Participatia penala improprie

PARTICIPATIA PENALA IMPROPRIE

1 Notiune si caracterizare.

Sediul materiei este art. 31 din actualul Cod penal. Noul Cod penal a preluat acest text, in art. 44, fara modificari. Participatia improprie este acea forma de participatie penala la care persoanele care savarsesc, de comun acord, o fapta prevazuta de legea penala, nu actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie, neavand aceeasi atitudine psihica, in sensul ca unii participanti actioneaza cu intentie, iar altii din culpa sau fara vinovatie. Ca urmare a acestui dezacord in planul laturii subiective, fapta savarsita in participatie apare, pentru unii dintre participanti, ca o infractiune intentionata, iar pentru altii ca o infractiune de culpa, ori ca o fapta savarsita fara vinovatie, deci fara caracter penal.

Participatia improprie poate exista la toate formele de participatie penala cunoscute in dreptul nostru. Astfel, participatia improprie poate exista la coautorat, in cazul in care unul sau unii dintre coautori actioneaza cu intentie, iar altii din culpa ori fara vinovatie; la instigare, in cazul in care se savarsesc acte de determinare cu intentie la savarsirea de catre o alta persoana, din culpa ori fara vinovatie, a unei fapte prevazute de legea penala; la complicitate, in cazul in care o persoana inlesneste sau ajuta cu intentie o alta persoana care savarseste din culpa sau fara vinovatie o fapta prevazuta de legea penala. Aceste forme improprii de participatie pot exista separat, dar si laolalta, in cazul savarsirii, in participatie improprie, a aceleiasi fapte prevazute de legea penala.

In literatura de specialitate, si chiar in practica judiciara, participatia improprie a fost uneori contestata. Argumentul invocat a fost acela ca participatia penala n-ar putea fi conceputa fara o intelegere prealabila intre participanti, ceea ce inseamna ca participatia nu este posibila decat la infractiunile intentionate si la cele din culpa. Cu atat mai mult, s-a sustinut ca nu ar exista participatie in cazul in care o persoana actioneaza cu intentie, iar alta savarseste fapta fara vinovatie. Adeptii acestei teze au aratat ca atunci cand o persoana a savarsit o fapta prevazuta de legea penala fara intentie (din culpa) sau fara vinovatie, fiind determinata de o actiune de instigare

efectuata cu intentie de o alta persoana, cel care a executat fapta trebuie sa fie considerat ca autor imediat, nepedepsibil, iar cel care l-a instigat cu intentie trebuie sa fie considerat ca autor mediat, pedepsibil. Aceasta teorie a fost denumita a autorului mediat, de la distanta sau a autorului de mana lunga (longa manus). Potrivit acestei teorii, de vreme ce autorul imediat nu raspunde penal (pentru ca este iresponsabil, minor sub 14 ani, indus in eroare etc.) si nu poate fi subiect al

infractiunii, adevaratul autor trebuie considerat cel care l-a determinat cu intentie sa savarseasca fapta, adica autorul mediat, care s-a folosit de autorul imediat ca de o simpla unealta. Pe de alta parte, s-a argumentat ca instigatorul trebuie sa fie considerat autor mediat, fiindca altfel el ar ramane nesanctionat, in absenta unui autor neputand exista instigare. Intr-o alta opinie, pe care o consideram intemeiata, se sustine un punct de vedere contrar, aratandu-se ca participatia improprie este o realitate, iar reglementarea ei legala o necesitate. S-a precizat, cu deplin temei, ca pentru existenta participatiei penale este necesara o intelegere cu privire la savarsirea faptei prevazute de legea penala, instigatorul sau numai complicele sa actioneze constient, urmarind savarsirea faptei si cooperand in acest scop cu autorul, acesta din urma putand actiona din culpa sau chiar fara vinovatie. Persoana care savarseste nemijlocit fapta legea penala este si ramane autorul chiar daca nu raspunde penal. In acelasi timp, persoana care determina cu intentie o alta persoana sa savarseasca fapta are intotdeauna calitatea de instigator, si niciodata pe cea de autor, atata vreme cat el nu a savarsit nemijlocit acea fapta.

2 Modalitati ale participatiei improprii

In raport cu natura contributiei date la savarsirea faptei si cu atitudinea

psihica a celui care a avut acea contributie, participatia improprie se poate realiza in patru modalitati:

1) modalitatea intentie si culpa, adica participarea cu intentie la o fapta savarsita de autor din culpa;

2) modalitatea intentie si lipsa de vinovatie, adica participarea cu intentie la o fapta savarsita de autor fara vinovatie;

3) modalitatea culpa si intentie, adica participarea din culpa la o fapta savarsita de autor cu intentie;

4) modalitatea lipsa de vinovatie si intentie, adica participarea fara vinovatie la o fapta savarsita de autor cu intentie.

Dintre aceste modalitati, Codul penal reglementeaza numai primele doua, celelalte fiind considerate ca lipsite de semnificatie juridica penala.

1. Modalitatea intentie si culpa

Este reglementata prin dispozitiile din art. 31 alin. l C. pen., potrivit carora constituie participatie improprie determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod cu intentie la savarsirea din culpa, de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Ceea ce caracterizeaza participatia improprie, in modalitatea intentie si culpa, este imprejurarea ca autorul savarseste fapta din culpa, in urma determinarii cu intentie de catre o alta persoana (instigator), sau sprijinit in executarea faptei prin inlesnire sau ajutare in orice mod, cu intentie, de catre o alta persoana (complice). Aceasta modalitate o intalnim atunci cand autorul este instigat sau sprijinit cu intentie in savarsirea faptei prevazute de legea penala, fara ca el sa-si dea seama de aceasta, deoarece este indus sau lasat in eroare de fapt si in aceasta situatie el

savarseste din culpa fapta respectiva. Participatia realizata in aceste conditii este improprie sau imperfecta sub raport subiectiv, fiindca lipseste unitatea de scop, care asigura coeziunea psihica intre participanti, fiecare actionand cu alta forma de vinovatie.

Contributiilor diferitilor participanti, in cadrul acestei modalitati a participatiei improprii (determinarea cu intentie si inlesnirea ori ajutorul dat cu intentie la savarsirea faptei), constituie instigare si, respectiv, complicitate la infractiunea intentionata, iar savarsirea nemijlocita din culpa a faptei reprezinta autorat la infractiunea savarsita din culpa (bineinteles, daca legea incrimineaza

fapta respectiva si atunci cand este savarsita din culpa). Asa, de exemplu, reprezentantul unui organ de control, aflat intr-o actiune de verificare a unei gestiuni, avand, la un moment dat, incredere in cel controlat, in loc sa numere si sa cantareasca produsele personal, cum prevedeau atributiile de serviciu, accepta dictarea acestora de catre cel controlat, care, profitand, ii transmite si il determina sa inscrie in actele de control date fictive si, astfel, isi acopera lipsa din gestiune. Intr-o asemenea situatie, pentru persoana controlata care a determinat inscrierea unor date false si acoperirea lipsei din gestiune se va retine instigare, iar pentru reprezentantul organului de control se va retine o neglijenta in serviciu (prin incalcarea din culpa a atributiilor de serviciu).

2. Modalitatea intentie si lipsa de vinovatie.

Este reglementata prin dispozitiile alineatului 2 al art. 31 C. pen., potrivit carora exista participatie improprie si atunci cand are loc o determinare, ajutare sau inlesnire in orice mod cu intentie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o persoana care actioneaza fara vinovatie. Spre deosebire de modalitatea intentie si culpa, la modalitatea intentie si lipsa de vinovatie, autorul, determinat si in acest caz cu intentie sau sprijinit prin inlesnire sau ajutor cu intentie, savarseste fapta prevazuta de legea penala fara vinovatie, datorita iresponsabilitatii (art. 48 C. pen.), minoritatii faptuitorului (art. 50 C. pen.), erorii de fapt (art. 61 C. pen.), constrangerii fizice sau morale (art. 46 C. pen.), betiei fortuite complete (art. 49 alin. l C. pen.). Trebuie precizat ca, pentru a inlatura vinovatia faptuitorului, oricare dintre cauzele la care ne-am referit trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei.    Contributiile date de participanti (determinarea si inlesnirea sau ajutorul) constituie si in acest caz instigare si, respectiv, complicitate la infractiunea savarsita cu intentie. Autorul insa nu va raspunde penal, intrucat nu a actionat cu vinovatie.

3 Conditiile participatiei improprii

Existenta participatiei improprii presupune indeplinirea a doua categorii de conditii conditii ,unele generale ,comune ambelor ipoteze in care se infatisaza participatia improprie ,dar si- sub unele aspecte -participatiei proprii,precum unele speciale ,care particularizeazafiecare din formele participatiei improprii

Conditii generale :

-sa existe o fapta prevazuta de legea penala.Numai in masura in care fapta concreta savarsita corespunde elementelor constitutive ale faptei descrise intr-o norma de incriminare ,apare necesar sa se examineze modul in care s-a comis o asemenea fapta,si anume daca a fost savarsita de catre un singur autor sau de catre mai multe persoane.

Savarsirea faptei prevazute de legea penala se poate infatisa fie ca o fapta consumata ,fie ca o tentativa.

-sa existe o cooperare a participantilor,iar fapta savarsita sa apara ca rezultat al conlucrarii obiective a celui care a determinat,inlesnit sau ajutat pe autorul nemijlocit.

In doctrina s-a ajuns la concluzia ca participatia improprie este posibila la toate formele de participatie,adica poate exista sub forma coautoratului,instigarii si a complicitatii[1]

Conditii speciale :

-o prima conditie speciala in cazul participatiei improprii prevazute de art.31,alin 1 C.pen este aceea ca autorul sa fi comis din culpa o fapta prevazuta de legea penala

De observat este ca ,in aceasta ipoteza ,asa cum s-a subliniat in doctrina penala,autorul ar putea actiona numai in varianta culpei cu neglijenta,nu si in modalitatea culpei cu previziune

Specific participatiei improprii in acest caz este ca autorul nemijlocit nu isi da seama ca este manevrat,altfel spus,ca o alta persoana urmareste sa obtina un anumit rezultat intentionat,contand pe neglijenta executantulei nemijlocit[2]

Cu alte cuvinbte ,instigatorul si complicele prevad rezultatul faptei autorului ,pe care il urmaresc sau il acepta ,in timp ce acela care executa fapta in mod nemijlocit nu prevede rezultatul ,desi trebuia si putea sa-l prevada[3]

-conditia speciala prevazuta de art 31 alin.2 C pen. Are in vedere savarsirea fara vinovatie a unei actiuni de catre autor. In acest caz cel car

e determina ,inlesnirea ori ajuta pe autor actioneaza cu intentie ,iar autorul savarseste fapta sa fara vinovatie ,astfel in mod obiectiv ,toti participantii contribuie la savarsirea faptei,insa din punct de vedere subiectiv,numai instigatorul sau complicele actioneaza cu vinovatie ,in timp ce autorul actioneaza fara vinovatie

4 Speta: Participatia improprie la infractiunea de fals intelectual

Prin sentinta penala nr. 191 din 4 septembrie 1997 a Tribunalului Iasi a fost condamnat inculpatul A. Al. pentru infractiunea de fals intelectual savarsita in conditiile participatiei improprii prevazuta in art. 289, cu aplicarea art. 31 alin. (2) Cod penal.

S-a retinut ca Gh. M., cetatean strain, a cumparat la data de 2 septembrie 1993, de la S.C. A. S.R.L. Iasi, al carei administrator era inculpatul A. Al., cantitatea de 120 kg fire sintetice in valoare de 1.485.000 lei.

La solicitarea cetateanului strain de a i se mentiona in chitanta fiscala o valoare mai mica, pentru a plati taxe vamale in cuantum mai redus, din dispozitia inculpatului, o salariata a firmei respective a intocmit chitanta ceruta pentru cantitatea de 61,25 kg fire in valoare de 735.000 lei.

La controlul facut de organele de politie, in autoturismul cetateanului strain a fost gasita cantitatea de 129 kg fire sintetice.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penala nr. 54 din 19 februarie 1998 a Curtii de Apel Iasi.

Declarand recurs, inculpatul a cerut schimbarea incadrarii juridice in instigare la infractiunea de fals intelectual.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului rezulta in mod vadit ca inculpatul a dat dispozitii unei subalterne sa treaca in chitanta fiscala datele pe care aceasta le-a inscris fara sa-si dea seama ca, in realitate, cantitatea vanduta era mult mai mare.

Ca urmare, fapta inculpatului de a determina, cu intentie, pe o salariata subalterna lui, de a atesta, intr-o chitanta fiscala, date necorespunzatoare adevarului, cu scopul de a fi platite taxe vamale mai reduse de catre persoana careia i-a fost eliberata chitanta, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual savarsita in conditiile participatiei improprii prevazuta in art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 31 alin. (2) Cod penal.

In consecinta, recursul inculpatului a fost respins.

Curtea Suprema de Justitie, Sectia penala, decizia nr. 53 din 21 ianuarie 1999