Eficienta activitatii societatilor comerciale din comert

Integrata in procesul de transformare a economiei romanesti, activitatea de comert interior trebuie sa fie circumscrisa cerintelor dezvoltarii de ansamblu a acestuia, realizarii unei calitati superioare a muncii si a vietii oamenilor. Perfectionarea continua a activitatii comertului interior are la baza realizarea in practica a principiilor gestiunii economice si autonomiei economico-financiara; in ansamblu este vorba de a conduce activitatea economico-financiara a tuturor societatilor comerciale astfel incat sa se obtina o eficienta sporita, atat pe plan economic, cat si pe plan social, prin luarea in considerare, intr-o masura tot mai mare a eforturilor proprii.

Cresterea eficientei activitatii desfasurate este o lege generala a progresului economic si social; de aceea ridicarea acesteia constituie un obiectiv permanent si de prim ordin al programelor de dezvoltare al economiei nationale.

Eficienta activitatii umane se masoara prin raportul dintre rezultatele cantitative si calitative obtinute si mijloacele folosite in acest scop sau ca raport intre efect si efort, efectul avand un continut complex pentru activitatea comerciala, iar efortul reprezentand consumul de munca vie si materializata necesara pentru obtinerea efectului.

Eficienta activitatii comerciale nu reflecta numai munca depusa de lucratorii din aceasta sfera de activitate, ci si a celor care produc, vehiculeaza bunurile de consum. De asemenea eficienta muncii din comert va fi influentata, intr-o masura importanta, de modul in care se desfasoara colaborarea comertului cu ramurile producatoare de bunuri de consum. Asadar, datorita legaturilor de interdependenta, de conditionare dintre ramurile economiei nationale, realizarea unei eficiente sporite, ca o conditie esentiala a progresului economic general, presupune cresterea acesteia concomitent in toate ramurile si sferele de activitate. Aceasta se poate obtine odata cu perfectionarea mecanismului economico-financiar, ce asigura apropierea obiectivelor economice partiale de obiectivul general al societatii.

Datorita functiilor pe care comertul le indeplineste in societate, rezultatul sau efectul obtinut in urma efortului depus are un continut complex, fapt pentru care eficienta activitatii comerciale se poate urmari, respectiv aprecia, din punct de vedere economic si social.

Eficienta economica a activitatii comerciale se exprima sintetic cu ajutorul diferitilor indicatori statistici, care cuantifica mai mult sau mai putin rezultatul economic obtinut si eforturile depuse pentru acesta, fiecare reflectand o anumita latura a eficientei muncii comerciale din punct de vedere economic.

Indicatorii sintetici folositi pentru caracterizarea eficientei economice a muncii prestate in comert sunt:

a) Rentabilitatea, care exprima cantitativ si in mod sintetic rezultatele economice obtinute prin cheltuirea muncii sociale depuse in vederea trecerii bunurilor obtinute din sfera productiei in sfera consumului, pentru desavarsirea procesului reproductiei sociale. Rentabilitatea se exprima prin indicatori absoluti – marimea absoluta a profitului – si prin indicatori relativi – rata rentabilitatii profitului si indicatorii sai derivati.

b) Productivitatea muncii (W), care reprezinta volumul desfacerilor de marfuri, in expresie naturala sau valorica, ce revine in medie pe un lucrator din comert, in conditiile servirii civilizate a cumparatorilor, la nivelul cerintelor etapei de dezvoltare. Productivitatea muncii in comertul interior se determina astfel:

,  in care:

D – volumul vanzarilor de marfuri cu amanuntul;

Nr_lc   – numarul de lucrari comerciali.

Teoretic, productivitatea muncii este direct proportionala cu volumul vanzarilor de marfuri cu amanuntul si invers proportionala cu numarul de lucratori comerciali. De aici, specificitatea acestui indicator, care nu poate fi interpretat decat in stransa corelatie cu aspectul social al muncii depuse. In stransa legatura cu indicatorul “vanzari de marfuri cu amanuntul realizate de lucrator comercial” (W), exista un indicator derivat, respectiv “vanzari de marfuri cu amanuntul la 1000 lei fond salarii care, fara indoiala, este dependent de productivitatea muncii. Acest indicator derivat, datorita complexitatii activitatii comerciale, difera pentru acelasi numar de personal si acelasi volum al vanzarilor, in functie de calificarea si incadrarea personalului. Cu cat personalul muncitor are o pregatire profesionala si o calificare mai ridicate, cu atat vanzarile de marfuri cu amanuntul la 1000 lei fond salarii sunt relativ mai reduse, asigurandu-se in schimb premisele unei serviri a consumatorilor la un nivel calitativ superior. In acest caz este nevoie de o optimizare in structura nivelului de calificare a personalului, astfel incat sa se ajunga la o “standardizare” a componentei formatiilor de lucru, ceea ce ar conduce la o evidenta omogenizare a acestui indicator si a nivelului de servire a populatiei.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

c)- Indicatori determinati in raport cu baza tehnico-materiala a comertului. In afara de indicatorii ratei rentabilitatii, in raport cu fondurile fixe si circulante se mai folosesc si altii, si anume:

vanzari de marfuri cu amanuntul realizate pe un m² suprafata comerciala. Aceasta se determina in mod distinct pe medii (urban, rural), sectoare comerciale (alimentar, nealimentar si alimentatie publica), grupe de marfuri deoarece acestea necesita conditii diferite de expunere si  pastrare, se vand la preturi diferite, pe unitati comerciale, pe localitati, sisteme comerciale si pe total comert interior, tinandu-se seama si de programul lor de functionare;

vanzari de marfuri cu amanuntul la 1000 lei active fixe. Acest indicator se calculeaza separat la valoarea de inventar si la valoarea ramasa (neamortizata) a activelor fixe si caracterizeaza totodata, gradul de modernizare si dezvoltare (in timp) a bazei tehnico-materiale;

vanzari de marfuri cu amanuntul la 1000 lei active circulante;

vanzari de marfuri cu ridicata pe un m² suprafata de depozitare;

valoarea stocurilor medii pe un m² suprafata a depozitelor;

valoarea stocurilor medii pe un m³ volum de depozitare.

Eficienta sociala este impusa de scopul muncii in comert, si anume: satisfacerea intr-un grad tot mai inalt a nevoilor de consum ale populatiei. Aceasta se masoara prin indicatori care, in cea mai mare parte, reflecta indirect “gradul de satisfacere a necesitatilor populatiei” si care se grupeaza astfel:

grupa I de indicatori se refera la:

- volumul desfacerilor de marfuri ce revine la un locuitor se determina prin raportarea desfacerilor totale, dupa ce in prealabil au fost eliminate vanzarile catre turistii straini si prin virament pentru nevoi gospodaresti, la numarul populatiei, la o anumita data a anului;

- greutatea specifica a vanzarilor comertului interior in totalul cheltuielilor pe care le face populatia pentru a cumpara marfuri si servicii;

- greutatea specifica a vanzarilor comertului interior in totalul cumparaturilor de marfuri de catre populatie, in care scop sunt necesare date cu privire la volumul vanzarilor pe piata producatorilor, cu privire la volumul vanzarilor totale ale comertului interior ce trebuie diminuate cu vanzarile prin virament.

Realizarea unui volum mai mare de cumparaturi de la o perioada la alta, nu inseamna in mod obligatoriu, si conditii mai bune de servire – acesta fiind influentat de organizarea retelei comerciale cu amanuntul, aprovizionarea cu marfuri, atitudinea lucratorilor comerciali folosindu-se indicatorii:

<-> numarul de unitati comerciale ce revine la 1000 locuitori;

<-> suprafata comerciala ce revine la 1000 locuitori;

<-> numarul de locuitori ce revine la un lucrator comercial.

Cu cat numarul de locuitori ce revine la o unitate comerciala sau un m² suprafata comerciala este mai mic, cu atat “servirea” poate fi mai buna.

grupa a II-a de indicatori prin care se poate caracteriza “nivelul servirii” se refera la oferta de marfuri:

<-> numarul articolelor si sortimentelor oferite;

<-> numarul de articole nou introduse in fabricatie si comercializare;

<-> prezenta marfurilor greu vandabile, care indica un nivel redus de satisfacere a cerintelor populatiei.

grupa a III-a de indicatori se refera la nivelul calitativ al servirii cumparatorilor, care depinde de comportamentul vanzarilor fata de cumparatori in procesul vanzarii, si anume:

<-> atitudinea fata de cumparatori (plina de solicitudine);

<-> competenta profesionala.

grupa a IV-a de indicatori vizeaza timpul cheltuit de cumparator pentru procurarea diferitelor marfuri, in medie pe zi, aceasta fiind influentat de:

<-> amplasarea rationala a retelei comerciale;

<-> dotarea unitatilor comerciale cu utilaje moderne;

<-> asigurarea unei oferte corespunzatoare cererii populatiei;

<-> practicarea formelor moderne de vanzare;

<-> perfectionarea continua a activitatii comerciale.