propaganda in popor sa nu se supuna oamenii masurilor luate de autoritatile de stat. Ei voiau sa se organizeze ca sa dea o lovitura de stat pentru a prelua conducerea tarii.

La sfarsit, a cerut presedintelui si onoratului tribunal sa aplice pedeapsa capitala pentru acesti banditi, care au activat inmpotriv tarii. A cerut sa se aplice articolul 209 din Legea 16/1949. Procurorul deve-nise un fel de turbat, de nebun, nervos, sarea in sus si cerea mereu condamnarea capitala. A creat in fata noastra si a completului de judecata o atmosfera sinistra, incat credeam ca din boxa ne duce drept la locul de executie. Noi, cei din boxa, ne uitam unii la altii ca si cand ni se apropia sfarsitul printr-o cruda tragedie, prin impuscare. Care dintre noi putea sa mai creada ca nu va fi impuscat, cand nu cu mult in urma camarazi de-ai nostri au fost executati prin impuscare dupa judecata sau au fost omorati chiar acolo unde ii prindeau daca opuneau rezistenta. Si apoi mai erau cei 40 de dobrogeni care au fost luati in martie 1950 intr-o noapte de la inchisorile Gherla si Aiud cu duba si au disparut, de nu se stie in ce drama oribila au pierit. in momentul acela eram siguri ca ateii acestia care nu stiu multa carte ne executa asa cum au executat si pe cei care i-am amintit.

Nimeni dintre noi nu se mai gandea nici la sotie, nici la gospodarie, nici la parinti, nici la alte rude apropiate sau la prieteni, ci numai la ce se va alege de copiii nostri, daca vor muri de foame, de frig, sau de alta napasta, ori poate vor supravietui. Acest gand negru ne sfasia inima, nu pentru moartea noastra, ci ni se sfasia inima pentru copiii nostri. Presedintele tribunalului a inceput interogatoriul.

Stere Manciu de acolo, de unde vii, ca si cand el nu stia de unde venim; ai dat niste declaratii, le sustii? Ai ultimul cuvant. A urmat Tanase Vlahbei, la fel si lui i-a pus aceeasi intrebare: De acolo, de unde vii ai ultimul cuvant. Toti au urmat pe rand cu aceeasi intrebare si ca ai ultimul cuvant. Eu, de exemplu, mai trecusem prin prigoane, prin batai si prin inchisori. Camarazii mei, unii mai tineri, nu stiau nici macar ce este aceea politie. N-au fost arestati niciodata. Dar acum cand s-au vazut la aman, fiecare la ultimul cuvant fara sa se compromita cauta in asa fel sa vorbeasca incat completul de judecata sa-i acorde circumstante atenuante, ori daca se poate sa-l elibereze.

Unii din camarazi cautau sa le inmoaie inima celor din complet, zicand: Tovarase presedinte, onorat tribunal, recunosc ca am gresit, dar cand au inceput inscrierile la colectiv, am fost primul la inscriere. Am ajutat mult colectivul cu bratele mele, cu munca mea, de aceea cer sa fiu eliberat si sa muncesc in cadrul colectivului. Altul spunea: Eu recunosc ca am gresit fata de partid, dar am dus la colectiv doi cai, o caruta, un plug, am ajutat mult colectivul cu bratele, cu sotia, cu caruta, la toate muncile la camp, cer sa fiu eliberat sa lucrez in folosul colectivului la lucrarile agricole. Si fiecare cauta sa spuna cate ceva pentru a obtine circumstante atenuante.

A venit randul meu, presedintele: Nicolae Ciolacu, acolo de unde ai venit, ai dat niste declaratii, le sustii? Ai ultimul cuvant. Eu i‑am zis: Tovarase presedinte, onorat tribunal. Nu sustin toate declaratiile. Nu am avut doua arme. Presedintele m-a intrerupt: Ai de spus si altceva? I-am raspuns: Fata de partid sunt vinovat. Sa mi se dea pedeapsa care se crede ca o merit. (Prin aceasta, am vrut sa spun ca fata de partidul comunist sunt vinovat, dar nu si fata de neamul meu romanesc).

Presedintele a dat cuvantul avocatului. Avocatul: Tovarase presedinte, onorat tribunal. Detinutii care sunt in boxa isi sustin decla-ratiile facute acolo de unde vin. Ei recunosc faptele lor grave de care sunt acuzati. Mai sunt si corpurile delicte care stau aici in fata instantelor. Dupa declaratiile lor, ei sunt colectivisti, au fost la muncile agricole de pe camp si cer cu insistenta circumstante atenuante. Daca se poate sa li se aprobe. Fata de Republica Populara Romana, instanta sa-si faca datoria si sa le aplice pedeapsa ce li se cuvine. Completul s-a ridicat si s-a dus intr-o camera pentru deliberare.

in spatele boxei erau cateva canapele si ne-au spus sa stam pe ele. Am iesit din boxa si ne-am asezat. Capitanul securist a venit langa mine si mi-a zis incet: Te-ai dat in ma-ta, de ce nu ai recunoscut declaratiile de la securitate. O sa te facem de-acuma inger calator. Eu ce era sa zic, ma gandeam numai ce grozavii ma mai asteapta.

A venit completul si s-au asezat la locurile lor, noi ne-am sculat in picioare si asteptam sa ne dea sentinta. Cei din complet s-au sfatuit intre ei si ne-a dat ordin sa plecam. Duba era la usa unde am lasat-o, am intrat inauntru si a plecat cu noi pe strazile orasului. S-a oprit in fata unei porti mari, inalte si groase, care s-a deschis si duba a intrat in curtea inchisorii Tataia. S-a deschis usa dubei si camarazii au inceput sa sara jos. Eu imi faceam socoteala sa nu fiu primul, dar nici ultimul, ci cam pe la mijloc. Au sarit vreo sase si ma pregateam si eu sa sar, am ridicat piciorul dar plutonierul care sta acolo la marginea dubeu m-a apucat de picior si m-a impins inapoi cu toata puterea si m-a injurat: Du-te in ma-ta banditule, stai in fund. Au sarit toti camarazii jos, s-a inchis usa si duba a iesit din curtea inchisorii si a pornit pe strazile orasului. Ma gandeam, Doamne, oare unde au sa ma duca.

M-au dus din nou la securitate, la celula 12, unde am stat toata iarna. Zilele treceau greu, nu ma scoteau la ancheta si nu stiam ce va fi cu mine. Dupa doua sapatamani, intr-o dimineata, plutonierul m-a luat cu haina in cap si m-a dus la etaj, intr-o camera mai mare, mobilata, luminata si cu presuri pe jos. La masa erau doi ofiteri, capitanul, ,,prietenul” care-mi promitea ca ma face inger si un alt ofiter. Mi-au zis sa stau jos. Am stat si au inceput: Mai Ciolacu, de ce ti-ai lasat barba? Eu trebuia sa le justific, pentru ca barba mea era periculoasa pentru ei. La ancheta mi-au zis ca astept sa vina americanii. Iar cand m-au arestat, securitatea mi-a gasit Biblia, Sfanta Scriptura. De aceea am gasit un pretext si le-am raspuns: Am o dorinta, ca in cazul ca ma voi elibera, sa ma fac preot. Atunci m-au intrebat: Mai Ciolacu, vrei sa te barbieresti? Iarasi m-au pus in incurcatura, daca le spuneam:vreau, ei mi-ar fi zis ca-i mint, iar daca le-as fi spus: nu, atunci ar fi zis: a, tii la barba. Deci, eu le-am raspuns: Cum vreti dumneavoastra. A venit un frizer, m-a tuns si m-a barbierit. Plutonierul m-a dus la celula si iarasi am stat cateva zile in asteptarea deznodamantului. intr-o dimineata, a venit plutonierul si m-a luat fara haina pe cap si fara ochelari si m-a dus in curte. Acolo era o masina mica, o dubita, in care am intrat. A venit si soferul, un plutonier si un ofiter, ei in fata, iar eu in spate. Dubita avea perdele la ferestre si, cand mergeam pe strada, perdelele se miscau si puteam sa ma uit in strada asa, mai pe furis. Ah, Doamne, lume multa pe strada, oamenii se miscau in libertate. Barbati, femei, copii, imbracati curat, se duceau fiecare la treaba lui. Ma gandeam in sinea mea, cat e de scumpa libertatea. Pentru libertate suferim noi si dorim ca aceia care vor veni dupa noi sa nu aiba parte de aceasta suferinta si teroare pe care o induram noi. Ma gandeam, oare unde ma vor duce acuma? Poate ma vor duce la vreo comuna din Babadag, unde prin vreo tradare or fi descoperit alte gazde cu pistoale. Desigur, pretext ca sa ma impuste si iarasi ma cuprindeau emotii, oricat de tare ai fi, dar la atatea socuri este imposibil sa rezisti fara sa te imbolnavesti. Dar multumesc Bunului Dumnezeu, am rezistat la toate.

in sfarsit, dubita s-a oprit in fata inchisorii Tataia. A intrat in curte si a venit un plutonier gras ca un butoi, care m-a luat in primire si m-a dus in ghereta lui. Mi-a facut o perchezitie amununtita, a deschis o usa si m-a bagat in curtea temnitei. Erau insirate multe camere si m-a dus la camera nr. 10. Era o camera mare si avea trei randuri de paturi suprapuse, iar in stanga vreo zece paturi fara sa fie suprapuse. Acolo erau si camarazii mei, pe care nu i-am observat, fiindca erau vreo saptezeci de detinuti. Majoritatea erau ialomiteni, repartizati pentru curtea martiala din Constanta. Au sarit de pe paturi vreo cinci insi si au venit inaintea mea. M-au inconjurat si au inceput sa ma intrebe: Mai frate, de unde vii si ce mai e nou pe afara, ce mai stii? Eu, care tot timpul eram singur in celula, nu stiam nimic si nu le raspundeam si mai ales ca nu ii cunosteam pe nici unul, taceam. Dar deodata vine Tanase I. Vlahbei si ma ia dintre ialomiteni, la care le spuse: Va rog, lasati-l, e de-al nostru. M-a luat de brat si m-a dus la un pat. Vezi, asta e patul tau. Aseaza-te si fii linistit. M-au inconjurat camarazii mei si mai intai m-au intrebat cum stau cu sanatatea si daca mi s-a comunicat sentinta, ca lor le-a fost comunicata. Le-am spus ca mie nu mi s-a comunicat nici o sentinta si am ramas toti cam ingrijorati. Fiecare se gandea ca probabil Ciolacu va fi condamnat la moarte. Eu ma gandeam si la capitanul securist, care m-a amenintat ca ma vor face inger calator, pentru ca nu am sustinut declaratiile date la securitate. Si acum, aici la securitate, iarasi traiam zile de emotii. De cate ori se deschidea usa, tresaream si asteptam sa-mi aud numele. intr-o zi, pe la orele zece dimineata, se deschide usa si plutonierul striga: Nicolae Ciolacu, vino incoace. Plutonierul a luat-o inainte, eu dupa el. M-a dus in birourile de functionari si mi-a zis sa stau si sa astept acolo, langa un perete. in birou erau peste treizeci de functionari, majoritatea femei dactilografe, care bateau la masinile de scris. Am aruncat o privire peste functionarii, si cand colo, ce imi este dat sa vad. Langa o functionara era procurorul acela maruntel, in civil, care la tribunal ne acuza nervos si cerea sa fim condamnati la moarte. Dupa ce a stat putin de vorba cu dactilografa, a venit drept spre mine si m-a intrebat cum ma cheama, apoi numele parintilor si multe altele. Eu ii raspundeam incet la toate intrebarile, cu sufletul la gura sa aud mai repede sentinta de condamnare. Dar procurorul nu se grabea de loc, ci spunea rar si incet fiecare cuvant. A inceput sa insire: Tribunalul Militar Constanta, conform legii etc, etc il condamna pe Ciolacu la 25 ani munca silnica si degradare civica pentru crima de uneltire contra securitatii Republicii Populare Romane. Mi s-a oprit respiratia, nu mai puteam rasufla ca nu se mai termina cu atatea legi, articole si paragrafe. in sfarsit, s-a terminat cu aceasta litanie, am putut sa rasuflu usurat si spun sincer ca n-am avut in viata mea o bucurie mai mare ca atunci cand am auzit ca sunt condamnat la 25 ani de munca silnica si nu la moarte.

Sunt oameni care sufera ingrozitor cand sunt condamnati numai la cate o luna de inchisoare de care n-au putut sa scape cu toate cheltuielile facute cu martori, avocati, dar iata mai sunt si oameni care se bucura cand primesc 25 de ani munca silnica, scapand de condamnarea la moarte. Sunt momente si stari sufletesti pe care ni le creeaza destinul, soarta.

Cand plutonierul m-a luat din camera, camarazii comentau, ca daca la tribunal nu ar fi fost expuse armele, poate ca as fi scapat de sentinta de moarte, dar asa nu se stie daca voi scapa sau nu. Cand plutonierul m-a dus inapoi in camera, ei ma asteptau cu nerabdare. Nici n-am intrat bine in camera ca au si sarit care mai de care, intrebandu-ma ce condamnare ai primit: 25 de ani munca silnica, le‑am zis. Toti s-au bucurat ca n-am fost condamnat la moarte.

Pe la jumatatea lui aprilie 1952, s-a format un lot de vreo 80 de detinuti si pe la miezul noptii, cu duba, ne-au transportat la gara CFR. Fiindca ciracii lui satana, bestiile rosii, fiara din Apocalipsa, lucreaza numai noaptea, sa nu auda si sa vada populatia pe amaratii aceia de detinuti. Ne-au dus in spatele garii, tocmai la capat de linie, pe unde nu circula populatia. Eram paziti de o puternica escorta de militieni si n‑aveam voie sa vorbim intre noi, nici sa ne uitam imprejur, ci sa stam cu capul aplecat in jos. Dupa multa asteptare a venit duba de tren si ne‑au inghesuit pe toti ca sardelele, in picioare, lipiti unul de altul.

Asa am mers pana la Bucuresti, la inchisoarea Jilava. Aici eram cate saptezeci intr-o camera cu paturi suprapuse, niste priciuri de scanduri pe trei randuri si pe ele asternute rogojini. Ni s-au dat doua tinete, una pentru apa de baut si alta pentru urinat. Seara, de inghesuiti ce eram, toti ne culcam pe cate o parte. Dupa doua sau trei ore de dormit, se da comanda de intoarcere pe cealalta parte, deci toata noaptea era mai mult chin decat somn. Noaptea s-a umplut tineta de urina, degeaba am batut noi la usa, militianul n-a venit. Unii, ca sa scape de durerea vezicii, au urinat in pantofi. Un detinut avea cizme, a urinat si le-a umplut, usurandu-se de-a binelea. Restul sufereau de durere, stateau cu picioarele impleticite si rabdau cu speranta ca pana la ziua nu mai e mult. Dar cand nu au mai putut rabda durerea, care e ingrozitoare, repede s-au insirat la tineta si n-au mai tinut seama ca da pe-afara. Dimineata, cand a venit militianul, urina ajunsese pana la celalalt perete. Se formase o baltoaca si era un miros infect, de nesuportat, de urina pe care noi il inhalam si il respiram. Era un fel de iad pe pamant, aceasta opera bolsevica de exterminare a detinutilor. O luna de zile am stat in acel iad al Jilavei. intr-o noapte ne-au dus la gara, cam vreo optzeci de detinuti, si ne-au inghesuit pe toti intr-un vagon duba, cu destinatie necunoscuta. Bestiilor rosii nu le pasa ca in vagon, din cauza inghesuielii, noi sufeream de lipsa de aer. Unui coleg i-a venit rau si a lesinat. Cu mare greutate i s-a facut loc sa stea jos si cu putin masaj l-am readus la viata.

A doua noapte, am ajuns la Gherla. Si aici priciuri de scanduri cu rogojini pe ele. in mai toate camerele erau paturi suprapuse. A doua zi ne-au scos in curte, ne-au dus la fabrica si ne-au repartizat pe fiecare la munca, la tamplarie, fierarie, mecanici etc. Am lucrat la tamplarie si din cauza normelor exagerate, munca multa depusa si mancare foarte slaba, m-am imbolnavit de tuberculoza, ca multi din detinutii de aici.

in toamna lui 1955, pe legionari ne-a transferat la inchisoarea din Aiud. Si aici fabrica avea sectii de tamplarie, fierarie, mecanica etc. Multi colegi s-au dus la lucru, insa eu si alti cativa, care eram bol-navi de T.B.C., nu am putut sa iesim la lucru si am ramas in camere.

inchisoarea din Aiud este una din cele mai severe inchisori din tara. Perchezitiile erau dese, de multe ori pe luna. Daca te gasea cu un ac de cusut, erai aspru pedepsit, dus la izolare cate sapte, opt zile, unde dormeai jos pe cimentul umed, intr-o zeghe uzata si cu o patura la fel de uzata si de umeda. Mancarea foarte slaba, un polonic cam de 300 de grame, cu o zeama care nu stiu din ce era facuta. Asta era speciala pentru izolati, ca si portia de paine de 200 de grame. O zi mancai, o zi nu mancai. in luna ianuarie era un ger teribil si cu foamea de la aceste izolari foarte multi detinuti s-au imbolnavit grav si au murit.

Prin 1960-1961, a aparut reeducarea detinutilor la Aiud. S-au format prin curtile inchisorii mai multe asa zise cluburi de cate 400 de insi. Care era procedura: Sa te compromiti si sa te lepezi de legiune. Zilnic se faceau inscrieri la cuvant. Ieseau la pupitru si isi faceau autobiografia, un fel de demascare, de cand erau legionari, ce activitate au dus impotriva partidului si dupa aceea urma sa ponegreasca tot ce le era mai scump, ca sa dea dovada ca si-au facut reeducarea din convingere. incepeau cu ponegrirea parintilor, ca au fost niste ticalosi si nemernici, ca n-au stiut sa le dea o educatie buna si sa-i indrepte spre partidul comunist, care a eliberat tara de sub jugul burgheziei. Partidul le-a deschis ochii ca biserica si popii sunt mai mult decat o superstitie care a ajutat la exploatarea muncitorimii si a taranimii. Miscarea Legionara, Garda de Fier, Capitanul Corneliu Codreanu, Mota, Marin si toti martirii nostri care s-au jertfit pentru neam si pentru Hristos au fost ponegriti in modul cel mai ordinar, de unii care candva au fost legionari si acum devenisera niste tradatori murdari. Nemernicii spuneau ca au fost niste tradatori, niste banditi, ca au fost unelte si sprijinitori ai burgheziei si ai mosierimii exploatatoare. Unii dintre ei au dat chiar dovada ca au devenit atei. Printre acestia era Banita Ion si multi altii care au inceput sa fie bine vazuti de partid si erau pusi pe listele de eliberare inainte de termen. O spun cu multa durere in suflet ca au fost destui care s-au compromis, nu au rezistat si au cedat.

Pe la celule au venit politruci, ofiteri ai penitenciarului, si ne aduceau ziare in care sa cetim despre realizarile partidului. Multi le-au primit, dar unii dintre noi le-am refuzat categoric. Printre ei parintele Marcu, studentul Trifon, calugarul Arsenie Papacioc, calugarul Ioan de la Manastirea Vladimiresti, calugarul Lungeanu, Parintele Vran-ceanu si altii. Ne-au pus zeghele in cap si ne-au dus la vestita zarca de tortura. Ni s-a creeat regim de exterminare, cu zeama chioara ramasa de la mancarea celor care si-au insusit reeducarea si care se eliberau. Dormeam doi intr-un pat de fier, de acelea cazone, care erau de o singura persoana. intr-adevar, era un somn de chin si tortura. Apoi, ger, frig si foame, multi pe langa T.B.C. s-au imbolnavit de distrofie si mai ales anchilozare.

in doi ani de zile s-au eliberat multe locuri de detinuti, aproape toata inchisoare era goala. La 1 iulie 1964, toti detinutii de la zarca, pe la vreo doua sute, ne-au pus zeghile in cap si ne-au dus la camerele de la sectii. Sima Dimcica si Puiu Atanasiu erau anchilozati complet. I-au pus pe targa si i-au adus si pe ei la sectii. Majoritatea ajunseseram niste epave si cand mergeam ne propteam unii de altii. Si fiindca noi eram recalcitranti, fara reeducare, a fost un miracol ca si noi am fost pusi in libertate, a fost mana Bunului Dumnezeu. Dar fiindca eram intr-un hal de nedescris, anemici, anchilozati, nu ne puteau trimite asa acasa. Astfel ca ne-au creeat conditii optime ca sa ne refacem. Usa camerei era deschisa acuma toata ziua si mancarea uimitor de consis-tenta. Toata ziua stateam in curte la soarele binefacator si datator de viata. intr-o luna ne-am pus pe picioare.

La 1 august 1964, seara, ne-au dat biletele de eliberare. Ne-am dus la gara la trenul de Bucuresti. Ne-am urcat in tren, ne-am asezat pe banci, dar parca nu ne venea sa credem ca suntem liberi. Ne uitam in jurul nostru, nu era nici un militian. Lume multa, toti civili, barbati, femei, copii, multa animatie. Aceasta ne dadea linistea sufleteasca si increderea ca suntem liberi. Fiecare ne-am facut rugaciunea in gand, cu nadejde in Bunul Dumnezeu ca mergem spre casele noastre.

Drumul de la inchisoare spre casa

ima Dimcica si Puiu Atanasiu nu si-au revenit din anchilozarea in care au cazut. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu Puiu Atanasiu, dar stiu ca pentru Sima Dimcica au venit sotia si fiica-sa la Aiud si l-au dus acasa in comuna Sinoe. Trenul mergea spre Bucuresti si de acolo fiecare o lua in alta directie, catre casa si familia lui. Pe 3 august am luat trenul spre Tulcea si la gara Mihai Viteazul am coborat. De la gara pana in comuna Sinoe aveam patru kilometri. Cumnatul meu Dumitru Grasu auzise de la lume ca ultimii detinuti de la Aiud sunt eliberati si vin acasa. El venise cu noaptea in cap la gara si ma astepta cu motocicleta. Cumnatul meu, pentru ca se grabea sa mearga la lucru, m‑a dus numai o parte din drum, iar eu m-am indreptat spre casa mea. Era tocmai in acea vreme cand ziua se intalneste cu noaptea si, intrand in casa, ma uitam si o cautam pe nevasta mea. Am vazut o batranica si am crezut ca e vreo vecina la sotia mea ca sa se imprumute cu ceva, asa cum se obisnuieste la tara. Nici prin gand nu-mi trecea ca batranica aceea este sotia mea. Pai ce, sotia mea era tanara, dreapta, energica, sanatoasa, pe cand femeia aceasta, pe langa ca e batrana, mai e si adusa de spate. Sotia mea trebuie sa fie intr-una din camerele casei. Cu toate ca nu o cunosteam pe acea batranica, cu bunul simt care exista in orice om i-am dat buna dimineata. Batranica aceea mi-a dat si ea buna dimineata si nu mica mi-a fost mirarea cand am recunoscut aceea vocea sotiei mele. Atunci i-am zis: Mai Piho, tu esti? Da, eu sunt. S-a repezit la mine si m-a cuprins cu bratele si plangea intr-una in hohote. I-am zis: De ce plangi, draga? Uite, am venit si eu acasa, sunt sanatos si vom lucra impreuna, de acuma incolo se vor indrepta toate neajunsurile. Pentru moment nu mi-am dat seama ca lipsa mea de acasa, de aproape douazeci de ani de inchisoare si teroarea comunista, precum si munca la marea disperare pentru existenta familiei, au imbatranit-o. Dar eu o vedeam pe ea imbatranita pentru ca nu puteam sa ma vad, dar sunt sigur ca si eu imbatranisem destul de mult. Pentru familia mea, mort eram si acuma iata-ma in mijlocul familiei mele.

Baiatul meu Iancu era veterinar la oieria Palas din Constanta. A fost anuntat si a venit. Fiica mea, Maria, cand m-au arestat avea opt ani, acum era maritata. A auzit de venirea mea si a venit cu sotul, cu socrul, cu soacra si cu un copilas in brate. Cand sa intre pe usa, am si recunoscut-o. Semana leit cu sora mea, Angelica, moarta in 1942 cand eram detinut la inchisoarea din Galati. Si-a lasat copilul jos si s-a repezit la mine, m-a cuprins cu bratele dupa gat si plangea in hohote. I‑am zis si ei: De ce plangi, fiica mea? in loc sa ne bucuram si sa ne veselim, noi ne bocim. Cele rele sa se spele, sa uitam de ele, duca-se pe pustii. A venit sora lui tata, matusa Sultana. A venit sora mea Chirata, cu sotul Costea Brandea. Cand m-am vazut in mijlocul familiei mele, intre copii si sotie, intre sora si nepoti, cu rudele mele dragi, nu pot sa descriu cat de mare era bucuria mea. imi tremura inima in mine de bucurie. Cati ani de inchisoare si de haiducie am facut prin padurile Babadagului, eu am crezut intotdeauna in destin. Toate sunt de la Dumnezeu si nimic nu se intampla fara stirea Lui.

Sotia mea, in decursul atator ani cati am lipsit din mijlocul familiei, si-a tinut casa si a crescut copiii, muncind din greu la colectiv. Pleca cu sapa in spate, cu apa, cu mancare, mergea mai mult pe jos pana la camp unde avea pamantul de lucrat. Seara, dupa o munca istovitoare, umbla prin miristi sa stranga paie, ori coceni pentru foc, sa ocroteasca copiii de frig si de ger, pentru cand va veni iarna. Acestea erau singurul combustibil pe care putea sa si-l procure, fiindca padurile erau prea departe de comuna ca sa-si poata aduce craci uscate de acolo. Dar vreau sa adaug aici ca nu numai sotia mea s-a chinuit in felul acesta, ci si toate sotiile a peste o mie de dobrogeni arestati. Acestia erau dintre cei mai buni gospodari si buni romani, iar femeile lor s-au chinuit si si-au tinut gospodaria si crescut copiii cu mare greutate. Peste o suta de insi au fost asasinati de bestiile rosii, iar sotii Dodica au fost ucisi amandoi si au ramas sapte copii orfani, fara nici un parinte, sa-i creasca. Si au mai fost si alte cazuri cand amandoi sotii au fost asasinati, lasand in urma lor copii marunti, fara parinti, ramasi in grija lui Dumnezeu, poate neamuri, ori vecini care s-au miluit de ei. Acestea erau numai o parte din binefacerile comunismului pentru tara si lumea noastra romaneasca.