Moara cu noroc - IOAN SLAVICI - comentariu

Moara cu noroc

IOAN SLAVICI

Este cea mai buna nuvela a sa, aparuta in volumul "Novele din popor" (1881).

Tema: consecinte morale ale setei de inavutire in prima parte a dezvoltarii capitalismului in satul transilvanean.

Geneza: a aparut in Iimba romana si in paralel in cea germana. O serie de cercetari arata ca Ioan Slavici ar fi pornit de la fapte reale. Isi intrerupsese studiile la Budapesta intrand slujbas in apropierea Silistei. In mijlocul drumului s-ar fi aflat, la camp deschis, o carciuma ce avea drept carciumar pe Pavel Ardeleanu si sota acestuia, Ana.

Carciuma se numea "Cetatea de pamant". Acest han si hangii i-ar fi servit drept model pentru personajele sale.

Tot documente arata ca lotrii au savarsit pradari de biserici si unitati militare au fost chemate pentru prinderea lor. In slujba de ajutor de notar, Slavici avusese ocazia sa cunoasca aceste lucruri "ale baietilor saraci".

Nuvela a atras atentia criticii pentru ca din tot volumul era inedita. Nicolae Iorga observa ca "Lica e cel mai viu dintre toate personajele, fiind cel mai bine conturat."

Mihail Dragormirescu vede in aceasta nuvela o capodopera, invitandu-i pe ceilalti prozatori sa-l urmeze pe Slavici.

G. Calinescu: "Istoria Iiteraturii romane" (1941) "Marile crescatorii de porci din pusta ardeleana si moravurile salbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriei americane cu imense prerii si cete de bizoni."

A fost considerata un mic roman in care este evocata lumea din Campia Aradeana. Nuvela se apropie de genuI superior de roman politist, prin relatarea unor fapte iesite din comun, locuri salbatice cu mlastini negre, strabatute de turme de porci cu porcari care au apucaturi ciudate, sunt fiorosi la nume si infatsare: Saila, Buza Rupta; Jafuri la drumul mare.

Toate acestea si faptul ca Lica, talharul, fusese prieten odinioara cu Pintea, cel care-l urmareste, amintesc de nuvelele in care se evoca vestul american salbatic.

Personajul principal este Ghita, care isi parasise meseria de cizmar pentru o vreme, si luase in arenda hanul de la Moara cu noroc.

Nu dorea sa se stabileasca acolo, dorea doar sa faca avere, sa-si deschida un atelier de cizmarie pentru ca se plictisise sa repare cizmele satenilor care, din zgarcenie, umblau mai mult desculti.

Batrana soacra, penonaj moralizator, e cea care deschide si inchide nuveIa, considera "ca omul trebuie sa se multumeasca cu ce are, ca daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit"

Ghita trece peste acest sfat si ia in arenda hanul asezat la rascruce de drumuri si moravuri. O vreme, carciumarul crede ca poate continua linistea colibei sale, lucrurile merg bine, dar doar in virtutea inertiei. Sambata seara ramanea in familie si impreuna cu Ana si soacra sa numarau banii. Se bucura de bani, de copii. Batrana se bucura de ginere, de cei doi nepoti, de sporul dat de la Dumnezeu.

Duminica dimineata Ghita punea calul la caruta si o ducea pe batrana la biserica. Observam ca peisajul e adecvat, pictat in culori sumbre. Ramanand cu Ana si copiii, Ghita se bucura de frumusetea locului si ii radea inima cand Ana se repezea brusc asupra lui pierzandu-si cumpatul, se arunca rasfatata pentru ca era tanara, frumoasa, "frageda si subtirica". El insusi era inaIt, spatos si "o purta pe Ana ca pe o pana"

Analiza: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos Eseu: Structura genomului la procariote

Rareori, cand in noapte vantul zgaltaia moara parasita locul ii parea lui Ghita pustiu si strain si pipaia prin intuneric sa vada daca Ana s-a descoperit prin somn. Ana, insa, dormea ca un copil imbaiat.

Oamenii din Campia Aradana sunt porcari, pacurari; porcii se cresc in turme, iar peste porcari trebuia sa fie un samadau. Uneori, in drumul lor, porcarii se opresc la han.

Intr-o zi au venit la han trei porcari cu o caruta usurica, trasa de doi cai frumosi.

Lui Ghita, cei trei nu i-au parut oameni prea buni. Acestia l-au intrebat daca n-a trecut samadaul pe acolo, au mancat, au baut dar n-au platit la plecare, lucru sesizat si de batrana.

Peste putin timp sosi si Lica: 36 de ani 'inalt, uscatit, supt la fata, cu mustata lunga, rasucita, cu ochii mici si verzi, sprancene dese si impreunate la mijloc. Lica purta camasa subtire si alba ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint si bici de carmarjin"

De la aceasta prima intalnire, Lica il face pe Ghita sa inteleaga ca sederea lui la han e condtionata de buna intelegere intre ei, in sensul ca va trebui sa-i spuna cine trece pe la han.

Dupa ce Lica pleaca, batrana e multumita ca samadaul platise si pentru cei trei, si-l considera prea cumsecade. Ana e mirata ca lumea il vorbea de rau pe Lica, dar ea adauga ca e fioros la fata.

Ghita e un suflet complex, oscilant, sfasiat de tendinte si trairi contradictorii: ar vrea sa plece presimtind primejdia; are remuscari sincere, dureroase izvorate din fondul de umanitate nealterata, dar ispita de imbogatire e mai mare. Ar vrea sa reziste: doi - trei ani, sa faca avere incat sa poata lucra cu zece calfe si sa dea si altora de munca.

Intelegand ca prietenia cu Lica i-ar aduce bani, Ghita presimte primejdia si ar fi vrut sa nu aiba familie: pentru a nu Ie primejdui viata acestora. Cand se gandea la castigul pe care I-ar putea face, vedea banii gramada si i se impainjeneau ochii. De dragul banilor ar fi fost gata sa-si puna capul in primejdie. Ghita, insa, avea familie si nu putea sa faca ce-i placea. Treptat, dintr-un om harnic si linistit, devine ursuz, nu mai zambeste, devine banuitor.

La un moment dat isi bate sluga fara motiv si cand Ana observa si-l mustra, devine nervos si-i raspunde ca pentru ei isi sacrifica viata.

Dintre toate personajele, Ana e prima care observa schimbarea barbatului. Ar vrea sa-l ajute, dar nu mai poate comunica. Ghita e ascuns, nu se destainuie, iar femeia plange: 'Ghita, grai Ana jelind, eu nu stiu cum te-ai facut tu de la o bucata de vreme.' Barbatul are acum alte placeri: de a-si vedea unul dintre copii calarind pe caine, desi acest lucru o necajea pe Ana.

SIavici introduce treptat ideea etica a fideliltatii si puritatii caminului conjugal, care trebuie sa se intemeieze pe iubire si incredere reciproca.

Remarcabile sunt intuitiile Anei. Aflandu-se in primejdie si avand nevoie de bani, Lica trece pe la han si ia cu 'imprumut'. Intrigat, Ghita ii cere chitanta, dar Lica ii spune ca nu are pentru ce sa-i dea, iar banii ii ia cu imprumut platindu-i cu camata camatelor. Vazand ca s-a facut bland ca un mielusel, Lica ii zambeste lui Ghita care se cutremura pentru ca bataia de joc il scoate din minti. Enervat, Ghita il prinde pe Lica de brate si-l imobilizeaza, dovedind ca e mai puternic, impunandu-i 'sa nu se mai joace' si sa nu-i atraga familia in aventura.

Fire slaba si nehotarata, Ghita se lasa-n voia intamplarilor si alege drept solutie duplicitatea.

De frica sa nu strice socotelile, Ghita o face pe Ana sa-si infranga sfiala si sa se apropie de Samadau. In apropiere de Pasti, Lica vine la han cu Iautari, are chef sa joace, dar jocul fara 'muiere' nu are farmec. De cand umbla pe la han, Lica nu graise nici zece cuvinte cu Ana, acum, insa, o apuca de maini sa o joace. Ana se impotriveste cu hotarare, se desface din bratele lui si ii spune ca nu are chef sa danseze, desi Ghita ii spune ca pofta vine dansand, si se mira ca femeia lui e nazuroasa.

Ana isi "calca" pe inima si se dete-n joc. Decaderea Anei e treptata. La inceput impinsa de Ghita, apoi din strategie, pentru a-si face sotul gelos, care trebuia sa o protejeze, si in cele din urma din razbunare si placere, Ana cade in pacat .

Simtind nevoia unui sprijin moral, Ghita ii castiga prietenia lui Pintea, dar e nesincer si fata de acesta.

Pintea era un om "scurt si indesat", cu ochii mari, falci late, rnustata tunsa scurt si cu o taietura-n frunte, dar era om asezat si tacut.

Lica este rau si primejdios, desprins din tipologia sceleratilor romantici. stiind slabiciunea lui Ghita, Lica iI vrea prieten bun, si-i vorbeste desre crime. La un pahar, ii marturiseste lui Ghita ca nu-i place comportarea lui, pe care o aseamana cu 'aceea a fetelor mari inainte de a fi gustat dulceata pacatului'.

Primul om l-ar fi ucis cand s-a aflat la stramtoare, era rusinat ca nu fusese in stare sa pazeasca porcii, unii dintre ei disparusera. AI doilca om i-ar fi ucis pcntru a scapa de mustrari. Sangle cald era acum o boala pentru el. Il pregateste pe Lica pentru ce va urma: sa-si ucida sotia.

Ghita ii spune ca ramane tovarasul lui, hotarat si rece, dar Lica nu-l accepta deoarece considera ca omul nu poata fi stapanit decat prin pacatele lui. El considera un pacat primejdios aceasta dorinta de bani.

Ca sa-l accepte, Lica vrea sa-l vindece pe Ghita de slabiciunea pentru o singura femeie. Ghita crede ca va putea juca rolul duplicitar, si-l va pacali, dar are prea multe sperante in puterea Anei.

Lica o ia cu forta la dans pe Ana, o imbratiseaza, ea asteptand ajutor de la Ghita care petrece cu Uta. Dar desfraul are farmecul lui, si Ana prinde pofta de joc. Ea se lasa invadata de farmecul straniu al banditului. Autorul, moralizator, scoate in evidenta slabiciunea femeiasca, fara misoginism.

Samadaul se intelege cu Ghita sa plece fara sa-i spuna Anei, astfel incat Lica, intamplator sa ramana singur cu ea. Ghita crede ca isi poate pune planul in aplicare, si ca Ana ii va rezista lui Lica, iar el il va aduce pe Pintea care-l va prinde pe Samadau, cu toate lucrurile furate si ascunse in serpar. Trezindu-se singura cu Lica, Ana se sperie, dar el ii spune ca s-a inteles cu Ghita, pe care-l arata pe fereastra mergand spre Fuduleni in goana calului. Crezand ca a fost pacalita, Ana e atrasa de bandit si "cade in pacat . "

Dupa ce pacatuieste, Ana considera ca Lica ar trebui sa o ia cu el, pentru ca tine la el, si nu mai poate da ochii cu Ghita.

Slavici surprinde complexitatea momentului, zbuciumul naturii fiind in ton cu cel al personajelor. Lica se trezeste la realitate si fiind om rau si primejdios, considera ca femeia l-a adus in aceasta, situatie de a nu se putea stapani: 'de femeie m-am ferit intotdeauna si acum tot n-am scapat de ea.' Izbucneste o ploaie cu tunete si fulgere. Lica se adaposteste intr-o biserica, de teama sa nu-si piarda calul. Pana acum nu se atinsese de cele sfinte, dar fara sa se gandeasca prea mult smulge usa bisericii, ducandu-si calul spre altar. Il leaga de o strana si apoi cauta in altar vreo haina preoteasca sa se fereasca de ploaie, si altceva pentru cal. La lumina fulgerelor vede sfintii de pe pereti. Negasind altceva, trage fata de masa de pe altar. Iese afara si continua sa mearga prin ploaie, apoi il ajunge mania lui Dumnezeu. Dandu-si seama ca si-a uitat serparul la capataiul patului se intoarce din drum.

Intre timp se intorsese Ghita cu Pintea. Jandarmul pleaca in cautarea lui Lica, in timp ce Ghita patrunde in casa, vede femeia si intelege ce se petrecuse (ca Ana pacatuise) si ii apare gandul de a o ucide. Ana intelege acest lucru si Ghita, induiosat, se gandeste ca ar fi bine sa-si faca cruce pentru ca ii e draga si ii promite ca nu o va chinui, o va face ca si cand si-ar omori propriul copil pentru a-l scapa de chinurile calaului.

In zadar femeia tipa, Ghita se pregateste sa o ucida cu cutitul. Tot acum intra in camera Lica cu Raut. Lica il indeamna pe acesta din urma sa dea foc hanului si sa-si descarce pistolul in ceafa lui Ghita.

Ana il recunoaste pe Lica, iI roaga sa o salveze, tipa "dezmierdata", ii musca mana, si vazand ca e respinsa isi infige ghearele in obrajii lui si cade moarta .

Samadaul isi ia serparul si-l incinge, isi indeamna oamenii sa caute prin casa si apoi sa fuga. Lica vrea sa dispara, dar calul ii cade si crede ca I-a ajuns mania lui Dumnezeu.

Il ustura zgarieturile de pe fata, se gandeste sa-si traga calul pana la raulet, sa fie mai greu de gasit, dar nu poale. Ia saua si fraul si incearca sa fuga. Pintea il urmareste, gaseste calul si-l recunoaste ca fiind al lui Lica.

Samadaul ca nu cumva sa cada in mainile lui Pintea, isi cauta moartea. Alege un stejar uscat, alearga spre el hotarat si isi zdrobeste capul .

Dupa cateva clipe soseste si Pintea, regretand ca i-a scapat, si pentru ca lumea sa nu stie acest lucru, il taraste de un picior si-l arunca in raulet

Moartea lui Lica, alaturi de cea a lui Ghita si a Anei, ii apare cititorului ca o hotarare a destinului, deasupra legilor omenesti.

Slavici a gasit un final potrivit pentru aceasta povestire antrenanta; nu scapa cu viata decat cei nevinovati: batrana si copiii. Luni pe la pranz, focul era stins, hanul arsese si batrana crede ca a fost o intampIare, ca hanul a fost trasnit de Dumnezeu, nu mai era decat praf si cenusa.

Nu intamplator nuvela se incheie cu spusele batranei, care, stand cu copiii pe o piatra, langa cele cinci cruci, plangand, se gandeste ca asa le-a fost scris: 'Se vede ca au lasat ferestrele deschise si hanul a fost trasnit.'

'Moara cu noroc' se dovedeste a fi moara nefericii si a dramelor sufletesti .