Drept
Nulitatea actului civilNulitatea este sanctiunea de drept civil care lipseste actul juridic civil de efecte contrarii normelor juridice editate pentru incheierea sa valabila[1]. Nulitatea este acea sanctiune care este indreptata impotriva efectelor actului juridic incheiat cu nerescpectarea conditiilor de validitate cerute de lege pentru aceste acte. Nulitatea nu urmareste distrugerea actului in intregime ci numai desfiintarea acelor efecte care contravin legii. Nulitatea poate fi: Nulitatea absoluta intervine pentru a sanctiona incalcarea unei dispozitii legale al carei scop este ocrotirea unui interes general social. Sub aspect terminologic nulitatea absoluta este desemnata prin formula "actul este nul" sau "nul de drept" [de exemplu, art 42 din Ordonanta nr. 21/1992, cu modificarile ulterioare, art. 29 alin. (2) din Ordonanta nr. 68/1994, art. 11 din Legea nr. 112/1995, art.41 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, art. 12 alin.(2) si art. 14 alin. (1) din Legea nr. 54/1998, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, art. 46 alin. (2)-(4) din Legea nr. 10/2001etc.]. Actiunea care se introduce se numeste actiune de nulitate. Cauzele aplicarii nulitatii pot fi: lipsa totala a consimtamantului obiectul actului este ilicit sau imoral cand lipseste cauza, sau este ilicita sau imorala nerespectarea formei cerute ad validitatem Regimul juridic al nulitatii absolute: Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata cum ar fi partile actului juridic, avanzii-cauza ai partilor, procurorul sau instanta de oficiu. Nulitatea absoluta este imprescriptibila, adica ea poate fi invocata oricand. Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmarea expresa sau tacita, altfel spus partile nu au voie ca printr-un nou acord de vointa sa considere actul nul ca fiind valabil. Nulitatea relativa intervine pentru a sanctiona incalcarea unei dispozitii legale ale carei scop este ocrotirea unor interese proprii ale unei din partile actului juridic. Nulitatea relativa este desemnata prin formula "act anulabil". Cauzele nulitatii relative pot fi: Lipsa descernamantului uneia din parti in momentul incheierii actului juridic Viciile de consimtamant Atunci cand actul a fost incheiat de o persoana lipsita de capacitatea de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, fara incuviitarile legale. Invocarea nulitatii relative pe cale de exceptie este imprescriptibila (quae temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum)[2], aducandu-se urmatoarele argumente: potrivit art. 1 din Drecret nr.. 167/1958, prin prescriptie se stinge "dreptul la actiune", deci nu si exceptia; in cazurile in care se refera la nulitatea absoluta, legea arata ca aceasta poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie (art. 2 din Drecretul nr. 167/1958), in timp ce privitor la nulitatea relativa limiteaza in timp numai exercitarea dreptului la actiunea in anulare, lasand in afara campului sau de aplicare calea exceptiei, care constituie numai un mijloc de aparare .
Regimul juridic Poate fi invocat doar de persoane ale carei interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic. Poate fi invocat si de procuror insa in numite situatii. Si actiunea in anulabilitate este prescriptibila, ceea ce inseamna ca trebuie invocata inauntrul termenului de prescriptie. Termenul general de prescriptie este de 3 ani, daca o lege speciala prevede un termen special se va aplica acel termen. Norma relativa poate fi confirmata expres sau tacit. Confirmarea tacita poate rezulta fie din neinvocarea nulitatii in termenul de prescriptie executiva fie din executarea actului anulabil. Efectele actului juridic Efectele actului juridic sunt drepturile si obligatiile la care acesta da nastere, pe care le modifica si le stinge. Efectele nulitatii actului juridic civil este exprimat foarte sugestiv prin adagiul quod nullum est, nullum producit efectum[4]. Efectele actului juridic sunt guvernate de 3 principii: principiul fortei obligatorii presupune faptul ca un act juridic are pentru parti aceeasi valoare ca si legea principiul irevocabilitatii se presupune faptul ca actului juridic bilateral nu i se poate pune capat prin vointa unei singure parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin simpla manifestare de vointa a autorului actului. Exceptii de la irevocabilitate bilaterala: contractul de locatiune fara termen, contractul de depozit. Exceptii de la irevocabilitate unilaterala: testamentul, renuntarea la mostenire, oferta de a contracta poate fi revocata pana la momentul ajungerii la destinatar. principiul relativitatii inseamna faptul ca un act juridic produce efecte numai fata de parti. Partile sunt acele persoane care participa la incheierea actului. Actul juridic nu produce efecte fata de terti (acele categorii de persoane care nu au nici o legatura cu actul juridic). In afara de parti actul juridic produce efecte si fata de avanzii cauza. Acestea nu au calitate nici de parti, nici de terti. Dar efectele juridice se produc asupra lor ca urmare a legaturii pe care o au cu una din parti. Sunt 3 categorii de avanzi cauza: Succesorii universali si succesorii cu titlu universal. Succesorii universali sunt acele categorii de persoane care dobandesc patrimoniul in itegralitatea lui, succesorii cu titlu universal sunt acele categorii de persoane care dobandesc o fractiune din patrimoniu. Succesorii cu titlu particular sunt acele categorii de persoane care pot dobandi un bun individual determinat. Creditorii chirografari sunt acea categorie de creditori care au drept garantie intreg patrimoniu debitorului. Ei nu se bucura de nici o garantie reala (gajul si ipoteca). De la principiul relativitatii exista o exceptie, asa zisa veritabila, si anume stipulatia pentru altul (contractul in favoarea celei de a 3-a persoana). Stipulatia pentru altul este acel contract prin care o parte denumita promitent se obliga fata de cealalta parte denumita stipular sa exercite o prestatie in favoarea unui terti beneficiar care nu a participat la incheierea actului juridic. Exemplu: contractul de asigurare intocmit in favoarea altei persoane. Gh. Beleiu,op.cit., p. 203. Pentru definitii asemanatoare, ase vedea si D. Cosma, op. cit., p. 293; St. Rauschi, op.cit., p. 112; I. Dogaru, op.cit., p. 223; P.M. Cosmovici, op.cit., p. 138; E. Poenaru, op.cit., p. 167; M. Nicolae,op.cit., p. 74. Alti autori definesc nulitatea ca fiind "sanctiunea incalcariiprin act juridic - inculcate la data cand actul a fost facut- a unei dispozitii a legii"(T. Ionascu, E. Barrasch, "Nulitatea actului juridic civil", in Tratat de drept civil, vol.I, Partea generala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1967, p. 320) sau sanctiunea care intervine dupa infrangerea dispozitiei legale lipsind actul juridic de efectele in vederea carora el a fost incheiat" (A. Ionascu, op.cit., 105) ori " acea sanctiune civila care intervine dupa incalcarea normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urmarite la incheierea lui(T.Pop, op.cit., p. 178-179).
|