Transmiterea drepturilor asupra marcii prin contractul de marci

Transmiterea drepturilor asupra marcii prin contractul de licenta de marci

Reprezinta conventia prin care o persoana numita licentiator transmite dreptul de a exploata marca unei persoane numite licentiat. Specific acestui contract este faptul ca nu transmite dreptul de proprietate industriala asupra marcii ci confera licentiatului un simplu drept de exploatare a marcii, in limitele stabilite prin contract si sub o anumita supraveghere din parte licentiatorului.

Conventia reprezinta un mod facil de exploatare a unei marci in situatiile in care titularul sau orica alta persoana indrituita sa acorde licente asupra unei marci este interesat fie sa mareasca volumul de exploatare a marcii fie sa permita altor persoane exploatarea marcii.

Din punct de vedere economic contractul de licenta a marcii poate fi un instrument redutabil de extindere a activitatii comerciale in situatiile in care titularul doreste largirea spatiului geografic de exploatare a marcii insa fara a realiza o patrundere efectiva in acel spatiu. Astfel observam ca prin intermediul contractului de licenta licentiatorul isi mareste piata de desfacere fara sa realizeze o investitie efectiva si fara sa suporte eventualele riscuri ale activitatii respective.Aceasta posibilitate a licentiatorului poate genera, dupa cum vom vedea, obligatia acestuia de a despagubi pe licentiat pentru clientela dobandita la incetarea contractului de licenta¹.

Contractul de licenta a marcii se deosebeste de contractul de cesiune si in ceea ce priveste forma in care acesta se incheie valabil. Astfel, in timp ce contractul de cesiune poate fi incheiat in mod valabil doar in forma scrisa, contractul de licenta se incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor, forma scrisa fiind necesara doar ad probationem.