Romanul Baltagul - monografia satului moldovenesc de la munte - calitatile unei femei credincioase Vitoria

Baltagul

Romanul " Baltagul" de M. Sadoveanu publicat in 1930, este probabil "singurul roman obiectiv" (N. Manolescu) al scriitorului si aduce o formula romaneasca in peisajul epocii interbelice: poliforismul structurii, adica "amestecul de roman realist si naratiune arhetepala grefata pe un scenariu politist".

Creatie epica in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, cu numar mare de personaje, puternic individualizate, romanul ofera, prin multitudinea aspectelor infatisate, o imagine ampla asupra vietii.

Romanul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor avand in prim plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nichifor Lipan.

Insotita de Gheorghita, Vitoria reconstituie drumul parcurs se barbatul sau pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii.

Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regasesc aici: viata pastorala, natura, miturile, iubirile, intelepciunea.

Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist (reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principat).

Orizontul mitic include modul de intelegere al lumii de catre personaje, traditii pastorale,dar si comuniunea om-natura si mitul marii treceri.

Cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu motivul labirintului.

Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la moartea barbatului ei, ceea ce se transpune intr-o dubla aventura a cunoasterii lumii si a cunoasterii de sine. Pentru Gheorghita calatoria are valoare initiatica (bildungsroman). Nichifor personaj episodic, prezentat indirect apartine planului mitic. Cautandu-l Vitoria parcurge simultan 2 lumi: spatiul real, concret si o lume de semne si minuni al caror sens ea stie sa-l descifreze.

Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, dar si cel de campie. Fiind un roman realist pt veridicitate traseul urmat de Vitoria contine toponime existente pe harta.

Structura romanului e liniara cronologica, cele 16 capitole organizandu-se in 3 mari secvente: asteptarea lui Nichifor, calatoria si infaptuirea actului justitiar potrivit unei traditii nescrise.

Schita de portret a Vitoriei Lipan de la inceputul romanului are valoare anticipativa: "ochii ei caprui in care parca se rasfrange lumina castanie a parului, erau dusi departe." Femeia voluntara,ea "este un exponent al spetei"(G. Calinescu) in relatie cu lumea arhaica, dar si o individualitate prin insusirile sale: "In cautarea barbatului, Vitoria pune spirit de vendetta si aplicatie de detectiv." (G. Calinescu )

Romanul surprinde calitatile unei femei credincioase atat barbatului cat si lui Dumnezeu. Actiunile intreprinse inainte de plecare si cautarea sotului denota o dorinta de purificare a sufletului: tine post negru, se inchina la icoana Sf. Ana de la manastirea Bistrita.

Vitoria este o femeie puternica, hotarata "n-am sa mai hodinapan`ce l-oi gasi pe Nichifor Lipan", curajoasa si lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum, dar mai ales la parastas cand demasca ucigasii.

Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor respectul traditiilor si este refractara la noutatile civilizatiei: "in tren esti olog, mut si chior". Ca mama ii interzice minodorei sa se ndeparteze de traditii ("iti arat eu coc, valt si bluza") si contribuie prin calatorie la maturizarea lui Gheorghita.

Intalnirea, pe parcursul calatoriei, cu o cumetrie si apoi cu o nunta, sunt semne care ii dau de gandit Vitoriei si anticipeaza inmormantarea din final.

Intreband din sat in sat, ea isi da seama ca sotul ei a fost omorat intre Suha si Sabasa. Cu ajutorul cainelui regasit Lupu, munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Lipan.

Vitoria surprinde prin tenacitatea cu care reconstituie scena crimei. Cei doi ucigasi, Calistrat Bogza si Ilie Gutui, sunt descoperiti si pedepsiti. Bogza devine agresiv si este lovit cu baltagul lui Nichifor de catre Gheorghita. Bogza ii cere iertare femeii mortului si isi recunoaste fapta.

Personajul complex, Vitoria este realizat prin tehnica basorelifului si individualizat prin caracterizarile directa si indirecta. Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica detaliului semnificativ: "nu mai era tanara dar avea o frumusete neobisnuita in privire".

Romanul are caracter monografic deoarece infatiseaza viata muntenilor, ocupatiile, traditiile, obiceiurile si principalele lor trasaturi: muncitori, veseli, iubitori.