Situatia teritorial-administrativa

Situatia teritorial-administrativa

Unitatea de productie ce face obiectul acestui amenajament este UP I BAIA si apartine, din punct de vedere administrativ, de Ocolul Silvic Falticeni din Filiala Romsilva Suceava, avand o suprafata de 2.617,5 ha.

1.1. VECINATATI, LIMITE, HOTARE.

Limitele teritoriale ale unitatii sunt bine definite, fiind construite din forme orografice distincte (culmi, paraie) si instalatii de transport clar evidentiate si cu caracter permanent. Cu UP III Luncile Moldovei, hotarul este forma de relief, mai exact, limita dintre lunca si versant.

Hotarul dintre fondul forestier si terenurile agricole este materializat prin santuri si prin vopsea rosie aplicata pe arborii de pe liziera

1.2. CONDITII GEOLOGICE SI GEOMORFOLOGICE

Teritoriul unitatii se incadreaza in tinutul Subcarpatilor si anume in tinutul Subcarpatilor Oriental!, districtul Subcarpatilor Moldovei. Se caracterizeaza prin prezenta unor vai longitudinale cu terase dezvoltate, separate prin culmi joase, cu fragmentarea dominant colinara.

Roca predominanta este argila cu intercalatii de nisip urmate de marne si argile pure. Din punct de vedere al reactiei chimice, predomina cele intermediare.

Datorita acestei situatii se poate afirma ca existenta argilelor cu intercalatii de nisipuri, pietrisuri si a marnelor, a facut posibila declansarea fenomenelor de alunecare si a rupturilor de teren, existente in raza unitatii.

Unitatea de relief cea mai bine reprezentata este versantul (79%), cu pante ce variaza de la usoara la foarte repede. Predomina cele cu panta moderna (6-15°), care ocupa 60% din suprafata. Cele mai mari pante sunt la Obarsia, Paraielo, Iceghil, Vacii, Paltinel si Talpa.

Expozitia generala este cea nordica, dar ca urmare a directiei de curgere a paraielor (mai ales de la sud-vest spre nord-est) sunt intalnite toate celelalte expozitii. Predominate devin cele partial insorite (57%), urmate de cele umbrite(41%).

Altitudinea minima este 353m (u.a 3A), iar cea maxima de 620m (u.a 84D) in partea vestica a unitatii. Suprafata cea mai mare a arboretelor se gaseste intre altitudinile 401m si 600m (92%).

1.3. CONDITII HIDROLOGICE

In afara raului Moldova care curge pe marginea nordica a unitatii, teritoriul unitatii este brazdat de urmatoarele paraie: Miclauseni, Jerna, Cazau, Iceghil, Vacii, Paltinel, Talpa, Bogata si Bogatica. Aceasta retea hidrografica este caracterizata printr-o instabilitate a regimului si mai ales a debitului, capatand un caracter torential primavara odata cu topirea zapezilor (martie-aprilie).

1.4. CONDITII CLIMATICE

Temperatura medie anuala este in jur de 7°C, iar precipitatiile anuale 600-650mm, lunile iunie si iulie fiind cele mai ploioase.

Vanturile dominante sunt cele din NV, iar indicele de ariditate este cuprins intre 35-38.

Teritoriul Ocolului Silvic Falticeni, este incadrat dupa Monografia geografica a R.P.R., in doua tipuri de climat §i anume, teritoriul din U.P.I, si II in tipul II B.p.4, climatul Subcarpatilor Estici, iar U.P.III, IV si V in tipul de climat continental de dealuri cu paduri, caracteristic Podisului Moldovei si al Sucevei.

Cea mai mare parte a teritoriului Ocolului, este situata in raza Podisului Sucevei, deci climatul care predomina este II.B.p.s. si anume districtul nordic II.B.p.l. Este un climat rece, cu ierni lungi si aspre, cu precipitatii de 600-650mm si cu prelungirea sezonului ploios.

Climatul Subcarpatilor Estici se aseamana cu eel caracteristic Podisului Sucevei, dar prezinta unele diferentieri locale, inversiuni de temperatura, accentuata iarna pe fundul vailor si cu existenta unei mai mari cantitati de precipitatii.

Temperatura medie anuala este de 7°, mai mare in partea estica (7.8°) si mai redusa in partea vestica (6.5°). Pe anotimpuri temperatura are urmatoarele valori medii: primavara 7.8°, vara 18.1°, toamna 8.5° iar iarna -3.5°. Perioada cu temperatura mai mare de 0° este de 271 zile. Primul inghej apare la inceputul lunii octombrie, iar ultimul se produce la sfarsitul lunii aprilie. Nu se semnaleaza prezenta gaurilor de ger, iar frecventa lor timpurie §i tarzie este redusa.

Din punct de vedere termic, sezonul de vegetatie este destul de lung (160 zile) si este favorabil dezvoltarii vegetatiei forestiere, cu mentiunea ca ea este mai scurta cu circa 5-10 zile in partea vestica a Ocolului (zona subcarpatica).

Media anuala a precipitatiilor este de 630mm. In zona Carpatilor (partea vestica), precipitatiile sunt mai abundente ajungand la valori de 750-760mm, iar in partea estica se inregistreaza doar 600mm sau chiar mai putin.

Repartizarea precipitatiilor in cursul anului este neuniforma. Cea mai mare cantitate se inregistreaza in lunile aprilie-septembrie, deci in timpul sezonului de vegetatie. Vara ploile cad sub forma de averse, iar cand sunt insotite de grindina, provoaca pagube vegetatiei forestiere prin distrugerea lujerilor si a frunzelor ce se afla in plina crestere. Toamna ploile sunt mai reduse cantitativ, dar de mai lunga durata, fiind insotite si de scaderi de temperatura. La finele sezonului estival (august-septembrie) se inregistreaza si unele perioade de seceta.

Numarul zilelor cu strat de zapada este in medie de 64 zile, fiind mai mare ca U.P. I si II (70-75 zile) §i mai redusa in rest (sub 60 zile). Grosimea stratului de zapada este de 15cm variind intre 20-25cm in U.P. I si II si 10cm in rest.

Vanturile dominante sunt cele din nord-vest, atingand valori mai ridicate iarna si toamna.

In anii 1969 §i 1970, vanturile din nord-vest, au avut intensitati mari, chiar in cursul verii (iunie) doborand suprafete apreciabile de arborete in U.P. I (bazinul paraului Talpa). In restul timpului nu s-au produs calamitati, doboraturile de vant fiind diseminate in cuprinsul arboretelor.

1.5. CONDITII PEDOLOGICE

/v

In vederea determinarii caracteristicilor silvoproductive a solurilor §i stabilirea cat mai corecta a tipurilor de stajiuni, au fost facute cartari stationale la scara mijlocie. Au fost sapate 16 profile magistrale de sol, revenind 1 profil cam la 160 ha, iar din 7 profile (u.a 19A, 33A, 41A, 55B, 61B, 87 si 97) au fost trimise la laboratorul de analiza de la Hemeiu§-Bacau, probe de sol.

Concomitent cu lucrarile de descriere parcelara, in fiecare unitate amenajistica au fost sapate profile de control cu care ocazie a fost stabilit tipul genetic de sol la nivel de subtip, cu principalele lui caracteristici, tipul de humus, coeficientul mediu de acumulare a humusului, grosimea lui de acumulare, grosimea fiziologica, textura, regimul de umiditate, roca de solidificare, gradul de aciditate (pH), volumul fiziologic util §i in final ca un corelar al acestor insu§iri, potentialul natural al statiunii.

Din tabel rezulta ca solurile identificate in raza acestei unitati fac parte din doua clase s.i anume: clasa argiluvisoluri (argiloiluviale, luvice s.i luvisoluri), care ocupa §i cea mai mare intindere (98%) §i clasa solurilor

neevoluate (aluviale si desfundate), cu orizontul A slab format urmat de materialul parental.

Suprafata cea mai mare o formeaza solurile brune luvice §i pseudogleizate (31%) urmate de luvisolurile albice tipice (22%) si luvisoluri albice pseudogleizate (20%).

Fertilitatea acestor soluri variaza in functie de troficitate minerala si azotata, precum si de regimul umiditate. Gradul de saturatie in baze de schimb fiind apreciabil, asigura o troficitate minerala buna, in ce priveste regimul de umiditate, el poate sa difere in functie de inclinarea terenului, expozitie, covor vegetal, continut de schelet s,i din alte cauze. Astfel in partea superioara a versantilor insoriti, solurile se usuca mai puternic daca in si arboretul este mai rar si flora ierbacee este mai abundenta. in aceasta situatie orizontul superior devine mai expus unei uscari progresive si ca urmare, puietii cu radacinile lor profunde sufera mai mult din cauza lipsei de apa decat arborii maturi, care pot folosi rezervele de apa si din orizontul B fapt ce motiveaza cre§terea lor mai inceata in primii ani de viata.

in cazul acestei unitati de productie, aprovizionarea cu apa accesibila, este in general la un nivel peste mijlociu (H III-H IV).

1.6. CONDITII STATION ALE

Teritoriul unitatii se incadreaza in doua etaje de vegetatie §i anume: portiunile din aval fac parte din etajul gorunetelor si fagetelor de deal si al tranzitiilor dintre acestia (F.D.3), iar partea sudica si vestica fiind altitudinal mai in amonte, din etajul montan al amestecurilor de molid, brad si fag (F.M.2).

in tabelul ce urmeaza sunt redate tipurile de statiuni identificate pe intregul teritoriu al acestei unitati.

1.7. TIPURI DE PADURE

In fiecare etaj fitoclimatic au fost identificate mai multe formatiuni de padure caracteristice fiecaruia. Astfel in etajul amestecurilor de molid, brad §i fag sunt patru formatiuni dintre care cea a bradeto-fagetelor ocupa suprafata cea mai mare din UP (1978,2 ha-76%), iar in etajul goruneto-fagetelor, eel mai bine reprezentata este formatiunea fagetelor pure de dealuri (478,3 ha-18%).

Tipul fundamental de padure care ocupa cea mai mare suprafata este bradeto-faget normal cu flora de mult de productivitate superioara (1.889,9 ha-73%).

Formatiunile forestiere §i caracterul anual al arboretelor este redat in evidenta din partea a-II-a a amenajamentului la punctul 14.4, iar tipurile fundamentale de padure, clasificate dupa ,,Sistematica unitatilor de baza ale tipologiei forestiere' sunt redate in tabelul ce urmeaza.