Efectele rezolutiunii si ale rezilierii fata de terti

Efectele rezolutiunii si alE rezilierii fata de terti

Principiul relativitatii efectelor contractului, res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest, impiedica nasterea drepturilor si obligatiilor in favoarea sau respectiv in sarcina tertilor. Efectele contractului se produc intre parti si succesorii acestora. Pentru ca un contract sa fie aplicabil fata de terti trebuie sa indeplineasca, in unele cazuri, forma ceruta pentru probarea actului juridic civil, adica forma ceruta ad probationem, prin care se intelege acea cerinta care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze actul juridic civil[1].

Efectele rezilierii se pot rasfrange si asupra tertilor, in masura in care acestia au dobandit dreptul de la partea vinovata de pronuntarea rezilierii ori partile vinovate de constatarea acesteia. Deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decat le are insusi, este firesc ca, odata cu suprimarea dreptului dobandit prin actul juridic de catre una din parti, sa fie nimicit si dreptul subdobanditorului. Intr-adevar, din moment ce rezilierea desfiinteaza dreptul dobanditorului cu atat mai mult trebuie suprimat si dreptul tertului pe care l-a dobandit prin actul reziliat. Principiul anularii actelor subsecvente, priveste efectele rezilierii fata de terti si el poate fi conturat ca o regula juridica potrivit careia rezilierea actului initial sau primar atrage dupa sine si rezilierea actului subsecvent, daca se refera la acelasi drept.

Aplicarea cu strictete a principiului rezoluto iure dantis resolvitur ius accipientus ar fi de natura sa pericliteze circuitul civil, sa creeze situatii inechitabile in viata juridica si sa anihileze incidenta altor principii juridice pentru ordinea de drept[2].

In acelasi fel se produc si efectele rezolutiunii si ale rezilierii, dar sunt anumite situatii in care efectele se produc si fata de terti. In cazul rezilierii, deoarece efectele ei se produc numai pentru viitor, actele incheiate de parti nu pot fi afectate de aceasta sanctiune decat tot pentru viitor. Iar in ceea ce priveste desfiintarea contractului prin rezolutiune repunerea partilor in situatia anterioara nu este posibila decat daca se desfiinteaza si contractele subsecvente, incheiate intre parti si terti. La aceasta regula exista si exceptii. Spre exemplu subdobanditorul cu titlu oneros si de buna credinta este la adapost de acest efect retroactiv. In cazul in care nu este posibila repunerea partilor in situatia anterioara, datorita acestor exceptii, se poate pune problema despagubirii partii indreptatite la restituire de catre transmitatorul dreptului.

In cazul in care una dintre parti incheie un contract accesoriu, iar contractul principal este desfiintat ca urmare a producerii efectelor rezolutiunii, contractul accesoriu este si el rezolvit ca urmare a principiului accesorium sequitur principale. Avand in vedere acestea, Judecatoria Giurgiu a respins cererea de executare silita imobiliara formulata de creditoarea CB S.A. Sucursala Giurgiu impotriva debitorilor T.I. si T.P., a admis contestatia la executare formulata de debitorii T. si a anulat formele de executare. Instanta a retinut ca prin sentinta Tribunalului Giurgiu a fost admisa actiunea reclamantei CB S.A. impotriva paratei S.C. T L SRL, iar parata a fost obligata la plata sumei de 20.017.956 lei, reprezentand credit restant si dobanzi, iar aceeasi actiune a fost respinsa in contradictoriu cu paratii T.I si P., care aveau calitatea de garanti ipotecari.

Sentinta mentionata este definitiva, insa nu este opozabila debitorilor din prezentul proces si nu poate fi pusa in executare impotriva lor, deoarece, potrivit art. 1662 Cod civil, fideiusorul nu este tinut a plati creditorului decat atunci cand acesta nu se poate indestula de la debitorul principal, asupra averii caruia trebuie sa se faca in primul rand urmarirea, afara de cazul in care s-a obligat in solidar cu datornicul. In speta, executarea silita nu a fost pornita impotriva datornicului iar garantii nu au fost obligati in solidar cu acesta, astfel ca cererea de executare silita a fost respinsa.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea CB S.A.  Sucursala Giurgiu, iar Tribunalul Giurgiu a admis apelul, a desfiintat sentinta pronuntata de Judecatoria Giurgiu si a trimis cauza la aceeasi instanta, in vederea continuarii procedurii de executare silita imobiliara impotriva debitorului T. Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut ca garantii ipotecari T.I. si P. au garantat imprumutul de 50.000.000 lei acordat de creditoarea CB S.A. Giurgiu unei societati comerciale, iar prin contractul de ipoteca au renuntat la beneficiul de diviziune si de discutiune astfel ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1777, 1778 si 1782 Cod civil, iar solutia de respingere a cererii creditoarei este gresita. Imprejurarea ca, Tribunalului Giurgiu a fost respinsa actiunea fata de garanti, nu poate constitui un impediment la executare, deoarece ipoteca isi produce efectele numai in faza de executare a obligatiilor, iar, pe de alta parte, creditoarea avea deja un titlu executoriu impotriva garantilor si contractul de ipoteca.

Impotriva acestei decizii, au formulat recurs intimatii T.I. si P. solicitand casarea hotararii in baza art. 304 pct. 6-11 Cod procedura civila pentru urmatoarele motive: a. in mod gresit a dispus tribunalul continuarea executarii silite imobiliare impotriva debitorului T deoarece executarea nu se poate efectua in lipsa unui titlu executoriu, Tribunalului Giurgiu nu este opozabila debitorilor, deoarece actiunea a fost respinsa fata de garanti ; b. titlul executoriu este opozabil numai datornicului principal S.C. T L S.R.L. si nu exista nici un temei in baza caruia sa se porneasca executarea silita impotriva garantilor, deoarece contractul de credit a fost desfiintat.

Curtea de Apel Bucuresti a constatat ca recursul este fondat si il va admite, in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, deoarece hotararea atacata in recurs a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.

In fapt, prin contractul de imprumut CB S.A. Sucursala Giurgiu a imprumutat numitei S.C. T L suma de 36.000.000 lei, pe termen de 1 an, cu o dobanda de 100% pe an. Imprumutul a fost garantat cu bunuri in valoare de 64.700.000 lei, printre care se afla si apartamentul proprietatea debitorilor T., garantia fiind constituita prin contractul de ipoteca incheiat intre CB S.A.  Sucursala Giurgiu si numitii T.I. si P.

Tribunalul Giurgiu a dispus rezolutiunea contractului de imprumut incheiat intre CB S.A.  Sucursala Giurgiu si S.C. T L S.R.L. si a obligat pe parata S.C. T L S.R.L. la plata sumei de 4.640.167 lei reprezentand dobanzi, si a instituit un sechestru asigurator asupra bunurilor proprietatea paratei S.C. T L S.R.L., pana la concurenta sumei de 32.658.123 lei. Aceasta sentinta este definitiva, reprezinta titlu executoriu si a fost pusa in executare impotriva debitorilor-recurenti T.I. si P.

Fata de situatia de fapt mentionata, care a fost corect retinuta de catre instanta de apel, este de precizat ca legea a fost aplicata gresit, deoarece tribunalul a dat deplina eficienta contractului de ipoteca semnat de debitorii T, desi acest contract nu mai este in fiinta.

Contractul de credit, contract care, oricum, nu a reprezentat niciodata un titlu executoriu, a fost definitiv desfiintat in baza sentintei Tribunalului Giurgiu. Ca o consecinta a acestei desfiintari a contractului principal s-a stins, pe calea accesorie, si contractul de ipoteca prin care recurentii T. au garantat obligatia de restituirea a imprumutului de catre S.C. T L S.R.L.. Aceasta, deoarece ipoteca este un drept real accesoriu, care insoteste obligatia pe care o are debitorul fata de creditor, a carei soarta o impartaseste integral, in virtutea principiului 'accesorium sequitur principale'. Astfel, daca contractul de credit a fost rezolvit, acesta reprezinta, din punct de vedere juridic, desfiintarea contractului de credit, cu efect retroactiv, si desfiintarea, ca o consecinta, a tuturor garantiilor afectate pentru executarea obligatiilor asumate prin contractul desfiintat. In baza sentintei prin care a fost desfiintat contractul, singura obligata fata de creditoare este S.C. 'L' S.R.L., deoarece toate celelalte garantii s-au stins odata cu desfiintarea contractului principal. Obligatia asumata de catre S.C. T L S.R.L., prin contract, obligatie garantata, a fost desfiintata si inlocuita printr-o alta obligatie de plata, stabilita prin sentinta civila, obligatie ce are un alt temei juridic, si apartine numai debitoarei S.C. T L S.R.L..

Creditoarea CB S.A. Sucursala Giurgiu are, in prezent, impotriva numitei S.C. T L ť S.R.L. o simpla creanta chirografara, ce rezulta din sentinta nr. 174/1995 a Tribunalului Giurgiu, sentinta ce constituie titlul executoriu in prezenta cerere de executare silita imobiliara.

In concluzie, impotriva debitorilor recurenti T. nu poate fi pornita executarea silita imobiliara, deoarece obligatia principala garantata de ei s-a stins prin desfiintarea contractului de credit si, ca o consecinta, s-a stins si ipoteca constituita de ei, conform dispozitiilor art. 1800 pct. 1 Cod civil. Astfel ca recursul va fi admis, in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, si, rejudecand apelul, in fond, in baza art. 312 Cod procedura civila, Curtea il va respinge, ca nefondat, in baza art. 296 Cod procedura civila.

Cu toate ca, potrivit Regulamentului asociatiilor de proprietari, se recunoaste asociatiei de proprietari demersul judiciar de a actiona in justitie pe proprietarul care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv sub aspectul penalitatilor datorate, daca exista in contractul incheiat cu un locatar obligatie de plata a cotei-parti din cheltuielile comune ce revin chiriasului, iar nu proprietarului. Asociatia poate solicita rezilierea contractului de inchiriere atunci cand chiriasul nu si-a achitat obligatiile ce ii revin din cheltuielile comune daca au fost stabilite in sarcina sa, si mai poate solicita obligarea chiriasului la plata sumelor de bani restante.

In ceea ce priveste criticile formulate de recurenta sub aspectul solutiei de respingere a cererii de reziliere a contractului de inchiriere si de evacuare a paratilor, persoane fizice, din imobil, aceste sustineri nu vizeaza argumentele avute in vedere de catre instanta de apel, care au vizat faptul ca nu exista culpa paratilor in neplata cotelor de intretinere, din motive de imposibilitate financiara[3].