Modalitati de incasari si plati - efectele de comert

1. Modalitati de plata

Modalitatile de plata practicate intre clienti reprezinta elemente foarte importante pentru gestionarea relatiilor comerciale dintre intreprinderi. Printre acestea, cele mai importante sunt: numerarul, cecul, viramentul, efectele de comert (scrisoarea de schimb, biletul la ordin), prelevarile si cartea de credit.

Numerarul

Numerarul se utilizeaza in special pentru efectuarea platilor in cazul vanzarilor cu amanuntul, dar chiar si pentru acestea, marile magazine - din tarile dezvoltate - l-au inlocuit cu cartile de credit.

In tara noastra, reglementarile legale stipuleaza ca in relatiile de plata dintre partenerii comerciali, numerarul se poate folosi numai pana la incidenta unei anumite sume, care, eventual, este marita de autoritaðile financiare ale statului din cauza eroziunii generale a capitalului provocata de inflaðie. In acest fel se pot urmari miñcarile de numerar pe ansamblul economiei, ceea ce permite diminuarea evaziunii fiscale, precum ñi scaderea posibilitaðii de utilizare a “banilor negri”.

Cecul

Cecul este un titlu de plata negociabil. Cumparatorul unei marfi emite cecul prin care recunoaste datoria catre beneficiar sau catre o terta persoana desemnata de acesta. Banca pe care o indica cel care cumpara va efectua plata sumei inscrisa in cec - de precizat ca banca a fost de acord, in prealabil, sa desfasoare astfel de operatiuni pentru clientul sau.

Pentru beneficiar, aceasta modalitate de plata este avantajoasa deoarece poate sa-si exprime optiunea pentru o anumita banca, iar cheltuielile de incasare sunt foarte mici sau chiar nule. Exista, insa, si dezavantajul pe care il prezinta asa-numitele zile-valoare. De asemenea, cecul ofera debitorului posibilitatea de a alege banca si ziua in care executa transferul fondurilor.

Viramentul

Viramentul este o operatiune de plata prin care banca mandatata de cumparatorul marfii debiteaza contul acestuia si-l crediteaza pe cel al beneficiarului. Exista mai multe tipuri de virament:

virament de la contul debitorului la cel al creditorului, cand ambele conturi sunt in aceeasi banca, operatiunea beneficiind de conditii favorabile din punct de vedere al zilelor-valoare;

virament de compensare, cand conturile debitorului si creditorului se afla in banci diferite. In aceasta situatie beneficiarul se confrunta cu inconvenientul ca nu afla imediat cand s-a executat transferul fondurilor; pentru a depasi dezavantajul, s-a creat un “virament cu scadenta”, la care este precizata data limita de executie a operatiunii de debitare - creditare.

Efectele de comert

Efectele de comerð cuprind scrisoarea de schimb (trata) si biletul la ordin si reprezinta atat mijloace de plata, cat si instrumente de credit negociabile, fiind supuse unor reglementari legale stricte ce formeaza dreptul cambial.

Trata este un inscris prin care emitentul (tragatorul) isi recunoaste o datorie si da ordin trasului sa plateasca o suma de bani beneficiarului, la o data predeterminata; daca trasul nu executa plata, tragatorul se obliga sa o realizeze el insusi. Beneficiarul are avantajul ca, pe de o parte, poate fixa data scadentei in cazul vanzarii pe credit si, pe de alta parte, are posibilitatea de a-si obtine banii inainte de aceasta data prin scontarea tratei. Principalul dezavantaj al utilizarii tratei rezida, pentru beneficiar, in cheltuielile bancare si administrative, care pot atinge o suma importanta in cazul unui nivel ridicat al creditului comercial.

Biletul la ordin este un titlu prin care o persoana juridica (subscriitorul) se angajeaza catre o alta persoana juridica (beneficiarul) sa-i plateasca o anumita suma la o data stabilita.

Avizul de prelevare

Avizul de prelevare permite unui creantier sa-si recupereze fondurile prin prelevari directe din conturile bancare ale debitorului, fiind necesar ca acesta sa-si fi dat in prealabil acordul si sa-si fi autorizat banca sa efectueze operatiunile cerute de respectivul creantier. In general, aceasta modalitate de plata se aplica facturilor regulate - de exemplu celor pentru energie electrica, telefoane etc. In acest fel, creantierul are informatii sigure privind data incasarilor si-si poate facilita gestionarea costurilor administrative. In schimb, sistemul prelevarilor este foarte rigid pentru debitor.

Cartile de plata si de credit

Carðile de plata ñi de credit sunt utilizate in special de persoanele fizice, deoarece permit garantarea securitatii tranzactiilor, dar, pe de alta parte, sunt costisitoare pentru societatile cu activitate de comert care le accepta.

Din punctul de vedere al creditului client, gestiunea platilor stabilite intre societatile comerciale partenere va urmari minimizarea intervalului dintre livrarea marfii de catre producator si data efectiva a platilor catre beneficiar. Intervalul de timp dintre ziua in care clientul transmite instructiunea de plata si data la care aceasta este consemnata in contul vanzatorului marfii se numeste float si este functie de intervalele impuse de operatiunile postale si de telecomunicatii, ca si de practicile bancare, ce urmaresc majorarea zilelor-valoare.

Data-valoare este ziua recunoscuta de banca pentru a efectua transferul fondurilor din contul debitorului in cel al creditorului. Data -valoare se deosebeste de data operatiunilor, care reprezinta ziua inregistrarii efective a acestora in conturile bancii. Decalajele intre data inregistrarii contabile a bancii si cea a intreprinderii se justifica din punct de vedere tehnic (timpi de transfer si inregistrare), dar sunt mentinute si pentru ca reprezinta un mijloc de remunerare a operatiunilor bancare. Din punctul de vedere al societatilor comerciale, zilele-valoare constituie un element important in gestiunea activelor si pasivelor pe termen scurt, element ce trebuie negociat cu bancile prin care acestea isi desfasoara activitatea.

Mecanismul de compensare din sistemul bancar urmareste reglementarea datoriilor si creantelor dintre partenerii comerciali, care se desfasoara prin sistemul bancar.

In decontul realizat intre societatile bancare si cele comerciale se face distinctia dintre zilele calendaristice si zilele deschise. Acestea din urma sunt zilele in care bancile efectueaza operatiuni; de obicei, orele de incasare sunt pana la amiaza - ora 12 a.m., dupa care operatiunile transmise sunt inregistrate pentru a doua zi deschisa.

Exemplu.

Daca o intreprindere isi achita furnizorul printr-un cec trimis prin poñta vineri, va fi primit si inregistrat contabil de acesta lunea urmatoare, apoi depus la banca marti dupa ora 12; inregistrarea contabila la banca se efectueaza a doua zi, miercuri si dat fiind reglementarile privind platile prin cec, transferul in contul furnizorului se poate face dupa cinci zile deschise, deci miercurea urmatoare. In total, de la emiterea cecului si pana la data efectiva a creditarii contului furnizor vor trece peste zece zile, timp in care furnizorul va plati dobanzi pentru o suma egala cu cea inscrisa in cec (daca presupunem ca acesta a apelat la credite pentru a-si desfasura procesul productiv).

Pentru a micsora riscul de neplata a facturilor de catre partenerii sai comerciali, o intreprindere poate sa ia diverse masuri, fie inainte, fie dupa acordarea creditului client. Cele mai uzitate metode de evitare a riscului de nerambursare sunt:

colectarea de informatii asupra evolutiei si bonitatii economice a clientilor; cu cat comenzile sunt mai mari, cu atat informatiile trebuie sa fie mai numeroase, oferind analiza riscului caz cu caz pentru fiecare partener;

plafonarea creditului client acordat, corelata cu dimensiunea tranzactiei si calitatea partenerului;

cerere de avansuri si garantii pentru suma creditata;

introducerea unei clauze prin care bunurile ce fac obiectul tranzactiei devin proprietatea clientului numai dipa ce sunt platite integral;

-asigurarea pentru riscul de nerambursare pe langa o societate de asigurari specializata - a carei remunerare este functie de dimensiunea riscului, pe care ea insasi il analizeaza pe baza informatiilor pe care le culege despre societatea client;

utilizarea unei tehnici - numita factoring - de transfer a creantelor comerciale unei firme specializate, numita factor, care se obliga sa efectueze plata si garanteaza executarea operatiei. Intreprinderea vanzatoare are avantajul ca-si recupereaza banii aferenti creditului client acordat, pe care nu va mai fi obligata sa-l gestioneze, dar costurile corespunzatoare factoring-ului sunt destul de ridicate;

controlul desfasurarii operatiunilor de plata prin urmarirea dimensiunii totale a creditului client, intocmirea unui tablou de urmarire a structurii acestuia, a scadentelor si a rotatiei pentru fiecare cont in parte.

2. Instrumentele de Plata Clasice si Moderne

In orice economie moderna, banii indeplinesc patru funcðiuni de baza:

sunt mijloc de schimb;

reprezinta un etalon al valorii;

constituie mijloc de plata pentru tranzacðiile economice reale sau financiare;

sunt mijloc de economisire ñi acumulare pentru persoanele fizice ñi juridice.

Instrumentele ñi modalitaðile de plata utilizate in societaðile con­tem­porane cuprind trei mari categorii:

numerarul;

instrumentele de plata pe suport hartie;

instrumentele de plata neconvenðionale (cardurile ñi alte instrumente elecronice).

Eficienða cu care sunt utilizate activele in ciclul de exploatare, comparativ cu pasivele de exploatare este vitala pentru ca intreprinderea sa fie rentabila.

In consecinða, managementul numerarului ñi al valorilor mobiliare de plasament, foarte lichide – care conduc la suportarea de catre firma a unui cost de oportunitate – trebuie strict corelat cu gestionarea activelor de exploatare, alaturi de politica faða de furnizori, avand in vedere incontinuu necesitatea menðinerii unei marje de securitate in ce priveñte lichiditaðile deðinute de intreprindere.

2.1. Numerarul

Prin definiðie, numerarul reprezinta banii din casa ñi depozitele bancare la vedere.

Acest instrument de plata implica costuri impor­tante legate de emiterea, colectarea, depozitarea, distribuðia ñi asi­gu­rarea securitaðii, astfel ca este in interesul bancilor comerciale sa reduca numa­rul tranzacðiilor n numerar;

Volumul numerarului deðinut de firma variaza mult, in funcðie de mediul economic intern ñi de politica economica a conducatorilor firmei.

In acest sens, managementul numerarului se refera la:

suma ce trebuie mobilizata in cash ñi in valori mobiliare de plasament - care sunt titluri de plasament foarte lichide, cum sunt bonurile de trezorerie emise de stat, ce pot fi uñor valorificate daca exista o piaða secundara eficienta. Aceste titluri se numesc “near cash assets” ñi utilizarea lor este, indeobñte, mai eficienta decat a numerarului, deoarece sunt purtatoare de dobanda;

folosirea de sisteme de depuneri ñi retrageri eficiente;

utilizarea unui management al portofoliului care sa ðina seama de volatilitatea economiei in ansamblul ei (variaðia mare a ratei dobanzii duce la scaderea cursului titlurilor). In acest sens, un bun gestionar financiar va acorda o mare atenðie acoperirii riscurilor pe care le implica variaðia ratei dobanzii ñi a ratei cursului de schimb. Metodele utilizate sunt aña numitele tehnici de “hedging”, definit ca proces de protejare sau acoperire de risc impotriva pierderilor ce s-ar putea produce din cauza schimbarilor viitoare de preð.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Cele mai cunoscute astfel de tehnici sunt contractele futures, forwards, swaps sau options ⁾.

“Forward contract” este un contract de vanzare sau cumparare a unei cantitaði determinate de bunuri, titluri de stat, devize sau alte instrumente financiare, la preðul curent (sau SPOT), cu executare la o data viitoare specificata.

“Futures contract” este un contract de vanzare sau cumparare a unor bunuri sau instrumente financiare la un preð prestabilit, pentru o data viitoare specificata.

Preðul este stabilit intre vanzator ñi cumparator pe baza schimbului de marfuri la cel mai mic preð (“on the floor” sau “à la baisse”), cand se foloseñte sistemul “open outcry” (strigare la bursa).

“Swap” reprezinta schimbul unui titlu sau moneda cu alt titlu sau moneda. Swap-ul trebuie executat pentru a schimba maturitatea unei obligaðiuni din portofoliu sau pentru a modifica conðinutul acestuia.

“Option” este dreptul de cumparare sau vanzare a unui titlu, bun etc. in schimbul unei inðelegeri privind anumite condiðii. daca dreptul nu este exercitat dupa perioada specificata, opðiunea expira ñi detinatorul opðiunii pierde suma pe care a investit-o in aceasta.

Pentru a controla mai bine fluxurile de numerar (cash-flow-urile) se va face distincðia dintre cash-flow-urile controlabile (ce pot fi previzionate) ñi cele intamplatoare.

In categoria cash-flow-urilor previzionabile sunt cuprinse:

intrarile de numerar din efecte comerciale de primit;

venituri din vanzari cu plata pe loc (spot);

plaðile pentru impozite, salarii, dobanzi, dividende ñi amortizarea capitalului.

Previzionarea intrarilor ñi ieñirilor de numerar in ciclul de exploatare depinde de mai mulði factori, dintre care cei mai importanði sunt:

cifra de afaceri, care nu poate fi precis determinata, ea variind faða de dimensiunea planificata in funcðie de posibilitaðile de desfacere ale firmei;

lungimea perioadei luata in considerare atunci cand a fost planificat volumul intrarilor ñi ieñirilor de numerar – cu cat aceasta perioada este mai mare, incertitudinea previziunii creñte.

Motive pentru care intreprinderile pastreaza numerar in casa sau in conturi bancare la vedere

Principalele motive pentru care intreprinderile pastreaza numerar in casa sau in conturi bancare la vedere sunt:

pentru a face faða plaðilor ce trebuiesc executate rapid. Soldurile contului curent folosit pentru incasari ñi plaði de rutina se numesc “solduri de tranzacðii” (transactions balance);

pentru a asigura lichiditatea firmei (precautionary balance sau sold de precauðie, de siguranða”). Cand intreprinderea desfañoara o activitate care necesita solduri mari de numerar pentru a-ñi asigura lichiditatea, ea va prefera ca acest numerar sa fie format, cu precadere, din valori mobiliare de plasament foarte lichide ñi cu grad mic de risc, deoarece sunt purtatoare de dobanda;

in scopuri speculative, in sensul ca firma, cunoscand piaða – in special cea a valorilor mobiliare – añteapta cañtig din achiziðionarea ñi/sau vanzarea acestora;

pentru a se adapta inðelegerilor cu banca prin care iñi deruleaza operaðiunile.

Bancile comerciale ofera multe servicii intreprinderilor, pentru plata acestor servicii firmele platind direct un cost – in general comisioane – sau prin menðinerea continua a unui sold minim pozitiv al contului curent. Banca poate sa imprumute cu dobanda aceasta suma ñi, in consecinða, este interesata sa-ñi pastreze firma drept client, prestandu-i gratuit o serie intreaga de servicii.

Avantaje ale detinerii de numerar

Principalele avantaje pe care o firma le obðine in urma deðinerii de numerar in casa sau in cont curent sunt:

a)      posibilitatea de a profita de discount

Posibilitatea de a profita de discount-ul (sau rabatul) acordat, in general, de furnizor cand plata achiziðiilor se face mai repede decat in contractul stabilit intre intreprindere ñi cel de la care acesta s-a aprovizionat.

De exemplu, daca o intreprindere va plati dupa zece zile, in loc de 30 de zile, va obðine din partea furnizorului, conform unei inðelegeri stabilite intre acesta ñi firma, un discount de 3%. Daca nu va beneficia de acest avantaj, costul de oportunitate pe care il va pierde in cele 20 de zile ramase va fi:

Daca inflaðia nu este mare, firmele imprumuta de la banca cu dobanzi mult mai mici decat 56%, ceea ce le determina sa nu renunðe la a beneficia de discount.

O metoda de a reduce costul de oportunitate pierdut prin nefolosirea discount-ului consta in prelungirea perioadei de plata peste data convenita.

De exemplu, daca firma va plati dupa 45 de zile, in loc de 30, costul pierdut va fi:

In aceste situaðii ñi, mai ales, daca firma recurge des la astfel de practici, ea va fi perceputa de partenerii de afaceri ca rau platnica ñi risca sa-ñi piarda furnizorii.

b)     condiðii avantajoase din partea furnizorilor ñi bancilor

Daca dispune de o poziðie recunoscuta de lichiditate, comparativ cu celelalte firme din acelañi sector de activitate sau chiar ñi din alte sectoare, intreprinderea va avea acces la imprumuturi bancare promte ñi in condiðii avavntajoase, precum ñi la furnizori de calitate.

Eficientizarea fluxului de numerar

Pentru a dimensiona numerarul astfel incat sa se realizeze cele mai bune rezultate din punct de vedere al rentabilitaðii, in condiðii de risc minime, intreprinderea trebuie sa urmareasca permanent sincronizarea intrarilor ñi ieñirilor fluxului de numerar, pentru ca soldul acestuia sa fie cat mai coborat. Acest demers se realizeaza prin:

a      creñterea ritmului incasarilor.

Incasarea efectelor comerciale de primit are mai multe cauze de intarziere (float):

intarzieri din cauza poñtei (mail float);

intarzieri din cauza sistemului de inregistrare contabila chiar in interiorul firmei (processing float sau collection float), cauzate de:

neluarea in evidenða a cecurilor chiar in ziua in care au fost primite;

lipsa controlului pentru urmarirea plaðilor intarziate etc.

intarzieri in sistemul bancar, respectiv acele “zile valoare”, care reprezinta pentru banca un cañtig, dar pentru firma constituie o pierdere de oportunitate. In vederea maririi vitezei de plata s-au introdus o serie de sisteme de plata:

plaði preautorizate. Firmele cu un numar mare de clienði, fiecare executand un volum mic de plata – de exemplu, companiile de utilitaði publice – iñi incurajeaza clienðii sa accepte ca din contul lor, banca sa extraga o suma fixa pe care cu care sa crediteze contul intreprinderii, regularizarea datoriilor intre aceasta ñi clienðii sai facandu-se periodic, la intervale mari;

extinderea sistemelor de plata EFT (electronic funds transfer), asemanatoare, ca funcðionare, cu sistemele EFTPOS (electronic funds transfer at point of sale). De asemenea, sistemele EFT implica ñi plata facturilor prin ATM (automatic teller machines sau bancomaturi) sau prin telefon.

a      intarzierea plaðilor, fara, insa, a afecta interesele furnizorilor.

Un procedeu de intarziere a plaðilor este utilizarea instrumentelor de plata pe suport hartie, de tipul cambiilor (tratelor). Spre deosebire de cec, care impune eliberarea sumei la cerere, circuitele pe care le parcurg cambiile necesita trecerea printr-o serie de etape, care intarzie eliberarea sumei catre beneficiar;

a      intarzierile nete (net float se pot calcula prin diferenða dintre soldul de pe carnetul de cecuri al unei firme ñi soldul inregistrarilor contabile aferente firmei in banca.

In general, o intreprindere doreñte ca aceste intarzieri nete sa fie pozitive, in sensul ca intrarile de sume sa fie mai mari sau mai rapide decat ieñirile.

Pentru a analiza eficienða fluxurilor de numerar la nivelul intreprinderii, trebuie sa se ðina seama atat de costul de oportunitate al utilizarii numerarului propriu-zis, cat ñi de costurile bancare pe care le genereaza folosirea contului curent. In acest sens, este cunoscut ca pentru serviciile pe care le presteaza clienðilor sai, orice banca comerciala percepe onorariu – in general prin intermediul comisioanelor ce se platesc separat sau se include in dobanda creditului.

In ideea de atragere a clienðilor, precum ñi a diminuarii riscurilor de creditare, banca comerciala considera ca este mai avantajos sa ofere gratuit servicii clienðilor, cu condiðia ca aceñtia sa-ñi menðina continuu un sold pozitiv minim al contului curent.

Astfel, daca o intreprindere iñi pastreaza in permanenða un sold pozitiv al contului curent de 100.000 u.m., pe care, potrivit legii de funcðionare a sistemului bancar ⁾, il poate imprumuta cu dobanda – de exemplu, cu dobanda de 12%, exprimata in termeni reali – aceasta acðiune ii va aduce un cañtig de 12.000 u.m. In consecinða, banca comerciala va fi interesata sa-i acorde respectivei intreprinderi servicii gratuite, pana la incidenða sumei de 12.000 u.m.

Soldurile pozitive minime ale contului curent al firmelor se numesc “solduri de menðinere” (maintenance balance) ñi constituie o practica obiñnuita in sistemele bancare din ðarile dezvoltate.

In ðarile in care mediul economic este instabil – manifestandu-se, in primul rand, prin variaðii mari ale preðurilor ñi cursului de schimb al monedei naðionale – bancile comerciale cer intreprinderilor caroara le acorda credit sa-ñi menðina in cont un anumit procent din volumul total al imprumutului, in vederea acoperirii, cel puðin in parte, a riscului de neplata. Acest sold este cunoscut sub denumirea de “sold de compensaðie” (compensation balance).

Atat soldul de menðinere, cat ñi cel de compensaðie, reprezinta pentru firma o cheltuiala de oportunitate, de care va trebui sa se ðina seama la calculul dobanzii efective (suma imprumutata este efectiv diminuata cu dimensiunea soldului minim de compensaðie) ñi al costurilor efective aferente serviciilor bancare.

Sistemul “overdraft” (descoperit de cont), daca este acceptat in sistemul bancar intern, permite clientului – agent economic nefinanciar – unei banci comerciale sa completeze un C.E.C. pentru plata unor marfuri chiar cand soldul contului sau curent este mai mic decat suma de platit. De obicei, nivelul maxim al creditului overdraft este limitat. Peste acest nivel, banca comerciala poate sa mai efectueze plaði, pana la un alt nivel, mai ridicat, dar remunerat cu dobanda considerabil mai ridicata, penalizatoare. Deasupra acestei sume banca comerciala nu va mai accepta sa onoreze cecurile de plata emise de clientul sau.

Costul creditului overdraft trebuie sa fie comparat cu costul de oportunitate al menðinerii unor solduri excedentare de numerar sau in contul curent din banca.

De exemplu, daca rata dobanzii la creditul descoperit de cont este de 80% ñi rata dobanzii purtata de bonurile de Trezorerie publica (T-bill) este de 50%, o intreprindere care prefera sa plateasca prin cecuri folosind creditarea overdraft, in loc de a-ñi pastra disponibilitaðile in bonuri de Trezorerie pe care sa le vanda imediat pentru a-ñi achita facturile, va trebui sa plateasca zilnic diferenða dintre cele doua rate, pentru fiecare unitate monetara:

La un volum mare de plaði, chiar daca banca comerciala accepta sa execute operaðiunea, costul de oportunitate se poate dovedi prea mare.

De exemplu, daca suma pe descoperit de cont se ridica la 100 milioane u.m., costul zilnic se va ridica la:

Criterii de selectare a valori mobiliare de plasament

In ðarile dezvoltate, care dispun de pieðe financiare bine organizate, pe care se tranzacðioneaza o gama larga de titluri financiare, managerul unei intreprinderi va trebui sa ðina seama, in alegerea titlurilor utilizate in gestiunea pe termen scurt, de caracteristicilor acestora, astfel incat sa se poata incadra in cerinðele de rentabilitate ñi lichiditate adecvate firmei. Astfel, criteriile dupa care se va putea ghida in alegerea valorilor mobiliare de plasament se refera la riscul ratei dobanzii, riscul de lipsa de lichiditate, reglementarile cu caracter fiscal pe care firma trebuie sa le respecte, piaða valorilor mobiliare ñi riscurile aferente acesteia:

riscul ratei dobanzii, respectiv riscul de modificare a ratei dobanzii pe termen scurt in piaða monetara, care este mult mai volatila decat rata dobanzii pe termen lung.

Ca regula generala, daca rata dobanzii pe piaða scade, cursul oricarui titlu purtator de dobanda fixa va creñte ñi invers. In cazul unei fluctuaðii, in sensul de creñtere a ratei dobanzii, o intreprindere care iñi ðine disponibilitaðile temporar libere in valori mobiliare de plasament se va confrunta cu o pierdere de capital daca va fi nevoita sa vanda aceste titluri pentru a-ñi onora facturile.

Firma va trebui, de asemenea, sa urmareasca ca decalajul de plata al achiziðiilor, acceptat de furnizor, sa corespunda cu perioada de maturizare (scadenða) a valori mobiliare de plasament destinate sa acopere plaðile. Daca aceasta corelare (matching) nu este realizata, intreprinderea poate sa se confrunte cu pierderi, din cauza a doua situaðii posibile:

daca valori mobiliare de plasament au o scadenða mai scurta decat termenul de achitare a furnizorilor, este posibil ca pe piaða monetara, la acea data, rata dobanzii sa fie mai mica ñi astfel, reinvestirea sumei ce reprezinta totalul valorilor mobiliare de plasament sa conduca la o pierdere a costului de oportunitate;

daca valori mobiliare de plasament au o scadenða mai indepartata decat termenul de plata ñi la momentul plaðii, ratele dobanzii in piaða monetara sunt mai mari, intreprinderea va trebui sa-ñi vanda titlurile la un curs mai scazut.

riscul de lipsa de lichiditate sau de scadere a gradului de lichiditate.

Daca piaða activelor fixe sau a celor financiare de care dispune intreprinderea marcheaza o evoluðie nefavorabila – cerere scazuta, creñterea ratei dobanzii ñi, implicit, scaderea cursului monedei naðionale – intreprinderea va inregistra o pierdere cand va incerca sa-ñi valorifice activele pentru a-ñi onora facturile;

impozitarea la care este supusa firma.

Daca intreprinderea a inregistrat pierderi, pe care le-a introdus in contul de profit ñi pierderi, micñorand baza impozabila (prin diminuarea rezultatului raportat), gradul de impozitare va avea mai puðina importanða, dar efectul psihologic al inregistrarii de pierderi asupra eventualilor creanðieri trebuie evitat.

De remarcat, in acest sens, ca rentabilitatea obðinuta de intreprindere in procesul de exploatare este unul dintre elementele de baza al analizei de bonitate a firmei, pe care o executa orice banca comerciala sau alta instituðie financiara finanðatoare.

Pentru o intreprindere rentabila, sistemul de impozitare, inclusiv facilitaðile fiscale de care beneficiaza firma, are o mare importanða in alegerea metodelor de pastrare a disponibilitaðilor. De exemplu, pentru a favoriza achiziðionarea titlurilor emise de catre diverse instituðii publice, autoritaðile publice, care gestioneaza piaða de capital sau pot interveni, prin reglementari legale, asupra funcðionarii acesteia, acorda acestor titluri unele facilitaði privind rata dobanzii, condiðiile de rambursare ñi/sau condiðii preferenðiale din punct de vedere al fiscalitaðii – cum ar fi scaderea din baza de impozitare a unei cote (chiar de 100%) din suma ce reprezinta cañtigurile din valori mobiliare de plasament; posibilitatea de plata a obligaðiilor fiscale cu valori mobiliare de plasament, la valoarea nominala a acestora etc.

corelaðia dintre cañtigurile aduse firmei de valori mobiliare de plasament ñi riscul acestora.

Se cunoañte faptul ca un instrument financiar este cu atat mai rentabil, cu cat comporta un risc mai mare. In consecinða, o intreprindere va trebui sa-ñi compuna portofoliul de valori mobiliare din instrumente financiare cu un grad de lichiditate cat mai mare – ñi, implicit, de risc cat mai coborat – chiar daca rentabilitatea acestora este mai scazuta decat a altor titluri ce au aceeañi scadenða, de pe piaða monetara (piaða pe termen scurt).

Efectele de comert

Efectele de comerð (commercial papers) sunt instrumente de plata pe suport hartie emise de firme mari ñi care au o bonitate recunoscuta. Cei care achiziðioneaza aceste titluri financiare sunt:

societaðile comerciale care doresc sa-ñi plaseze disponibilitaðile temporar libere in titluri pe termen scurt foarte lichide;

societaðile de asigurari;

bancile comerciale;

societaðile deschise de valori mobiliare, fondurile de pensii, fondurile mutuale ñ.a.

Utilizarea efectelor de comerð a cunoscut o mare raspandire in ðarile industrializate dezvoltate, care dispun atat de reglementari legislative adecvate, cat ñi de cadrul instituðional ce permite utilizarea acestora, in condiðiile de protejare faða de risc a deðinatorilor de astfel de titluri.

In general, efectele de comerð sunt tranzacðionate nu direct intre partenerii de afaceri, ci pe piaða monetara (a titlurilor pe termen scurt) prin intermediul persoanelor – fizice sau juridice – specializate, respectiv dealerii, care le achiziðioneaza la un anumit preð (curs C₁), mai scazut decat valoarea lor nominala (VN), apoi le revand la un preð (C₂) situat intre preðul cu care au cumparat titlul ñi valoarea nominala.

Exista situaðii cand intermediarii pastreaza efectele de comerð pana la scadenða, cand societatea emitenta (sau cea care s-a angajat in acest sens) este obligata sa le achite (rascumpere).

In general, scadenðele efectelor de comerð nu depañesc 90 de zile (deñi au existat situaðii cand unor astfel de titluri li s-a acceptat ñi scadenða de un an), deoarece ele exprima necesarul de finanðat al ciclului de exploatare.

Efectele de comerð sunt purtatoare de dobanda, rata dobanzii fiind funcðie de:

rata de referinða a dobanzii pe piaða monetara.

Aceasta se considera a fi fie rata dobanzii pentru bonurile de Trezorerie a statului, fie rata dobanzii la titlurile pe termen scurt de pe piaða monetara, cu aceeañi scadenða.

LIBOR (London Interbank Offered Rate) reprezinta rata dobanzii la imprumuturile oferite pe piaða interbancara londoneza[3]⁾.

LIBOR este rata de referinða uzuala oferita pentru cele mai multe imprumuturi realizate in eurodolari, precum ñi societaðilor finanaciare ñi nefinanciare ñi statelor ce apeleaza la imprumuturi publice. De exemplu, o ðara in curs de dezvoltare sau in tranziðie, daca se imprumuta pe piaða financiara internaðionala, va plati o dobanda cu cateva puncte peste LIBOR[4]⁾.

LIBID (London Interbank Bid Rate) reprezinta rata dobanzii la imprumuturile luate de pe piaða interbancara londoneza.

In Romania, Banca Naðionala anunða zilnic evoluðia BUBID (Bucharest Bid Rate), respectiv rata dobanzii la, de exemplu, 30 de zile, pentru cererea de fonduri pe piaða interbancara.

bonitatea societaðii emitente, aña cum este perceputa pe piaða, atat din prezentarile publice pe care le efectueaza chiar societatea, cat ñi din aprecierile societaðilor financiare care i-au analizat evoluðia economica ñi financiara;

variaðia mediului economic intern ñi a conjuncturii externe , respectiv a indicatorilor macroeconomici – PIB, inflaðie, deficit / excedent bugetar public, cerere interna, balanða comerciala externa ñi curs de schimb etc.

Utilizarea efectelor de comerð este, insa, limitata, chiar ñi in ðarile dezvoltate, deoarece:

pot fi emise numai de societaðile comerciale puternice;

daca intreprinderea se afla in dificultate temporara, tranzacðiile pe piaða monetara a titlurilor emise de acestea vor scadea considerabil, atat ca volum, cat ñi ca valoare, determinand chiar intrarea in lipsa de lichiditate;

prin comparaðie, banca la care societatea comerciala este client, cunoscand bonitatea firmei, nu va ðine seama de dificultaðile acesteia – cand ea insañi considera ca respectivele dificultaði sunt temporare – ñi va acorda intreprinderii creditul pe termen scurt de care are nevoie pentru desfañurarea ciclului de exploatare;

rata efectiva a dobanzii efectelor de comerð pe care o suporta societatea emitenta se poate dovedi mai mare ce acreditului bancar pe termen scurt, din cauza nivelului prea ridicat cerut de dealer.

Rata efectiva a dobanzii va ðine seama atat de toate costurile ce revin firmei emitente – dobanzile ñi comisioanele – cat ñi de valoarea neta, efectiva a sumei pe care o obðine cel care achiziðioneaza respectivul efect de comerð.

Exemplu

Un efect de comerð in valoare nominala (VN) de 100 mil.u.m. ñi o rata a dobanzii de 45% annual este emis prin intermediul unui dealer care practica un comision de 2% (rata anualizata) din valoarea tranzacðionata (nominala).

Rata efectiva anualizata a dobanzii purtate de titlul respectiv, care are scadenða peste 91 de zile, se determina astfel:

Suma neta de care va beneficia societatea emitenta va fi:

Rata efectiva a dobanzii titlului, cu scadenða la 91 de zile, va fi:

Anualizata, aceasta rata devine:

2.2. Instrumente de plata pe suport hartie

Instrumentele de plata pe suport hartie se prezinta sub nu­me­roa­se forme. In tara noastra, cele mai cunoscute instrumente de plata pe suport hartie sunt:

cecul, care este un inscris prin care o persoana (tragator) da ordin bancii sale (tras) de a plati in favoarea unui tert (beneficiar) o suma de bani, de care dispune tragatorul. Cecul poate fi emis cu conditia ca tragatorul sa aiba in cont suficiente fonduri pentru a-si onora platile solicitate;

cambia este un instrument de plata sau titlu de credit prin care o persoana (tragator) da ordin altei persoane (tras) de a plati la vedere sau la termen o suma unei terte persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia. Cambiile sunt titluri de credit emise sub semnatura personala;

biletul la ordin este un inscris prin care emitentul se obliga sa plateasca beneficiarului – sau la ordinul acestuia – o suma de bani la scadenta. Biletul la ordin este, ca si cambia, un instrument de debit, cu exceptia ca nu se prezinta la acceptare, emitentul fiind, chiar din momentul emiterii, principalul obligat la plata acestuia;

ordinul de plata reprezinta o dispozitie neconditionata, data de emitent bancii sale (banca receptoare) de a plati o suma beneficiarului.

Bancile vest-europene si cele din alte economii dezvoltate mai ofera, ca instrumente de plata clasice:

polita bancherului (banker’s draft) este un document insotitor al cecului, in cazul in care beneficiarul sumei inscrise pe cecdoreste sa aiba siguranta ca, la prezentare, acesta va fi onorat. In mod obisnuit este utilizat in tarile anglo-saxone. In Romania, un instrument similar este “cecul certificat”, respectiv cecul prin care o banca comerciala aflata in pozitie de tras confirma, inaintea remiterii cecului catre beneficiar, ca exista in cont fondurile necesare efectuarii platii ordonate prin respectivul cec.;

ordinul de plata permanent (standing order) este un instrument de plata prin care platile care au un caracter de regularitate pot fi realizate prin utilizarea unui ordin permanent sau cu plata programata – de exemplu, pentru primele de asigurare, pentru achitarea ratelor aferente amortizarii unor imprumuturi etc.;

debitarea directa (direct debit) este un instrument asemanator standing order-ului, cu exceptia ca presupune o imputernicire scrisa din partea clientului, iar initiativa platii nu o are platitorul, ci beneficiarul, care informeaza banca asupra sumei ce trebuie platita.

Direct debit-ul se utilizeaza pentru efectuarea platilor cu caracter de regularitate, a caror suma nu se cunoaste dinainte – cum sunt, spre exemplu, facturile pentru serviciile publice s.a.

Introducerea modalitatii de plata prin ordin permanent – sau cu plata programata – si debitare directa este necesar de introdus ñi in tara noastra, pentru a asigura imbunatatirea disciplinei financiare.

banca la domiciliu (telephone banking) reprezinta tranzactiile ban­care efectuate prin telefon.

giro-creditul bancii (bank giro credit) este o instructiune scrisa, data de client bancii sale pentru a-i debita contul cu o suma, in favoarea unui partener. Mai departe, banca remite instructiunea bancii beneficiarului, pentru ca aceasta sa-i crediteze contul cu suma respectiva.

Giro-creditul bancii este similar ordinului de plata, fiind utilizat cu precadere pentru onorarea facturilor pentru serviciile publice, pentru plata salariilor etc.

Cele mai utilizate documete in platile cu numerar sunt:

cecul cu numerar, care se prezinta de catre delegatul agentului economic sau de catre persoana fizica la grupele de decontari de la contabilitate, unde se fac verificarile uzuale, in urma carora se elibereaza suma la casa de plati;

ordinul de plata este intocmit de serviciile de contabilitate ale bancilor comerciale pentru cheltuielile proprii ale acestora;

borderoul de cumparare a metalelor pretioase.