Basmul - tema basmului, trasaturile basmului, tiparul naratic al basmului

Basmul specie a epicii culte, cu larga raspandire, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje reale, simbolice sau imaginare (feti-frumosi, zane, animale si pasari nazdravane etc), reprezentante ale binelui, aflate in lupta cu forte malefice ale naturii sau ale societatii, pe care le inving in cele din urma.

'Oglindire a vietii in moduri fabuloase' - G.Calinescu.

Termenul de 'basm' vine din slava veche, de la 'basni', care inseamna 'nascocire', 'scornire'.

Trasaturile basmului:

formule specifice initiale, mediane si finale, metafore tipice si personaje cheie pentru actiunea narativa, ilustreaza o alta lume decat cea reala, personajele fiind imparati si imparatese, feti-frumosi si fiice de crai, Muma-padurii, zmei sau balauri infricosatori;

faptele povestite se petrec intr-un tinut indepartat, peste mari si tari, la capatul lumii sau pe taramul celalalt;

impletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaza fantasticul, ca specific ancestral al basmelor;

personajele sunt reale si fabuloase, acestea din urma avand puteri supranaturale siputandu-se metamorfoza in animale, plante, insecte sau obiecte ori pot reinvia prin leacuri miraculoase, daca sunt omorati;

personajul principal trebuie sa depaseasca probele si sa invinga obstacolele puse in cale cu scopul de a demonstra virtuti morale exceptionale si a deveni apt pentru a-si intemeia si conduce propria gospodarie;

actiunea are la baza conflictul dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si  minciuna, iar deznodamantul consta totdeauna in triumful valorilor pozitive asupra celor negative;

Document online: Artificial life (sau A-life) si organismele vii Lucrare: Analizatorul vestibulo-cochlear - urechea externa, mijlocie si interna

ca mijloace de compozitie, basmele contin formule specifice initiale, mediane si finale, metafore tipice pentru actiunea narativa;

prezenta numarului trei, ca cifra cu incarcatura magica si cu forta pentru depasirea probelor si invingerea obstacolelor la care este supus personajul principal din basm;

cultiva inalte principii morale esentiale ca adevarul, dreptatea,   cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia prin personajele pozitive si condamna nedreptatea, rautatea, minciuna intruchipate de zmei, balauri, Muma-Padurilor, spani etc.

Exemplu: 'Povestea lui Harap-Alb' de Ion Creanga; 'Fat-Frumos din lacrima' de Mihai Eminescu.

Tema basmului se concretizeaza in aventura eroica, a fiintei umane care lupta pentru apararea, recuperarea, obtinerea, impunerea etc. unei valori, reusind in actiunea sa; aceasta valoare este desemnata generic prin termenul "bine" si se constituie in opotitie cu "raul".

Tiparul naratic al basmului si functiile specifice :

situatia initiala de echilibru : viata tihnita a unei familii de imparat sau de oameni simpli;

evenimentul, imprejurarea prin care se pierde starea initiala de echilibru : o lipsa sau o prejudiciere care afecteaza familia respectiva;

actiunea de remediere a lipsei;

o       pornirea intr-o calatorie, de obicei pe lumea cealalta, uneori cu ajutorul unei calauze;

o calatoria care poate fi precedata de cautarea - gasirea - aparitia unor ajutoare, de inzestrarea eroului cu unelte nazdravane, de o interdictie sub forma de sfat, de incalcarea ei, de supunerea la incercari grele si de depasirea lor, de o inselaciune;

o       lupta purtata pentru refacerea echilibrului, victoria obtinuta de erou si remedierea prejudicierii sau a lipsei;

● restabilirea echilibrului initial si recompensarea eroului : pedepsirea impostorilor care au produs o inselaciune, rasplatirea eroului prin atribuirea unei imparatii, a unei fete de imparat ca sitie etc.

Inceputul si sfarsitul basmului sunt marcate prin formule initiale si finale, care incadreaza discursul narativ, inlesnind trecerea din lumea reala, exterioara textului, in lumea fictionala, care, in cadrul basmului, este o lume fabuloasa; in cuprinsul textului apar si formule mediane.

Rolul formulelor initiale si finale

inrameaza lumea pe care o comunica povestitorul, avertizand asupra specificului ei;

fac trecerea de la lumea reala din afara operei la lumea fictionala din interiorul operei;

avertizeaza si pregatesc ascultatorul sa intre in conventia unei comunicari literare;

marcheaza distanta dintre comunicarea nonliterara si comunicarea literara;

In basm, timpul si spatiul au o ordine proprie, in care nu functioneaza nici o limita,  evenimentele fiind proiectate in dimensiune fabuloasi.

Formulele initiale caracterizeaza acest timp fabulos prin corelarea unor elemente care in ordine naturasa se exclude.

Fabulosul este un mod de reflectare a lumii caracteriyat prin intamplari si personaje care sunt exclusive produsul imaginatiei, fara correspondent in lumea reala; caracteristicile pe care le implica universal de tip fabulos apartin supranaturalui. Fiind la inceput un aspect al sincretismului primitive, fabulosul devenind cu timpul o dimensiune a creatiei artistice.

Tiparul narativ al basmului se concretizeaza intr-o serie de situatii tip (functii), cu grad mare de stabilitate, indifferent de cine si in ce mod le indeplineste.

Functia este o situatie-tip bine definita din punctu de vedere al semnificatiei ei pentru desfasurarea actiunii.