Categorii de servicii publice

Categorii de servicii publice

-Serviciul public (SP) este o intreprindere / activitate / misiune de interes general.

-Principalele cerinte pentru serviciile publice, care constituie – dupa unii autori – principii ale serviciilor publice, sunt: -universalitatea; -continuitatea; -adaptare constanta (flexibilitatea); -egalitatea tuturor fata de serviciul public; -transparenta.

-Mijloacele prin care este posibila realizarea SP se refera la : -caracterul proprietatii asupra SP; -natura deciziei; -tipul de gestiune a SP.

-Aceste mijloace sunt tipice pentru SP ale administratiei publice si au caracter diminuat in cazul serviciilor prestate de agenti privati sau in situatii cu caracter mixt.

-In literatura de specialitate se prezinta mai multe clasificari ale serviciilor publice, variate ca nivel de cuprindere si grad de detaliere. O sinteza a acestor clasificari pune in evidenta urmatoarele categorii de servicii publice:

*serviciul de reprezentare, specific institutiei prezidentiale si altor structuri de interes (cvasi)general, finantate de stat;

*serviciul de legiferare la care participa Parlamentul, care are drept scop adoptarea de norme obligatorii, care sa reglementeze uniform pe intreg teritoriul tarii;

*serviciul public judiciar, infaptuit de catre instantele judecatoresti, care solutioneaza conflictele juridice si sanctioneaza pe cei care incalca legea;

*serviciile publice realizate de catre administratie, care asigura executarea legilor si hotararilor judecatoresti, ordinea publica, siguranta nationala si creeaza conditiile de desfasurare a activitatii in domenii precum sanatatea, instructia publica, cultura, transportul etc.

-Administratia publica reprezinta activitatea de organizare a executarii si de executie concreta a legii. In prezent, administratia publica din Romania este structurata pe doua mari niveluri:

- Administratie publica de stat, care poate presta servicii publice centrale sau teritoriale; serviciile publice cu caracter de stat sunt cunoscute sub denumirea de Administratie centrala si ele au existat in Tarile Romane inca inainte de organizarea Guvernului ca organ de stat.

- Administratie publica locala.

-In categoria serviciilor publice locale (la nivel local si judetean), se includ:

- servicii publice cu caracter statal;

- servicii comunitare de utilitati publice;

- serviciul public pentru activitati culturale;

- servicii publice comerciale.

-Servicii publice cu caracter administrativ / cu caracter statal: de paza (asigurat de corpul gardienilor publici); de protectie civila; de autorizare a constructiilor; de stare civila; de autoritate tutelara; de protectie a copilului; de urbanism si amenajarea teritoriului; de colectare taxe si impozite; comunitare pentru situatii de urgenta; comunitare pentru evidenta persoanelor; de politie.

-Serviciile comunitare de utilitati publice sunt cele care asigura: alimentarea cu apa; canalizarea si epurarea apelor uzate; coletarea, canalizarea si evacuarea apelor pluviale; salubrizarea localitatilor; productia, transportul, distributia si furnizarea energiei termice in sistem centralizat ; iluminatul public ; alimentarea cu gaze naturale; alimentarea cu energie electrica; transportul public local; administrarea fondului locativ public; administrarea domeniului public si privat al unitatilor administrativ-teritoriale si altele asemenea. De remarcat ca Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nu mai mentioneaza ca servicii comunitare de utilitati publice alimentarea cu gaze naturale; alimentarea cu energie electrica si administrarea fondului locativ public. In acest curs, serviciile comunitare de utilitati publice vor fi denumite frecvent utilitati publice

ANALIZA: Importanta guvernarii corporative ANALIZA: Regulamentul, directiva decizia; Recomandari, avize - izvoare secundare de drept

Principii fundamentale si principii de actiune

-Principiile prezentate in continuare se adauga celor deja mentionate (v. Tema 2), respectiv: universalitatea, flexibilitatea.

-Chiar si in cazul in care gestiunea este asumata de catre o intreprindere privata, definitia precizeaza obligatiile serviciilor publice care au la baza o serie de principii privind finalitatile si misiunile acestora, grupate in doua categorii:

*principii fundamentale ale serviciilor publice;

*principii de actiune ale serviciilor publice.

A. Principiile fundamentale

1. Principiul egalitatii

Acesta instituie obligativitatea de a nu se face nici o diferenta intre utilizatori in ceea ce priveste accesul la serviciile publice, cat si in ceea ce priveste serviciul oferit in sine.

2. Principiul neutralitatii      

Neutralitatea garanteaza liberul acces al tuturor cetatenilor fara discriminare, la serviciile publice.

3. Principiul continuitatii

Continuitatea impune permanenta serviciilor esentiale pentru viata sociala (politie, pompieri), a serviciilor medicale (spitale), a serviciilor de comunicare si a anumitor servicii tehnice (electricitate, gaz, apa etc). Ea implica ca toate serviciile publice sa functioneze intr-o maniera regulata, fara intreruperi, in afara celor prevazute de reglementarile in vigoare, si in functie de nevoile si asteptarile utilizatorilor.

B. Principiile de actiune

1. Transparenta si responsabilitate. Toti utilizatorii dispun de dreptul de informare asupra actiunii serviciilor publice si acestea au obligatia de a informa utilizatorii intr-o maniera sistematica; transparenta trebuie conceputa ca o conditie a dialogului si concertarii, dar si ca un instrument de control al actiunii serviciilor catre utilizator.

Simplificare si accesibilitate. Existenta unor proceduri si texte de lege clare si usor de inteles constituie garantia statului referitoare la neutralitatea si respectarea legii in conditii identice pentru toti, in functie de situatia fiecaruia. Efortul de simplificare si transparenta administrativa reprezinta un factor esential al relatiei serviciilor publice cu utilizatorii.

Participare si adaptare. Cei care lucreaza in cadrul serviciului public, precum si utilizatorii, trebuie sa gaseasca si sa consacre cai pentru a coopera mai activ in vederea imbunatatirii acestuia.

Incredere si fiabilitate. Utilizatorul are dreptul la aparare juridica si la fiabilitate in relatiile sale cu administratia si cu serviciile publice. Aceasta inseamna ca statut trebuie sa stabileasca clar modalitatile si conditiile de functionare a serviciilor publice, precum si regulile dupa care sunt efectuate prestatiile.

Intreprinderea publica

Notiunea generala a unitatii economice prestatoare de servicii publice - producatoare de bunuri publice este intreprinderea publica - unitate cu personalitate juridica, neconstituita exclusiv pe baza capitalului privat si care se raporteaza la autoritatea statului. Trasatura comuna tuturor intreprinderilor publice este raportarea lor de principiu la dreptul privat si mai ales la dreptul comercial. Regula se aplica tuturor aspectelor activitatii lor.

-Personalul intreprinderilor este compus din salariati supusi dreptului muncii.

-Caracterul public al intreprinderilor publice antreneaza anumite exceptii in aplicarea dreptului privat:

1) Anumiti conducatori sunt numiti si revocati prin decizie administrativa;

2) Intreprinderii ii pot fi atribuite anumite prerogative de putere publica;

3) Intreprinderea publica este supusa, pe de alta parte, unor reguli care-i delimiteaza libertatea de actiune;

4) Problema proprietatii asupra bunurilor intreprinderii nu se pune in aceiasi termeni ca in cazul intreprinderii private. Este important sa se stie daca masa bunurilor pe care ea le pune in executie reprezinta proprietatea sa sau a statului;

5) Intreprinderea publica este supusa unor numeroase controale administrative si financiare.

Clasificarea intreprinderilor publice

In clasificarea intreprinderilor publice se opereaza cu doua criterii:

A. Dupa gradul de implicare in gestionarea serviciilor publice distingem: intreprinderi care asigura si intreprinderi care nu asigura gestionarea unui serviciu public. Atunci cand intreprinderea gireaza un serviciu public, creste ponderea dreptului public in cadrul regimului ei juridic.

B. Dupa regimul juridic al intreprinderii distingem doua tipuri de intreprinderi, derivate unul din societatea anonima de drept privat (banci si asigurari, intreprinderi nationalizate, intreprinderi constituite in „societati de stat” sau „societati nationale”), celalalt din institutia publica.

-Un element de complexitate suplimentar rezulta din faptul ca societatile economice mixte, cu toate ca rezerva un loc capitalului privat, sunt considerate ca veritabile intreprinderi publice atunci cand persoanele publice detin majoritatea capitalului. In aceste societati, supuse in principiu dreptului societatilor comerciale, faptul ca statul detine el singur sau ca majoritar capitalul a redus la o simpla afirmatie aplicarea dreptului privat. Practic, organismele de conducere sunt aproape identice, copiate fidel dupa cele ale societatilor private: fie un consiliu de administratie si un presedinte general, simplu organ de executie conform majoritatii statuturilor, dar detinator, practic, al unor puteri foarte largi, fie un director si un consiliu de supraveghere. In Romania, dupa anul 1989 s-au conturat urmatoarele trei tipuri de intreprinderi publice, conform acestui criteriu:

1. Regiile autonome: au personalitate juridica si, ca atare, functioneaza pe baza de gestiune si autonomie financiara, dar sub autoritatea consiliilor locale. Aceasta particularitate determina o serie de consecinte juridice pe care consiliul local trebuie sa le aiba in vedere.

2. Societatile comerciale (de SP) pe actiuni sau cu raspundere limitata: infiintate in temeiul Legii 15/1990 care si-au inclus in patrimoniu terenurile sau imobile cu terenurile aferente. Ca si regiile autonome, societatile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale au anumite particularitati (multe aspecte sub autoritatea administratiei publice locale), care le disting de societatile cu capital privat. In ceea ce priveste situatia societatilor comerciale prestatoare de servicii publice, distingem urmatoarele situatii:

a) societatile comerciale infiintate in temeiul Legii 15/1990 care si-au inclus in patrimoniu imobilele cu terenurile aferente. Trebuie mentionat faptul ca administratia locala nu a primit in schimb nici macar o actiune din capitalul social al acestor societati. Prin privatizarea acestora administratia locala a pierdut orice drept de control (cazul fostelor ICRAL-uri transformate in societati comerciale);

b) societatile comerciale infiintate de administratia publica locala cu capital integral public: actionarul unic este consiliul local care, la randul sau, numeste consiliul de administratie si directorul. Numirea conducerii se face politic (nu pe criterii profesionale), din organele de conducere fac parte functionari din primarie (nespecialisti) iar eficienta unei societati comerciale subordonate total administratiei este aceeasi ca in cazul regiilor autonome, adica slaba;

c) societatile comerciale cu capital majoritar privat in care autoritatile administratiei publice detin un anumit numar de actiuni. In aceste cazuri administratia isi pastreaza un drept de veto numai in ceea ce priveste strategia societatii (fara a interveni in actul de conducere, tehnic sau executiv).

Institutii (stabilimente) publice:  persoane de drept public create special pentru a asigura satisfacerea interesului general, au personalitate juridica distincta fata de stat sau de colectivitatile locale, dispun de patrimoniu si de buget propriu si pot incheia contracte in nume propriu.

-Coordonarea activitatii lor poate fi facuta in doua feluri:

*prin reprezentantii consiliului local in organul de conducere al institutiei sau prin contractul cu institutia publica, caz in care managerul/consiliul de administratie al institutiei actioneaza prin drepturi si obligatii de natura contractuala si raspund material, civil sau penal, dupa caz. La nivel national functionarea SP este caracterizata de „tutela administrativa“, adica de obligatia conducerii institutiei de a obtine aprobarea pentru deciziile pe care le adopta, fie de la ministerul de resort, fie de la Ministerul de Finante.

-Institutiile publice functioneaza d

-Serviciile comunitare de utilitati publice (sau serviciile de utilitati publice) sunt activitatile de utilitate si interes public general, desfasurate la nivelul unitatilor administrativ teritoriale sub conducerea, coordonarea si responsabilitatea autoritatilor administratiei publice locale.

-Serviciile de utilitati publice / utilitatile publice sunt parte a serviciilor publice de interes general si au urmatoarele particularitati principale:

-satisfac cerinte de interes si utilitate publica

-au caracter economico-social ;

-au caracter tehnico-edilitar ;

-sunt permanente si au regim de functionare continua ;

-regimul de functionare poate avea caractersitici de monopol ;

-sunt dependente de infrastructuri specifice ;

-sunt organizate pe principii de eficienta economica si eficienta (costurile de functionare, exploatare si investitiile sunt recuperate prin preturi, tarife sau taxe speciale) ;

-operatorii care asigura furnizarea / prestarea lor se supun, dupa caz, fie reglementarilor de drept public, fie celor de drept privat.

-Servicii publice sociale, culturale, de educatie, de tineret si sport asigura realizarea unor actiuni educative, de petrecere agreabila a timpului liber etc