Impozitele indirecte definitii, aspecte generale, clasificari, clarificari terminologice

Elemente de analiza

Taxe de consumatie;

Monopolurile fiscale;

Taxe vamale;

Taxe;

Impozitele indirecte definitii, aspecte generale, clasificari, clarificari terminologice

Au fost introduse incepand cu deceniul trei al sec.XX.

se percep la vanzarea marfurilor si serviciilor;

se incaseaza de la toate persoanele care cumpara marfuri si servicii, indiferent de veniturile, averea sau situatia personala a acestora;

se stabilesc in cote proportionale asupra pretului marfurilor supuse vanzarii si serviciilor sau in suma fixa pe unitatea de masura a acestora;

au un caracter regresiv;

au un caracter inechitabil, deoarece nu prevad venit minim neimpozabil sau facilitati in cazul celor care au copii sau persoane in intretinere;

nu exista o concordanta intre platitorul acestora la buget si suportatorul lor; se platesc la bugetul public de producatori, comercianti, dar sunt suportate de catre consumatori, fiind incluse in preturile marfurilor sau tarifele serviciilor ;

• utilizarea lor conduce la scaderea nivelului de trai al populatiei;
• marimea lor este necunoscuta de consumatori, fiind inclusa in preturi sau tarife;
• manifesta sensibilitate ridicata fata de conjunctura economica (de pilda, cand o economie are o evolutie ascendenta, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat si invers in situatia de recesiune economica);
• perceperea lor este comoda si reclama un cost relativ redus.
• in tarile dezvoltate, aportul impozitelor indirecte la resursele bugetare publice este mai mic decat cel al impozitelor directe;
• in tarile in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor indirecte o devanseaza pe cea a impozitelor directe, datorita nivelului mediu scazut al veniturilor si averii realizate si detinute de majoritatea populatiei acestor tari.
• forme:

1. taxe de consumatie;
2. monopoluri fiscale;
3. taxe vamale;
4. alte taxe;

1.Taxele de consumatie

reprezinta, cel mai important impozit indirect.

sunt impozite indirecte care se includ in pretul de vanzare al marfurilor si serviciilor realizate in interiorul tarii care percepe impozitul.

se percep asupra marfurilor de larg consum.

pot fi:

1. taxe generale pe vanzari, cand se percep la vanzarea tuturor marfurilor, indiferent daca acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de productie;
2. taxe speciale de consumatie, care se aplica numai asupra unor categorii de marfuri sau servicii.

1.1.Taxele generale pe vanzari

Taxele generale pe vanzari apar sub forma impozitului pe cifra de afaceri.

In functie de unitatea economica la care se incaseaza (unitatea producatoare, unitatea comertului cu ridicata sau cu amanuntul), impozitul pe cifra de afaceri apare sub forma de:

• impozit cumulativ;
• impozit pe cifra de afaceri.

Impozitul cumulativ - utilizat o anumita perioada in Olanda, Germania etc. s-a aplicat marfurilor la toate verigile pe la care au trecut din momentul iesirii lor din productie si pana ajungeau la consumator. Cu cat o marfa trecea prin mai multe verigi, cu atat se platea statului un impozit mai mare.

Impozitul pe cifra de afaceri apare sub forma de:

a. impozit pe cifra de afaceri bruta - se determina prin aplicarea cotei de impunere asupra intregii valori a marfurilor vandute, care include si impozitul platit la verigile precedente;

Inconveniente:

• utilizarea lui conduce la o stratificare de impozit, la perceperea de impozit la impozit;
• are ca efect concentrarea productiei, unitatile economice integrate evitand plata impozitului la verigile intermediare;
• este lipsit de transparenta, adica nu se cunoaste precis cat s-a platit la buget de la producator la consumatorul final.
• nu are caracter neutru in privinta schimburilor economice internationale.

b. impozit pe cifra de afaceri neta: se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare, adica numai asupra valorii adaugate de catre fiecare participant la procesul de productie si circulatie al marfii respective. Acest impozit este cunoscut si sub denumirea: Taxa pe valoarea adaugata (T.V.A.).

Caracteristici:

are un caracter universal, deoarece se aplica tuturor marfurilor si serviciilor din economie;

asigura o buna transparenta, deoarece fiecare platitor cunoaste exact care este marimea impozitului si a obligatiei de plata ce-i revine;

are un randament fiscal ridicat, deoarece este perceput la fiecare tranzactie cu produse si servicii;

asigura neutralitatea.

taxa pe valoarea adaugata se aplica operatiunilor cu plata, precum si asupra celor asimilate acestora, efectuate de o maniera independenta de catre persoanele fizice si juridice, in mod obisnuit sau ocazional, cum sunt:

• livrarile de bunuri mobile, executarile de lucrari si prestarile de servicii efectuate in cadrul exercitarii activitatii profesionale;
• transferul proprietatii bunurilor imobiliare intre agentii economici, intre acestia si institutii sau persoane fizice;
• importul de bunuri si servicii

Livrarile de bunuri mobile corporale sunt considerate a fi:

• operatiunile de vanzare obisnuite;
• schimbul reciproc de bunuri (barterul) - care este interpretat ca fiind constituit din doua livrari separate, ce se impoziteaza distinct.

Operatiunile asimilate livrarilor si prestarilor de servicii sunt cele care vizeaza:

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

• vanzarea cu plata in rate sau inchirierea bunurilor pe baza unui contract cu clauza transferarii proprietatii asupra acestora dupa plata ultimei rate sau la o anumita data;
• preluarea de catre agentii economici a unor bunuri in vederea folosirii sub orice forma, in scop personal sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit.

 In categoria bunurilor imobiliare, in sensul T.V.A., se includ:

• toate constructiile imobiliare prin natura lor, cum sunt: locuintele, vilele, constructiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate exercitarii altor activitati;
• terenurile;
• bunurile mobile care nu pot fi detasate fara a fi deteriorate sau fara a antrena deteriorarea imobilelor insesi (instalatii de forta, cazane montate in subsoluri tehnice, conducte etc.).

prestarile de servicii impozabile sunt realizate pe baza de contract in scopul obtinerii de profit. In sensul T.V.A., prin prestare de servicii impozabile se intelege orice activitate desfasurata de o persoana fizica sau juridica si care nu reprezinta transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile. In categoria prestarilor de servicii impozabile se includ, printre altele:

• lucrarile de constructii-montaj;
• transportul de persoane si marfuri;
• serviciile de posta si telecomunicatii;
• inchirierea de bunuri mobile sau imobile;
• operatiunile de comision si intermediere;
• reparatiile de orice natura;
• cesiunea unor bunuri mobile necorporale, cum sunt: drepturile de autor, de brevete si licente, titlurile de participare, marcile de fabrica si de comert;
• operatiunile de consulting, publicitate, expertizare s.a..

Importurile de bunuri si servicii impozabile sunt cele pentru care se datoreaza si taxele vamale, potrivit Regulamentului vamal de import al Romaniei, indiferent daca bunurile sau serviciile au fost introduse in tara pentru productie, investitii, comercializare sau uz personal. De asemenea, in aceasta categorie se includ si materiile prime, materialele si subansamblele scutite de taxe vamale, dar folosite in continuare pentru obtinerea de produse destinate schimbului sau consumului propriu al agentilor economici.

EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADAUGATA

Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde platitorului de taxa pe valoarea adaugata, la o anumita data, plata taxei datorate bugetului de stat.

Exigibilitatea ia nastere concomitent cu faptul generator, cu exceptiile prevazute de prezenta lege.

Pentru livrarile de bunuri cu plata in rate exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data prevazuta pentru plata ratelor.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata este anticipata faptului generator atunci cand:

a) factura fiscala este emisa inaintea efectuarii livrarii bunurilor sau prestarii serviciilor ;

b) contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se incaseaza inaintea efectuarii livrarii bunurilor sau prestarii serviciilor;

c) se incaseaza avansuri, cu exceptia avansurilor acordate pentru:

1. plata importurilor si a datoriei vamale stabilite potrivit legii;

2. realizarea productiei destinate exportului;

3. efectuarea de plati in contul clientului;

4. livrari de bunuri si prestari de servicii scutite de taxa pe valoarea adaugata.

Pentru livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii care se efectueaza continuu - energie electrica, energie termica, gaze naturale, apa, servicii telefonice si altele similare- exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data stabilirii debitului beneficiarului pe baza de factura fiscala sau alt document legal.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferenta avansurilor incasate de persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata care au castigat licitatii pentru efectuarea obiectivelor finantate din credite acordate de organismele financiare internationale statului roman sau garantate de acesta ia nastere la data facturarii situatiilor de lucrari.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferenta sumelor constituite drept garantie pentru acoperirea eventualelor reclamatii privind calitatea lucrarilor de constructii-montaj ia nastere la data incheierii procesului verbal de receptie definitiva sau, dupa caz, la data incasarii sumelor, daca incasarea este anterioara acestuia.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata pentru lucrarile imobiliare intervine la data incasarii avansurilor pe baza de situatii de lucrari, dar antreprenorii pot sa opteze pentru plata taxei pe valoarea adaugata la data livrarii, in conditii stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi.

BAZA DE IMPOZITARE

(1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata este constituita din:

a) pentru livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii, altele decat cele prevazute la lit. b)-c), din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de furnizor sau prestator din partea cumparatorului, beneficiarului, sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni, exclusiv taxa pe valoarea adaugata.

b) preturile de achizitie sau, in lipsa acestora, pretul de cost determinat la momentul livrarii/prestarii;

c) compensatiile;

(2) Sunt cuprinse in baza de impozitare:

a) impozitele, taxele, daca prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adaugata;

b) cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumparatorului sau clientului.

(3) Nu se cuprind in baza de impozitare urmatoarele:

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor in vederea stimularii vanzarilor, in conditiile prevazute in contractele incheiate;

b) penalizarile, precum si sumele reprezentand daune-interese stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva, solicitate pentru neindeplinirea totala sau partiala a obligatiilor contractuale;

c) dobanzile percepute pentru: plati cu intarziere, vanzari cu plata in rate, operatiuni de leasing;

d) sumele achitate de furnizor sau prestator in contul clientului si care apoi se deconteaza acestuia;

e) ambalajele care circula intre furnizorii de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare;

(4) Baza de impozitare se reduce corespunzator:

a) in cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, preturile sau alte elemente cuprinse in facturi ori in alte documente legal aprobate, precum si in cazul retururilor de pana la 15% din presa scrisa;

b) in situatia in care reducerile de pret prevazute la alin. (3) lit. a) sunt acordate conform contractelor incheiate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

c) in cazul in care cumparatorii returneaza ambalajele in care s-a expediat marfa, pentru amblajele care circula prin facturare.

La importul de bunuri

(1) Pentru bunurile importate baza de impozitare este constituita din valoarea in vama, determinata potrivit legii, la care se adauga taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe datorate potrivit legii.

(2) Sunt cuprinse in baza de impozitare, in masura in care nu au fost cuprinse in baza de impozitare determinata potrivit alin. (1), cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare care intervin dupa intrarea bunului in tara pana la primul loc de destinatie a bunurilor.

(3) Prin primul loc de destinatie se intelege locul care figureaza pe documentul de transport care insoteste bunurile la intrarea in tara.

COTELE DE IMPOZITARE SI CALCULUL TAXEI

(1) in Romania cota standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19% si se aplica operatiunilor impozabile, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adaugata.

(2) Cota de taxa pe valoarea adaugata aplicabila este cea in vigoare la data la care ia nastere faptul generator al taxei pe valoarea adaugata.

(3) Taxa pe valoarea adaugata se calculeaza prin aplicarea cotei standard asupra bazei de impozitare.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1), taxa pe valoarea adaugata se calculeaza prin aplicarea cotei recalculate, determinata potrivit metodologiei stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi, asupra:

a) sumelor obtinute din vanzarea bunurilor comercializate prin comertul cu amanuntul - magazine comerciale, consignatii, unitati de alimentatie publica sau alte unitati care au relatii directe cu populatia, ale caror preturi cuprind si taxa pe valoarea adaugata;

b) sumelor obtinute din unele prestari de servicii - transport, posta, telefon, telegraf si altele de aceeasi natura ale caror tarife practicate cuprind si taxa pe valoarea adaugata;

c) sumelor obtinute din vanzarea de bunuri pe baza de licitatie, pe baza de evaluare sau expertiza, precum si pentru alte situatii similare;

d) compensatiei, pentru transferul dreptului de proprietate a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile in domeniul public, in conditiile prevazute de legislatia referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

Principiul de baza pe care se sprijina sistemul de functionare a T.V.A. consta in aceea ca din taxa facturata pentru bunurile livrate si serviciile prestate se scade taxa aferenta bunurilor si serviciilor prestate sau executate in unitatile proprii destinate realizarii operatiunilor impozabile. Diferenta de taxa in plus se preleva la bugetul de stat, iar diferenta in minus se regularizeaza in conditiile legii.

Taxa pe valoarea adaugata deductibila (T.V.A./d) reprezinta taxa inscrisa in facturile primite pentru bunurile si serviciile destinate realizarii de operatii impozabile.
Deci,

T.V.A./d = totalul sumelor de T.V.A. din facturile primite

adica

T.V.A./d = valoarea marfurilor din facturile primite x cota de T.V.A.

Taxa pe valoarea adaugata colectata (T.V.A./c) reprezinta taxa inscrisa distinct in facturile emise pentru bunurile si serviciile destinate realizarii de operatii impozabile la intern.
Deci,

T.V.A./c = totalul sumelor de T.V.A. din facturile emise

adica

T.V.A./c = valoarea marfurilor din facturile emise x cota de T.V.A.

Taxa pe valoarea adaugata de plata (T.V.A./p) reprezinta diferenta dintre T.V.A./c si T.V.A./d.
T.V.A./p se poate determina si pe baza valorii adaugate (V.A.) cu relatia:

T.V.A./p = V.A. x cota de T.V.A. = (Mf/FE - Mf/FP) x cota de T.V.A.

unde: Mf/FE - valoarea marfurilor din facturile emise;

Mf/FP - valoarea marfurilor din facturile primite

Taxa pe valoarea adaugata de incasat (T.V.A./i) reprezinta diferenta dintre T.V.A./d si T.V.A./c.
Deci,

T.V.A./i = T.V.A./d - T.V.A./c

Aceasta situatie se intalneste mai rar si apare atunci cand valoarea facturilor primite plus valoarea facturilor emise pentru marfurile exportate, este mai mare decat valoarea facturilor emise la intern.

Cand intreaga productie este destinata exportului, T.V.A./d se restituie integral, realizandu-se egalitatea:

T.V.A./d = T.V.A./i

• iar T.V.A./c = 0 si T.V.A./p = 0.

daca intreaga productie a unei unitati economice consta in realizarea de produse scutite de la plata T.V.A, T.V.A./d se trece pe costuri, T.V.A./c nu se calculeaza si nu se aplica T.V.A./p si T.V.A./i.

Platitorii de T.V.A. sunt obligati sa depuna, sub semnatura persoanelor autorizate, la organul fiscal competent, o declaratie de inregistrare fiscala, in termen de 15 zile de la data eliberarii certificatului de inmatriculare, a autorizatiei de functionare sau a actului de constituire, dupa caz.

De asemenea, in caz de incetare a activitatii, platitorii T.V.A. sunt obligati sa solicite organului fiscal competent scoaterea din evidenta ca platitor de T.V.A.

1.2.ACCIZE

Reglementari legislative: -Ordonanta 27-2000, 158-2001, 3-2003, Legea 553-2002, Codul fiscal 

Sunt incluse in pretul de vanzare a marfurilor importate sau produse si vandute in interiorul tarii si apreciate ca nu sunt de stricta necesitate in consumul populatiei.

Unii economisti considera ca accizele sunt impozite indirecte pe lux si vicii.

Spre deosebire de T.V.A., care se percepe la vanzarea tuturor marfurilor, accizele sunt taxe de consumatie care se percep asupra produselor ce se consuma in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite, de cumparatori, cu altele.

Prin urmare, accizele au un randament fiscal ridicat si se instituie asupra unor produse de larg consum, cum sunt: alcoolul etilic alimentar, berea, tuica si rachiurile naturale, vinurile si orice alte produse destinate industriei alimentare si consumului care contin alcoole etilic alimentar, cafeaua, produsele din tutun, unele confectii din blanuri naturale cu exceptia celor din iepure, oaie si capra, articole de cristal, mobilierul sculptat, articolele de parfumerie si toaleta, cartile de joc, bijuteriile din metale pretioase (exclusiv verighetele de aur), produsele petroliere, gazul metan sau gazul de sonda, benzina, motorina s.a..

Accizele se datoreaza bugetului de stat intr-o singura faza a circuitului economic, respectiv de catre producatori sau achizitori. Ele se calculeaza fie in suma fixa pe unitatea de masura, fie pe baza unor cote procentuale proportionale aplicate asupra pretului de vanzare.

Nivelul cotelor utilizate pentru determinarea accizelor difera de la o tara la alta si de la un produs la altul.

Dupa decembrie 1989, in Romania, regimul accizelor a fost stabilit prin Legea nr. 42/1993, cand accizele se calculau, in principal, in baza sistemului ad-valorem prin aplicarea unor cote procentuale asupra bazei de impozitare. La tigarete, acciza se calcula in suma fixa pe unitatea de masura.

Datorita unor aspecte negative aparute ca urmare a utilizarii sistemului ad-valorem (fenomene de evaziune fiscala prin subevaluarea bazei de impozitare a bauturilor alcoolice, comercializarea ilicita a bauturilor alcoolice, concurenta neloiala intre producatorii de alcool s.a.) prin Ordonanta Guvernului nr. 82/1997 s-a trecut la calcularea accizelor pe baza unei sume fixe stabilite pe unitatea de masura si exprimata in ECU. Acest sistem a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1998 si viza produse si grupe de produse ca: alcool, bauturi alcoolice, tigarete, cafea si produse petroliere.
Desi a reprezentat un pas important in directia armonizarii legislatiei fiscale romanesti cu cea din Uniunea Europeana, sistemul de accize stabilite in ECU pe unitatea de masura a creat anumite dificultati in aplicarea lui. De asemenea, acest sistem nu a putut contracara extinderea evaziunii fiscale frauduloase astfel ca s-a inregistrat o scadere considerabila a veniturilor bugetare provenite din accize.

Drept urmare, de la 1 ianuarie 1999, s-a trecut la:

• stabilirea de accize in lei/U.M. pentru alcool, bauturi alcoolice, vinuri si produse de baza de vin, bere, produse din tutun si cafea;
• actualizarea trimestriala, prin ordin al ministrului finantelor, a nivelului accizelor stabilite in lei, in functie de evolutia ratei inflatiei si a cursului de schimb valutar pentru alcool, bauturi alcoolice, produse din tutun si cafea.

De asemenea, conform Ordonantei Guvernului nr. 50/1998, pentru a se diminua evaziunea fiscala si a usura activitatea de control a organelor fiscale, privind determinarea corecta a cuantumului accizelor datorate bugetului de stat, in cazul alcoolului etilic alimentar, al bauturilor alcoolice si al oricaror altor produse destinate industriei alimentare sau consumului, care contin alcool etilic alimentar, accizele se calculeaza si se datoreaza o singura data de catre agentul economic producator sau importator.

Accizele se platesc pana la 25 ale lunii urmatoare, pe baza decontului lunar de impunere depus la organul financiar pana la aceeasi data, prin virament sau in numerar, dupa caz, in contul bugetului de stat deschis la unitatile teritoriale ale Trezoreriei Publice.

Sunt scutite de la plata accizelor:

• produsele exportate direct sau prin agentii economici care isi desfasoara activitatea pe baza de comision;
• marfurile vandute prin magazinele autorizate sa comercializeze marfuri in regim duty-free (fara taxe vamale);
• produsele exportate in regim de tranzit sau impozit temporar, atat timp cat se afla in aceasta situatie;
• bunurile din import provenite din donatii sau finantate direct din imprumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifica si tehnica, acordate de guverne straine, organisme internationale si organizatii nonprofit si de caritate, institutiilor de invatamant si cultura, ministerelor, altor organe ale administratiei publice;
• produsele livrate la rezerva de stat si la rezerva de mobilizare, pe perioada cat au acest regim;
• alcoolul etilic alimentar, utilizat in productia de medicamente, de alcool sanitar si de otet alimentar;
• alcool etilic alimentar utilizat in scop medical in spitale si farmacii.

• Neplata la termen a accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia interna, se sanctioneaza prin aplicarea unei majorari pentru fiecare zi intarziere din ziua urmatoare expirarii termenului de plata pana in ziua platii inclusiv.
• daca prin controlul efectuat, de catre organele de specialitate ale Ministerului Finantelor, se constata diferente in minus, acestea trebuie platite in termen de 7 zile de la data incheierii actului de control, impreuna cu majorarile de intarziere aferente.
• Daca se constata diferente in plus, acestea se compenseaza cu platile ulterioare sau se restituie la cererea platitorilor in acelasi termen.
• Toate documentele emise de organele de control ale Ministerului finantelor constituie titluri executorii, iar unitatile bancare sunt obligate sa le puna in aplicare fara acceptul platitorilor.
• Stabilirea accizelor ca si executarea silita a acestora se prescriu dupa cinci ani.
• In tarile Europei Occidentale, hidrocarburilor le este rezervata o impozitare specifica, facandu-se distinctie intre impozitarea acestora si accizele practicate.
  
  

2.Monopolurile fiscale

Monopolul reprezinta dreptul ce si-l rezerva statul de a produce sau/si de a vinde anumite bunuri de consum.

Monopolul fiscal nu este un impozit special, ci o modalitate de percepere a impozitului indirect si este egal cu diferenta dintre pretul de vanzare stabilit de catre stat si costul de productie inclusiv profitul intreprinzatorului.

Relatia de calcul a acestui impozit este:

I = PV - (CP + P) (1)

unde: I - impozitul

PV - pretul de vanzare stabilit de catre stat

CP - costul de productie

P - profitul intreprinzatorului

Monopoluri fiscale au fost instituite, de catre stat, asupra productiei si/sau vanzarii unor marfuri ca: tutunul, sarea, alcoolul, zaharul, cartile de joc, chibriturile si alte produse specifice.
Printre tarile in care monopolurile fiscale aduc incasari importante mentionam: Italia (asupra chibriturilor si tutunului), Germania (asupra alcoolului si bauturilor alcoolizate), Spania (asupra tutunului si petrolului) si Tunisia.

In functie de sfera lor de cuprindere, monopolurile fiscale pot fi:

• depline, cand se stabilesc de catre stat atat asupra productiei, cat si asupra vanzarii cu ridicata si cu amanuntul;
• partiale, cand se aseaza fie numai asupra productiei si comertului cu ridicata, fie numai asupra comertului cu amanuntul.

In Romania, monopoluri fiscale se instituie asupra chibriturilor, partial asupra alcoolului si diferitelor produse alcoolice, tutunului, timbrelor fiscale, judiciare si postale, Loteriei nationale, subsolului s.a..

Acolo unde se utilizeaza, monopolurile fiscale desi aduc venituri importante statului, afecteaza veniturile reale ale consumatorilor.

3.Taxele vamale

Taxele vamale sunt impozite indirecte ce se percep de catre stat asupra importului, exportului si tranzitului de marfuri.

Platitorii taxelor vamale sunt persoanele fizice si juridice care au ca activitate importul, exportul si tranzitul de marfuri.

Cele mai frecvent utilizate sunt taxele vamale de import, deoarece alimenteaza bugetul statului cu venituri importante, limiteaza - intr-o anumita masura - importul de marfuri si au un randament fiscal ridicat.

Taxele vamale au un caracter complex si exercita o mare influenta asupra competitivitatii si schimbului de marfuri pe plan international.

Datorita diversitatii si complexitatii acestora, taxele vamale se clasifica asa cum se prezinta in figura 6.1.

Taxele vamale de import se instituie asupra importului de marfuri si se calculeaza asupra valorii acestora cand trec frontiera tarii importatoare.
Odata cu depunerea documentelor necesare pentru a intra in posesia marfurilor importate, importatorul achita si taxa vamala de import corespunzatoare.
Totodata, taxele vamale de import au fost si sunt considerate mijloc de protectie a economiilor nationale, deoarece prin aplicarea lor asupra marfurilor importate, rezulta o scumpire a acestora si, implicit, se realizeaza o protectie a productiei autohtone de acelasi gen.
De regula, nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul cerere-oferta din tara importatoare si de politica economica si fiscala pe care aceasta le promoveaza. Taxele vamale de import au un nivel diferit in functie de natura marfurilor care fac obiectul taxarii (marfuri agro-alimentare, industriale, materii prime, semifabricate, produse finite s.a.). De regula, nivelul taxelor vamale pentru produsele finite importate este superior nivelului taxelor vamale la materii prime si semifabricate. Atunci cand o tara nu dispune de anumite materii prime, ea poate reduce sau chiar elimina taxele vamale pentru importul acestora.

4.Alte taxe

Principalele trasaturi ale taxelor:

• reprezinta plata neechivalenta pentru servicii sau lucrari efectuate de organe sau institutii care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice;
• subiectul platitor este determinat in momentul cand acesta solicita efectuarea unei activitati din partea unui organ sau institutii publice;
• se datoreaza numai atunci cand are loc o ontraprestatie din partea organului de stat.
• au caracter nerambursabil.
• au caracter obligatoriu

Subiecti ai taxelor (platitori) sunt atat persoanele fizice cat si cele juridice pentru care se presteaza un serviciu, se intocmesc acte sau se efectueaza activitati supuse taxelor de timbru.
Principalele categorii de acte sau servicii supuse taxelor de timbru sunt urmatoarele:

• actele si serviciile prestate de birourile notariale si de organele administratiei publice cu atributii notariale;
• reclamatiile si memoriile adresate organelor administratiei publice si certificatele de orice fel;
• actele de stare civila;
• actele de identitate;
• actiunile si cererile adresate instantelor judecatoresti;
• autorizatiile eliberate de organele administratiei publice si autorizatiile acordate;
• eliberarea permiselor de conducere si a certificatelor de inmatriculare a autovehiculelor.

Cuantumul taxelor de timbru se stabileste in functie de natura si complexitatea serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau a drepturilor ce fac obiectul actului taxabil, de caracterul actelor sau faptelor solicitate. De aceea, in practica, distingem doua categorii de taxe de timbru, si anume:

• taxe fixe, care se aplica, de regula, actelor neevaluabile valoric si se exprima in sume
• taxe procentuale (proportionale, progresive sau regresive pe transe de valoare), care se aplica "ad-valorem' in cazul actelor evaluabile valoric.

Obiectul taxelor de timbru il constituie actele si faptele intocmite sau prestate de institutii publice sau alte organe specializate. In functie de organele care primesc, intocmesc, elibereaza sau presteaza servicii taxabile, taxele de timbru se grupeaza in:

• taxe de timbru pentru actele si serviciile notariale;
• taxe judiciare de timbru pentru actele si faptele cu caracter jurisdictional; in literatura de specialitate, referitor la expresia taxa de timbru s-au conturat doua acceptiuni, si anume:

a)      - in sens restrans (stricto sensu), taxele de timbru sunt acele plati efectuate prin aplicarea de timbre fiscale (practica legislativa a largit sensul acestei notiuni, incluzand in sfera sa si unele plati pentru care nu exista conditia perceperii lor prin timbre fiscale, aceasta fiind motivata de dificultatile de incasare a taxelor de timbru, atunci cand sumele sunt mari);
b) - in sens larg (lato senso), taxele de timbru sunt platile referitoare la timbru, efectuate pentru solutionarea unor interese legitime ale persoanelor fizice si juridice, sau pentru anumite servicii prestate de catre anumite institutii de drept public.

Initial, taxele de timbru erau definite ca fiind "acele contributii, datorate de catre particulari, cu ocazia formarii diferitelor acte sau formulari de pretentiuni in justitie si inaintea autoritatilor publice pentru ca in schimbul achitarii lor, sa se obtina dreptul de a li se lua in considerare cererile si admite prezentarea actelor ca instrumente probatorii'.
In prezent, taxele de timbru reprezinta plata serviciilor prestate ori a lucrarilor efectuate de diferite organe sau institutii publice care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza diferite servicii sau rezolva anumite interese legitime ale partilor.
Rezulta, din definitia de mai sus, ca taxele de timbru au un echivalent in serviciile prestate sau lucrarile efectuate de catre diferite institutii de drept public, chiar daca raportul de echivalenta exista numai principial (intre cuantumul fiecarei taxe si valoarea economica a serviciului sau a activitatii aferente nu poate fi un raport de egalitate). De aici rezulta si deosebirea dintre taxele de timbru si impozite (care se percep fara vreun echivalent direct si imediat platitorului), precum si intre taxele de timbru si pretul marfurilor, prestarile de servicii etc., care includ cheltuielile de productie, de circulatie si alte elemente de acumulare baneasca si sunt incasate de toti agentii economici care le produc si executa.