Clasificarea probelor

Clasificarea probelor

In reglementarea actuala probele nu sunt ierarhizate in vreun fel deoarece ele nu au o valoare mai dinainte stabilita. Legea procesuala penala nu stabileste  aprioric valoarea diferitelor probe, aceasta trebuind sa fie rezultatul aprecierii concrete de catre organele judiciare a probelor administrate in desfasurare procesului penal.

Clasificarea probelor pe diverse categorii de catre doctrina nu urmareste o ierarhizare a lor, ci numai faptul de a scoate in evidenta trasaturile esentiale si particularitatile lor, in vederea unei intelegere juste si a folosirii logice a acestora.

Probele sunt susceptibile de o ampla clasificare dupa diferite criterii, dintre care unele astazi au numai o valoare pur istorica caracteristica pentru ilustrarea epocilor cand au operat.

In literatura de specialitate sunt adaptate, in principiu, acelasi criterii. Astfel, probele pot fi clasificate dupa caracterul lor, dupa izvoarele din care provin si dupa legatura lor cu obiectul probatiunii.

Potrivit acestor criterii cele mai importante categorii de probe sunt:

a)  probe in invinuire si probe in aparare - sunt impartite dupa caracterul lor procesual sau dupa natura lor.

Prin probe in invinuire se inteleg acele fapte care confirma vinovatia invinuitului ori inculpatului sau stabilesc circumstantele agravante.

Prin probe in aparare se inteleg acele elemente de fapt care confirma nevinovatia invinuitului sau inculpatului ori stabilirea circumstantelor atenuante.

b) probe mediate si probe imediate - sunt impartite dupa izvoarele sau sursele din care provin

Prin probe imediate sau primare se inteleg acele elemente de fapt care au ajuns la cunostinta organelor judiciare dintr-un izvor direct, din prima sursa, cum ar fi: originalul unui inscris sau declaratiile unui martor ocular etc.

Prin probe mediate sau derivate se inteleg acele elemente de fapt care nu provin dintr-un izvor direct, ci dintr-o sursa mai indepartata, derivata, cum ar fi copia unui inscris original, declaratiile unui martor care a auzit de la o alta persoana.

In cazul probelor derivate exista posibilitatea sa se strecoare greseli, deoarece acestea trebuie verificate cu mai multa atentie, fiind aceptate numai in lipsa probelor imediate sau alaturi de acestea, cerinta care nu poate duce la concluzia ca in procesul penal din tara noastra ar exista o ierarhizare a probelor.

c) probe directe si probe indirecte - sunt impartite dupa legatura lor cu obiectul probatiunii

Prin probe directe se inteleg acele elemente de fapt care dovedesc nemijlocit faptul principal care formeaza obiectul cauzei penale, cum ar fi prinderea in flagrant, stabilirea ca in momentul cand infractiunea a fost savarsita invinuitul ori inculpatul era arestat preventiv etc.

Prin probe indirecte sau indicii se inteleg acele elemente de fapt prin care se dovedesc faptele probatorii, din ansamblul carora se poate trage concluzia existentei sau inexistentei faptului principal, cum ar fi: relatii de dusmanie intre infractor si victima sau gasirea la locul infractiunii a unui obiect apartinand invinuitului etc.