Raportul donatiilor - conditiile obligatiei legale de raport al donatiilor

Raportul donatiilor

I.1.1.           Notiune

Raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei, unii fata de altii, descendentii si sotul supravietuitor ai defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenire, acceptind‑o fie si sub beneficiu de inventar, de a readuce la mostenire - in natura sau prin echivalent banesc - bunurile pe care le‑au primit cu titlu de donatie de la cel care lasa mostenirea, afara de cazul cind donatorul a dispus scutirea de raport a donatiei (art. 751 Cod civil si art. 3 din Legea nr. 319/1944).

Fiind vorba de persoane foarte apropiate defunctului donator, fata de care are afectiune egala, legea prezuma ca prin donatia facuta el nu a voit sa avantajeze pe donatar cu bunul donat in detrimentul celorlalti mostenitori legali, ci numai sa faca un avans asupra mostenirii ce i se va cuveni potrivit legii

Obligatia la raport nefiind prevazuta imperativ de lege, donatorul il poate scuti pe donatar de aceasta obligatie, favorizindu‑l astfel, caz in care donatia nu va fi un simplu avans asupra mostenirii, ci va avea caracter definitiv ca donatie (supus numai reductiunii daca este excesiva) sau caracter preciputar - de care donatarul va beneficia peste cota sa legala din mostenire (in limita cotitatii disponibile).

I.1.2.           Domeniul de aplicare al raportului

Obligatia de raport nu functioneaza daca donatia a fost facuta mostenitorilor defunctului in linie ascendenta sau colaterala; ea are in acest caz caracter definitiv, preciputar

Desi raportul donatiilor este reglementat prin norme supletive, s‑a sustinut ca in cazul mostenitorilor ascendenti sau colaterali obligatia de raport nici nu poate fi stipulata de donator, pentru ca o asemenea clauza ar fi contrarie cu principiul irevocabilitatii donatiilor intre vii. Este adevarat ca principiul irevocabilitatii opereaza imperativ si poate cunoaste derogari numai in cazurile prevazute de lege, cum este si cazul raportului datorat de descendenti si de sotul supravietuitor cind vine la mostenire impreuna cu descendentii; insa raportul poate fi stipulat si in cazul donatiei facute ascendentilor sau rudelor colaterale, dar numai sub forma imputarii (valorii) donatiei asupra partii din mostenire ce se cuvine donatarului

In dreptul nostru nu sint raportabile in temeiul legii nici legatele care, producind efecte la deschiderea mostenirii, nu pot constitui un avans asupra acesteia, intentia testatorului fiind avantajarea legatarului in raport cu alti mostenitori. Legatul, fara a fi preciputar, are caracter definitiv. Se admite insa ca testatorul poate supune pe mostenitorul sau de orice categorie, fie si descendent sau sot supravietuitor, la raportul legatului ce i l‑a lasat, caz in care valoarea bunului legat va fi imputata asupra cotei de mostenire a legatarului, iar daca aceasta cota este de mai mica valoare, raportul se va face prin echivalent

I.1.3.           Corelatia dintre raport, reductiune si imparteala mostenirii (partaj)

Atit raportul, cit si reductiunea au ca efect principal readucerea - in natura sau prin echivalent - a bunului care formeaza obiectul liberalitatii la masa succesorala, lipsind pe beneficiarul ei, in folosul comostenitorilor, de exclusivitatea avantajului ce i s‑a facut. Cele doua institutii nu trebuie confundate, pericolul confuziei existind mai ales in cazul in care liberalitatea este facuta in favoarea unuia dintre mostenitorii rezervatari; in acest caz, daca liberalitatea este excesiva, ea va fi supusa reductiunii in favoarea comostenitorilor rezervatari; in schimb, daca liberalitatea este raportabila, va fi supusa acestei operatiuni indiferent daca valoarea ei depaseste sau nu cotitatea disponibila. Rezulta ca raportul inlatura necesitatea reductiunii, deci cele doua operatii sint intr‑o strinsa corelatie.

In mod traditional, raportul donatiilor se analizeaza in cadrul institutiei partajului succesoral, imparteala si raportul fiind reglementate si in Codul civil in doua sectiuni alaturate, in acelasi capitol. Pe de alta parte, raportul donatiilor este cerut de mostenitori, in mod frecvent, in cadrul partajului succesoral, ca de altfel si reductiunea liberalitatii excesive, daca este cazul.

Tratarea raportului (ca si a reductiunii) separat de partaj se justifica pentru mai multe motive:

Raportul donatiilor se poate cere nu numai in cadrul procedurii partajului succesoral, dar si independent de acesta, prin buna invoiala intre mostenitori sau printr‑o actiune de raport. Raportul poate fi pretins nu numai prin actiunea de iesire din indiviziune, ci si prin actiune separata, inaintea actiunii de partaj sau ulterior partajului, comostenitorii continuind sa ramina in stare de indiviziune.

Iesirea din indiviziune poate fi solicitata de mostenitori oricind, actiunea fiind imprescriptibila (art. 728 Cod civil); in schimb, actiunea de raport al donatiilor, fiind o actiune personala patrimoniala, se prescrie in termen de 3 ani socotiti de la data deschiderii mostenirii. Astfel fiind, daca mostenitorii nu doresc partajarea bunurilor succesorale si nu se inteleg cu privire la raportul bunurilor care au format obiectul liberalitatii, trebuie sa ceara executarea raportului printr‑o actiune separata.

Daca raportul donatiei ar fi privit ca o operatiune de partaj, ar urma sa fie guvernat de legea in vigoare la data efectuarii lui, reprezentind acte ulterioare deschiderii mostenirii. In realitate, raportul donatiei, avind ca fundament vointa partilor contractante, este o problema de executare a contractului, guvernata de legea in vigoare la data incheierii lui (tempus regit actum) Numai reductiunea, avind ca fundament legea, este cirmuita de normele in vigoare la data deschiderii mostenirii, cind se naste si dreptul la rezerva succesorala.

Tratarea raportului donatiilor alaturi de reductiunea liberalitatilor excesive se impune si pentru intelegerea problemelor privind imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila.

I.1.4.           Conditiile obligatiei legale de raport al donatiilor

Pentru ca donatiile facute de cel care lasa mostenirea sa fie raportabile trebuie sa fie intrunite, cumulativ, mai multe conditii:

Sa existe doi sau mai multi mostenitori cu vocatie legala la mostenire in calitate de descendenti ai defunctului sau de sot supravietuitor, acesta din urma numai daca vine in concurs cu descendentii (art. 751 Cod civil si art. 3 din Legea nr. 319/1944).

Descendentii - fie ca sint din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie - daca au vocatie legala datoreaza raportul, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul si indiferent ca vin la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu.

Ceilalti mostenitori legali si legatarii nu au obligatia legala de a raporta liberalitatile primite. Ei suporta numai reductiunea daca liberalitatea este excesiva.

Mostenitorul obligat la raport sa fi acceptat mostenirea, pur si simplu sau sub beneficiu de inventar. In caz de renuntare la mostenirea legala, descendentul sau sotul supravietuitor nu mai are obligatia de raport, putind pastra liberalitatea primita in limitele cotitatii disponibile (art. 752 Cod civil).

Mostenitorul legal sa aiba calitatea de donatar. Numai daca coexista cele doua calitati in aceeasi persoana va exista obligatia de raport. Sint necesare doua precizari:

Intrucit raportul donatiei are ca fundament vointa donatorului de a face un avans asupra mostenirii, ar urma ca donatarul sa aiba calitatea de mostenitor prezumtiv al donatorului in momentul incheierii contractului de donatie. Codul civil a consacrat o alta solutie: donatarul este obligat la raport chiar daca nu avea calitatea de a mosteni in momentul incheierii contractului de donatie, daca va avea aceasta calitate la data deschiderii mostenirii (art. 753). Deci este suficient ca cele doua calitati sa fie intrunite in momentul deschiderii mostenirii

In privinta calitatii de donatar, Codul civil consacra regula potrivit careia mostenitorul datoreaza raportul numai pentru donatiile primite personal; raportul nu este datorat pentru altul. Donatia facuta de defunct descendentului sau sotului mostenitorului nu se raporteaza, chiar daca ei ar fi persoane interpuse, prezumindu‑se ca donatia s‑a facut cu scutire de raport, iar daca donatia s‑a facut la cei doi soti impreuna, se raporteaza numai partea sotului care are si calitatea de mostenitor (art. 754 si 756 Cod civil). La fel, daca defunctul a facut o donatie copilului sau (care nu mosteneste fiind nedemn sau renuntator) si la mostenire vine in nume propriu descendentul acestuia (de exemplu in concurs cu sotul supravietuitor al defunctului), donatia facuta parintelui nu se raporteaza, chiar daca tatal donatar ar fi murit si el, iar mostenirea lasata ar fi fost acceptata de descendentul sau, care il mosteneste si pe bunicul donator (art. 755 teza I Cod civil). Cu toate ca a putut beneficia de bunul donat prin intermediul mostenirii lasate de tatal sau, nu va fi obligat sa‑l raporteze la mostenirea lasata de bunic, deoarece este vorba de doua mosteniri distincte (nu mostenire prin retransmitere) si culege mostenirea bunicului in nume propriu, fara a avea si calitatea de donatar.

In schimb, prin exceptie de la regula potrivit careia raportul nu este datorat pentru altul, descendentul in grad mai indepartat de rudenie cu defunctul va fi obligat sa raporteze donatia primita de ascendentul sau de la defunct daca vine la mostenirea acestuia prin reprezentare (ascendentul fiind decedat la data deschiderii mostenirii) si chiar daca ar fi renuntat la mostenirea ascendentului reprezentat (art. 755 teza a II‑a Cod civil). Rezulta ca daca descendentul mai indepartat in grad vine la mostenire prin reprezentare, este obligat sa raporteze atit donatiile primite de cel reprezentat, cit si cele pe care le‑a primit personal de la cel care lasa mostenirea, avind dubla calitate de mostenitor si donatar.

Donatia facuta descendentului sau sotului supravietuitor sa nu fi fost scutita de raport (art. 751 Cod civil). Conform art. 846 Cod civil, scutirea de raport urmeaza sa fie data in mod expres, fie in actul de donatie, fie printr‑un act ulterior facut in formele prevazute de lege pentru liberalitati intre vii (deci forma autentica prevazuta pentru donatii). Cerinta de forma are ca explicatie ideea ca scutirea de raport reprezinta, ea insasi, o liberalitate, desavirsind‑o.

Cerinta scutirii exprese de raport si a formei in care vointa donatorului poate fi manifestata cunoaste anumite atenuari, admise in literatura de specialitate si practica judiciara, daca intentia de scutire de raport, fie si tacita, manifestata indirect, este neindoielnica. Astfel, scutirea de raport poate rezulta din faptul deghizarii donatiei sub forma unei vinzari (daca nu se dovedeste deghizarea facuta in alt scop) sau din faptul efectuarii donatiei prin persoane interpuse (art. 754 si 756 Cod civil). Intentia scutirii de raport poate fi dovedita si fara act autentic in cazul donatiei indirecte sau a darului manual pentru care nu exista aceasta cerinta de forma solemna

In toate cazurile, scutirea de raport nu are nici o influenta cu privire la reductiunea liberalitatii, odata ce ea este excesiva; daca prin donatia facuta cu scutire de raport s‑a adus atingere rezervei comostenitorilor, donatarul-mostenitor nu va raporta donatia, dar va suporta reducerea ei in limitele cotitatii disponibile (art. 846 Cod civil), la care se adauga - prin cumul - si cota sa de rezerva, reductiunea operind pentru surplus.

I.1.5.           Persoanele care pot cere raportul

Daca conditiile analizate sint indeplinite, obligatia raportarii este reciproca intre descendentii defunctului si sotul supraviesuitor; deci oricare dintre ei va putea cere raportul donatiei de care a beneficiat comostenitorul. Dreptul de a cere raportul are caracter individual, astfel incit - daca unul dintre cei indreptatiti renunta, dupa deschiderea mostenirii - donatia se va raporta numai in masura drepturilor comostenitorilor solicitanti.

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

Daca titularul dreptului la raport moare inainte de exercitarea lui, dreptul - avind caracter patrimonial - se transmite asupra propriilor mostenitori, care urmeaza sa‑l exercite in mod unitar (colectiv), asemanator dreptului la reductiunea liberalitatilor excesive.

Intrucit dreptul de a cere raportul are caracter patrimonial - fara a fi exclusiv personal - se admite unanim ca raportul poate fi cerut si de creditorii personali ai mostenitorului, pe calea actiunii oblice (art. 974 Cod civil), inclusiv de creditorii defunctului care au devenit creditorii personali ai mostenitorului prin acceptarea pura si simpla a mostenirii de catre acesta.

In schimb, creditorii succesiunii (ai defunctului) - in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar - precum si legatarii - indiferent de felul aceptarii mostenirii de catre descendenti sau sotul supravietuitor si fara deosebire dupa cum legatul este universal, cu titlu universal sau cu titlu particular - nu pot pretinde raportul (art. 763 Cod civil) pentru ca fata de creditori bunurile donate au iesit definitiv si irevocabil din patrimoniul defunctului (sub rezerva fraudei pauliene), deci nu mai sint sub incidenta dreptului lor de gaj general, iar dreptul legatarilor se naste numai la data deschiderii mostenirii si poate fi exercitat numai asupra bunurilor existente in patrimoniul succesoral in acest moment; raportarea donatiilor la cererea legatarilor ar contraveni principiului irevocabilitatii donatiilor.

Rezulta ca dreptul de a cere raportul il au numai descendentii si sotul supravietuitor (daca vine in concurs cu descendentii) si creditorii lor personali (originali sau deveniti personali prin acceptarea pura si simpla a mostenirii). Creditorii succesiunii si legatarii nu pot cere raportul si nici nu profita de raportul cerut de persoanele indreptatite, bunurile raportate intrind direct in patrimoniul mostenitorului indreptatit.

In toate cazurile, donatiile trebuie sa fie dovedite de catre cel care solicita raportul. Intrucit el valorifica un drept propriu, prevazut de lege (art. 751 Cod civil si art. 3 din Legea nr. 319/1944), avind deci calitatea de tert fata de contractul de donatie, il poate dovedi prin orice mijloc de proba.

I.1.6.           Donatiile supuse raportului

Ca si in materia masei de calcul a rezervei si cotitatii disponibile, in principiu se raporteaza toate donatiile, indiferent de forma de realizare (act autentic, dar manual, donatii simulate - daca simulatia nu semnifica scutire de raport - sau indirecte); persona obligata trebuie sa raporteze "coerezilor sai tot ce a primit de la defunct prin dar, atit direct, cit si indirect . " (art. 751 Cod civil). Daca donatia a fost cu sarcina sau a avut caracter remunerator, se va scadea valoarea sarcinilor sau a serviciilor prestate.

Codul civil precizeaza expres ca sint supuse raportului cheltuielile facute de defunct pentru inzestrare cu ocazia casatoriei (inclusiv bunurile dotale pina in 1954), cele facute pentru procurarea carierei (inclusiv cheltuielile facute de defunct pentru asigurarea carierei sotului supravietuitor sau cele facute cu achitarea datoriilor personale ale mostenitorului obligat la raport - art. 758 Cod civil - daca datoria reprezenta o obligatie civila perfecta, iar nu naturala, imperfecta

In toate cazurile, ceea ce trebuie raportat este obiectul donatiei, adica bunul iesit din patrimoniul defunctului

Daca defunctul a incheiat o asigurare viagera de deces in beneficiul unui mostenitor obligat la raport, acesta poate fi obligat sa raporteze, ca donatie indirecta, cel mult primele platite de defunct, iar nu suma asigurata (indemnizatia de asigurare) platita de asigurator, care nu provine din patrimoniul defunctului, fiind formata in afara acestuia.

I.1.7.           Gratuitati nesupuse raportului

Exista anumite gratuitati care nu reprezinta liberalitati sau - chiar daca sint calificate donatii - nu sint supuse regimului liberalitatilor, legea exceptindu‑le expres de la raportul donatiilor:

cheltuielile de hrana, intretinere, educatie si invatatura, cheltuielile de nunta si darurile obisnuite (art. 759 Cod civil);

fructele culese si veniturile scadente pina in ziua deschiderii mosteniri, precum si echivalentul banesc al folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat (art. 762 Cod civil); devenind proprietar de la data incheierii contractului si datorind raportul numai de la data deschiderii mostenirii, donatarul se bucura in acest interval de timp de foloasele bunurilor care formeaza obiectul donatiei; deci vor fi supuse raportului numai fructele si dobinzile ulterioare deschiderii mostenirii, fiind considerate nule - contravenind interdictiei pactelor asupra unei mosteniri viitoare - chiar si clauzele prin care donatarul ar fi obligat sa raporteze fructele naturale si civile anterioare deschiderii mostenirii; de la data deschiderii mostenirii, fructele sint raportabile fara punere in intirziere, insa este valabila clauza prin care mostenitorul-donatar ar fi scutit de raportul lor pina la partaj; scutirea de raport prevazuta de art. 726 Cod civil opereaza si in cazul in care donatia consta nu intr‑un bun producator de fructe, ci chiar in fructele sau veniturile unui bun, ramas in proprietatea donatorului.

I.1.8.           Modurile de efectuare a raportului

Potrivit art. 764 Cod civil, "raportul se face sau in natura, sau scazindu‑se valoarea sa din partea celui obligat a face raport", acesta din urma fiind denumit raport prin luare mai putin (art. 772 Cod civil).

Raportul in natura consta in readucerea efectiva la masa succesorala a bunului care a format obiectul liberalitatii.

Raportul prin luare mai putin, care este un raport in valoare, permite mostenitorului obligat la raport pastrarea in natura a bunului, comostenitorii fiind satisfacuti prin echivalentul valoric (in bunuri sau in bani) al bunului raportabil, fiecare proportional cu drepturile succesorale.

Raportul prin luare mai putin (in valoare) se poate realiza pe trei cai:

Prin preluare - prin luare din masa succesorala de catre comostenitorii indreptatiti la raport a unor bunuri, pe cit posibil de aceeasi natura si calitate cu acelea raportabile, tinind seama de cotele succesorale ale fiecaruia. Art. 739 Cod civil prevede ca fiecare comostenitor ia din masa succesorala "o parte egala" cu bunul donat, ceea ce este exact ca in cazul in care comostenitorii sint copiii defunctului cu drepturi succesorale egale (sau descendentii lor care mostenesc pe tulpini - art. 740 Cod civil), ipoteza vizata de lege. In cazul sotului supravietuitor preluarea unei "parti egale" poate avea loc numai daca vine la mostenire in concurs cu trei copii ai defunctului (printre care si cel gratificat), caz in care drepturile succesorale sint egale (cite un sfert). In schimb, daca numarul copiilor (tulpinilor) este mai mic sau mai mare de trei, se va tine seama de cotele succesorale, respectindu‑se proportia dintre ele (1/4 sotul supravietuitor si 3/4 impartit la numarul copiilor). Preluarea "proportionala iar nu egala) se va aplica si in cazul in care cel gratificat este sotul supravietuitor obligat la raport fata de descendenti.

Prin imputatie - valoarea donatiei raportabile se adauga prin calcul pe hirtie la masa succesorala, rezultatul se imparte intre mostenitori potrivit cu cota ce revine fiecaruia, valoarea donatiei scazindu‑se din partea mostenitorului obligat la raport (art. 764 Cod civil), primind din restul masei succesorale numai diferenta pina la valoarea cotei sale de mostenire. Raportul prin imputatie este aplicabil, in mod special, in cazul in care donatia a avut ca obiect o suma de bani, caz in care, potrivit legii, mostenitorul-donatar va face raportul luind mai putin din numerarul succesiunii (art. 773 al. 1 Cod civil), deci suma de bani se imputa asupra partii sale din numerar. Daca partea sa din numerar nu acopera suma donata, raportul se va putea face prin preluare de catre comostenitori a echivalentului valoric din bunurile mobile ale succesiunii si, in lipsa de mobile, din imobile (art. 773 al. 2 Cod civil).

In bani (raport propriu-zis in valoare) - depunerea la masa succesorala a unei sume de bani care reprezinta contravaloarea bunului raportabil (mai putin partea corespunzatoare cotei succesorale a mostenitorului obligat la raport). Aceasta modalitate poate fi utilizata daca bunurile din masa succesorala nu sint suficiente pentru a permite raportul prin preluare sau prin imputatie, iar donatarul nu poate renunta la mostenire (pentru a pastra donatia), fiind intrunite conditiile acceptarii fortate a mostenirii sau ale decaderii din beneficiul de inventar.

I.1.9.           Raportul imobilelor

Regula este ca raportul imobilelor se face in natura (art. 765 al. 1 Cod civil), prin readucerea efectiva a imobilului la masa succesorala. Aceasta inseamna ca donatia si, respectiv, dreptul exclusiv de proprietate al donatarului se desfiinteaza cu efect retroactiv - moartea donatorului operind ca o conditie rezolutorie - imobilul devenind proprietatea indiviza a comostenitorilor, iar donatarul-mostenitor debitorul restituirii bunului fata de coproprietari.

Desfiintarea cu efect retroactiv a donatiei produce urmatoarele consecinte:

Daca imobilul a pierit fortuit, total sau partial, inainte sau dupa deschiderea mostenirii, in masura pieirii nu este supus raportului (art. 760 Cod civil); prin derogare de la regula suportarii riscului de catre proprietarul sub conditie rezolutorie si debitor al obligatiei restituirii (res perit debitori), riscul pieirii imobilului se suporta de mostenire (res perit creditori), deci numai in parte de catre donatar (proportional cotei sale succesorale).

Daca imobilul pierit a fost asigurat, indemnizatia de asigurare incasata de donatar nu este supusa raportului pentru ca legea nu dispune in acest sens, iar subrogatia reala cu titlu particular se produce numai daca legea o prevede expres si indemnizatia este contraprestatia pentru primele de asigurare platite voluntar de donatar. Pe de alta parte, in materia asigurarilor drepturile creditorilor asupra indemnizatiei de asigurare trebuie sa fie prevazute de lege sau in conventia dintre parti.

In schimb, in caz de expropriere a imobilului despagubirile platite urmeaza sa fie raportate (cu toate ca art. 28 al. 2 din Legea nr. 23/1994 prevede expres stramutarea de drept asupra despagubirilor numai a ipotecii si privilegiilor).

Donatarul raspunde pentru degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea imobilului din fapta sa culpabila (art. 767 Cod civil). In schimb, daca a facut cheltuieli necesare si utile pentru imobil, are dreptul la restituirea lor (art. 766 Cod civil), creanta sa in acest sens fiind garantata cu dreptul de retentie asupra imobilului (de care este legata datoria) pina in momentul platii (art. 771 Cod civil), daca nu se compenseaza cu despagubirile datorate de el.

Sarcinile reale (uzufruct, uz, abitatie, servitute), cu exceptia ipotecilor (cu care trebuie asimilate privilegiile imobiliare - art. 1720 si 1737 pct. 4-5 Cod civil), se desfiinteaza prin efectul raportului in natura (art. 769 coroborat cu art. 765 al. 1 Cod civil).

De la regula raportului imobilelor in natura exista si unele exceptii, cind raportul se face prin luare mai putin (in valoare):

cind donatorul a impus sau a autorizat efectuarea raportului in valoare (prin preluare, prin imputatie sau in bani); o asemenea clauza este valabila deoarece raportul donatiilor nu este reglementat prin norme imperative, existind chiar si posibilitatea scutirii de raport;

cind imobilul a pierit din culpa donatarului, el fiind scutit de raport numai in caz de pieire fortuita (art. 760 si 767 Cod civil);

cind imobilul a fost instrainat sau ipotecat de donatar inainte de deschiderea mostenirii (art. 765 al. 1 Cod civil); trebuie asimilat instrainarii si constituirea dreptului de superficie (de folosinta) asupra terenului.

In toate cazurile de raport prin luare mai putin, evaluarea imobilului (a valorii ipotecii) urmeaza a se face in raport de datele existente la deschiderea mostenirii (art. 765 Cod civil, aplicabil prin analogie si in alte cazuri decit instrainare sau ipotecare).

I.1.10.        Raportul mobilelor

Potrivit art. 772-773 Cod civil, raportul bunurilor mobile - indiferent ca sint corporale sau incorporale, inclusiv a sumelor de bani - se face prin luare mai putin (in valoare), daca donatarul nu a impus sau nu a autorizat raportul in natura.

Intrucit raportul se face in valoare, donatia nu se desfiinteaza, deci donatarul a fost si ramine proprietarul bunurilor donate. In consecinta:

donatarul va fi obligat sa raporteze la masa succesorala contravaloarea bunurilor primite, chiar daca au pierit fortuit, suportind riscurile in calitate de proprietar definitiv (nu sub conditie) de la data donatiei (res perit domino);

actele de instrainare sau de grevare (de exemplu gaj) incheiate de donatar cu privire la bunul donat ramin valabile.

Valoarea ce se raporteaza se stabileste in functie de valoarea bunurilor din momentul donatiei si se dovedeste cu actul estimativ cuprins in contractul de donatie sau anexat acestui act, iar in lipsa acestuia prin expertiza (art. 772 Cod civil). In caz de deghizare, interpunere de persoane, donatie indirecta si dar manual sint aplicabile regulile de dovada admise in materie de donatie.

I.1.11.        Caile procedurale de realizare a raportului

Asemanator reductiunii liberalitatilor excesive, raportul se poate realiza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca.

Daca persoanele interesate se inteleg, raportul se poate realiza in cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public luind act de intelegerea partilor si eliberind certificatul de mostenitor in consecinta. Faptul ca art. 82 al. 3 din Legea nr. 36/1995 se refera expres numai la posibilitatea reductiunii liberalitatilor excesive cu acordul tuturor mostenitorilor nu are semnificatia interzicerii raportului in cadrul procedurii succesorale notariale. Raportul se poate realiza si pe calea impartirii bunurilor prin buna invoiala (art. 81 al. 3).

Daca partile interesate nu se inteleg, neintelegerile urmeaza sa fie solutionate pe cale judecatoreasca (art. 78 din Legea nr. 36/1995). Dreptul la raport poate fi valorificat in cadrul procesului de partaj sau prin actiune separata, fie inaintea actiunii de partaj, fie ulterior partajului.

Intrucit raportul nu se realizeaza de plin drept, ci numai la cererea persoanelor indreptatite, nu se poate efectua ca urmare a unei actiuni in constatare, ci numai pe calea unei actiuni in realizare, indiferent de modul de efectuare a raportului (in natura sau prin luare mai putin).

Actiunea in executarea raportului este o actiune personala (nu reala), deoarece poate fi intentata numai impotriva beneficiarului liberalitatii, nu si impotriva tertilor daca bunul donat a fost instrainat sau grevat (art. 765 al. 1 Cod civil) sau daca bunul donat este mobil si se raporteaza prin luare mai putin (art. 772-773 Cod civil). Deci titularii dreptului la raport nu beneficiaza de un drept de urmarire si nici de actiunea in revendicare.

Fiind o actiune personala cu caracter patrimonial, actiunea de raport este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, socotiti de la data deschiderii mostenirii, cind se naste dreptul la actiune al mostenitorului indreptatit la raport. Cererea de raport este supusa prescriptiei chiar daca se formuleaza in cadrul actiunii de iesire din indiviziune, care este imprescriptibila (art. 728 Cod civil).

Actiunea de raportare a donatiei nu poate fi paralizata de mostenitorul obligat la raport prin invocarea uzucapiunii; indiferent de perioada de timp scursa de la data incheierii contractului de donatie si pina la data deschiderii mostenirii, donatarul nu poate uzucapa fiindca a posedat bunul ca proprietar (nu ca uzucapator), titlul sau emanind de la adevaratul proprietar.

Spre deosebire de actiunea in reductiune, care are caracter divizibil, actiunea de raport al donatiei are caracter colectiv, donatia fiind un simplu avans asupra mostenirii, iar obligatia de raport (indivizibila) fiind destinata a asigura cotele legale ale mostenitorilor, actiunea intentata de oricare dintre cei indreptatiti la raport profita tuturor comostenitorilor (care n‑au renuntat la raport).

I.2.      Raportul datoriilor

I.2.1.           Notiune

Art. 738 Cod civil prevede obligatia fiecarui mostenitor de a raporta la masa succesiunii " . sumele ce este dator catre succesiune". Daca un mostenitor are o datorie fata de succesiune, ea se lichideaza nu prin plata sau prin dare in plata, ci prin institutia raportului in modalitatea luarii mai putin (prin preluare sau prin imputatie).

Cu toate ca art. 738 Cod civil vorbeste de "sumele" datorate de mostenitor, se admite ca raportul opereaza chiar daca datoria are ca obiect alte bunuri si indiferent de izvorul ei (contractual, delictual etc.), cu conditia sa fie certa si lichida, insa nu neaparat exigibila, raportul operind o decadere din beneficiul termenului.

Raportul nu opereaza insa in privinta creantei pe care un mostenitor o are impotriva succesiunii; el nu ar putea prelua cu intiietate din masa succesorala bunuri care sa acopere valoarea creantei. In schimb, daca mostenitorul creditor are si calitatea de debitor, poate invoca compensatia legala, chiar daca conditiile ei nu ar fi intrunite (datoriile neavind ca obiect lucruri fungibile de aceeasi specie sau sint deopotriva exigibile - art. 1145 Cod civil), urmind a fi raportat numai soldul debitor, daca este cazul.

Daca debitorul are mai multe datorii care nu sint acoperite cu partea sa din mostenire, ele se sting proportional prin raport, in limita cotei din mostenire pe care o are; fiind vorba de raport, iar nu de plata, nu sint aplicabile regulile imputatiei platii. Numai restul ramas va fi guvernat de regulile aplicabile platii.

I.2.2.           Natura juridica

Problema este controversata:

Dupa o opinie, raportul datoriilor ar fi o varianta a raportului donatiilor, avind acelasi domeniu de aplicare (intre descendenti si sotul supravietuitor, numai in cazul indiviziunii rezultind din mostenire si numai a datoriilor existente la data deschiderii mostenirii).

Dupa alta opinie, raportul datoriilor este un mod de lichidare a datoriilor, propriu impartelii, destinat sa asigure egalitatea intre copartasi; altfel spus, este o operatiune de partaj (raport prin luare mai putin), iar nu de plata. Deci este aplicabil nu numai in raporturile dintre descendenti si sotul supravietuitor, dar si in raporturile dintre alti mostenitori, inclusiv legatarii universali sau cu titlu universal, caci art. 738 Cod civil se refera la "fiecare erede", iar art. 751 restringe domeniul de aplicare numai in privinta raportului donatiilor, nu si a datoriilor. Pe de alta parte, raportul datoriilor poate fi aplicat in cazul oricarei indiviziuni (nu numai succesorale) si in cazul oricarei datorii nascute in timpul si din cauza indiviziunii.

Ultima opinie este dominanta. Lichidarea datoriilor prin raport nu presupune neaparat o imparteala (partaj), ci poate avea loc si fara iesirea din indiviziune a mostenitorilor

In toate cazurile, raportul datoriei presupune acceptarea mostenirii (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar) si calitatea de debitor a mostenitorului, dobindita inainte sau dupa deschiderea mostenirii si indiferent de modul de dobindire (datorie personala sau dobindita pe cale de mostenire prin reprezentare ori prin retransmitere). In privinta datoriei legea nu prevede posibilitatea scutirii de raport (caz in care lichidarea datoriei ar avea loc prin plata); insa este posibila remiterea de datorie care, fiind o liberalitate, urmeaza regimul juridic corespunzator (dupa cum este o donatie indirecta, raportabila ca atare, sau legat neraportabil, dar supus reductiunii, daca este cazul). Fiind posibila iertarea de datorie, cu efecte mai puternice decit raportul datoriei, nu este exclusa nici aceasta din urma posibilitate (qui potest plus potest minus).

I.3.      Imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila

Liberalitatile facute defunct sint supuse reductiunii daca sint excesive, aducind atingere rezervei mostenitorilor rezervatari. Pe de alta parte, in cazurile prevazute de lege sau dispuse de cel care lasa mostenirea, liberalitatile (de regula donatiile) sint supuse raportului chiar daca nu aduc atingere rezervei vreunui mostenitor rezervatar.

Aplicarea acestor este reguli este relativ simpla daca beneficiarul liberalitatii este o persoana care nu are calitatea de mostenitor rezervatar si cind nu se pune nici problema raportului; liberalitatea trebuie sa se incadreze in cotitatea disponibila asupra careia se imputa (se socoteste), iar in masura depasirii este supusa reductiunii pina la limita cotitatii disponibile.

Mai dificila este solutionarea problemei in cazul in care gratificatul este un mostenitor rezervatar care vine la mostenire impreuna cu alti mostenitori rezervatari (pluralitate de mostenitori rezervatari): liberalitatea facuta mostenitorului rezervatar se imputa asupra cotei sale de rezerva sau asupra cotitatii disponibile ori cele doua cotitati se cumuleaza? In ultimul caz liberalitatea se imputa cu intiietate asupra rezervei sau asupra cotitatii disponibile? Raspunsul difera dupa cum liberalitatea facuta mostenitorului rezervatar este sau nu raportabila; deci pentru a hotari soarta liberalitatii facuta mostenitorului rezervatar urmeaza a avea in vedere nu numai regulile reductiunii liberalitatilor excesive, dar si cele ce guverneaza raportul liberalitatilor (al donatiilor); se pune problema aplicarii concomitente a regulilor raportului si reductiunii.

Problema trebuie analizata in cele trei ipoteze posibile:

gratificatul nu este mostenitor rezervatar;

gratificatul este mostenitor rezervatar, dar liberalitatea nu este raportabila;

gratificatul este mostenitor rezervatar obligat la raport.

Gratificatul nu este mostenitor rezervatar

Daca beneficiarul liberalitatii (donatarul sau legatarul) nu este mostenitor rezervatar (fiind o persoana straina - prieten sau o ruda care nu este mostenitor rezervatar, de exemplu sora), liberalitatea primita - intrucit exista mostenitori rezervatari - se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca o depaseste este supusa reductiunii.

Aceasta regula se aplica si daca gratificatul este un potential mostenitor rezervatar care renunta la calitatea sa de mostenitor legal, de care este legata calitatea de rezervatar; prin renuntare el pierde retroactiv dreptul la mostenirea legala si, odata cu acesta, dreptul asupra rezervei, putind pastra donatia sau legatul in limita cotitatii disponibile. Solutia este expres prevazuta de lege: "Eredele ce renunta la succesiune poate popri darul, sau a cere legatul ce i s‑a facut, in limitele partii disponibile" (art. 752 Cod civil). Deci gratificatul renuntator la mostenirea legala nu mai are calitatea de rezervatar, dar pastreaza calitatea de donatar (neobligat la raport, chiar daca este descendent sau sot supravietuitor in concurs cu descendenti si donatia nu a fost scutita de raport) sau, daca accepta mostenirea testamentara, aceea de legatar, deoarece - prin derogare de la caracterul indivizibil al actului de optiune succesorala - mostenitorul legal gratificat prin testament poate opta diferit cu privire la mostenirea legala si la legat. Evident, donatia si/sau legatul trebuie sa se incadreze in limitele cotitatii disponibile; liberalitatea excesiva este supusa reductiunii, gratificatul neputind invoca vreun drept de rezervatar.

Deci daca exista mostenitori rezervatari, liberalitatile se imputa asupra cotitatii disopnibile:

daca beneficiarul liberalitatii este o persoana straina care nu face parte din cele patru clase de mostenitori legali;

daca beneficiarul este o ruda pe linie colaterala sau un ascendent ordinar;

daca beneficiarul este un descendent, ascendent privilegiat sau sot supravietuitor care renunta la calitatea de mostenitor legal si, implicit, la aceea de rezervatar.

Gratificatul este mostenitor rezervatar, iar liberalitatea nu este raportabila

Daca gratificatul este un mostenitor rezervatar (descendent, ascendent privilegiat sau sot supravietuitor) care a acceptat mostenirea (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar) si liberalitatea nu este supusa raportului, ea se va imputa cu intiietate asupra cotitatii disponibile (cu consecinta micsorarii sau epuizarii ei). Daca liberalitatea depaseste cotitatea disponibila, diferenta se imputa asupra cotei de rezerva la care are dreptul gratificatul: mostenitorul rezervatar gratificat cumuleaza cotitatea disponibila cu rezerva sa succesorala. Desi aceasta regula nu este prevazuta in terminis de lege, ea este admisa; daca orice persoana straina sau un mostenitor nerezervatar poate beneficia de liberalitate in limita cotitatii disponibile, este firesc si echitabil ca mostenitorul rezervatar gratificat (fie si parinte, neobligat la raport) sa poata adauga la cotitatea disponibila si rezerva prevazuta de lege in favoarea sa, reductiunea operind numai in cazul depasirii cotelor cumulate

In ipoteza in care gratificatul este un mostenitor rezervatar, iar liberalitatea nu este raportabila, ea nu trebuie sa se incadreze in cotitatea disponibila, ci in cuantumul cumulat al cotitatii disponibile si cotei de rezerva cuvenit gratificatului, astfel incit sa nu aduca atingere rezervei celorlalti mostenitori rezervatari.

Daca exista mai multe liberalitati neraportabile, stabilirea imputatiei asupra cotitatii disponibile (numai asupra acesteia daca gratificatul nu este mostenitor rezervatar) si asupra rezervei (in cazul mostenitorului rezervatar) se va face tinind seama de ordinea reductiunii liberalitatii excesive

Gratificatul este mostenitor rezervatar, iar liberalitatea este raportabila

Daca liberalitatea facuta mostenitorului rezervatar este raportabila ea constituie un simplu avans asupra partii din mostenire la care are dreptul gratificatul, deci nu are caracterul unei liberalitati definitive (preciputare). Intrucit dispunatorul nu a avut intentia sa‑l avantajeze pe gratificat in raport cu comostenitorii rezervatari, liberalitatea se raporteaza, fiind imputata asupra rezervei mostenitorului gratificat, cotitatea disponibila raminind libera pentru a acoperi alte liberalitati facute de defunct.

Dar daca liberalitatea depaseste cota rezervatara a gratificatului, problema este controversata: excedentul se imputa asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei globale (a tuturor mostenitorilor rezervatari care beneficiaza de raport)?

Solutia acceptata de majoritate este imputarea excedentului asupra cotitatii disponibile - daca dispunatorul nu a stipulat imputarea rezervei globale, pentru a lasa libera cotitatea disponibila pentru alte liberalitati - pe care o va putea epuiza, atragind ineficacitatea liberalitatilor ulterioare. Deci mostenitorul rezervatar gratificat cu o liberalitate raportabila cumuleaza rezerva cu cotitatea disponibila.

In raporturile cu comostenitorii, liberalitatrea imputata asupra cotitatii disponibile va profita nu numai gratificatului, ci va fi impartita intre toti mostenitorii, inclusiv gratificatul, potrivit cotelor legale asupra mostenirii