O SCRISOARE PIERDUTA comentariu - O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale

O SCRISOARE PIERDUTA comentariu - O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale (1852-1912), dramaturg si prozator, a fost un observator lucid si ironic al societatii romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de oameni si de viata.

Piesa este structurata in patru acte, fiecare dintre ele fiind alcatuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite de catre autor 'persoane', sunt mentionate cu numele si statutul social. Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, iar timpul in care se petrec intamplarile este real, plasat la sfarsitul secolului al XIX-lea: "In capitala unui judet de munte, in zilele noastre'. Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice si doar in cateva situatii perspectiva temporala este discontinua, in care se remarca alternanta temporala a intamplarilor, prin flashback.

Semnificatia titlului. 'O scrisoare pierduta' ilustreaza simetria clasica a piesei, sintetizand, totodata, intriga subiectului. Prima scrisoare de amor, trimisa de Tipatescu Zoei, care o pierde, este gasita apoi de Cetateanul turmentat, caruia i-o fura Catavencu, iar acesta o pierde - la randul lui - si o gaseste din nou Cetateanul turmentat, care o inapoiaza 'adrisantei', inchizand astfel cercul. Cealalalta 'scrisoare de amor' este a unei doamne din inalta societate bucuresteana catre o 'persoana insemnatada becher' si gasita de Dandanache in buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta 'scrisorica' este pierduta definitiv de becherul bucurestean, care nu o primeste inapoi, pentru ca 'mai trebuie s-aldata'. In ambele situatii, scrisoarea de amor este totodata si o arma politica, deoarece, tocmai pentru ca este pierduta de persoane influente in viata politica si gasita de oameni politici dornici de a parveni, devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale pentru a asigura santajistului victoria in alegeri.

Tema. 'O scrisoare pierduta' este o comedie realista de moravuri politice, ilustrand lupta de pervenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de 'intelectuali independenti' - si membrii partidului de guvernamant - Stefan Tipatescu, Zoe si Zaharia Trahanache, Farfuridi Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale vremii.

Expozitiunea. Actiunea actului 1 incepe intr-o dimineata, in casa lui Stefan Tipatescu, decorul indicand anticamera in care prefectul judetului isi bea cafeaua si citeste indignat un articol din ziarul lui Nae Catavencu, 'Racnetul Carpatilor'. Ghita Pristanda, politaiul orasului, aproba atitudinea de revolta a prefectului - 'Eu vampir, ai?' - printr-un tic verbal, 'curat', pe care-l alatura comentariilor acestuia: 'curat caraghioz', 'curat misel', culminand cu o contradictie in termeni, 'curat murdar'. Politaiul primise misiunea de a-i spiona pe inamicii politici tragand cu urechea la ferestrele casei lui Nae Catavencu. Profitand de faptul ca prefectul il asculta, Ghita abandoneaza subiectul si incepe sa se planga de precara situtie financiara in care se zbate si, prin intruziune narativa, ii relateaza despre dificila profesie de politai si despre familia lui numeroasa - 'noua copii' - si un venit mic - 'familie mare, renumeratie mica, dupa buget'. Tipatescu ii reproseaza, cu simpatie si amuzament, afacerea pe care Pristanda o facuse cu steagurile cumparate pentru pavoazarea orasului, in cinstea apropiatelor alegeri. Ghita isi insusise o suma importanta, deoarece, din 44 de steaguri el achizitionase numai 14-15 bucati. Ca sa se dezvinovateasca, politaiul aduna gresit si numara de mai multe ori aceleasi steaguri: 'Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catidrala la Sf. Nicolae, treizeci', fiind silit sa recunoasca in final, incantat, ca 'a tras frumusel condeiul'.

Intriga este reprezentata de episodul realizat prin flashback si intruziune narativa in care Ghita Pristanda ii povesteste prefectului Tipatescu intamplarea din seara precedenta. In casa lui Nae Catavencu, seful partidului independent, aflat in opozitie, se adunasera intelectualii, 'dascalimea' orasului, intre care Ionescu, Popescu, popa Pripici, 'toata gasca-n par'. Pristanda asculta la fereastra acestuia si afla ca Nae Catavencu detine un document foarte important, care-i va aduce voturile celor aflati la putere, dar nu putuse afla despre ce fel de 'scrisorica' era vorba pentru ca inchisesera geamurile. Tipatescu se pregateste sa mearga 'la dejun', la Zaharia Trahanache si, ramas singur, Ghita Pristanda mediteaza - printr-un monolog adresat - la statutul de politai aflat in slujba personala a celor de la putere si o citeaza pe nevasta sa, care-l invata cum sa se comporte cu sefii: 'Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand'.

Zaharia Trahanache, presedintele partidului de guvernamant, filiala judetului X, vine acasa la Tipatescu, agitat si indignat de societatea corupta si meschina, in care domina 'enteresul si iar enteresul ', citand admirativ din scrisoarea fiului sau, student la Bucuresti: 'nu e moral, acolo e coruptie, si o societate fara printipuri, va sa zica ca nu le are!'. Enervat la culme, Trahanache ii relateaza lui Tipatescu - prin flashback - ca fusese chemat de Nae Catavencu la redactia ziarului, care-i aratase o scrisoare de amor a prefectului catre Joitica, sotia lui. Comicul de situatie al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache il consoleaza pe prefectul ingrozit, sustinand ca scrisoarea este o plastografie (un fals) ordinara, desi, amplifica el cu subanteles spaima prefectului, scrisul seamana atat de bine, incat 'sa zici si tu ca e a ta , dar sa juri!'. Trahanache reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, explicatiile si identificand exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi: 'Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri seara). -Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevsta-mea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica(priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatiei)'. Nae Catavencu il amenintase ca va publica scrisoarea in ziarul 'Racnetul Carpatilor', al carui propietar era si va afisa originalul 'in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti'.

Desfasurarea actiunii. Tipatescu este 'turbat' de manie, Zoe este, la randulei, disperata si foarte inspaimantata de consecintele publicarii scrisorii de catre Catavencu, chiar daca barbatul ei nu credea ca e adevarata. Fusese si ea chemata la redactia ziarului, unde Catavencu ii promisese ca ii va inapoia scrisoarea daca ii va asigura alegerea in functia de deputat si-l trimite pe Pristanda sa cumpere cu orice pret scrisoarea de la Nae Catavencu.

Comicul de situatie este desavarsit, tensiunea cuprinde toate personajele, care dau navala in casa prefectului. Branzovenescu si Farfuridi sunt panicati de vizitele pe care Trahanache, Zoe si Ghita le fac inamicului lor politic, suspectandu-i pe fruntasii partidului de tradare, cu care sunt de acord, insa as dori sa participe si ei: 'tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi!'. Cetateanul turmentat soseste acasa la Tipatescu pentru a-i inapoia scrisoarea pe care o gasise pe strada, dar constata amuzat ca i-o furase Catavencu, deoarece, recunoscand scrisul prefectului, il invitase 'la o tuica', apoi 'da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere', pana se imbatase si adormise. Pristanda vine cu mesajul ca Nae Catavencu ceruse in schimbul scrisorii ori 'o mie de poli' ori mandatul de deputat, iar Trahanache apare victorios pantru ca descoperise o polita falsificata de Catavencu, prin care acesta isi insusise 5000 de lei din banii fundatiei.

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Actiunea actului al 2-lea se petrece in aceasi anticamera a casei prefectului, unde Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu cerceteaza listele electorale si calculeaza voturile pe care le vor obtine in apropiatele alegeri. Ei folosesc culoarea rosie pentru a insemna numele alegatorilor care voteaza cu partidul lor si noteaza cu albastru pe ceilalti, stiind toate detaliile privitoare la situatia actuala a averii fiecaruia si nu se sfiesc sa recurga la santaj pentru a-i sili sa voteze cu ei. La acuzatia de tradare, Trahanache reactioneaza cu ticul verbal, 'ai putintica rabdare' si apara cu fervoare integritatea morala si politica a lui Tipatescu, argumentand ca 'a facut servicii partidului, judetului , tariisi mie, ca amic, mi-a facut si-mi face servicii, da!'. Farfuridi si Branzovenescu, puternic impresionati de personalitatea solida a lui neica Zaharia, se hotarasc sa trimita o telegrama la Bucuresti, 'la Comitetul Central, la minister, la gazete', prin care sa informeze despre prefectul tradator dar pe care se tem sa o semneze: 'trebuie sa ai curaj ca mine! Trebuie s-o iscalesti: o dam anonima!'.

In acest timp, Pristanda il arestase pe Catavencu, avand 'ordin verbal de la conul Fanica', ii perchezitionase casa pentru a gasi scrisoarea de amor, dar in zadar. Evenimentele sant relatate de politai publicului (cititorului) prin monolog adresat. Zoe Trahanache apeleaza la toate tertipurile feminine pentru a-l convinge pe Tipatescu sa sprijine candidatura lui Catavencu si, pentru ca acesta refuza, ea ameninta: 'il sprijin eu, il aleg eu', desi femeile nu aveau atunci drept de vot.

Catavencu este adus din arest in casa prefectului pentru a negocia inapoierea scrisorii si, printr-un monolog care ilustreaza parvenitismul personajului, isi exprima deviza dupa care se conduc in viata, 'scopul scuza mijloacele', pe care, incult fiind, i-o atribuie 'nemuritorului Gambetta', om politic francez din aceea vreme, pe cand sloganul respectiv apartine lui Niccolo Machiavelli.

Discutia dintre Catavencu si Tipatescu degenereaza in scandal, deoarece avocatul nu vrea sa inapoieze scrisoarea decat in schimbul postului de deputat, desi prefectul ii oferise diferite functii. Conflictul politic devine violent Tipatescu se repede 'turbat' la el cu un baston, iar acesta incepe sa racneasca: 'Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul! Prefectul asasin! Ajutor!'. Zoe tempereaza situatia conflictuala si, cu un calm aparent, ii promite lui Catavencu mandatul de deputat in schimbul scrisorii -'eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie sa-mi dai scrisoarea' - , Tipatescu cedeaza si el si-i promite ca 'poimaine esti deputat!'. Cetateanul turmentat revine in casa prefectului, insistand sa i se raspunda la intrebarea: 'eu cu cine votez?'. Prefectul il indeamna, sarcastic, sa-i dea votul 'lui onorabilul d.Catavencu Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se putea'. Farfuridi si Branzovenescu, gasindu-l pe Catavencu in casa prefectului, ameninta ca vor demasca tradarea la ziar, la Bucuresti, la Comitetul electoral central, pe cand Catavencu, in entuziasmul promisiunilor, ii aduce un elogiu ridicol lui Tipatescu, 'prefectul cel mai onest! [] Cel mai integru! [] Cel mai credincios!', uitand cu desavarsire ca-i spusese -pana nu demult -'vampir' si 'prefectul asasin''.

Ghita Pristanda aduce o depesa 'fe-fe urgenta' sosita de la 'centru' prin telegraf, in care prefectul este anuntat ca trebuie sa aleaga pentru postul de deputat pe 'd. Agamemnon Dandanache. Se face din aceasta pentru d-voastra o inalta si ultima chestie de incredere'. Toti cei prezenti raman incremeniti, Zoe si Catavencu se revolta, gasind ca unica solutie sa porneasca lupta contra guvernului.

Punctul culminant. Actiunea actului al 3-lea se petrece in sala cea mare a primariei, unde Zaharia Trahanache prezideaza ultima adunare electorala de dinaintea alegerilor si la care sunt prezenti alegatori, cetateni, piblic, care intr-o piesa de teatru au rol de flagranti. Trahanache intentioneaza sa-l santajeze pe Catavencu aratandu-i polita falsificata, prin care avocatul isi insusise cinci mii de lei de la Societatea 'Aurora Economica Romana', pe care o conducea. In acest fel, ei raspund santajului cu santaj si hotarasc ca Trahanache sa anunte candidatura lui Agamita Dandanache.

Discursul rostit de candidatul Farfuridi, intrerupt de catre opozitie cu fluieraturi si cu tot felul de comentarii ironice, constituie un triumf al comicului de limbaj, prin nonsensul si ridicolul frazei, care ilustreaza imbecilitatea personajului, incapacitatea lui intelectuala, culminand cu memorabila contradictie in termeni: 'Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! Dar atunci sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! Dar atunci sa se scimbe pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale Din aceasta dilema nu puteti iesi Am zis!'. Conflictul politic dintre opozitie si membrii partidului de guvernamant se amplifica prin schimbul de replici dintre cele doua grupuri reprezentate de Catavencu si, respectiv, de Farfuridi. Catavencu rosteste cu emfaza fraze aberante si demagogice, confundand din nou maximile unor personalitati celebre, incultura sa reiesind din comicul de limbaj. El spune 'oneste bibere, in loc de 'honeste vivere', expresie care s-ar traduce 'sa bei cinstit' si nu 'sa traiesti cinstit' asa cum este aforismul latin.

Candidatul opozitiei, Nae Catavencu, rosteste un discurs patetic si lacrimogen, demagogia personajului fiind evidenta prin frazele sforaitoare, ipocrite si ilogice (nonsens): 'Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire.[] Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face deloc in tara noastra!'.

Trahanache anunta drept candidat pe domnul Agamita Dandanache, in sala se isca o incaierare cu racnete, huiduieli si fluieraturi intre reprezentantii celor doua grupuri politice, peste care Catavencu striga din toate puterile, incercand sa faca publica relatia amoroasa dintre prefect si Zoe Trahanache. In invalmaseala creata, Catavencu isi pierde palaria si odata cu ea si scrisorica de amor, care fusese pusa in captuseala, de aceea nu reusise nimeni s-o gaseasca.

Actiunea actului al 4-lea se desfasoara in alt decor, gradina casei lui Trahanache, in ziua alegerilor. Zoe si Tipatescu sunt foarte agitati si ingrijorati pentru ca Nae Catavencu disparuse de doua zile si ei se temeau ca punea la cale un plan diabolic pentru a face publica scrisoarea de amor si a-i distruge. Prefectul este preocupat si de primirea pe care trebuia sa i-o faca lui Agamita Dandanache, care vine insotit protocolar de Zaharia Trahanache. Dandanache vorbeste 'peltic si sasait' si, desi face cunostinta cu toti trei, ii confunda tot timpul, referindu-se mereu la Zoe ca la nevasta prefectului, fiind incapabil sa tina minte cine este fiecare dintre ei. Trahanache il asigura pe Agamita de castigarea alegerilor, desi acestea nu se finalizasera, iar lui Dandanache i se pare firesc sa ocupe postul de deputat, considerand ca are merite politice deosebite, argumentand ridicol: 'eucare familia mea de la patuzsopt in Camera'.

Ametit de drum, Agamita relateaza cum, intr-o seara, cineva, 'persoana insemnata da' becher' (becher=celibatar, necasatorit), jucase carti acasa la el si isi uitase paltonul. Cautandu-l in buzunare, gasise o scrisorica de amor 'catre becherul meu, de la nevasta unui prietin,-nu spui tine persoana insemnata'. Dandanache il santajase pe 'becher' cu scrisoarea gasita, amenintandu-l ca daca nu-i asigura alegerea in Camera Deputatilor, o s-o publice in ziarul de scandal 'Razboiul'. Zoe si Tipatescu sunt inmarmuriti de asemanarea situatiilor si de faptul ca Dandanache nu inapoiaza scrisoarea, ci o pastreaza, pentru ca 'mai trebuie s-aldata La un caz iarpac! la <Razboiul>'. Tipatescu monologheaza, siderat si cu ironie amara, despre ticalosia lui Dandanache si se gandeste ca ar trebui sa-i ceara iertare lui Catavencu, deoarece Agamita este un santajist mult mai perfid, pastrand scrisoarea de amor. Catavencu, umil si spasit, vine sa-i marturiseasca Zoei ca pierduse scrisoarea in incaierarea de la intrunirea electorala, cand cineva i-a smuls palaria, iar scrisoarea se afla in captuseala acesteia. Tocmai atunci Cetateanul turmentat, cu palaria lui Catavencu pe cap, ii aduce 'andrisantei' scrisoarea mult asteptata, dorind in schimb raspunsul la intrebarea: 'Eu pentru cine votez?'. La rugamintea Zoei, Catavencu scrie pe buletinul de vot numele lui Agamita Dandanache si accepta cu umilinta sa conduca banchetul popular in cinstea alegerii acestuia.

Deznodamantul. Toate personajele piesei se afla in scena, participand la festivitatea organizata in cinstea alegerilor, castigator pentru postul de deputat fiind Agamita Dandanache. Acesta incearca sa rosteasca un discurs, in care comicul de limbaj exceleaza prin anacolut, reiesind indirect trasaturi de caracter definitorii. Senil si imbecil, deputatul Dandanache uita pana si motivul pentru care se afla in fata alegatorilor: 'In sanatatea alegatorilor care au probat patriotism si mi-au acordat (nu nimereste) asta cum sa zic de!zi-i pe nume de!a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt in Camera, si eu ca rumanul impartial, care va sa zicacum am zitein sfarsit sa traiasca! (Urale si ciocniri)'.

Catavencu inchina paharul in cinstea 'venerabilului si impartialului nostru prezident, Trahanache', in sanatatea 'iubitului nostru prefect', caruia ii ureaza sa traiasca pentru 'fericirea judetului nostru', iar neica Zaharia pentru 'fericirea prietenilor lui', apoi se saruta unii cu altii.

In final, Catavencu sustine un discurs politic in care elogiaza, demagogic, victoria democratiei in recentele alegeri, cu aceleasi fraze pompoase si idei contradictorii: 'Dupa lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat!'. In incheiere, el accentueaza 'avantajele progresului' si 'binefacerile unui sistem constitutional'. Ironia si sarcasmul lui Caragiale privind corectitudinea alegerilor sunt desavarsite, deoarece in desfasurarea acestora se recursese la fals, la santaj si la coruptie, incalcandu-se constitutia in mod flagrant, evidentiind contrastul dintre esenta si aparenta. Ridicolul moravurilor politice este reliefat si prin replica finala a lui Ghita Pristanda, care confirma 'Curat constitutional', dupa care da semnalul sa cante 'Muzica!'. Caragiale descrie in paranteza regizorala atmosfera de veselie generala, 'toata lumea se saruta', Catavencu se imbratiseaza cu Dandanache, Zoe si Tipatescu, retrasi intr-o parte, privesc petrecerea, in timp ce 'cortina cade repede asupra tabloului'.

O alta particularitate a comediilor lui Caragiale este simetria, adica finalul recompune momentul de la inceputul piesei, fara sa se schimbe absolut nimic din starea de lucruri initiala. Dupa agitatia care atinge adesea apogeul, dupa zbuciumul personajelor si conflictele ce par de nerezolvat, totul revine la normal, fara sa se petreaca nicio modificare a starilor de fapt sau vreo rezolvare a problemelor care au constituit subiectul piesei.

In concluzie, comediile lui Caragiale sunt unice in literatura romana prin arta desavarsita a dialogului si a constructiei scenice, prin maiestria autorului de a crea caractere si tipologii, prin profunda observare a realitatii sociale si politice din epoca, fapt ceea ce a facut ca Tudor Vianu sa afirme: 'Realismul tipic este formula lui artistica'.

Personajele sunt tipologii umane si fac 'concurenta starii civile' (G. Ibraileanu), fiecare dintre ele avand o trasatura dominanta de caracter, ilustrand asadar un tip anume.