Principiile raspunderii juridice

Raspunderea juridica imbraca o varietate de forme concrete, fiecare dintre ele avand o serie de particularitati. Cu toate acestea, ea are un fond de reguli comune, o serie de principii generale aplicabile tuturor acestor forme. Principiile raspunderii juridice, la fel ca si raspunderile generale ale dreptului, sunt anumite idei calauzitoare pe care le intalnim in cadrul institutiei raspunderii juridice. Principiile raspunderii juridice au legatura cu principiile generale ale dreptului si cu principiile unor ramuri de drept, dar, cu toate acestea, ele au si anumite trasaturi specifice.

Principiile raspunderii juridice nu au un caracter exclusiv juridic, in ele fiind incluse si aspecte politice si morale.

1. Principiul raspunderii pentru fapte savarsite cu vinovatie

Potrivit acestui principiu, orice subiect de drept poate fi sanctionat numai atunci cand este vinovat si numai in limitele vinovatiei sale. Raspunderea juridica intervine pentru ca un anumit subiect de drept nu a respectat conduita prescrisa, pentru ca din mai multe conduite posibile a ales tocmai pe cea care incalca interesele generale ocrotite prin norma de drept. Societatea, prin intermediul justitiei, condamna pe unul sau pe altul din membrii sai tocmai pentru ca a facut o alegere contrara intereselor sale, faptuitorul stiind, sau trebuind sa stie ca prin comportamentul sau contravine acestor interese.

Principiul raspunderii pentru fapte savarsite cu vinovatie are o mare importanta si pentru realizarea efectului educativ pe care il are raspunderea juridica. Prin stabilirea raspunderii juridice se urmareste indreptarea in viitor a autorului faptei ilicite. Efectul educativ al raspunderii ar fi de neconceput daca o persoana ar fi sanctionata si atunci cand nu i s-ar putea imputa nimic. Aplicarea unei sanctiuni atunci cand subiectul este vinovat va avea asupra acestuia o inraurire educativa, el evitand pe viitor sa mai savarseasca asemenea fapte.

Principiul raspunderii personale

Raspunderea juridica este strans legata de persoana care a savarsit fapta ilicita, intinderea ei fiind stabilita in functie de circumstantele personale ale autorului. Este adevarat ca exista situatii in care raspunderea poate fi atrasa si de fapta altuia ori, in mod solidar cu altul, dar, in general, raspunderea se stabileste numai pentru fapta savarsita de autor si in limitele faptei sale, luandu-se in considerare toate imprejurarile obiective si subiective ale autorului faptei ilicite, atat in momentul savarsirii ei cat si in momentul stabilirii sanctiunii.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

In cadrul principiului raspunderii personale intalnim si regula exprimata prin adagiul din limba latina non bis in idem, care inseamna ca cel ce a comis o incalcare a legii este pasibil de raspundere, deci de a I se aplica o sanctiune juridica, numai o singura data pentru aceeasi fapta. Unei singure violari a normei juridice ii corespunde o singura sanctiune juridica. Desigur, acest lucru nu exclude cumulul a diferite forme de raspundere juridica, fata de aceeasi persoana si cu privire la aceeasi fapta atunci cand printr-o fapta unica se violeaza simultan norme juridice de natura diferita: civila, penala etc. De asemenea, acest principiu nu exclude aplicarea unor sanctiuni cumulative in cadrul aceleiasi forme ale raspunderii juridice. De exemplu, in cadrul raspunderii juridice penale se aplica frecvent sanctiuni cumulative constand din imbinarea mai multor feluri de pedepse care se aplica pentru aceeasi fapta: inchisoare si amenda sau inchisoare si confiscarea averii etc.

Esenta acestui principiu consta in excluderea posibilitatii aplicarii fata de aceeasi persoana si pentru aceeasi fapta a doua sau mai multe sanctiuni identice ca natura - fie penale, fie civile, fie administrative etc. intrucat, o singura violare a unei norme juridice poate atrage dupa sine o singura sanctiune juridica.

3. Principiul justetei sanctiunii

Cerinta fundamentala a acestui principiu consta in necesitatea existentei unei stranse corelatii intre gravitatea faptei si sanctiunea aplicata persoanei care a incalcat o norma de drept. Acest principiu presupune corecta alegere si aplicare a normei juridice sub incidenta careia intra fapta ilicita si care constituie singurul temei pentru care intervine tragerea la raspundere. Un alt aspect al principiului justetei sanctiunii il reprezinta corecta individualizare si aplicare a sanctiunilor prevazute de norma juridica.

4. Principiul celeritatii tragerii la raspundere

In esenta, acest principiu pretinde ca tragerea la raspundere sa se faca la timpul potrivit. Aplicarea sanctiunilor, reprezentand reactia,societatii prin forta de constrangere a statului fata de faptele ilicite, trebuie sa intervina cat mai rapid dupa savarsirea faptelor respective, pentru a putea produce efecte dorite, atat fata de faptuitor cat si fata de societate.

Tragerea la raspundere a faptuitorului nu poate suferi amanare. Nu poate fi taraganata o lunga perioada de timp intrucat in acest fel s-ar crea un sentiment de insecuritate a raporturilor sociale, pe de o parte, iar pe de alta parte, un sentiment de neincredere in capacitatea organelor chemate sa asigure respectarea ordinii de drept.