Principii generale aplicate in stiinta administratiei

In stiinta administratiei si in activitatea din administratia publica sunt utilizate, atat principii cu un caracter general, aplicabile in toate domeniile de activitate administrativa, cat si principii specifice, anumitor activitati din acest domeniu, precum: organizarea; conducerea si aplicarea metodelor.

Principiile generale folosite in stiinta administratiei sunt:

administratia publica se afla in serviciul omului;

2) administratia publica se subordoneaza interesului general (public);

3) adaptarea administratiei trebuie sa se adapteze la mediul in care-si desfasoara activitatea;

4) cunoasterea cerintelor sociale actuale si prevederea celor viitoare;

5) respectarea normelor de drept in infaptuirea administratiei publice;

6) asigurarea profesionalizarii functiunii publice;

7) cresterea eficientei administratiei prin imbunatatirea permanenta a activitatii si structurii administrative.

Primul principiu

El este insa fundamental, pentru ca activitatea administratiei se sprijina pe moralitate, etica si respect fata de om. Aceste precizari sunt legiferate si in Constitutia tarii noastre din 1991, chiar in primul articol; astfel Romania este considerata “stat de drept, democrat si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane si dreptatea, reprezinta valori supreme si sunt garantate.”

Realizarea dreptatii inseamna judecata dupa lege, dupa constiinta si morala crestina. Uneori, o lege poate fi eronata sau nedreapta si atunci, realizarea dreptatii constituie un imperativ fundamentat pe principii constitutionale, superioare legii respective. In acest mod, apare distinctie intre dreptate si legalitate.

Aplicarea aceluiasi principiu necesita solutionarea unor probleme diverse si genereaza totodata nevoia de a raspunde la intrebari, cum sunt:

daca activitatea administratiei dintr-o tara sau alta se sprijina intotdeauna pe acest principiu;

care metode si tehnici administrative corespund cel mai bine conceptiei democratice;

cetateanul poate fi convins de obligatiile pe care le are in comunitate, prin metode de constrangere sau dimpotriva, constientizeaza singur acest lucru;

Principiul la care ne-am referit mai este necesar si pentru a evita transformarea administratiei intr-o institutie aflata in slujba ei insasi, care ar deveni un sistem inchis si cu o structura tot mai incarcata, fiind excesiv de birocratizata. Functionarul public nu se afla in slujba statului, ci a cetateanului si acesta este un laitmotiv al activitatii cotidiene pe care o desfasoara si careia trebuie sa-i descopere profunda semnificatie.

Al doilea principiu reprezinta o consecinta fireasca si se interconditioneaza cu primul principiu. Daca administratia are ca obiectiv servi-rea omului, fara indoiala ca trebuie sa serveasca pe toti membrii colectivitatii respective. In acest mod, este acoperit interesul public.

Desigur ca, la scara societatii, primeaza interesele comune ale membrilor colectivitatii; interesul general are mai mare importanta decat interesul unui singur om. Ca atare, in activitatea administratiei publice trebuie sa se respecte aceasta prioritate; mai mult, administratia este obligata sa satisfaca interesele generale, apararea societatii si a ordinii publice, mer-gand pana la a sacrifica interesele individuale.

Privilegierea cerintelor generale, de catre administratie, nu diminueaza importanta primului principiu; tocmai faptul de a fi in slujba omului impune administratiei publice sa dea prioritate satisfacerii cerintelor sociale; altfel ar fi periclitata insasi existenta umana.

Cel de-al treilea principiu presupune ca, in vederea indeplinirii obiectivelor sale, administratia sa se adapteze in mod continuu mediului in care evolueaza. Astfel, se creeaza posibilitatea ca aparatul ei administrativ sa fie pregatit, in orice moment, pentru a face fata circumstantelor aflate in continua transformare. Acest principiu este perceput si ca o obligatie a administratiei publice de a acoperi cu resursele disponibile necesitatile mereu crescande ale vietii sociale.

Totodata, aplicarea principiului respectiv asigura concretizarea in practica prin administratia publica a sarcinilor incredintate de puterea politica.

In aplicarea principiului al patrulea, de cunoastere a cerintelor sociale actuale si de previziune a celor viitoare, administratia trebuie sa fie organizata temeinic, pentru a raspunde exigentelor cetatenilor. Este necesara cunoasterea profunda a cerintelor fiecarei colectivitati. Pe baza studierii datelor statistice si a altor metode de cercetare, administratia va cauta sa prevada care sunt domeniile in care se inregistreaza mutatii mari, unde, cerintele vor creste mai mult, pentru orientarea adecvata si intensificarea eforturilor sale.

Potrivit principiului al cincilea, intreaga activitate din administratia publica, functionarea aparatului institutional trebuie sa se realizeze intr-un cadru legal, conform cu prevederile actelor normative in vigoare. Prin aplicarea acestui principiu se creeaza in administratie premise pentru o activitate rationala si eficienta, in interesului cetateanului si al societatii. Dimpotriva, nerespectarea acestui principiu face ca activitatea din admi-nistratie sa fie irationala si neeficienta, sau mai grav, devine posibil ca actele emise sa nu aiba caracter legal, urmand a fi anulate de insasi institutia publica emitenta.

In concluzie, nu se poate invoca preocuparea de a asigura realizarea eficientei, pentru a justifica o ilegalitate.

In concordanta cu principiul al saselea, aplicarea cu succes a principiilor anterioare, necesita o pregatire corespunzatoare a personalului institutiilor administrative. Acest aspect este deosebit de important, deoarece nivelul calitativ profesional al functionarilor determina calitatea actului administrativ. In acest context, prezinta o importanta majora, adoptarea si aplicarea in practica a unui Statut al functionarilor publici, in care sa fie reglementate drepturile si obligatiile acestora, inclusiv asigurarea conditiilor de remunerare a acestora, corespunzator functiei indeplinite si de manifestare a deontologiei profesionale.

Conform celui de-al saptelea principiu, cercetarile intreprinse in administratia publica urmaresc imbunatatirea continua a activitatii si structurii acesteia. Mersul ascendent al societatii impune pentru stiinta administratiei publice elaborarea unor noi solutii, adaptate mereu realitatilor economice si sociale. In acelasi timp, toate obiectivele administratiei publice nu pot fi concepute si materializate decat in conditii de eficienta si rationalitate. De aceea, stiinta administratiei a fost caracterizata si ca o stiinta a principiilor rationale ale administratiei, iar administratia publica este privita si ca “stiinta eficientei administrative”, deoarece eficienta apare ca un deziderat, fundamental ce vizeaza indeplinirea sarcinilor cu rezultate pozitive maxime, dar cu un consum minim de resurse.