Perchezitia in alte tarii

Perchezitia in alte tarii

§1. Perchezitia in Germania.

In Germania numai judecatorul poate ordona confiscarea de bunuri, insa exista si o exceptie, atunci cand parchetul poate decide confiscarea unori bunuri. Aceste confiscari trebuie aprobate de judecator in decurs de trei zile de la emiterea ordinului si nu de la data indeplinirii sau acestea pot deveni nule.

O alta situatie in care functiile judecatorului se suprapun cu cele ale procurorului exista atunci cand judecatorul are autoritatea de a desigila bunurile confiscate insa acesta il poate delega pe procuror pentru a indeplinii aceasta atributie.

Perchezitiile pot fi corporale sau ale proprietatii private a persoanei suspectate de comiterea unei infractiuni penale sau de a fi servit drept complice la o asemenea infractiune.

Perchezitiile sunt permise doar in situatiile in care se poate presupune ca perchezitia va duce la descoperirea de probe.

In situatia in care unele persoane sunt considerate ca pot duce la retinerea inculpatului, contiunarea anchetei, confiscarea unor bunuri sau gasirea obiectului anchetei acestea pot fi perchezitionate.

Perchezitia se poate efectua pentru a confisca obiecte ce sunt importante ca mijloace de proba[1].Persoanele care detin asemenea obiecte in custodie trebuie sa le predea iar daca refuza, autoritatile pot obliga aceste persoane sa predea aceste obiecte .

Codul german de procedura penala include, prevederi privind compararea si transmiterea automata de date personale. Aceasta prevede ca, in anumite cazuri, unde exista fapte suficiente care sa indice ca a fost comisa o infractiune grava penala autoritatile au dreptul de a compara datele personale privind persoane care "prezinta unele caracteristici ale presupusului infractor" cu alte date, in vederea excluderii persoanelor care nu sunt banuite sau a identificarii altor persoane care prezinta caracteristici importante pentru ancheta.

Acest tip de comparare poate fi ordonat doar de judecator, cu conditia sa existe "imprejurari exceptionale", caz in care parchetul poate ordona compararea.

Regula, cu privire la timpul de efectuare a perchezitiei este in timpul zilei dar exista si exceptia anumitor imprejurari exceptionale in care perchezitiile sunt permise in timpul noptii.

Pe langa judecator, ordinele de perchezitie mai pot fi emise si de procuror dar numai in anumite situatii exceptionale deci, aceasta din urma fiind exceptia.

Executarea mandatului de perchezitie impune prezenta unei autoritati municipale sau a doi membri ai comunitatii pentru a asista in cazurile in care urmeaza a fi perchezitionata o resedinta privat sau un sediu, ori o proprietate imprejmuita iar judecatorul sau procurorul nu sunt prezenti. Aceste persoane pot fi ofiteri de politie sau reprezentanti ai parchetului. Proprietarul imobilului sau obiectelor perchezitionate poate fi prezent la perchezitionarea lor. Proprietarul sau daca este cazul reprezentantul acestuia, vor fi informati cu privire la scopul perchezitiei inainte de inceperea acesteia.

Dupa finalizarea perchezitiei, proprietarul sau reprezentantul acestuia poate primi o notificare in scris cu privire la motivele perchezitiei si o lista cu obiectele confiscate, la cerere. Obiectele confiscate trebuie sa fie inventariate si etichetate cu stampila oficiala.

Legiuitorul permite utilizarea agentilor sub acoperire[4] pentru a patrunde in imobilele private iar acest tip de actiune necesita aprobarea unui judecator, insa, in situatii exceptionale poate da aceasta aprobare si parchetul. Cu toate acestea, in cazul in care decizia parchetului nu poate fi obtinuta la timp, masura poate fi luata iar decizia parchetului poate fi obtinuta ulterior. Daca in decurs de trei zile judecatorul nu-si da acordul, ancheta sub acoperire trebuie sa ia sfarsit. Important este ca persoanele ale caror imobile au fost supuse uni astfel de urmariri trebuie sa fie informate cu privire la aceasta operatie cat mai curand posibil.

Legea germana permite politiei sa stabileasca filtre de verificare pe drumurile publice unde exista situatii care justifica prezumtia ca, procedand astfel, fie la capturarea infractorului fie la strangerea de probe in acel caz. In aceste filtre de verificare, ofiterii pot cere tuturor persoanelor sa se identifice si pot sa le perchezitioneze. Aceste puncte de verificare trebuie aprobate de judecator sau de parchet, in imprejurari exceptionale.

In mod similar, codul german permite confiscarea permisului de conducere a persoanei in anumite cazuri, confiscare care va fi admisa de un judecator.

§2. Perchezitia in Statele Unite ale Americii.

Reglementarea 41 din Reglementarile federale de procedura penala stabileste procedurile necesare pentru perchezitionarea persoanelor si a proprietatilor, precum si pentru confiscarea oricaror bunuri in cadrul acestor perchezitii.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Reglementarile federale prevede autoritatea de a emite mandate,persoanele,sau proprietatiele supuse confiscarii, modul in care se obtine un mandat, maniera in care se emite un mandat si obligatia de executare si remitere a mandatului precum si motiunile pentru restituirea bunurilor si cele pentru retinere.

Ofiterul de politie federal trebuie sa solicite eliberarea unui mandat de catre un judecator care are autoritatea de a emite astfel de mandate.

Mandatele sunt emise pentru:

- a descoperii probe privind comiterea unui delict;

- a descoperii bunuri din contrabanda, bunuri obtiunte din comiterea unei infractiuni sau alte bunuri obtinute ilegal;

- a descoperii o persoana care trebuie arestata sau o persoana care a fost retinuta ilegal;

Pentru obtinerea mandatului de perchezitie, judecatorul trebuie sa constate ca imprejurarile in cauza prezinta indicii temeinice ca probele care sunt cautate se afla, intr-adevar, in imobilul sau la persoana care urmeaza a fi perchezitionata.

Ofiterul federal de politie sau procurorul trebuie sa depuna o cerere pentru un mandat si o declaratie scrisa in sprijinul mandatului, care include declaratiile sub juramant ale martorilor confidentiali si ale ofiterilor de politie precum ca exista fapte care stabilesc indiciile temeinice necesare pentru emiterea unui mandat.

Mandatele pot fi emise prin telefon dar procesul este mult mai laborios, deoarece marturia trebuie inregistrata si autentificata .

Mandatul se emite pe numele unei autoritati care este abilitata sa-l execute. Mandatul trebuie sa prezinte identitatea persoanei sau a proprietatii care trebuie perchezitionata sau confiscata si sa desemneze judecatorul catre care se remite mandatul dupa executare. In afara de acestea, mandatul trebuie sa-i impuna ofiterului:

- sa execute mandatul in decursul unei anumite perioade de timp (nu mai mult de 10 zile);

- sa execute mandatul in timpul zilei (daca nu exista o exceptie acordata de judecator);

- sa remita mandatul judecatorului desemnat.

Mandatul se executa prin efectuarea perchezitiei. Ora si data perchezitiei se vor mentiona pe fata mandatului, iar inventarul tuturor bunurilor confiscate se va face in prezenta persoanei de la care sau din locuinta careia au fost ridicate bunurile, precum si a unui alt ofiter.

O copie a mandatului si o chitanta a bunurilor confiscate trebuie inmanate persoanei afectate sau lasate la locul de unde au fost confiscate bunurile.

Mandatul trebuie ulterior remis judecatorului desemnat in cuprinsul acestuia, impreuna cu o copie a inventarului bunurilor confiscate. Persoana afectata poate depune o cerere pentru restituirea bunurilor daca aceasta considera ca perchezitia a fost ilegala. De asemenea, persoana poate inainta o cerere solicitand interzicerea folosirii acestor probe in cadrul procesului.

§3.Perchezitia in Uniunea Europeana.

Ofiterul de politie poate sa patrunda si sa perchezitioneze imobilele unde exista motive intemeiate de a se crede ca persoana pentru care a fost emis un mandat de arestare poate fi gasita.

Organele care efectueaza perchezitia au dreptul sa perchezitioneze imobilul si pe orice persoana aflata acolo si pot confisca orice obiect care constituie mijloc de proba sau care are legatura cu infractiunea specificata in mandatul de arestare, inclusiv orice bun primit in legatura cu infractiunea. Pentru a obtine permisiunea pentru acest tip de perchezitie, o cerere trebuie inaintata unui judecator.

Judecatorul trebuie sa se asigure ca exista "motive rezonabile" pentru a se crede ca in imobilul respectiv se gasesc probe in legatura cu infractiunea prevazuta in mandat sau bunuri obtinute sau primite ca urmare a comiterii infractiunii. Daca decide ca standardele au fost indeplinite in mod corespunzator, judecatorul va emite mandatul, autorizand nominal un membru al agentiei abilitate sa patrunda in imobil si sa efectueze perchezitia, in decurs de o luna de la data emiterii mandatului. Reprezentantul numit are de asemenea autoritatea de a confisca orice bunuri prevazute de mandat.

In momentul efectuarii perchezitiei, organul judiciar poate cere oricarei persoane prezente in imobil sa-si lase numele si adresa si poate aresta orice persoana care obstructioneaza sau incearca sa obstructioneze perchezitia, care nu se poate identifica sau care da un nume sau o adresa despre care organul de perchezitie are motive rezonabile sa creada ca sunt fie false fie eronate.

Persoanele arestate pentru motivele de mai sus pot fi sanctionate prin aplicarea unei amenzi sau a pedepsei cu inchisoarea, ori a ambelor.   

Bunurile confiscate in timpul perchezitiei vor fi predate autoritatilor guvernamentale abilitate, acolo unde au fost retinute, in scopul folosirii lor in cadrul procedurilor penale. Acolo unde este cazul, reprezentantii guvernamentali trebuie sa declare ca vor restitui bunurile cat mai curand cu putinta dupa finalizarea procedurilor.

Chiar daca Uniunea Europeana nu are o reglementare uniforma privind mandatele de perchezitie, care sa fie separata de mentiunea inclusa in Legea privind mandatul de arestare, aceasta se afla in proces de a adopta asa-numita "Lege a Uniunii Europene privind mandatul de ridicare a probelor". Daca va fi adoptata, aceasta lege se va concentra asupra metodelor de obtinere a probelor si asupra altor proceduri de utilizare a datelor.