INTRODUCERE IN STUDIUL DREPTULUI COMERCIAL

Capitolul I. NOTIUNEA DE DREPT COMERCIAL

Sectiunea I Definitia si obiectul dreptului comercial

Definitia dreptului comercial

Dreptul reprezinta un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturi sociale si ordoneaza conduita subiectilor acestor raporturi. Dupa domeniul de reglementare si dupa interesul ocrotit el se imparte in drept public si drept privat. Daca dreptul public reglementeaza ordinea publica si se refera la organizarea si activitatea statului si a puterilor publice precum si la raporturile dintre guvernanti si guvernati, dreptul privat se ordinea juridica privata, reglementand raporturi sociale de interes privat, particular, individual stabilite intre persoane fizice sau juridice private.

Dreptul comun in materia raporturilor juridice private este dreptul civil care reglementeaza totalitatea raporturilor patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si juridice aflate in pozitie de egalitate juridica cu exceptia acelor raporturi care constituie obiectul altor ramuri de drept privat.

O asemenea situatie de exceptie o constituie relatiile sociale care apar in legatura cu activitatea comerciala si care sunt reglementate de normele de drept comercial. Pentru a putea delimita cu exactitate care este sfera de incidenta a acestor norme este necesar sa identificam sensurile termenului "comert".

Acesta provine din latinescul commercium care este rezultatul alaturarii cuvintelor cum - cu si merx, mercis-marfa si care ar putea fi tradus - "cu marfa", operatiuni purtand asupra marfii iar subiectul care exercita comertul este, de obicei, merx-mercator - comerciantul.

In limbajul economic ca si in cel uzual termenul "comert" este utilizat pentru a desemna activitatea de interpunere si circulatie, de distributie, a marfurilor de la producator la consumator. In aceasta acceptieune comertul creeaza o impresie falsa de activitate parazitara, care se limiteaza la deplasarea bunurilor create de altii, fara sa adauge nimic la valoarea acestor bunuri.

In sens juridic prin comert se intelege nu numai operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor ci si cele de producere a marfurilor , executarea de lucrari si prestarea de servicii. Acest inteles diferit , mai cuprinzator, este fundamentat pe dispozitiile art 3 Cod comercial care indica ca fapte/acte de comert, pe langa vanzare-cumparare-prin care se realizeaza circulatia marfurilor si intreprinderile producatoare de bunuri, intreprinderile de constructii, intreprinderile care presteaza diverse servicii - transport, depozit precum si activitati conexe acestora-contractele de mandat, comision, agentiile, etc..

Pe de alta parte nu poate fi neglijat faptul ca, in principal activitatea comerciala este desfasurata de comercianti, adica de persoane fizice sau juridice care realizeaza fapte/acte de comert, in mod obisnuit ca o profesiune. Dobandirea acestei calitati, exercitarea precum si incetarea ei intra in sfera de reglementare a dreptului comercial.

In consecinta poate fi definit dreptul comercial ca fiind acea ramura de drept constituita din ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile juridice izvorate din savarsirea de fapte de comert precum si in legatura cu statutul juridic al comerciantului.

Obiectul dreptului comercial

Relatii sociale reglementate de norma de drept comercial constituie raporturi juridice de drept comercial, raporturi ce se caracterizeaza prin comercialitate; numai raporturile juridice caracterizate prin comercialitatea intra in sfera dreptului comercial, determinarea acesteia apartinand dreptului intern al fiecarui stat,.

Potrivit conceptie subiective, comercialitatea raportului juridic depinde de calitatea autorului, a participantului la raport. Daca raportul juridic se concretizeaza prin acte juridice, fapte sau operatiuni savarsite de o persoana care are calitatea de comerciant, raportul juridic este caracterizat ca fiind un raport comercial..

Potrivit conceptiei obiective comercialitatea este independenta de calitatea de comerciant a participantului la acel raport juridic. Actele, faptele si operatiunile savarsite de acesta se caracterizeaza prin comercialitate deoarece legea insasi prevede aceasta expressis verbis, in considerarea naturii lor obiective, obiectivitate fundamentata pe ideea interpunere in schimb, pe ideea de intreprindere sau de conexiune a unei

In Romania este consacrata atat conceptia mixta, subiectiv-obiectiva.

Conceptia obiectiva este consacrata in art.3. Cod comercial care arata ca sunt considerate fapte de comert, indiferent de calitatea celui care le savarseste, 20 de activitati -acte juridice, fapte si operatiuni economice.

Conceptia subiectiva este consacrata de art.4. Cod comercial care prevede ca pe langa activitatile prevazute de art 3 Cod comercial "sunt comerciale si toate celelalte contracte si obligatii ale unui comerciant , daca nu sunt de natura civila sau contrariul nu rezulta din insusi actul"

Putem concluziona ca dreptul comercial, prin normele sale, are ca obiect de reglementare relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniale referitoare la faptele de comert si la comercianti.

Sectiunea a II-a Principiile dreptului comercial

Dreptul comercial este o ramura de drept autonoma, desprinsa de dreptul civil, care are ca orice ramura de drept, pe langa obiect de reglementare propriu, metoda de reglementare propriu si principii proprii:

-celeritatea in operatiuni comerciale, deoarece, in materie comerciala, "timpul inseamna bani".;

-securitatea mediului comercial principiu concretizat in existenta unor obligatii profesionale ale comerciantilor - de a tine registrele comerciale, de a efectua publicitatea anumitor acte in Registrul Comertului atat la constituire cat si pe parcursul desfasurarii activitatii, de a efectua comertul in limitele unei concurente loiale;

-necesitatea creditului deoarece creditul este de natura operatiunilor comerciale si care se reliefeaza prin consacrarea solidaritatii codebitorilor in materia obligatiilor comerciale, existenta unor garantii specifice pentru a asigurarea executarii obligatiilor comerciale, crearea unor noi forme de finantare a comertului

-punctualitatea obligatiile asumate trebuie executate la scadenta, nici mai tarziu dar nici mai devreme. De aceea termenul stipulat pentru executarea obligatiei este, de obicei, esential cu consecinta rezolutiunii contractului; instanta nu poate acorda termen de gratie; dobanda curge de drept din ziua cand datoria este exigibila; plata cambiei facuta anticipat (inainte de scadenta) este pe riscul trasului;

-actele juridice sunt cu titlu oneros;

-banii sunt fructiferi (produc dobanzi);

- in caz de dubiu, clauza contractuala se interpreteaza se face in sensul favorizarii circulatiei si a creditului.

Sectiunea a III-a Evolutia dreptului comercial

Perioada antica

Primele reglementarii de natura comerciala au fost cuprinse in Codul lui Hammurabi in materie de imprumut, societate si depozite. Ulterior grecii si fenicienii au adoptat reglementari mai ample , in special in materia comertului maritim. Epoca de inflorire a dreptului roman nu a constituit si o epoca de inflorire a dreptului comercial deoarece romanii nu distingeau intre dreptul civil si cel comercial.

Perioada evului mediu

Apare un drept al targurilor aplicabil tuturor comerciantilor, indiferent de originea lor precum si o procedura speciala de solutionare a litigiilor. In aceasta perioada se contureaza institutia falimentului precum si cambia, care evita transportul periculos de bani dintr-u oras in altul.

Perioada moderna.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Dezvoltarea comertului a impus trecerea la dreptul scris. Primele scrieri au fost Ordonatele lui Colbert privind comertul terestru, respectiv maritim, prin care se reglementeaza profesia de comerciant, cambia, societatile comerciale, si se stabilesc regulile de desfasurare a comertului.

In 1807 se adopta Codul comercial francez separandu-se pentru prima data actele si operatiunile legate de schimbul si circulatia marfurilor de Codul civil,

In 1882 Italia adopta un nou cod comercial care cuprindea o conceptie moderna asupra comertului si care a stat de altfel la baza codului nostru comercial din 1887.

In Germania Codul comercial a intrat in vigoare in 1900 si la momentul actual fiind mentinuta conceptia dualista asupra dreptului privat.

In Anglia si SUA dreptul are un caracter cutumiar (common-law) si se aplica atat necomerciantilor cat si comerciantilor. Au fost insa adoptate legi speciale care reglementeaza institutii fundamentale a le dreptului comercial.

Evolutia dreptului comercial in Romania

La inceput regulile aplicabilele comertului erau de natura cutumiara. Primele legi scrise - Pravila lui Vasile Lupu si Indreptarea legii a lui Matei Basarab nu cuprindeau dispozitii comerciale, acestea aparand pentru prima data in Codul lui Andronachi Donici din 1814 precum si in Legiuirea lui Caragea (1817, Muntenia) si Codul Calimach (1828-Moldova). Au fost adoptate ulterior, in 1831, Regulamentele Organice prin intermediul carora Codul comercial francez este aplicat si in Muntenia si Moldova .

In 1887 este adoptat un cod comercial propriu care a fost aplicat pana in 1948, de atunci si pana in 1989 fiind aplicabil numai raporturilor de comert exterior. Ulterior acestui an, dispozitiile Codului comercial au reinceput sa fie aplicabile, insa o mare parte dintre dispozitiile sale sunt depasite, fiind inlocuite cu noi acte normative care reglementeaza institutii ca: societatile comerciale, reorganizarea judiciara si falimentul, registrul comertului, concurenta, piata de capital.

Sectiunea a IV-a Corelatia dreptului comercial cu alte ramuri de drept

Autonomia dreptului comercial nu exclude ca acesta sa aiba legaturi stranse cu alte ramuri de drept privat sau public.

Raportul dintre dreptul comercial si dreptul civil este reliefat de dispozitiile art 1 Cod comercial care arata ca :" In comert se aplica legea de fata . Unde ea nu dispune se aplica Codul civil" . Prin aceasta se arata ca dreptul comercial ca drept special se completeaza cu dreptul civil, care constituie dreptul comun al raporturilor de drept privat.

Corelatia dreptului comercial cu dreptul procesual civil este stabilita de dispozitiile art.889 Cod comercial care arata ca "Exercitiul actiunilor comerciale se reglementeaza de Codul de procedura civila afara de dispozitiile codului de fata." Deci normele procesuale cuprinse in Codul comercial si in legile comerciale speciale au un caracter derogatoriu fata de normele de normele din Codul de procedura civila care contine normele cu caracter general in materie procesuala. De remarcat ca in cuprinsul Codului de procedura civila sunt cuprinse norme procedurale aplicabile numai in solutionarea litigiilor comerciale si care se regasesc in Cartea a VI-a intitulata "Proceduri speciale", capitolul XIV - "Dispozitii privind solutionarea litigiilor in materie comerciala", art 720 indice 1- art. 720 indice 10 iar Cartea a IV din acelasi cod "Despre arbitraj" reglementeaza aceasta modalitatea alternativa de solutionare a litigiilor comerciale.

Dreptul comercial are legaturi si cu dreptul familiei care este tot o ramura de drept privat insa cu un obiect de reglementare diferit- relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniale care izvorasc din casatorie, adoptie, rudenie s raporturi asimilate de lege, sub anumite aspecte raporturilor de familie.

Dreptului comercial are conexiuni cu dreptul comertului international intrucat raporturile de comert international sunt raporturi de drept comercial dar care cuprind un element de extraneitate - nationalitatea sau cetatenia partilor, locul incheierii contractului, locul executarii obligatiilor, locul savarsirii faptei, etc. Daca legea aplicabila raportului respectiv este legea romana atunci si raportul de comert international este guvernat tot de dispozitiile Codului comercial si ale legilor comerciale speciale completate cu prevederile Codului civil. Se poate afirma ca dreptul comertului international are un caracter special fata de dreptul comercial care constituie dreptul comun in materia raporturilor comerciale.

Dreptul comercial are legaturi si cu ramuri de drept public precum: dreptul administrativ , cu dreptul financiar, fiscal ori dreptul penal.

Interferente realizeaza dreptul comercial cu dreptul concurentei, dreptul consumatorului, dreptul afacerilor, dreptul asigurarilor, dreptul bancar, drept vamal, dreptul transporturilor.

Sectiunea a V-a Izvoarele dreptului comercial

Prin izvor de drept, in sens formal se intelege forma specifica de exprimare a normelor de drept.

Izvoarele formale ale dreptului comercial, ca a oricarei ramuri de drept sunt legile: Constitutia, Codul comercial, legile comerciale speciale, legile civile, tratatele internationale la care Romania este parte sau pe care le-a ratificat.

Constitutia prevede in art. 135 ca economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta iar in al.2 ca statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;

Codul comercial a fost adoptat la 1887, are 971 de articole si se imparte in 4 carti:

Cartea I, "Despre comert in genere", cuprinde 14 titluri:

Dispozitii generale

Despre fapte de comert

Despre comerciantii persoane fizice;

Despre registrele comerciantilor ( legale sau obligatorii)

Despre obligatiunile comerciale in general ( incheierea contractelor intre persoane departate, solidaritatea in materie comerciala, curgerea de drept a dobanzilor, interzicerea acordarii termenului de gratie, regimul probelor in materie comerciala, interzicerea retractului litigios,

Vanzarea

Reportul

Societatile si asociatiile comerciale-abrogat prin legea 31/1990

Cambia si cecul-abrogat prin legea 58/1934

Contul curent

Mandatul comercial si comisionul

Contractul de transport

Contractul de asigurare

Gajul-abrogat

Cartea a II-a "Despre comertul maritim si despre navigatiune"

Despre vase si proprietarii lor;

Despre capitan

Despre inrolarea si salariile persoanelor echipajului,

Despre contractul de inchiriere (navlosire)

Despre imprumutul maritim

Despre asigurarea contra riscurilor navigatiunii

Despre avarii si contributii

Despre abordaj

Despre creantele privilegiate asupra incarcaturii, asupra navlului, asupra vasului.

Cartea III "Despre faliment"-abrogata prin Legea 64/1995

Cartea IV "Despre exercitiul actiunilor comerciale si despre durata lor"
1. Despre competenta si despre procedura

2. Despre prescriptiune

3. Dispozitii tranzitorii

Se observa ca unele norme reglementeaza institutii proprii ale dreptului comercial - faptele de comert, contractul de comision, altele dezvolta institutii ale dreptului civil-contractul de vanzare-cumparare, contractul de mandat - iar altele adapteaza anumite institutii la cerintele activitatii comerciale- solidaritatea, retractul litigios.

Legile comerciale speciale prin acestea intelegandu-se nu numai legile propriu zise ci si orice alte acte normative care contin dispozitii de drept comercial- ordonante si hotarari ale guvernului, norme, regulamente si ordine adoptate de organele competente.

Legea 31/1990 privind societatile comerciale

Legea 26/1900 privind registrul comertului

Legea 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

Legea 58/1934 asupra cambie si biletului la ordin

Codul civil si legile civile speciale constituie izvoare de drept comercial in maniera prevazuta de art 1 al Codului comercial.

Tratatele internationale la care Romania este parte sau pe care le-a ratificat fac pare din dreptul intern, potrivit art 11 al 2 din Constitutie.

Uzantele comerciale (uzul, cutuma sau obiceiul juridic)

Uzanta reprezinta o practica indelungata care are un anumit grad de vechime, repetabilitate sau stabilitate aplicata unui numar nedefinit de comercianti.. Ea este o regula de conduita comerciala, nascuta din practica, prin repetabilitate, folosite vreme indelungata si respectata ca o norma juridica obligatorie.

In sistemul romanesc de drept ele nu constituie izvoare formale de drept, nu au caracter normativ, de reglementare .

Uzurile constituie izvoare de drept si se aplica intocmai ca o norma juridica numai in masura in care exista o dispozitie legala care face trimitere la uzanta, la cutuma, la obicei si care astfel dobandesc forta juridica a legii de trimitere, pe care o completeaza.

Sunt astfel de uzante cele ce decurg din dispozitiile art 970 Cod civil: "Conventiile trebuie executate cu buna credinta. Ele obliga nu numai la ceea ce este prevazut expres in ele ci si la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatie dupa natura sa", art 980 "Dispozitile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-au incheiat".

In materie comerciala Legea 11/1991 privind combaterea concurentei stabileste ca activitatea comerciantilor trebuie desfasurate cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite.

Art 66 din Titlul VI al Legii 99/1999 prevede ca Partile pot cadea de acord, prin contractul de garantie, asupra modului de vanzare a bunurilor grevate, ca urmare a neindeplinirii obligatiei. In lipsa unui asemenea acord, creditorul trebuie sa vanda bunul afectat garantiei intr-o maniera comerciala rezonabila care sa asigure obtinerea celui mai bun pret. Metoda, maniera, locul si momentul vanzarii trebuie sa urmeze regulile comerciale adecvate, folosite de persoanele care vand bunuri similare in mod obisnuit pe piata respectiva.

Legea 509/2002 privind agentii comerciali permanenti arata in art 10 ca remuneratia agentului consta fie intr-o suma fixa, fie intr-un comision, fie in parte o suma fixa si in parte un comision, potrivit acordului partilor. In lipsa unor prevederi legale sau a unor stipulatii derogatorii agentul are dreptul de a primi o remuneratie in conformitate cu uzantele comerciale ale zonei si sectorului de piata in care acesta opereaza. In absenta unor asemenea uzante agentul este indreptatit sa primeasca o remuneratie corespunzatoare, tinand seama de toate aspectele caracteristice operatiunilor efectuate.

Art 45 din Legea 58/1934 privind cambia si biletul la ordin arata ca atunci cand cambia este platita intr-o moneda straina care nu are curs la locul platii , valoarea acestei monede va fi stabilita dupa uzurile locului de plata.