Surse de litigii generatoare de expertize - localizarea sursei litigiului

Litigii in expertiza merceologica.

Cele mai multe litigii in solutionarea carora se apeleaza la expertiza merceologica au ca obiect calitatea produselor si anume substituirea, denaturarea, inlocuirea si deprecierea calitativa, dar si pierderile in circuitul tehnic al produselor.

Litigiile privind calitatea produselor pot avea ca principale surse urmatoarele:

a). Substituirea de produs consta in livrarea unor produse cu aceeasi destinatie si pret cu produsele contractate, dar care au indici de calitate diferiti de cei specificati in standarde sau alte documente la care s-a facut referire in contract. Se asimileaza cu substituirea de produs si livrarea de loturi eterogene care contin produse din sarje diferite si cu caracteristici de calitate diferite, incadrarea gresita a unui produs de la un model la altul, livrarea de loturi cu alti indici de calitate decat cei inscrisi in buletinele de analiza si in certificatele de calitate.

b). Denaturarea produselor consta in fabricarea si comercializarea unor produse ale caror caracteristici nu corespund valorilor prescrise si nu sunt in concordanta cu pretul. In categoria denaturarii produselor se incadreaza urmatoarele:

a) Modificarea retetei de fabricatie care consta de regula in diminuarea proportiei unor componenti valorosi si costisitori in favoarea unora mai ieftini, cu scaderea nivelului calitatii. Modificarea retetei de fabricatie a unui produs omologat fara o baza legala se sanctioneaza conform legii.

b) Abaterea de la tehnologia de fabricatie consta in modificarea modului in care se executa unele faze tehnologice sau chiar in renuntarea la unele faze, ceea ce are implicatii negative asupra calitatii produselor.

c) Falsificarea produselor este modificarea valorii de intrebuintare a unui produs in scop fraudulos. Sunt frecvente falsificarile prin fabricarea produselor din alte materii prime, de regula de calitate inferioara, fata de cele prescrise, prin inlocuirea unor componenti valorosi cu substante inactive sau chiar daunatoare, prin extragerea unor componente naturale ale unui produs. Problema falsurilor si a decelarii lor se va discuta intr-un capitol separat.

c). Inlocuirea unor produse este, in acest context, prezentarea unor produse sintetice drept produse naturale in vederea obtinerii unor profituri necuvenite ca urmare a diferentei de pret.

d). Deprecierea calitativa a produselor poate fi totala, cand produsul trebuie scos din uz, sau partiala, cand produsul se poate utiliza, dar mai putin eficient decat in starea initiala. Deprecierea se poate produce in oricare din etapele circuitului tehnic al produsului, incepand cu fabricatia si pana la cumparator, dar transportul si depozitarea sunt etapele care produc cele mai frecvente deprecieri calitative ale produselor.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Litigiile privind pierderile in circuitul tehnic pot sa fie urmare a unor scaderi ale masei produselor datorita modificarilor unor parametri ca umiditatea si temperatura, a altor perisabilitati, sau pot sa fie cauzate de cresterea procentului de produs necorespunzator peste limitele admise.

2. Localizarea sursei litigiului

Localizarea sursei litigiului se face tinand cont de etapele pe care le parcurge marfa in circuitul tehnic.

a). Livrarea produselor poate fi sursa de litigiu ca urmare a livrarii unor produse necorespunzatoare din punct de vedere calitativ, a livrarii altor sortimente decat cele contractate, a livrarii unor loturi eterogene provenite din sarje diferite si a livrarii produselor fara documente legale.

Un caz special il constituie livrarile in comertul international prin faptul ca aceste livrari se supun, pe langa conditiile contractuale si conditiilor legislative internationale si din tara de destinatie, precum si cutumelor cu putere de lege de pe tot traseul tehnico- economic al produsului. De asemenea, transportul pe mari distante, in conditii grele, care pun probleme in privinta asumarii si transferului de responsabilitate, constituie o problema speciala in caz de litigiu.

b). Transportul poate produce vicieri ale produselor prin utilizarea unor mijloace de transport sau a unor ambalaje de transport necorespunzatoare, prin manipularea neadecvata a produselor si prin eterogenitatea calitativa a loturilor de marfa.

Legat de transporturi, o sursa de litigii o poate constitui deplasarea pe rute ocolitoare, cu marirea traseului de parcurs.

c). Receptia produselor este etapa in care pot apare cele mai multe litigii. Aceste litigii se refera fie la chiar modul in care s-a facut verificarea in scopul receptiei, fie, cel mai adesea, la degradari care au aparut in etape premergatoare receptiei, puse in evidenta la receptie. Astfel de surse de litigii sunt:

- neconcordanta dintre sortimentul contractat si atestat documentar si sortimentul real supus receptiei;

- neconcordanta dintre calitatea contractata si calitatea reala a lotului de marfa;

- neconcordanta dintre procedeele de verificare a calitatii utilizate de furnizor si cumparator;

- eterogenitatea calitativa a loturilor de marfa.

d). Depozitarea poate sa genereze degradari calitative ale marfurilor daca nu sunt respectate regulile privind manipularea, amplasarea ori conditiile de pastrare impuse diverselor categorii de marfuri. Modul de urmarire a respectarii acestor reguli difera in functie de locul depozitului in circuitul tehnic al marfii.

a) Depozitele comertului cu ridicata trebuie sa asigure conditii care sa permita mentinerea proprietatilor produsului cat mai aproape de cele initiale. Este necesar ca periodic sa se controleze proprietatile labile ale loturilor de produse pentru ca sa se poata interveni daca e necesar pentru prevenirea deteriorarilor. Daca beneficiarul organizeaza incorect pastrarea marfurilor, ori nu poate dovedi ca a respectat conditiile prescrise pentru pastrare, sau nu respecta obligatiile care-i revin legat de conditiile de garantie, el raspunde pentru eventualele degradari ale marfii.

b) Depozitele comertului cu amanuntul servesc pentru a pastra pentru perioade relativ scurte, in conditii de obicei greu de dirijat, fluctuante, cu posibilitati minime de verificare a calitatii marfurilor la primirea in depozit. In schimb, in comertul cu amanuntul are loc o examinare a fiecarei unitati de produs de catre vanzator si de catre cumparator, examinare care scoate la iveala aproape toate viciile aparente.

Cele mai frecvente expertize merceologice care privesc circuitul tehnico-economic al marfurilor se refera la receptia, pastrarea, depozitarea si transportul produselor. Efectuarea expertizelor in aceste domenii urmeaza metodologia generala care se va prezenta in continuare, dar prezinta si unele particularitati specifice activitatilor respective, legislatiei, normativelor si tehnicilor domeniului, particularitati care se vor prezenta intr-un capitol separat.