Aplicarea principiului legalitatii in activitatea administratiei publice in Romania

Aplicarea principiului legalitatii in activitatea administratiei publice in Romania

Dreptul administrativ romanesc nu face nota discordanta comparativ cu cel continental; el este dominat de respectarea principiului legalitatii, al tuturor actiunilor autoritatilor administrative; Romania este stat de drept democratic si social ( art. 1, al. 3 din Constitutie ); semnifica subordonare activitatilor puterilor in stat fata de lege, principiul fiind un pilon de baza al sistemului juridic romanesc;

Prin atasarea sintagmei, organele statului trebuie sa-si ingradeasca actiunile, care trebuie sa fie conforme cu regulile de drept; Constitutia, prin art. 16, alin. 2, coreleaza direct exigentele subordonarii autoritatilor de stat fata de lege, utilizand sintagma: Nimeni nu este mai presus de lege; el priveste deopotriva pe toate subiectele de drept: cetateni, persoane juridice, puteri in stat;

Principiul nu este statuat direct in textul constitutional, dar este dedus si sugerat indubitabil prin explicitarea conceptului statului de drept; spre exemplu, introducerea principiului suprematiei Constitutiei in cadrul sistemului de drept romanesc, induce necesitatea respectari neconditionate a acesteia si a legilor, ce decurg din ea, ca esenta a statului de drept;

Suprematia Constitutiei poate fi explicata utilizand mai multe elemente:

- Constitutia este direct aplicabila, fiind actul normativ primordial si esential al consacrarii statutului legal al cetateanului, cu toate drepturile si libertatile sale fundamentale;

- Constitutia stabileste cu claritate principalele autoritati publice, raporturile dintre organele principale ale statului, competentele, continutul si limitele activitatilor acestora;

- Toate normele de drept, consacrate prin legi si prin alte acte normative, trebuie sa derive din si sa fie conforme cu prevederile Constitutiei;

- Constitutia se afla in varful piramidei sistemului juridic, sugerand ceea ce autorii denumesc supra-legalitatea constitutionala; orice lege exprima vointa generala numai daca respecta spiritul si principiile Constitutiei;

- legalitatea, ca si suprematia Constitutiei, exprima esenta statului de drept, adica preeminenta dreptului in reglementarea relatiilor sociale.

Principiile suprematiei Constitutiei si legalitatii fixeaza cadrul activitatii autoritatilor statului, asigura stabilitatea juridica si procedurala, cunoasterea si respectarea drepturilor si libertatilor cetateanului, avand drept consecinta subordonarea activitatii tuturor autoritatilor statale vointei supreme a natiunii.

Ca garantie a principiului suprematiei Constitutiei si a legii, putem distinge alte doua principii derivate, instrumente de ordin constitutional menite sa asigure echilibrul puterilor statului si intronarea legalitatii la nivelul tuturor autoritatilor statului si anume:

- principiul controlului constitutionalitatii legilor, exercitat de Curtea Constitutionala;

- principiul controlului jurisdictional al actiunii administratiei publice.

Romania se alatura, astfel, majoritatii sistemelor de drept europene, dotate cu constitutii, in care se regaseste formulat principiul constitutionalitatii, al suprematiei legii fundamentale, garantat prin exercitarea controlului de constitutionalitate al legilor si exercitarea controlului jurisdictional asupra activitatii administrative;

Spre deosebire de sistemul francez, Romania a consacrat, in cadrul formei de guvernamant republicane, sistemul de republica semi-prezidentiala, in care singura autoritate legiuitoare a statului este Parlamentul.

Acest sistem arata ca executivul nu aste considerat putere legiuitoare, el neputand emite acte normative primare decat in baza unei delegari din partea Parlamentului, prin intermediul ordonantelor; prin exceptie, si numai in situatii exceptionale fixate de Constitutie, Guvernul emite Ordonante de urgenta, fara abilitarea prealabila a Parlamentului, in orice domeniu de activitate, dar care, in mod obligatoriu, se supun aprobarii ulterioare a acestuia;

In privinta drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului, Constitutia consacra posibilitatea restrangerii unora dintre acestea, tot in situatii exceptionale, spre deosebire de state europene care utilizeaza sintagme ca: restrangerii ( Portugalia ), suspendarii ( Spania ) sau limitarii ( Germania );

Restrangerea unor drepturi si libertati se poate face doar prin lege si numai daca se impune cu necesitate, dupa caz pentru: apararea tarii, a sigurantei nationale, a ordinii publice, a drepturilor si libertatilor fundamentale, desfasurarea instructiei penale, , prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru;

Si in sistemul constitutional romanesc, ca si in alte state europene, opereaza termenul de legalitate, ca raport de supunere fata de ansamblul de norme juridice, depasindu-se caracterul formal ce asociaza principiul legalitatii cu legea ( ca act juridic al Parlamentului ), fiind consacrata o piramida a surselor de drept, care are in varful sau Constitutia, urmata de legile Parlamentului si Ordonantele Guvernului, continuand cu actele normative si actele individuale necesare punerii in aplicare a acestora la nivelul administratiei centrale si locale;

Principiul legalitatii activitatii administrative a statului deriva, asadar, din normele constitutionale, fiind un principiu general aplicabil, opozabil administratiei publice, fara necesitatea mentionarii exprese in cadrul normelor legale; Exceptia o constituie Legea nr. 215/2001 cu modificarile ulterioare, in care principiul legalitatii este mentionat separat, alaturi de autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice, al eligibilitatii si al consultarii cetatenilor in probleme de interes deosebit, toate considerate drept principii de baza ale organizarii si functionarii administratiei publice din Romania;

Ca mijloace de apararea drepturilor si libertatilor, in raporturile cu autoritatile administratiei publice, cetatenii beneficiaza de doua garantii, care stau la baza recursurilor administrative, respectiv la baza recursurilor jurisdictionale, care fundamenteaza contenciosul administrativ din Romania:

- un drept de petitionare;

- un drept al persoanei vatamate de o autoritate publica.

Sub aspectul controlului jurisdictional asupra activitatii administrative, spre deosebire de majoritatea sistemelor de drept din vest, care utilizeaza institutia recursului pentru exces de putere, ca si pe cea a contenciosului in anulare ( cu cele patru motive de anulare: incompetenta, viciul de forma, deturnarea de putere si violarea legii ), sistemul romanesc a consacrat o forma a contenciosului administrativ de plina jurisdictie, considerat mai putin eficient, mai sarac in consistenta sa juridica; astfel, o serie de concepte juridice, cum ar fi abuzul, reaua-credinta sau deturnarea puterii administratiei raman nedefinite;

Promulgarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 a adus o schimbare esentiala in sistemul de drept romanesc, propunand o institutie esentiala intr-un stat de drept; dar trebuie sa constatam ca, din pacate, in sistemul nostru de drept jurisprudenta nu este considerata izvor de drept; legea accentueaza latura subiectiva a contenciosului, recunoscand capacitatea juridica a unor autoritati de a recurge la el pentru apararea intereselor publice, sau a intereselor legitime publice