O lunga ieremiada

"O LUNGA IEREMIADA "

O lunga ieremiada de tagaduire de dreptate cuprinde "Romanul" de la 18/19 curent in privirea afacerii Warszawsky-Mihalescu sau, precum o intituleaza singur, poate cu si mai mult drept cuvint, caci gura pacatosului adevar graieste, afacerea Mihalescu-Rosetti-Bratianu-Warszawsky.

in fata mizeriilor acestora si de-a le acoperi cu mantaua onestitatii sale personale, cu creditul sau personal.

Acum sa venim la afacerea Warszawsky-Mihalescu.

Pentru noi ea nu e limpezita nici prin instructie, nici prin verdictul majoritatii Senatului din cauza ca cercetarea a fost viciata din capul locului prin raminerea la post a d-lui Simeon Mihalescu in timpul ei. Cumca lucrul e absolut astfel ne dovedeste imprejurarea ca si comisia Senatului a avut doua verdicte, unul in care arunca vina asupra d-lui Cogalniceanu, altul in care s-a sters pasajele invinuitoare relative la ministrul nostru de interne.

Asadar o vina exista, si daca d-nu Cogalniceanu n-ar fi ministru s-ar vedea nu care e persoana vinovatului, caci verdictul unui partid pentru un membru al sau, adica verdictul unui acuzat care se judeca pe sine insusi, nu este de mare importanta, dar s-ar fi vazut natura unei inculpatiuni pe care comisia Senatului in nevinovatia sa a admis-o, mutind numai sarcina pe alte spete.

Din momentul insa in care a trebuit sa escepteze iar pe d. Cogalniceanu, sarcina a cazut la pamint si fiecine se leapada de ea.

Un singur lucru mai relevam. E inexacta asertiunea "Romanului" ca Warszawky si generalul Rossiisky ar fi dezmintit in mod categoric cu da sau ba scrisoarea inserata de d. Moldovanu in "Timpul" si in "Binele public". Din studiul comparativ al depozitiunilor rezulta contraziceri, se vad scuze cu lipsa de memorie, se vad asertiuni ipotetice ca "nu-mi aduc aminte" s.a.m.d. Se-ntelege ca misterul de capetenie este urmatorul: cum notarul public din Odessa a putut legaliza o traducere in romaneste in sensul cu totul invers, cu premeditate adaogiri, si cum acel notar - cu toate acestea - n-a fost dat judecatii pentru un fapt atit de grav precum e falsul in acte publice?

Nu stim zau daca inamovibilitatea unei magistraturi, amenintate de "Romanul" in persoana judecatorului oricind are sa judece pe un membru al partidului rosu, n-ar fi fost mijlocul cel mai sigur pentru a descoperi adincimea imprejurarii cu notarul public din Odessa.

[21 februarie 1880]