Structura bugetului Uniunii Europene (balanta resurselor si a alocarilor comunitare)

Structura bugetului Uniunii Europene  (balanta resurselor si a alocarilor comunitare)

a. Veniturile bugetare

In prezent resursele bugetului UE[1] sunt:

A. Resurse proprii traditionale, cunoscute si sub denumirea de resurse proprii prin natura in masura in care se refera la incasari percepute in cadrul politicilor comunitare:

. Taxele vamale - provin din aplicarea tarifului vamal comun la valoarea marfurilor la produsele care intra sub incidenta Tratatului de instituire a CECA, expirat intre timp, importate din tarile terte (comertul intre tarile UE fiind scutit de taxe vamale);

. Taxele agricole - sunt taxe asupra importurilor de produse, introduse ca urmare a politicii agricole comune in 1962 si cele asupra zaharului si izoglucozei, prevazute de organizarea comuna a pietei zaharului;

In vederea fundamentarii nivelului veniturilor proprii traditionale, cu ocazia elaborarii proiectului de buget, se utilizeaza cifrele de venituri din anii anteriori, cu aplicarea corectiilor determinate de evolutia activitatii de comert exterior sau de modificarile legislative asupra prelevarilor agricole care produc efecte in exercitiul financiar pentru care se proiecteaza noul buget.

B. Resurse proprii complementare (resurse de echilibrare a bugetului comunitar), provenind direct de la statele membre ale Uniunii Europene:

. Resursele proprii din TVA - care provine din aplicarea unei cote uniforme asupra unei baze calculate in mod armonizat de fiecare stat membru din motive de echitate. Cota uniforma pentru anul 2008 este stabilita la 0,30%. Baza de calcul a TVA pentru fiecare stat membru se determina dupa relatia:

unde: BcTVA - baza de calcul a TVA;

Eit - nivelul incasarilor din TVA ale statului "i" in perioada "t";

Kit - veniturile din TVA ale statului "i" in perioada "t" care in virtutea dreptului comunitar nu constituie elemente supuse impozitarii conform bazei de calcul armonizate;

Sit(t-3) - cota medie de TVA a statului "i" din anul (t-3) pana in anul t;

Uit - valoarea produselor ce in virtutea dreptului comunitar ar trebui sa fie supuse impunerii in statul "i" si perioada "t", dar care nu se impun.

In final, veniturile bugetare din TVA ale Uniunii se obtin prin aplicarea la baza de calcul a unei cote identice pentru toate tarile membre.

. Resurse bazate pe PNB, ca contributie bugetara care constituie resursa de echilibru a bugetului comunitar, reprezentand aproximativ 75% din totalul resurselor proprii. Decizia Consiliului nr 88/376/CEE, Euratom din 24 iunie 1988 privind sistemul de resurse proprii al Comunitatilor a stabilit plafonul resurselor proprii ca fiind un procent din PIB, calculat prin aplicarea unui procent fixat in fiecare an in cadrul procedurii bugetare asupra unei baze de calcul reprezentand suma PIB raportat la preturile pietei. Aceasta resursa se calculeaza in functie de diferenta dintre cheltuieli si estimarea celorlalte resurse proprii. Suma totala a resurselor proprii alocate Comunitatilor pentru a acoperi creditele anuale pentru plati nu depaseste 1,24 % din totalul PNB-urilor statelor membre. Suma anuala totala a creditelor pentru angajamente inscrisa in bugetul general al Uniunii Europene nu depaseste 1,31 % din totalul PNB-urilor statelor membre.

In vederea fundamentarii veniturilor din taxa pe valoarea adaugata si din Produsul National Brut, operatiunile de calcul si previziune se efectueaza pe baza datelor din anul (n-1) care sunt corectate cu evolutiile inregistrate in anul (n) ale nivelurilor T.V.A si P.N.B pentru exercitiul (n+1) la care se refera proiectia bugetara.

C. Alte resurse:

. Veniturile rezultate din toate taxele noi instituite in cadrul unei politici comune, in conformitate cu Tratatul CE sau Tratatul Euroatom.

. Corectia in favoarea Marii Britanii este o derogare speciala, obtinuta pentru contrabalansarea dezechilibrelor financiare majore ale Marii Britanii ce acopera 2/3 din dezechilibrul bugetar constatat intre varsamintele veniturilor efectuate de Marea Britanie si cheltuielile Comunitatii referitoare la teritoriul britanic si este luata in sarcina de catre alte state membre corespunzator unei pro-rate aplicate venitului national brut national ca parte a VNB comunitar.

. Alte resurse cuprind diverse taxe, contributii ale diverselor tari in cadrul programelor comunitare, amenzi, dobanzi penalizatoare, etc.

Cea mai mare pondere in categoria veniturilor o reprezinta resursele bazate pe PNB national (aproape jumatate din totalul veniturilor), urmate de resursele provenite din TVA. Cea mai mica pondere o au resursele provenite din taxele agricole (2%).

Sumele de la punctele 1,2,4) sunt incasate de catre administratiile nationale si varsate direct la bugetul Uniunii Europene, dupa retinerea unei cote de 25% corespunzatoare cheltuielilor cu colectarea veniturilor bugetare.

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

b. Cheltuielile bugetare

Cheltuielile bugetare sunt grupate in sase sectiuni: Parlamentul European (Sectiunea I), Consiliul (Sectiunea a II-a), Comisia (Sectiunea a III-a), Curtea de Justitie (Sectiunea a IV-a), Curtea de Conturi (Sectiunea a V-a), Consiliul Economic si Social (Sectiunea a VI-a).

In afara de sectiunea III, cheltuielile prevazute la celelalte cinci sectiuni sunt exclusiv de functionare. Cheltuielile Comisiei Europene (sectiunea III) alaturi de cheltuielile de functionare includ si cheltuieli operationale.

A. Cheltuielile de functionare ale structurilor institutionale prevazute in bugetul Uniunii cuprind salariile si indemnizatiile functionarilor institutiilor, la cheltuielile privind cheltuielile cu materialele consumabile si prestarile de servicii, cheltuielile de capital privind constructia si achizitia de imobilizari corporale sau necorporale, precum si actiuni specifice ca acelea de subventionare a unor cheltuieli cu caracter interinstitutional.

B. Cheltuielile operationale derulate la nivelul Comisiei Europene cuprind cheltuielile agricole, cheltuielile structurale, cheltuieli in legatura cu aplicarea unor politici interne comunitare, cheltuieli privind actiuni exterioare Uniunii, precum si cheltuieli cu pregatirea extinderii Uniunii Europene (UE).

1. Cheltuielile agricole sunt menite sa asigure dezvoltarea agriculturii, un nivel de viata corespunzator al populatiei ocupate in agricultura, realizarea securitatii agricole si alimentare, precum si aplicarea unor preturi rezonabile fata de cumparatori. Aceste destinatii ale cheltuielilor privind aplicarea politicilor U.E in domeniul agriculturii se realizeaza prin intermediul preferintei comunitare si solidaritatii financiare comunitare.

Preferinta comunitara presupune protejarea pietei agricole ale Uniunii Europene prin taxarea importurilor si subventionarea exporturilor. Cu alte cuvinte, in cazul in care pretul produselor agricole importate se situeaza sub preturile practicate in interiorul U.E, se aplica o taxa asupra acestora in asa fel incat aceste preturi sa fie situate deasupra pretului comunitar. In cazul exporturilor de produse agricole, preturile de export sunt subventionate in vederea cresterii competitivitatii pe piata externa din afara comunitatii, precum si pentru stimularea exportului produselor agricole pe celelalte piete necomunitare.

In ceea ce priveste solidaritatea financiara comunitara, in domeniul agriculturii, acest obiectiv comunitar se realizeaza prin instituirea unui fond financiar denumit "Fond de Orientare si Garantare Agricola". Acest fond include doua componente:

ˇ componenta de garantare, care are rolul de a sustine necesitatile de finantare a politicii agricole, constituirea de rezerve si restituirea la export a valorii bunurilor asigurate de diferite institutii nationale;

ˇ componenta de orientare, care are menirea de a finanta cheltuielile de modernizare a exploatarilor agricole si a turismului rural.

Cheltuielile agricole detin ponderea principala in partea de cheltuieli a bugetului U.E, acoperind aproximativ 50 % din cheltuielile bugetare.

2. Cheltuielile structurale asigura implementarea politicii de coeziune economica si sociala care constituie un obiectiv major al constructiei europene deoarece faciliteaza reducerea inegalitatilor intre regiuni si contribuie la dezvoltarea armonioasa a diferitelor regiuni europene, asigura protejarea si ameliorarea mediului inconjurator, astfel incat fiecare cetatean comunitar sa beneficieze de avantajele unei mari si unice piete economico-sociale si monetare. Dintre obiectivele structurale, de o mare actualitate exemplificam obiectivul privind dezvoltarea regiunilor cele mai sarace si modernizarea structurii lor economice, cel privind sustinerea reconversiei economice si sociale a unor zone in dificultate, in criza sau incluse in procesul de restructurare, sustinerea politicilor si a sistemelor de educatie, de formare profesionala si de utilizare a fortei de munca.

In scopul finantarii obiectivelor structurale mai sus mentionate au fost constituite fonduri financiare cu aceasta destinatie, asa cum sunt Fondul European de Dezvoltare Regionala (F.E.D.E.R), Fondul European de Indrumare in Agricultura (F.E.I.A), Fondul de Coeziune si Fondul Social European (F.S.E).

Deosebit de aceste categorii de cheltuieli prevazute in bugetul Uniunii Europene, acesta cuprinde cheltuieli destinate aplicarii unor politici interne si externe, care se caracterizeaza printr-o mare diversitate.

Din categoria cheltuielilor privind politicile interne comunitare sunt de evidentiat cele referitoare la cercetare si dezvoltare tehnologica, cheltuielile cu retelele transeuropene de transporturi, de energie si telecomunicatii, cheltuieli in domeniul educatiei si formarii profesionale, precum si alte cheltuieli comunitare, cum ar fi mediul.

. Referitor la cheltuielile vizand actiunile exterioare Uniunii sunt de remarcat cele care sunt destinate acoperirii unor actiuni in plan umanitar si alimentar de solidaritate cu tarile afectate de catastrofe, cutremure, sustinerii tarilor care au apartinut blocului comunist pentru refacere si dezvoltare precum si favorizarea instaurarii unui climat de pace in unele tari, cum ar fi cele din Orientul Apropiat.

Pe langa aceste actiuni, mentionam cheltuielile alocate procesului de cooperare economica si sociala a U.E cu tarile in curs de dezvoltare din America Latina si Asia (sanatate si educatie) si cele destinate finantarii unor actiuni externe in favoarea democratiei, drepturilor omului, mediului, participari la activitatea organismelor internationale in domeniul economic, social, umanitar etc.

Nu in ultimul rand, datorita actiunilor de extindere a U.E, care constituie una din problemele majore cu care se confrunta constructia europeana, cheltuielile cu pregatirea extinderii ocupa un loc primordial in contextul celorlalte cheltuieli bugetare.

In vederea pregatirii tarilor in curs de aderare este nevoie de dirijarea unor resurse financiare comunitare catre statele candidate, care impreuna cu resursele proprii sa conduca la tranzitia acestora spre obtinerea calitatii de membru al U.E. Principalele cheltuieli ce vizeaza pregatirea extinderii Uniunii sunt cele legate de urmatoarele actiuni:

dezvoltarea unor structuri armonizate cu cele ale U.E, cum sunt cele din sectorul transporturilor, protectiei mediului etc;

modernizarea si implementarea standardelor comunitare in domeniul economic si administrativ al tarilor candidate la aderare;

amplificarea si diversificarea activitatilor economice din zonele rurale;

asistenta financiara temporara, prin donatii sau imprumuturi, in scopul realizarii convertibilitatii monedei nationale si asigurarii stabilitatii balantei de plati.

De astfel de resurse financiare ale U.E, in vederea pregatirii integrarii, a beneficiat si Romania, care pe baza acordului de asociere intre tara noastra, pe de o parte si Comunitatile Europene si Statele membre ale acestora, pe de alta parte, a beneficiat de asistenta financiara temporara sub forma de donatii si imprumuturi destinate convertibilitatii leului, restructurarea economiei, precum si alte domenii stabilite conform unui program acceptat de catre cele doua parti semnatare ale acestui acord (Acordul European de Asociere intre Romania si Comunitatile Europene).

Cheltuielile prevazute in bugetul UE s-au modificat ca structura incepand cu cadrul financiar 2007-2013, modificari ce au fost legate de evolutia pietei unice dar si de necesitatea dezvoltarii unei viziuni globale asupra Europei. Potrivit cadrului financiar, structura cheltuielilor este urmatoarea:

Crestere durabila: competitivitate si coeziune

Conservarea si gestionarea resurselor naturale

Cetatenie, libertate, securitate si justitie

UE ca partener mondial

Administratie

Compensatii pentru noile tari membre

Aceasta revizuire a structurii de cheltuieli s-a realizat concomitent cu o regandire a politicii agricole comunitare, respectiv a transferurilor de fonduri pentru sustinerea dezvoltarii rurale. Aceasta noua strategie pentru perioada 2007-2013 urmareste o reducere temporara a compensatiei Marii Britanii concomitent cu o reducere a cheltuielilor agricole.

Trebuie sa observam ca in cazul reexaminarii bugetului, reforma finantelor comunitare este perceputa ca o reforma calificata si de necesitate vitala pentru spatiul european[2]. Bugetul este realizat si conceput ca un cadru financiar succesiv cu ajutorul caruia sunt atinse obiectivele politicii comunitare actuale in conditiile maximizarii impactului favorabil al acestora pe termen mediu si lung.

Globalizarea a atras noi provocari iar UE trebuie sa tina seama de o serie de modificari a directiilor de finantare pentru sectoare ce vizeaza schimbari climatice, energie, inovare si mediul de afaceri.