Rezervele minime obligatorii

Chiar daca nu putine sunt opiniile potrivit carora mecanismul rezervelor minime obligatorii este un instrument direct de politica monetar, trebuie sa evidentiem faptul ca, pe de o parte acesta actioneaza prin intermediul pietei, influentand, in mod implicit nivelul cererii, ca de altfel si al ofertei de moneda din economie, dar in acelasi timp se prezinta sub forma normativa, bancile din sistem fiind obligate sa-si constituie aceste rezerve la nivelul bancii centrale, in primul rand pentru a asigura o lichiditate minima fata de deponenti. Putem spune ca imbina elemente specifice atat instrumentelor directe, cat si celor indirecte, motiv pentru care nu poate fi considerat un instrument direct pur ci, mai degraba, o combinatie a celor doua.

Argumentele aduse in favoarea utilizarii mecanismului rezervelor minime obligatorii sunt legate de aspecte precum:

imbunatatirea preciziei cu care banca centrala poate sa-si ghideze politica monetara in directia atingerii obiectivelor propuse;

aplicarea politicii monetare prin insasi modificarea rezervelor minime obligatorii;

Ceea ce este specific rezervelor minime obligatorii este faptul ca acestea au rolul de a asigura o lichiditate minima a bancilor in raporturile ce se stabilesc intre acestea si deponenti. Din punct de vedere al politicii monetare, se considera ca utilizarea mecanismului rezervelor minime obligatorii permite autoritatii monetare de a realiza controlul ofertei de moneda la nivelul economiei, toate acestea vizand, in final, asigurarea stabilitatii monetare.

In calitate de instrument de politica monetara, rezervele minime obligatorii actioneaza in directia limitarii capacitatii bancilor din sistem de a multiplica depozitele deponentilor, in cadrul mecanismului propriu de creatie monetara, motiv pentru care rata rezervelor minime obligatorii este invers proportionala cu multiplicatorul depozitelor. (Radulescu [1999][1]).

Mecanismul rezervelor minime obligatorii a fost introdus in Romania, in cursul anului 1992, in scopul reglarii lichiditatii excedentare din economie. Daca initial baza de calcul a rezervelor viza doar depozitele in moneda nationala constituite la nivelul sistemului bancar de catre agentii economici, treptat, ca urmare a cresterii exagerate a ofertei de moneda din economie, baza de calcul s-a extins la ansamblul disponibilitatilor in lei si in valuta, la vedere si la termen, atrase de bancile din cadrul sistemului bancar. Includerea in baza de calcul si a disponibilitatilor in valuta viza, in definitiv, reducerea activitatii de creditare interna in valuta care, conducea la accentuarea presiunilor asupra cursului valutar al monedei nationale cu implicatii imediate asupra echilibrului extern al tarii. Acesta a fost un motiv in plus pentru stabilirea initiala a unei rate a rezervelor minime obligatorii mult mai mari pentru disponibilitatile in valuta decat pentru cele in moneda nationala.