Planificarea unui misiuni de audit

1. Activitati preliminare misiunii

2. Obtinerea informatiilor necesare intelegerii clientului

3. Efectuarea procedurilor analitice preliminare

Pragul de semnificatie si evaluarea riscului de audit acceptabil si a riscului inerent

5. Intelegerea controlului intern si a sistemului contabil

6. Strategia generala si planul de audit

7. Studii de caz

8. Teste grila

9. Intrebari recapitulative

Planificarea unui audit implica stabilirea strategiei generale de audit si elaborarea unui plan de audit in vederea reducerii riscului de audit la un nivel acceptabil de scazut.

In activitatea de planificare, a unei misiuni de audit este necesar sa avem in vedere urmatoarele etape:

Activitati preliminare misiunii;

Obtinerea informatiilor necesare cunoasterii clientului si a mediului sau;

Efectuarea procedurilor analitice preliminare;

Determinarea pragului de semnificatie si evaluarea riscului de audit acceptabil si a riscului inerent;

Intelegerea controlului intern, a sistemului contabil si evaluarea riscului legat de control;

Planificarea activitatilor:

6.1. Strategia generala de audit;

6. Planul de audit.

1. Activitati preliminare misiunii

In aceasta etapa, auditorul trebuie sa analizeze si sa decida asupra unor aspecte, cum ar fi:

a)      Daca este cazul sa accepte un client nou sau sa continue cu o noua misiune la un client cu care colaboreaza deja ;

b)      Sa evalueze conformitatea cu cerintele de etica, inclusiv independenta;

c)      Identificarea motivelor pentru care clientul doreste un audit;

d)      Realizarea acordului cu clientul privind termenii si conditiile misiunii de audit.

Scopul efectuarii acestor activitati preliminare misiunii este de a facilita obtinerea asigurarii ca auditorul a luat in considerare orice evenimente sau imprejurari care pot afecta in mod negativ capacitatea auditorului de a planifica si efectua misiunea de audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut.

Obtinerea informatiilor necesare intelegerii clientului

Constituie a doua etapa necesara de parcurs atunci cand auditorul realizeaza planificarea unui audit.

Informatiile necesare pentru intelegerea clientului se refera la:

informatii privind ramura (domeniul) in care activeaza clientul;

informatii care particularizeaza clientul respectiv.

Ramura de activitate, respectiv domeniul de activitate genereaza particularitati privind sistemul contabil (avem in vedere sistemul contabil utilizat de agentii economici cu particularitati pe industrie, agricultura, transporturi, constructii, sistemul contabil din banci, societati de asigurari, organizatii non-profit etc.).

Fiecare ramura are riscuri specifice care trebuie avute in vedere la estimarea riscului de audit acceptabil. In anumite ramuri, riscurile sunt mai mari (institutii financiare care acorda imprumuturi sau in asigurari). Sunt anumite riscuri inerente comune tuturor entitatilor dintr-o anumita ramura economica - exemplu - riscul inerent al uzurii morale a stocurilor la clientii care lucreaza in domeniul modei; riscul inerent incasarii creantelor la clientii care practica vanzari in rate (credit de consum); riscul inerent al rezervelor pentru acoperirea pierderilor in ramura asigurarilor non viata.

In vederea identificarii informatiilor care particularizeaza clientul, auditorul trebuie sa aiba in vedere: vizitarea spatiilor de productie, identificarea partilor afiliate, obtinerea informatiilor despre obligatiile juridice ale clientului de audit, etc.

3. Efectuarea procedurilor analitice preliminare

Pentru a determina natura, programarea in timp si profunzimea lucrarilor de audit, auditorul este obligat sa apeleze la o serie de proceduri analitice preliminare.

Procedurile analitice efectuate de auditor in faza de planificare servesc urmatoarelor scopuri:

ajuta auditorul la realizarea unei intelegeri mai complete a activitatii realizate de entitate;

ajuta auditorul in identificarea sferelor care ar putea prezenta riscuri specifice de aparitie a unor prezentari eronate semnificative care ar necesita o analiza mai aprofundata.

Procedurile analitice utilizate in faza de planificare se pot baza pe date agregate, cum ar fi diversi indicatori financiari: lichiditate generala, lichiditate imediata, viteza de rotatie a creantelor, durata de incasare a creantelor, viteza de rotatie a stocurilor, durata de comercializare a stocurilor, durata de transformare a stocurilor in mijloace banesti, raportul datorii/capitaluri proprii, raportul imobilizari corporale nete/capitaluri proprii, gradul de acoperire a dobanzilor, marja bruta procentuala, marja profitului, rentabilitatea activelor, leviere - datorii pe termen scurt, leviere - efecte de platit.

4. Pragul de semnificatie si evaluarea riscului de audit acceptabil si a riscului inerent

Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situatiilor financiare.

Auditorul ia in considerare pragul de semnificatie atat la nivelul global al situatiilor financiare, cat si in relatie cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzactii si prezentarile de informatii.

Determinarea pragului de semnificatie de catre auditor reprezinta un aspect ce tine de rationamentul profesional, si este afectat de perceptia auditorului cu privire la nevoile de informatii financiare a utilizatorilor situatiilor financiare.

Conceptul de prag de semnificatie este aplicat de auditor atat in planificarea si efectuarea auditului, cat si in evaluarea efectului denaturarilor identificate asupra auditului si a denaturarilor necorectate, daca exista, asupra situatiilor financiare precum si in formarea opiniei din raportul auditorului.

Pragul de semnificatie functional reprezinta suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scazut decat pragul de semnificatie pentru situatiile financiare ca intreg, pentru a reduce la un nivel adecvat de scazut probabilitatea ca denaturarile necorectate sau nedetectate agregate sa depaseasca pragul de semnificatie pentru situatiile financiare ca intreg.

Auditorul va determina pragul de semnificatie functional in scopul evaluarii riscului de denaturare semnificativa si a determinarii naturii, momentului si ariei de cuprindere a procedurilor de audit suplimentare.

Pragul de semnificatie determinat in momentul planificarii auditului nu stabileste in mod necesar o valoare sub care denaturarile necorectate, in mod individual sau agregat, vor fi evaluate intotdeauna ca fiind nesemnificative.

Circumstantele legate de anumite denaturari ar putea face ca auditorul sa le evalueze ca fiind semnificative chiar daca se afla sub pragul de semnificatie. Desi nu se practica proiectarea de proceduri de audit pentru detectarea denaturarilor care ar putea fi semnificative doar datorita naturii lor, auditorul ia in considerare nu doar marimea dar si natura denaturarilor necorectate, si circumstantele aparte in care acestea s-au produs, atunci cand evalueaza efectul acestora asupra situatiilor financiare.

Determinarea pragului de semnificatie implica exercitarea judecatii profesionale. Un procent este adesea aplicat unui reper ales ca un punct de plecare in determinarea pragului de semnificatie pentru situatiile financiare ca intreg. Factori care ar putea afecta identificarea unui reper adecvat includ urmatoarele:

Elementele situatiilor financiare (de exemplu, active, datorii, capital propriu, venituri, cheltuieli);

Daca exista elemente pe care se concentreaza atentia utilizatorilor situatiilor financiare ale unei entitati anume (de exemplu, in scopul evaluarii performantei financiare, utilizatorii ar putea tinde sa se concentreze pe profit, venituri sau active nete);

Natura entitatii, acolo unde entitatea este in ciclul sau de viata precum si industria si mediul economic in care entitatea opereaza;

Structura de proprietate a entitatii si modul in care este finantata (de exemplu, daca o entitate este finantata in exclusivitate prin datorii in defavoarea capitalului propriu, utilizatorii ar putea sa puna un accent mai mare pe active, si pe drepturi de creanta referitoare la acestea, decat pe castigurile entitatii); si

Volatilitatea relativa a reperului.

Exemple de repere care ar putea fi adecvate, in functie de circumstantele entitatii, includ categorii de venituri declarate ca de exemplu profit inainte de impozitare, total venituri, profit brut si total cheltuieli, total capitaluri proprii sau valoarea activelor nete. Profitul inainte de impozitare din activitati continue este adesea folosit pentru entitati orientate catre profit. Atunci cand profitul inainte de impozitare din activitati continue este volatil, alte repere ar putea fi considerate mai adecvate, ca de exemplu profitul brut sau total venituri.

In legatura cu reperul ales, informatii financiare relevante includ in mod obisnuit rezultatele financiare ale perioadelor precedente si pozitiile financiare, si bugete sau previziuni pentru perioada curenta, ajustate pentru schimbari semnificative in circumstantele entitatii (de exemplu o achizitie semnificativa pentru afacere) si schimbari relevante ale conditiilor din industrie sau mediul economic in care entitatea opereaza.

De exemplu, atunci cand, ca si punct de plecare, pragul de semnificatie pentru situatiile financiare ca intreg este determinat pentru o entitate aparte pe baza unui procentaj a profitului inainte de impozitare din activitati continue, circumstantele care dau nastere la o descrestere sau crestere exceptionala a unui asemenea profit, ar putea sa-l determine pe auditor sa concluzioneze ca pragul de semnificatie pentru situatiile financiare ca intreg, ar fi determinat mai adecvat folosind un profit inainte de impozitare din activitati continue normalizat, calculat pe baza unor rezultate din trecut.

Determinarea unui procent care sa fie aplicat asupra unui reper ales implica exercitiul rationamentului profesional. Exista o relatie intre procentul si reperul ales, in sensul ca un procent aplicat la profitul inainte de impozitare din activitati conitue va fi in mod normal mai mare decat procentul aplicat la total venituri. De exemplu, auditorul ar putea sa ia in considerare cinci la suta din profitul inainte de impozitare din activitati continue, ca fiind adecvat pentru o entitate orientata catre profit dintr-o activitate de productie, in timp ce auditorul ar putea sa ia in considerare unu la suta din total venituri sau total cheltuieli ca fiind adecvat pentru o entitate non-profit. Procente mai ridicate sau mai scazute, totusi, ar putea fi considerate adecvate in functie de circumstante.

Exista o relatie inversa intre pragul de semnificatie si nivelul riscului de audit si anume, cu cat este mai inalt nivelul pragului de semnificatie, cu atat este mai scazut riscul de audit si invers.

Pragul de semnificatie si riscul de audit sunt luate in considerate pe parcursul auditului, in special atunci cand se realizeaza:

(a)     Identificarea si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa;

(b)     Determinarea naturii, momentului, si domeniului de aplicare a procedurilor de audit suplimentare; si

(c)     Evaluarea efectului denaturarilor necorectate, daca exista, asupra situatiilor financiare si asupra formarii opiniei din raportul auditorului.

Riscul de audit este riscul ca auditorul sa exprime o opinie neadecvata de audit atunci cand situatiile financiare sunt denaturate semnificativ. Riscul de audit este o functie a riscurilor de denaturare semnificativa si a riscului de detectare.

Risc de denaturare semnificativa este riscul ca situatiile financiare sa fie denaturate semnificativ inainte de auditare. Acesta consta in doua componente, descrise dupa cum urmeaza la nivelul afirmatiilor:

a. Riscul inerent - Susceptibilitatea unei afirmatii cu privire la o clasa de tranzactii, sold de cont sau prezentare de a fi denaturata semnificativ, fie individual sau in mod agregat impreuna cu alte denaturari, inainte de a lua in considerare orice controale legate de acestea

b. Riscul de control - Riscul ca o denaturare care ar putea sa apara la nivelul unei afirmatii cu privire la o clasa de tranzactii, sold de cont sau prezentare care ar putea fi semnificativa, fie individual sau in mod agregat impreuna cu alte denaturari, sa nu poata fi prevenita, sau detectata si corectata la timp de catre controlul intern al entitatii.

Riscul de detectare este riscul ca procedurile efectuate de auditor pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut, nu vor fi in masura sa detecteze o denaturare care exista si care ar putea fi semnificativa, fie individual sau la nivel agregat impreuna cu alte denaturari.

5. Intelegerea controlului intern si a sistemului contabil

Pentru a putea determina si evalua corect riscul de control, auditorii trebuie sa inteleaga controlul intern si sa colecteze probele corespunzatoare.

Sistemul de control intern reprezinta totalitatea politicilor si procedurilor (controalele interne) adoptate de conducerea unei entitati ce contribuie la indeplinirea obiectivelor manageriale privind asigurarea, in limite rezonabile, a conducerii sistematice si eficiente a activitatii, inclusiv aderarea la politicile manageriale, la provenirea si detectarea fraudelor si erorilor, la acuratetea si exhaustivitatea inregistrarilor contabile, precum si pregatirea in timp util a informatiilor financiare credibile.

Controlul intern presupune:

O structura organizatorica ierarhizata si delimitata, care sa asigure separarea sarcinilor si supervizarea activitatilor;

Un manual de proceduri interne (instructiuni si norme interne de lucru);

Un sistem informational corespunzator.

Intelegerea sistemului contabil are ca scop minimizarea posibilitatilor de producere a erorilor, a lipsurilor din gestiune si a fraudelor, iar acolo unde acestea se constata, individualizarea si sesizarea lor in timp.

Aceste obiective pot fi realizate prin:

Proceduri de control care stipuleaza compararea datelor prezentate pentru intelegerea sau corectarea celor nejustificate;

Fiecare eveniment de gestiune sa-si gaseasca reflectarea in documente justificative;

Fiecare inregistrare in contabilitate sa fie identificabila cu evenimentul si documentele corespunzatoare de justificare;

Fiecare inregistrare contabila sa fie elaborata in conformitate cu principiile contabile stabilite.

6. Strategia generala si planul de audit

Auditorul trebuie sa elaboreze strategia generala de audit pentru acel audit in vederea reducerii riscului de audit la un nivel acceptabil de scazut.

Strategia generala de audit stabileste aria de aplicabilitate, momentul si conducerea unui audit si ofera imbunatatiri referitoare la un plan de audit mai detaliat.

O strategie generala de audit trebuie sa reprezinte o descriere analitica a unor elemente specifice dintre care nu trebuie sa lipseasca:

Intelegerea activitatii desfasurata de entitate;

Sistemul contabil si organizarea sistemului de control intern;

Pragul de semnificatie si riscurile inerente;

Natura, durata si intinderea procedurilor in vederea stabilirii elementelor probante;

Coordonarea, indrumarea, supervizarea si revizuirea.

Dupa realizarea strategiei generale de audit, unde intalnim informatiile cele mai cuprinzatoare pentru derularea unei misiuni de audit se procedeaza la proiectia planului de audit care reprezinta un mijloc de control si evidenta (de monitorizare a intregii activitati de audit) si va contine " un set de instructiuni " care vor fi utilizate de catre persoanele implicate in realizarea auditului. Planul de audit stabileste pentru fiecare segment de activitate timpul necesar aferent procedurilor de audit, evaluarile specifice ale riscurilor inerente si de control precum si nivelul necesar de asigurare garantat de procedurile de fond.

Planul de audit este mai detaliat decat strategia generala de audit si include natura, momentul si intinderea procedurilor de audit care urmeaza sa fie efectuate de membrii echipei misiunii de audit pentru a obtine suficiente probe de audit adecvate in vederea reducerii riscului de audit la un nivel acceptabil de scazut. Documentarea planului de audit serveste de asemenea ca o prezentare a planificarii si efectuarii adecvate a procedurilor de audit care poate fi revizuit si aprobat inainte de efectuarea altor proceduri de audit.

Planul de audit include:

o descriere a naturii, momentului si intinderii procedurilor planificate de evaluare a riscului suficienta pentru a evalua riscul denaturarilor semnificative, asa cum se arata in ISA 315 "Identificarea si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa prin intelegerea entitatii si a mediului sau";

o descriere a naturii, momentului si intinderii unor proceduri ulterioare de audit planificate la nivel de asertiune pentru fiecare clasa semnificativa de tranzactii, solduri de conturi si prezentari, asa cum se determina in ISA 330 " Raspunsul auditorului la riscurile evaluate".

Planul pentru alte proceduri ulterior de audit reflecta decizia auditorului daca sa testeze eficienta functionarii controalelor, natura, momentul si intinderea procedurilor de fond planificate;

alte astfel de proceduri de audit cerute sa fie efectuate in angajament pentru a se conforma altor ISA (spre exemplu comunicarea directa cu avocatii entitatii).

Pe intreaga durata de desfasurare a misiunii de audit, strategia generala si planul de audit se cer a fi revizuite si daca este cazul actualizate sau completate cu obiective noi ori de cate ori este necesar.

7. Studii de caz

SC AUDIT EXPERT SRL a realizat urmatorul plan de audit:

Nr. crt.	Lucrari de efectuat	Nr. ore	Progra-mat	Efectu-at	Ref. F.L
	Activitati preliminare misiunii - analiza asupra entitatii auditate
	Obtinerea informatiilor necesare intelegerii clientului: Informatii privind ramura de activitate Vizitarea entitatii analizate si a spatiilor de productie Identificarea partilor afiliate Identificarea litigiilor Informatii privind obligatiile juridice
	Efectuarea procedurilor analitice preliminare
	Intocmirea si semnarea scrisorilor de misiune
	Realizarea strategiei de audit si a planului de misiune
	Planificarea misiunii de audit Bugetul de timp al misiunii
	Stabilirea pragului de semnificatie functional si a pragului de semnificatie pentru situatii financiare ca intreg
	Evaluarea controlului intern si auditului intern
	Evaluarea denaturarilor identificate pe parcursul auditului
	Colectarea de probe adecvate si suficiente privind: active imobilizate necorporale; active imobilizate corporale; active imobilizate financiare; stocuri; clienti; personal si decontari cu salariatii; decontari cu bugetul; alte obligatii; trezorerie; capitaluri proprii; cheltuieli; venituri; impozite si taxe; grup si asociati; conturi in afara bilantului; etc - prin aplicarea procedurilor: verificarea documentelor / inregistrarilor, observarea, intervievarea / chestionarea, reefectuarea, recalcularea, revizuirea (verificarea)
	Confirmarea directa: clienti furnizori banci si asigurari
	Aplicarea de teste de audit: teste substantiale ale operatiunilor teste ale detaliilor soldurilor teste ale mecanismelor de control
	Verificarea situatiilor financiare interimare
	Implicarea in operatiunea de inventariere
	Verificarea situatiilor financiare si a balantelor de verificare
	Revizuirea pragului de semnificatie
	Verificarea evenimentelor ulterioare
	Verificarea respectarii continuitatii activitatii
	Revederea dosarelor de audit si a foilor de lucru, a concluziilor desprinse
	Stabilirea opiniei de audit si redactarea raportului	Eseu: Scurta privire asupra Europei economice Lucrare: Surse de informare pentru investitorii straini
	Lucrari de sfarsit de misiune si intalnirea cu clientul(consultatii, discutii)
	Intrunirea cu Consiliul de Administratie
	Prezentarea raportului de audit in AGA
	Stabilirea obiectivelor mandatului urmator

Sa se completeze planul de audit si sa se realizeze bugetul de timp al auditorului.

SC ABC SRL este o societate care produce si comercializeaza ciocolata si dulciuri. Urmatoarele informatii provin din situatiile financiare provizorii ale societatii (in mii lei):

Cifra de afaceri: 108.931.700

Profitul inainte de impozitare: 4.01300

Active totale: 486.500.000

In datorii se include o descoperire de cont de 1.930.000 mii lei

Societatea este o filiala a unei societati mari, pe care firma nu o auditeaza si exista obiective anuale de performanta stabilite pentru conducerea societatii.

Anul trecut, raportul de audit a fost fara rezerve.

Dintre problemele de anul trecut se mentioneaza faptul ca a fost foarte dificil sa se reconcilieze registrul de vanzari, desi in cele din urma partenerul de misiune a fost multumit de cifrele referitoare la debitorii din activitatea de baza. Societatea a avut o noua contabila in anul respectiv, responsabila cu tinerea jurnalului de cumparari.

Societatea are un numar de aproape 200 de clienti si se aprovizioneaza de la un numar de 50 de furnizori.

Facturarea se face intr-un ritm de 20 de facturi pe zi (peste 6.000 de facturi anual). Aprovizionarea se face intr-un ritm de 30 de facturi pe luna (intre 350 si 400 de intrari anual) societatea aprovizionandu-se numai cu ambalaje, cacao, lapte si zahar.

Determinarea marimii esantioanelor se realizeaza dupa stabilirea nivelului riscurilor, astfel:

calculul riscului de audit (RA)

calculul riscului inerent (RI)

2a. calculul riscului inerent general

2b. calculul riscului inerent specific

calculul riscului de control (RC)

calculul riscului de nedetectare prin neesantionare (RNNE)

determinarea esantionului

Firma de audit este pregatita sa accepte un risc de audit (RA) nu mai mare de 5%.

2a. Riscul inerent (RI) este dat de completarea listei de verificare a riscului inerent general (F1) si a riscului inerent specific (F2), pentru fiecare sectiune de audit. Riscul general, asa cum rezulta din F1este scazut. Riscurile specifice, pe sectiuni, se identifica raspunzand la cele sase intrebari din cadrul paragrafului "Auditul" din sectiunea F (lista de verificare F2). Intrebarile sunt formulate de asa natura incat un raspuns pozitiv indica un risc.

Sistemele sunt predispuse erorii/neadecvate/manuale necomputerizate?

Contabilii responsabili de acest domeniu sunt slab pregatiti?

Tranzactii complexe (natura tranzactiilor, nu modul in care sunt inregistrate)?

Suspiciuni privind existenta fraudelor/pierderilor?

Pierderea foilor de calcul / schemelor de rationament ale clientului?

Tranzactii neobisnuite (natura tranzactiei sau natura procesului din afara sistemului)?

Asadar fiecare sectiune de audit va trebui analizata prin prisma minichestionarului de mai sus, avandu-se in vedere riscul inerent general al clientului. Tabelul de mai jos contine procentajele riscului inerent, care trebuie atasate fiecarei sectiuni pe baza celor sase intrebari si a riscului general deja stabilit la nivelul societatii auditate.

T1

2b. In cazul societatii ABC SRL, coloana relevanta este coloana a doua (risc scazut): sursa F1. La o sectiune unde raspunsurile la intrebari au fost negative ori au existat maxim doua raspunsuri pozitive, procentul atasat RI este de 50%. Unde avem trei raspunsuri pozitive, acest procent devine 70%. De obicei lista de verificare este atasata sectiunii de planificare in dosarul curent (sectiunea F). Aceste procente se trec in ultima coloana a tabelului F

3. Urmatorul element in ecuatia riscului este riscul de control (RC). Riscul de control poate fi introdus in ecuatie atunci cand auditorul se bazeaza pe sistemele de control ale clientului. Intr-un astfel de caz auditorul va testa aceste sisteme si, in functie de gradul de siguranta, va completa coloana corespunzatoare din F3 cu valorile din tabelul de mai jos. In cazul nostru, abordarea auditului este una de fond (adica nu ne bazam pe sistemele de control intern). RC este 1 sau 100% (se poate nota cu "N/A" in coloana a patra din tabelul F3).

T2

4. Riscul de nedetectare prin neesantionare (RNNE) este riscul ca procedurile analitice sa nu duca la depistarea de erori sau neconcordante in situatiile financiare. Acesta intra in ecuatie in momentul cand auditorul se bazeaza pe procedurile analitice in faza de planificare si in munca de fond. In functie de decizia auditorului (de a se baza sau nu pe procedurile analitice) se folosesc procentele din tabelul de mai jos.

Valorile vor fi atribuite coloanei corespunzatoare din F3.

T3

5. Ultimul risc, care rezulta din ecuatia riscului odata ce toate celelalte riscuri au fost identificate, este riscul de nedetectare prin esantionare (RNE). Acesta este invers proportional cu marimea esantionului.

In tabelele T4 si T5 de mai jos, banda de risc este reprezentata de produsul RI × RNNE ×RC (pe care il notam cu y). Ecuatia riscului devine:

RA = y × RNE

Riscul de audit (RA) este o constanta pe care auditorul o stabileste de la inceput (de obicei nu mai mare de 5%).

y se regaseste in tabelele de risc stabilite pe baza de modele statistice si difera in functie de marimea populatiei (vezi mai jos):

Populatii mici (sub 400 de elemente)

T4

Populatii mari (peste 400 de elemente)

T5

Dimensiunea esantionului se calculeaza tinandu-se seama de marimea populatiei, dupa urmatorul algoritm: determinarea benzii de risc si selectarea marimii esantionului corespunzator benzii de risc calculate.

RISC = RI × RC × RNNE

sistem expus erorilor / inadecvat/ manual necomputerizat

contabil responsabil sau slab pregatit

operatiuni complexe

risc de pierderi

multe calcule

operatiuni neobisnuite

8. Teste grila

1. In planificarea si desfasurarea unei misiuni de audit, auditorul trebuie sa dea dovada de:

a.       scepticism profesional;

b.       incredere fata de informatiile puse la dispozitie de catre client;

c.        incredere numai in acele informatii semnate de conducerea societatii.

In cazul unui client nou, auditorul trebuie sa contacteze auditorul precedent:

a.      in etapa de preplanificare si de acceptare a mandatului;

b.      pe parcursul desfasurarii auditului;

c.       contactarea auditorului precedent nu este necesara.

3. In etapa de preplanificare, atunci cand decide daca va accepta un mandat cu un client nou, auditorul trebuie sa evalueze:

a.      reputatia clientului potential, stabilitatea lui financiara si relatiile anterioare cu alte societati de audit;

b.      controlul intern si sistemul contabil al clientului potential;

c.       riscul inerent ca soldul unui cont sau a unei categorii de tranzactii sa comporte erori semnificative, fie ca sunt considerate in mod individual, fie cumulate cu alte erori din alte solduri sau categorii de tranzactii.

4. In etapa de preplanificare, auditorul:

a.        va evalua sistemul contabil si de control intern al entitatii;

b.        va discuta cu conducerea entitatii despre perioada in care se vor efectua procedurile de audit;

c.        va solicita o confirmare din partea avocatului clientului de audit cu privire la litigiile in care este implicata entitatea.

5. Doar una din urmatoarele afirmatii este adevarata:

a.        riscul de control si riscul inerent se evalueaza in mod independent unul de altul;

b.        riscul de control si riscul inerent se evalueaza concomitent, prin proceduri combinate;

c.         riscul de nedetectare se evalueaza numai impreuna cu riscul inerent.

6. In timpul planificarii initiale a activitatii de audit, un auditor in mod normal va trebui sa:

a.      sa identifice acele controale interne care pot preveni frauda;

b.      sa evalueze rezonabilitatea estimarilor efectuate de clientul de audit;

c.       sa discute cu managementul clientului planificarea din punct de vedere al timpului a procedurilor de audit ce urmeaza a fi efectuate;

7. Riscul de audit are drept componente:

a.      riscul inerent, riscul de control, riscul de detectare;

b.      riscul inerent, riscul de detectare;

c.       riscul inerent, riscul de control.

8. Un plan de audit contine:

a.      testele mecanismelor de control, testele substantiale ale operatiunilor, procedurile analitice; testele detaliilor soldurilor.

b.      procedurile analitice, testele mecanismelor de control;

c.       testele substantiale ale operatiunilor, testele detaliilor soldurilor.

9. Riscul pe care auditorul il atribuie unei opinii de audit neadecvate, atunci cand situatiile financiare contin informatii eronate semnificativ, reprezinta:

a.      riscul de frauda;

b.      riscul de audit;

c.       riscul de control.

9. Intrebari recapitulative

Ce reprezinta riscul de audit? Care sunt componentele sale?

Care este relatia dintre riscul de audit si pragul de semnificatie?

Ce intelegeti prin prag de semnificatie?

Dar prin eroare tolerabila?

Care sunt etapele planificarii?

Cum se aplica procedurile analitice?

Bibliografie:

A. Arens si colectivul - Audit. O abordare integrata, Ed. ARC, Editia a 8-a, Bucuresti, 2003

T. Danescu - Audit financiar - convergente intre teorie si practica, Ed. Irecson, Bucuresti, 2007

I.F.A.C, C.A.F.R - Manual de Standarde Internationale de Audit si Control de Calitate. Audit financiar 2009, Ed. Irecson, Bucuresti, 2009

I. Mihailescu (coord.) - Audit financiar, Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2008