Principiul subordonarii administratiei regulilor dreptului

Principiul subordonarii administratiei regulilor dreptului

Supunerea activitatii administratiei regulilor dreptului este considerata un miracol; ce ar putea constrange administratia sa o faca, din moment ce ea detine puterea publica?; din moment ce aceasta putere permite supunerea particularilor autoritatii legii,nu ne putem astepta ca ea, puterea, sa se intoarca impotriva detinatorului acesteia?; care sunt si pe ce se fundamenteaza supunerea administratiei la o regula a dreptului, care presupune o autoritate pentru sanctionarea incalcarii ei ?;

Doctrina germana a dezvoltat distinctia dintre statul de drept si statul politienesc; in statul politienesc, Statul insusi nu este constrans sa respecte legea, deci administratia poate concepe si aplica discretionar masurile pe care le considera necesare; totusi, nu ne afla chiar in fata unei actiuni arbitrare, intrucat exista norme ale dreptului; in schimb, Statul poate modifica normele dreptului ori de cate ori ele nu-i mai sunt convenabile;

Din contra, Statul de drept, in raporturile cu cetatenii, se supune exclusiv unui regim de drept: in centrul raporturilor sale de drept administrativ cu cetatenii sta principiul potrivit caruia diferitele organe ale Statului nu pot actiona decat in virtutea unei abilitari speciale prevazuta in normele juridice de drept administrativ; administratia publica nu poate, spre exemplu, sa foloseasca forta decat in situatiile, in limitele si in modalitatile strict prevazute de lege; astfel, puterea se transforma intr-o competenta instituita, incadrata si limitata in precepte strict legale;

Incetarea si suspendarea mandatului de primar

Dispozitii cu privire la incetarea si respectiv suspendarea mandatului de primar regasim in Legea organica a administratiei publice locale nr. 215/2001 si in Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, mandatul de primar inceteaza de drept inainte de termen in urmatoarele situatii:

a)     demisie;

b)     incompatibilitate;

c)      schimbarea domiciliului intr-o alta unitate administrativ-teritoriala;

d)     condamnarea prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva la o pedeapsa privativa de libertate;

e)     punerea sub interdictie judecatoreasca pentru debilitate sau alienare mintala;

f)      pierderea drepturilor electorale;

g)     deces.

Pe de alta parte, art. 69 alin.2 din Legea nr. 215/2001, legea administratiei publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, introduce inca doua situatii care conduc la incetarea de drept a mandatului de primar si anume:

a) daca acesta se afla in imposibilitatea exercitarii functiei datorita unei boli grave, certificate, care nu permite desfasurarea activitatii in bune conditii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;

b) daca acesta nu isi exercita, in mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.

In toate situatiile precizate, care antreneaza incetarea inainte de termen a mandatului de primar, cu exceptia demisiei, prefectul va emite un ordin prin care ia act de incetarea mandatului primarului si declara vacanta functia acestuia, urmand a avea loc procedura de alegere a noului primar.

Ordinul prefectului se va fundamenta in mod obligatoriu pe un referat semnat de secretarul comunei sau orasului, precum si pe actele care atesta motivul legal de incetare a mandatului, astfel cum prevad dispozitiile  art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali.

Primarul poate demisiona din functie, prin act de vointa unilateral, avand obligatia de a comunica in scris decizia sa consiliului local si prefectului. La prima sedinta a consiliului, presedintele de sedinta ia act de aceasta situatie, care se va consemna in procesul-verbal de sedinta, in temeiul art. 17 din Legea nr. 393/2004.

Prefectul va lua act prin ordin de demisia primarului. Ordinul prefectului, impreuna cu un extras din procesul-verbal al sedintei consiliului local, se va inainta Ministerului Administratiei si Internelor, care va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar.

Se impune aici precizarea ca desi mandatul primarului este de patru ani, in situatiile cand mandatul inceteaza inainte de termen ca urmare a demisiei, decesului, demiterii etc., mandatul primarilor alesi in astfel de situatii (deci in cursul unei legislaturi) va fi mai scurt, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 prevazand ca noii primari vor incheia mandatul predecesorilor.

Mandatul primarului poate inceta, de asemenea, inainte de termen, ca urmare a rezultatului unui referendum local, organizat in conditiile prevazute de lege.

Initiativa unui astfel de referendum o pot avea cel putin 25% dintre locuitorii cu drept de vot din unitatea administrativ-teritoriala, conditie ce trebuie indeplinita in fiecare localitate componenta a comunei sau orasului.

Cererea se adreseaza de catre cetateni prefectului, legea stabilind in mod restrictiv cauzele care pot conduce la organizarea referendumului si anume:

a)     nesocotirea de catre primar a intereselor generale ale colectivitatii locale;

b)     neexercitarea atributiilor legale ce revin primarului, inclusiv cele pe care le exercita in calitate de reprezentant al statului.

Dupa primirea cererii, prefectul este obligat sa analizeze temeinicia motivelor invocate, a conditiilor prevazute in art. 73 din Legea nr. 215/2001, inclusiv a veridicitatii si autenticitatii semnaturilor, in termen de 30 de zile. Dupa verificare, prefectul va transmite Guvernului, prin Ministerul Administratiei si Internelor, o propunere motivata de organizare a referendumului. Guvernul se va pronunta prin hotarare in 60 de zile de la solicitarea prefectului, pe baza avizului emis de Ministerul Administratiei si Internelor.

Referendumul este valabil daca se prezinta la urne cel putin jumatate plus unu din numarul total al locuitorilor cu drept de vot. Mandatul primarului inceteaza inainte de termen numai daca se pronunta in acest sens cel putin jumatate plus unu din numarul total al cetatenilor cu drept de vot.

In acelasi context, relevam ca art. 70 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali stabileste ca „Primarii pot fi revocati din functie in urma unui referendum, in conditiile si cazurile stabilite prin Legea nr. 215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, republicata”

Se poate observa ca in Statutul alesilor locali legiuitorul utilizeaza notiunea de „revocare” din functia de primar, institutie utilizata mai ales in cazul functiilor publice ocupate prin numire si nu a celor ocupate prin alegere. In acelasi timp, avand in vedere ca textul art. 73 din Legea nr. 393/2004 contine o „norma de trimitere”, apreciem ca se impune punerea sa in acord cu norma din legea organica a administratiei publice, in drept fiind vorba despre incetarea mandatului inainte de termen si nu de revocare.

Daca situatiile analizate si prevazute de art. 69 alin. (2) din Legea administratiei publice locale, determina incetarea definitiva si inainte de termen a mandatului primarului, aceeasi lege prevede si suspendarea de drept a mandatului, cu alte cuvinte o intrerupere temporara in exercitarea  mandatului.

Reglementand aceasta materie, art. 71 din Legea nr. 215/2001- legea administratiei publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, republicata, prevede ca:

„(1) Mandatul primarului se suspenda de drept prin ordin al prefectului numai in cazul in care acesta a fost arestat preventiv. Masura arestarii preventive se comunica de indata de catre parchet sau de instanta de judecata prefectului care, prin ordin, constata suspendarea mandatului.”

Legea obliga pe prefect sa comunice de indata primarului ordinul de suspendare. Daca primarul suspendat din functie a fost gasit nevinovat, isi va relua functia avand si dreptul la plata drepturilor salariale corespunzatoare perioadei in care a fost suspendat.

In caz de vacanta a functiei de primar, precum si in cazul suspendarii din functie a acestuia, atributiile sale

Aceasta regula, in statul de drept, presupune doua caracteristici ( trasaturi) esentiale:

- jurisdictia raporturilor dintre administratie si administrati: presupune neconditionat ca administratii (cetatenii) sa aiba posibilitatile si mijloacele fixate prin lege de a forta administratia sa respecte legea, normele dreptului; astfel, in afara recursului gratios, cetatenii trebuie sa aiba posibilitatea de a se adresa unui judecator independent, in toate cazurile de abuz din partea administratiei;

- extraneitatea normelor aplicabile administratiei publice: normele aplicabile administratiei publice nu trebuie sa aiba ca sursa exclusiva puterea publica; ele trebuie sa emane de la autoritati exterioare administratiei: Parlamentul tratatele internationale, practica judiciara interna si internationala; acest model de constructie si de actiune administrativa este intalnit in majoritatea statelor dezvoltate din lume; aceasta trasatura si trecerea de la statul absolutist la statul de drept se explica prin promovarea decisiva a principiului respectarii drepturilor ti a libertatilor fundamentale ale omului, indeosebi in cea de a doua jumatate a secolului trecut.