Mircea
Eliade, La Tiganci - comentariu
Daca pana la al 2-lea razboi mondial sursele de
inspiratie pentru proza lui Mircea Eliade le constituie practicile yoga precum
in "Secretul doctorului Hoenigberger"; "Noptile la Serampore" sau mituri
romanesti precum "Domnisoara Cristina" putandu-se stabilii o distinctie intre
real si ireal. In proza celui de-al 2-lea razboi mondial asistam la camuflarea
sacrului in real sau icognoscibilitatea sacrului. Acum nu se mai putea face
distinctie intre real si ireal. Nuvela "La Tiganci" a aparut in 1959 in revista
"Destin" la Madrid iar in limba romana in 1962 in revista "Secolul 20". Sub
raport compositional nuvela are 8 capitole distribuite pe cele 2 planuri: real
si ireal. Capitolul 1 acopera planul real, urmatoarele 3 apartin celui ireal,
capitolele 5, 6, 7 celui real, iar ultimul irealului. Actiunea nuvelei e plasata in Bucurestiul
copilariei autorului pe o caldura torida ce aminteste de schita lui Caragiale
"Caldura mare". Eroul nuvelei e un modest pianist, Gavrilescu, care se intorcea
de la o fosta eleva a sa Otilia nepoata doamnei Voitinovici. In tramvai fiind
asista la o discutie anosta despre colonelul Laurence ucis de arsita Africii ca
de o sabie si el constata ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa.
Coboara spre a lua tramvaiul in sens invers spre a-si lua servieta cu
partituri. Coboara in statia "La tiganci"
care nu e asa cum credeau bucurestenii, un loc al desfraului ci mai degraba un
loc al practicilor magiei unde indivizii sunt initializati in viata de dincolo.
E atras de racoarea nucilor din gradina. Intrand aici e intampinat de o tanara
ce il conduce intr-un bordei la o baba ce simbolizeaza cerberul. Si parca il
astepta de mult ii ofera o cafea. Este pus sa ghiceasca o tiganca dintr-o
evreica, o nemtoaica si o tiganca. Nereusind sa ghiceasca tiganca e prins
intr-un joc al fetelor ce simbolizeaza jocul ielelor, ursitoarelor si conform
credintei populare cine vede jocul ielelor trebuie sa moara sau in cel mai rau
caz sa ramana cu o imperfectiune fizica sau morala. Incepe initierea eroului in
viata de dincolo patrunzand in plin fantastic insa constatam ca acesta facea
eforturi spre a-si aminti lucrurile traite in plan real dovada neputinta de a
ghici tiganca. Pana la urma el patrunde intr-un mit al labirintului trezindu-se
infasurat intr-o draperie gata sa se sufoce datorita caldurii ce va revenii
obsedant pe parcursul actiunii formand laitmotivul nuvelei. Reusind sa iese din
locul La tiganci Gavrilescu incearca sa refaca traseul pentru recuperarea
servietei cu partituri. O prima surpriza o are in
tramvai unde are loc o discutie controversata cu taxatorul care ii spune ca
moneda pe care i-o ofera pentru billet iesise din uz de 7 ani. Gavrilescu
spunandu-i ca circulase cu acelasi tramvai cu putin timp in urma si moneda era
valabila. El era convins ca statuse la tiganci cateva ore in realitate 12 ani.
O a 2-a surpriza o are in momentul in care ajunge pe strada Preoteselor numarul
9 unde locuise Otilia. Aceasta se casatorise intre
timp si parasise localitatea. O a 3-a surpriza o are in momentul in care ajunge
la locuinta sa unde se cearta cu noii locatari spre a afla mai apoi ca sotia sa
Elsa dupa ce-l cautase si il asteptase in zadar 7 ani se mutase in Germania.
Cum se facuse tarziu amana clarificarea lucrurilor pana a 2-a zii si se
intoarce la tiganci unde se intalneste cu Hildegar fosta sa iubire din tinerete
si se urca intr-o birje calatorind spre padure. Birja simbolizeaza barca iar
birjarul pe Caron care trecea sufletele Stinxul de unde acestea nu se mai
intorc. Nuvela La Tiganci e o metafora a trecerii dinspre viata spre moarte de
unde si cuvintele lui Hildegar din final "Toti visam, asa incepe totul ca
intr-un vis." Constatam ca Gavrilescu e un ratat professional intrucat in loc
sa ajunga un mare artist devenise un modest profesor de pian si un rata erotic
intrucat renuntase la iubirea sa pentru Hildegar casatorindu-se cu Elsa pentru
averea acesteia.
