Comert
Analiza costurilor la 1000 unitati monetareAnaliza costurilor la 1000 unitati monetare Corelatia dintre evolutia costurilor de productie si productia marfa fabricata, cifra de afaceri sau veniturile totale este apreciata pe baza indicatorului ,,costuri la 1000 unitati monetare”, denumit impropriu ,,rata de eficienta a cheltuielilor totale”, indicator ce poate fi urmarit la diferite niveluri organizatorice: agent economic, subunitate componenta, grup de produse sau pe fiecare produs. La nivel de unitate economica acest indicator poate fi analizat pe baza urmatoarelor modele deterministe: c/1000= (1) c/1000= (2) in care: Chi reprezinta costurile de productie pe cele trie grupe: activitate de exploatare, activitate financiara si activitate exceptionala; Vi - veniturile pe cele trei grupe similare de activitati; gi - structura veniturilor pe cele trei tipuri de activitati; ci/1000 - costurile la 1000 unitati monetare venituri din fiecare tip de activitate enumerata mai sus. Primul model evidentiaza concordanta dintre ritmul cresteri sau reducerii costurilor si cel al modificarii veniturilor. Unitatea economica realizeaza o reducere a costurilor la 1000 unitati monetare daca ritmul cresterii veniturilor devanseaza ritmul costurilor sau daca ritmul de reducere a costurilor este superior ritmului de reducere a veniturilor. Modificarea costurilor la 1000 unitati monetare pe baza actiunii celor doi factori se stabileste: influenta veniturilor
influenta costurilor aferente veniturilor
unde se calculeaza ca raport intre costurile aferente veniturilor in perioada de baza si veniturile in perioada analizata:
Al doilea model pune in evidenta structura veniturilor pe cele trei tipuri de activitati si cea a costurilor la 1000 unitati monetare venituri pe fiecare tip de activitate: structura veniturilor pe tipuri de activitati
costurile la 1000 u.m. pe tipuri de activitati:
Veniturile din activitatea de baza detin cea mai mare pondere in cifra de afaceri, motiv pentru care se impune adancirea analizei la costurile din exploatare in corelatie cu volumul veniturilor din aceasta activitate. In acest scop, in analiza diagnostic a costurilor la 1000 unitati monetare se pot utiliza urmatoarele modele deterministe:
in care: q reprezinta productia fizice vanduta pe sortimente de produse; Q - volumul productiei totale livrata; g - structura pe sortimente de produse; c - costul pe unitatea de produs din fiecare sortiment; p - pretul de vanzare pe unitatea de produs; ci/1000 - costul la 1000 unitati monetare pe fiecare produs. De mentionat ca in cazul productiei neomogene, in relatie a doua, structura pe produse se stabileste prin exprimarea valorica a produselor in pretul de valorificare, denumit si pret la producator sau pret de facturare minus T.V.A.-ul. Dupa primul model determinist costurile la 1000 unitati monetare cifra de afaceri (venituri din activitatea de baza) se modifica sub actiunea directa a trei factori: structura pe sortimente de produse
pretul de valorificare al produselor
costul pe unitatea de produs
Conform acestui model determinist, volumul productiei totale (Q) nu exercita o influenta directa asupra costurilor la 1000 unitati monetare deoarece actioneaza in acelasi sens si cu aceeasi intensitate atat asupra numaratorului, cat si asupra numitorului. In schimb, productia totala influenteaza indirect costurile la 1000 unitati monetare prin intermediul costului pe unitatea de produs sau prin intermediul preturilor de valorificare. Acest lucru se explica astfel: odata cu sporirea productiei totale se reduce si cota din costurile relativ constante ce revin pe unitatea de produs si scade costul pe unitatea de produs. Pe de alta parte, in conditiile in care volumul productiei creste peste o anumita limita, agentul economic va fi obligat sa-si valorifice produsele la preturi mai mici (vanzarea produselor in functie de elasticitatea preturilor). La nivel de produs (si nu pe unitatea de produs cum impropriu se fac exprimari), costurile la 1000 unitati monetare sunt in functie de nivelul costurilor si al preturilor, conform relatiei:
Relatia evidentiaza ca un consum suplimentar de factori de productie pe unitatea de produs in vederea imbunatatirii calitatii produselor va atrage o reducere a costurilor la 1000 unitati monetare, numai daca ritmul de crestere a pretului de valorificare va devansa pe cel al costului pe unitatea de produs. In caz contrar orice crestere a costului pe unitatea de produs va determina o crestere a costurilor la 1000 unitati monetare venituri. Modelul doi determinist pentru costurile la 1000 unitati monetare venituri din activitatea de baza reliefeaza actiunea directa a urmatorilor doi factori: structura pe sortimente de produse exprimate valoric
costurile la 1000 unitati monetare la nivel de produs
unde se stabileste in functie de structura produselor exprimata in pret de valorificare (structura veniturilor din activitatea de baza pe sortimente de produse) din perioada analizata (gi) si costurile la 1000 unitati monetare pe produs in baza de comparatie ():
Acest model pune in evidenta ca pentru diminuarea costurilor la 1000 unitati monetare trebuie actionat in doua directii principale: - sporirea ponderii produselor la care costurile la 1000 unitati monetare venituri sunt mai scazute, dar numai in conditiile in care piata permite acest lucru; - diminuarea costurilor la 1000 unitati monetare venituri pentru fiecare produs, prin reducerea costurilor pe unitatea de produs sau prin cresterea mai accentuata a preturilor de valorificare in raport cu costul pe unitatea de produs. Modificarea costurilor la 1000 unitati monetare exercita influenta directa asupra profitului, iar prin intermediul profitului se reflecta in toti indicatorii in calcularea carora intra profitul ( eficienta utilizarii activelor de exploatare, eficienta utilizarii diferitelor categorii de capital etc.) Modificarea profitului pe seama costurilor la 1000 unitati monetare este data de relatia:
Se poate estima care va fi modificarea procentuala a costurilor la 1000 unitati monetare determinata de o anumita crestere sau reducere a cifrei de afaceri, modificare pusa pe seama costurilor constante in raport cu volumul activitatii.
|