Drept
HartuireaHartuirea 1. Continut legal Sub aceasta denumire este
incriminata in art. Hartuirea sexuala este o sintagma lansata pentru a descrie un comportament de natura sexuala cu caracter umilitor. Evolutia reglementarilor in aceasta privinta s‑a facut pe un plan mai larg al combaterii discriminarilor de orice fel, ajungandu‑se, in final, la particularizarea faptei de hartuire sexuala, asa cum apare aceasta fapta in reglementarea Codului penal.[1] 2. Conditii preexistente A. Obiectul infractiunii. In cazul infractiunii de hartuire sexuala, obiectul juridic special este complex, cuprinzand, in principal, relatiile sexuale privind viata sexuala a persoanei, legea penala ocrotind libertatea acestor relatii, la adapost de orice constrangere. In secundar, se apara atat demnitatea persoanei, cat si relatiile sexuale privind serviciul. Obiectul material al acestei infractiuni il constituie corpul persoanei. B. Subiectii infractiunii: a) Subiectul activ este calificat, acesta neputand fi decat o persoana care abuzeaza de autoritatea sau influenta pe care i‑o confera functia la locul de munca. Faptuitorul poate avea calitatea de superior, sef angajator, patron, inspector, terapeut, psihiatru, profesor, medic etc., de esenta infractiunii fiind autoritatea sau influenta de care acesta beneficiaza la locul de munca si de care acesta poate uza in relatiile cu victima. Coautoratul la aceasta infractiune nu este posibil, fiind o infractiune cu autor unic. Participatia penala se poate realiza sub forma instigarii sau complicitatii. b) Subiectul pasiv poate fi orice persoana, indiferent de sex. Acesta este insa calificat in raport cu subiectul activ al infractiunii, in sensul ca este o persoana aflata in relatii de subordonare fata de acesta ori este aflat sub influenta acestuia. Numai o persoana incadrata intr‑o unitate de stat sau privata poate fi subiect pasiv al acestei infractiuni. 3. Continutul constitutiv A. Latura obiectiva: a) Elementul material consta intr‑o actiune de hartuire sexuala realizata prin amenintare sau constrangere. Activitatea infractionala este realizata prin mai multe acte de sicanare a persoanei vatamate pentru obtinerea unor satisfactii de natura sexuala, acte care se realizeaza prin amenintare sau constrangere[2].
Daca fapta se realizeaza ca urmare a comportamentului provocator al persoanei vatamate nu se vor intruni elementele constitutive ale acestei infractiuni. De asemenea, daca actiunea de hartuire sexuala nu se realizeaza prin amenintare sau constrangere, ci prin orice alta modalitate (spre exemplu, apeluri, rugaminti), va atrage asupra faptuitorului o raspundere disciplinara sau contraventionala, fapta neavand insa caracter penal. Actiunea de amenintare trebuie sa trezeasca o temere in psihicul victimei cu privire la consecintele refuzului satisfacerii cererilor faptuitorului in plan profesional. Constrangerea se poate realiza prin orice mijloace, putand fi atat fizica cat si psihica, putand fi indreptata impotriva oricarei valori, cu conditia ca aceasta sa prezinte un interes deosebit pentru persoana constransa, inclusiv de ordin patrimonial[3]. Daca actiunea de constrangere constituie prin ea insasi o infractiune, se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni. Astfel, daca prin actiunea de constrangere nu se lasa nici o posibilitate de actiune persoanei vatamate, aceasta fiind obligata sa se supuna vointei faptuitorului de a intretine un raport sexual sau alte relatii sexuale, se vor intruni elementele constitutive ale infractiunilor de hartuire sexuala si viol sau perversiune sexuala, dupa caz, aflate in concurs ideal. b) Urmarea imediata. In urma actiunii inculpatului, constand in hartuirea prin amenintare sau constrangere trebuie sa se produca o stare de pericol la adresa libertatii sexuale a persoanei, materializata intr‑o incalcare a libertatii si inviolabilitatii sexuale a victimei. In secundar, fapta poate avea ca urmare o atingere adusa demnitatii victimei, crearea unui mediu ostil la locul de munca, lezarea relatiilor sociale privind buna desfasurare a activitatilor unitatilor de stat si private. c) Legatura de cauzalitate. Intre actiune si rezultat trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, aceasta rezultand din insasi materialitatea faptei (ex re). B. Latura subiectiva. Infractiunea de hartuire sexuala se savarseste cu intentie directa calificata prin scop. Faptuitorul actioneaza in scopul de a obtine satisfactii de natura sexuala, care se pot materializa intr‑un raport sexual, relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, relatii de perversiune sexuala sau price alta manifestare prin care se satisface o placere, o pofta sau fantezie de natura sexuala. Daca fapta nu se realizeaza in scopul de a obtine satisfactii de natura sexuala, fapta va constitui infractiunea de abuz in serviciu. 4. Forme. Modalitati. Sanctiuni A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate in afara incriminarii de catre legiuitor. Infractiunea se consuma in momentul realizarii actiunii incriminate si crearii unei stari de pericol privind libertatea si inviolabilitatea sexuala a victimei. Pentru consumarea infractiunii nu este necesar ca faptuitorul sa obtina satisfactiile de natura sexuala urmarite, ci doar ca acesta sa hartuiasca victima in vederea realizarii acestui scop. Hartuirea presupune o activitate de durata, putand imbraca forma infractiunii continue succesive, astfel ca este susceptibila de epuizare, in momentul incetarii activitatii infractionale. B. Modalitati. Infractiunea de hartuire sexuala cunoaste doua modalitati normative, respectiv hartuire realizata prin amenintare si hartui re realizata prin constrangere. Fiecare modalitate normativa poate sa corespunda unei varietati de modalitati faptice de realizare. C. Sanctiuni. Hartuirea sexuala se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. A se vedea H. Diaconescu, Un alt punct de vedere cu privire la structura juridica si continutul constitutive al infractiunii de hartuire sexuala, Dreptul nr. 1/2004, p. 139.
|