Tulburarea de posesie

Tulburarea de posesie

1. Continutul legal

Aceasta infractiune este prevazuta in art. 220 C.pen. si are urmatorul continut legal:

,,(1) Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, fara consimtamantul acestuia sau fara aprobare prealabila primita in conditiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseste cu inchi­soare de la 1 la 5 ani. (2). Daca fapta prevazuta in alin. (1) se savarseste prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani. (3) Daca fapta prevazuta in alin. (2) se savarseste de doua sau mai multe persoane impreuna, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 15 ani. (4) Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile so­ciale cu caracter patrimonial referitoare la securitatea imobilelor, la starea lor pasnica de posesie, bunuri care apartin de drept unor persoane fizice sau juridice.

Prin incriminarea acestei fapte se urmareste asigurarea unei pasnice si netulbu­rate posesii de fapt a bunurilor imobile, apartinand, dupa cum am mai spus, unor persoane fizice sau juridice.

In cazul formei agravate prevazute in alin. (2), intalnim si un obiect juridic secun­dar format din relatiile sociale privind sanatatea si integritatea fizica a persoa­nelor, libertatea psihica, precum si relatiile sociale referitoare la pastrarea integritatii fizice a diferitelor lor bunuri (semne de hotar).

b) Obiectul material al infractiunii il formeaza un imobil care poate apartine unor persoane fizice sau juridice, dar el poate face parte si din proprietatea de stat (aceasta la randul ei este formata din domeniul privat si domeniul public, domeniul privat al proprietatii statului avand acelasi regim juridic si aceeasi protectie juridica ca si proprietatea privata a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice private).

Prin "imobi" in intelesul art. 220 C.pen. se intelege atat un imobil in sensul de constructie, edificiu, cat si un teren agricol, pasune etc.

Nu are relevanta pentru existenta infractiunii daca imobilul este urban sau rural, ori se afla in posesia proprietarului, locatarului sau uzufructuarului.

De asemenea, nu conteaza nici destinatia imobilului (locuinta, magazie, curte, gradina etc.).

In toate cazurile, imobilul trebuie sa se afle in posesia altuia. Prin termenul "pose­sie" se intelege posesia de fapt, deci inclusiv detentia, sens care este mai cuprinzator decat cel din dreptul civil.

In cazul savarsirii faptei prin violenta, obiectul material este corpul persoanei, iar in cazul desfiintarii semnelor de hotar sau a reperelor de marcare, obiectul material este reprezentat de semnul de hotar (sant, gard) sau reperul de marcare.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana, legea necerand nicio calitate speciala. Subiect activ poate fi inclusiv proprietarul imobilului, daca in momentul savarsirii infractiunii, imobilul se afla in posesia legitima a altei persoane (coproprietar, locatar, uzufructuar).

In cazul prevazut in alin. (1), participatia este posibila sub toate formele, inclusiv coautorat.

In cazul alin. (2), participatia este posibila doar sub forma complicitatii anterioare si a instigarii, cu conditia ca instigatul sa nu fie prezent in momentul savarsirii faptei.

Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, se vor aplica prevederile alin. (3), deoa­rece acesta prevede ca fapta este mai grava daca se savarseste de doua sau mai multe persoane (aici fiind incluse atat coautoratul, cat si instigarea si complicitatea con­comitenta, ca forme ale participatiei penale).

b) Subiectul pasiv este persoana fizica sau juridica in posesia careia se afla imo­bilul in momentul savarsirii faptei. In unele situatii exista chiar doi subiecti pasivi, cand imobilul se afla in posesia legitima a altei persoane, altul decat proprietarul, unul in persoana posesorului imobilului, iar celalalt in persoana proprietarului, intru­cat activitatea ilicita aduce atingere si dreptului de proprietate, ocuparea implicand si o uzurpare a dreptului de proprietate.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta intr‑o actiune de ocupare dar si intr‑o inactiune si anume refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat.

Actiunea de ocupare presupune, pe de o parte, patrunderea in imobil, iar pe de alta parte, ramanerea in acel imobil cu intentia de a‑l poseda. Notiunea de ocupare a fost clarificata, de altfel, si in doctrina, fiind definita ca actiunea de a pune stapanire pe imobil, de a‑l lua din stapanirea sau de sub puterea altuia, in stapanirea sau sub puterea faptuitorului[1].

Descrierea elementului material al infractiunii de tulburare de posesie prin notiu­nea de "ocupare" sugereaza o actiune instantanee. Dar, asa cum am aratat, legiuitorul a avut in vedere atat intrarea fara drept, cat si ramanerea fara drept in acel imobil. Simpla intrare intr‑o locuinta destinata uzului actual si domestic, fara consimta­mantul proprietarului, sau al celui care o foloseste ar constitui violare de domiciliu, pe cand intrarea intr‑un imobil nelocuit si parasirea acestuia imediat la cererea proprietarului sau a posesorului legitim, nefiind urmata de o ramanere efectiva, nu va constitui nicio infractiune. Prin urmare, ceea ce se incri­mi­neaza in art. 220 C.pen. este ocuparea imobilului, in sensul de ramanere mai de­par­te fara voia proprietarului. Daca notiunea de patrundere (intrarea fara drept in imobil) are caracter instantaneu, notiunea de ocupare (ramanerea fara drept) in imobil constituie o actiune continua prin natura ei, verbum regens, in acest caz, exprimand necontestat, caracterul de durata al actiunii ilicite[2].

Pentru intregirea laturii obiective se cere, in primul rand, ca ocuparea sa se faca fara drept, adica sa nu constituie executarea in drept sau aducerea la indeplinire a unor dispozitii legale. De exemplu, constituie aceasta infractiune fapta unei persoane de a patrunde pe terenul altei persoane si de a ocupa o parte din acesta, pe motivul ca posesorul detine mai mult decat i‑ar fi necesar.

Nu comite aceasta infractiune cel care ocupa un imobil in baza unui ordin de repartitie (imobilul nu trebuie sa fie locuit, in caz contrar va fi violare de domiciliu) sau in baza unei hotarari de evacuare.

De asemenea, va exista infractiunea de tulburare de posesie daca ocuparea imo­bilului se face fara consimtamantul acestuia sau fara o aprobare prealabila primita in conditiile legii.

O alta cerinta esentiala se refera la faptul ca ocuparea sa priveasca un imobil aflat in posesia altuia. Nu se poate aplica art. 220 C.pen. atunci cand autorul s‑a aflat in posesie in mod legitim asupra imobilului (teren), in baza unui act emis de comisia comunala de fond funciar prin care se reconstituise dreptul de proprietate, act care ulterior a fost anulat. Faptul ca, ulterior, autoritatea administrativa a anulat actul care legitima posesia inculpatului si a reconstituit titlul de proprietate pe numele partii vatamate nu duce la concluzia ca inculpatul, necedand terenul a carui posesie a dobandit‑o legal, ar fi savarsit infractiunea de tulburare de posesie[3].

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Intr‑o alta speta[4] s‑a considerat ca exista tulburare de posesie chiar si atunci cand partea vatamata detinea un alt teren decat cel pentru care avea titlul de proprietate, despre acest fapt avand cunostinta autoritatile locale, iar inculpatul a ocupat acest teren, l‑a cultivat cu grau si a cules recolta .

In ceea ce priveste inactiunea, prin refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat, trebuie sa intelegem un refuz explicit, dar si unul fatis, pe ascuns, cand autorul amana in mod nejustificat parasirea imobilului.

In legislatia noastra penala, alaturi de textul art. 220 C.pen. a mai existat o incriminare asemanatoare privind tulburarea de posesie, in art. 108 din Legea
nr. 18/1991[6] care avea urmatorul continut: ,,Ocuparea in intregime sau in parte a terenurilor de orice fel, infiintarea sau mutarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare, fara aprobarea primita in conditiile legii, sau refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fara drept constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani. Daca fapta prevazuta mai sus se savarseste prin violenta, amenintari ori de doua sau de mai multe persoane impreuna, pedeapsa este inchisoare de la 2 la 7 ani".

Articolul 108 din Legea nr. 18/1991 a fost abrogat de pct. 14 al art. I din titlul IV din Legea nr. 247/2005[7], In prezent, toate faptele care puteau fi incadrate in art. 108 din Legea nr. 18/1991 vor fi incadrate in art. 220 C.pen. Inainte de abrogarea art. 108 din Legea nr. 18/1991 fapta inculpatului de a ocupa un teren pentru care s‑a reconsti­tuit dreptul de proprietate altei persoane constituia infractiunea de ocupare abuziva a terenurilor prevazuta in acest articol si nu cea de tulburare de posesie, prevazuta de art. 220 C.pen.[8]

Totusi, in prezent, alaturi de incriminarea prevazuta in art. 220 C.pen. mai exista alte doua texte de lege asemanatoare, unul in Codul silvic, iar altul in Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare[9].

Astfel, potrivit art. 96 din Codul silvic - Legea nr. 26/1996[10] -, constituie infrac­tiune "ocuparea fara drept, in intregime sau in parte, a unor paduri, terenuri sau ape din fon­dul forestier national, precum si distrugerea, degradarea sau mutarea semnelor de hotar, a imprejmuirilor ori a reperelor de marcare". Asta inseamna ca ori de cate ori ocu­pa­rea va privi paduri, terenuri sau ape din fondul forestier national ori faptele asimi­­late vor avea ca obiect semne de hotar, imprejmuiri ori repere de marcare care privesc paduri, terenuri sau ape din fondul forestier national, se va aplica art. 96 din Codul silvic.

Potrivit art. 65 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, "constituie infractiunea de tulburare de posesie si se pedepseste, potrivit prevederilor art. 220 C.pen., modificarea cu intentie a materializarilor limitelor de proprietate, infiintarea sau mutarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare a limitelor de zona a caii ferate, drumurilor, canalelor, aeroporturilor, porturilor, cailor navigabile, delimitarilor de hotare cadas­trale, silvice, geologice si miniere, fara aprobarea prevazuta de lege". Practic in acest caz nu exista o noua incriminare, ci se arata explicit ca faptele descrise se vor incadra in art. 220 C.pen.

b) Urmarea imediata consta in schimbarea ilicita a starii de fapt pe care imobilul o avea anterior sub raportul posesiei.

c) Intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cau­zalitate.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se comite sub aspectul vinovatiei cu intentie directa sau indirecta.

Consideram ca in majoritatea cazurilor forma de vinovatie este intentia directa, avand in vedere caracterul ilegal al ocuparii pe care faptuitorul in momentul savar­sirii faptei il cunoaste.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Atat actele de pregatire, cat si tentativa sunt posibile, dar nu se pedep­sesc.

In cazul in care actiunea de ocupare a inceput, dar a fost intrerupta, actele efec­tuate pana atunci, in masura in care constituie incalcari ale legii penale, se pedep­sesc (lovire, alte violente, amenintare, distrugere).

Infractiunea se consuma in momentul cand faptuitorul ia in stapanire imobilul, dar daca el reuseste sa ramana in imobil infractiunea devine continua, existand si un moment al epuizarii.

Intr‑o alta parere, infractiunea se consuma nu in momentul intrarii in imobil, ci dupa o anumita durata, suficienta ca sa semnifice intentia de luare in posesie a imobilului[11].

In realitate, avem un moment al consumarii in momentul ocuparii imobilului si un moment al epuizarii, cand inceteaza activitatea de ocupare, sau cand se pronunta o hotarare in cauza. In urma incetarii ocuparii, se revine la situatia anterioara.

B. Modalitati. Consideram ca infractiunea are trei modalitati normative:

- ocuparea fara drept;

- ocuparea fara consimtamantul posesorului imobilului;

- ocuparea fara o aprobare prealabila primita in conditiile legii.

Fapta este mai grava daca se savarseste prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea semnelor de hotar ori a reperelor de marcare,

Prin "violenta" trebuie sa intelegem acele manifestari de natura a cauza unele suferinte fizice, inscriindu‑se in limitele impuse de art. 180 alin. (1). Daca se depa­sesc aceste limite, se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni, dupa caz cu infractiunea prevazuta in art. 180 alin. (2), art. 181 si art. 182 C.pen.

"Amenintarea" presupune o actiune indreptata asupra psihicului unei persoane, de natura a ingradi posibilitatea acesteia de a actiona in concordanta cu propria ei vointa si de a decide intr‑o situatie data.

Prin "desfiintarea semnelor de hotar ori a reperelor de marcare" se intelege distru­gerea acestora (prin taiere in cazul unui gard, prin incendiere etc., dar cu conditia sa nu rezulte pericol public).

De asemenea, desfiintarea nu presupune neaparat distrugerea, ci poate sem­nifica luarea lor din acel loc si transportarea in alt loc, astfel nemaiexistand nicio demar­catie fata de terenurile vecine.

Conform art. 220 alin. (3), fapta este si mai grava daca se savarseste de doua sau mai multe persoane impreuna. Aceste persoane pot fi coautori, dar poate fi intalnita si situatia cand instigatorul asista la fapta savarsita de autor, precum si situatia complicitatii concomitente. Pentru existenta faptei in varianta agravata nu are impor­tanta daca unii dintre participanti nu raspund penal, fiind suficient ca cel putin unul sa raspunda.

C. Sanctiuni. Pentru fapta prevazuta in art. 220 alin. (1), pedeapsa este inchi­soarea de la de la 1 la 5 ani; pentru cea prevazuta in alin. (2) pedeapsa este inchi­soarea de la 2 la 7 ani, iar pentru cea din alin. (3), pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 15 ani. Potrivit art. 71¹ alin. (2) cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.

Potrivit art. 71¹ alin. (3), cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de per­soana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei.

In prezent infractiunea de tulburare de posesie se urmareste din oficiu dar, potrivit art. 220 alin. (4), impacarea partilor inlatura raspunderea penala[12].