Clasificare. Literatura de specialitate clasifica drepturile reale, in
principal, dupa doua criterii: tinand seama de natura bunurilor
care constituie obiectul lor si dupa cum au sau nu o
existenta independenta, de sine statatoare.
A. Avand in vedere natura bunurilor asupra carora
poarta, drepturile reale pot fi: imobiliare
si mobiliare. Drepturile imobiliare au ca obiect bunuri imobile.
Drepturile mobiliare au ca obiect
bunuri mobile corporale sau incorporale. Aceasta clasificare prezinta
importanta datorita regimului juridic in buna parte diferit
a celor doua categorii de drepturi.
B Principala clasificare a drepturilor reale este insa
aceea care se face dupa cum au sau nu o existenta
independenta, de sine statatoare. Astfel, deosebim: drepturi
reale principale si drepturi
reale accesorii. De altfel,
aceasta clasificare o vom lua in considerare atunci cand vom prezenta
sistemul drepturilor reale.
Drepturile reale principale sunt acele
drepturi reale care au o existenta independenta, de sine
statatoare, in raport cu alte drepturi reale sau de creanta. Cel mai important drept real principal este dreptul de proprietate, el constituind izvorul necesar si
temeiul nasterii si existentei tuturor celorlalte drepturi
reale.
Drepturile reale accesorii sunt acele drepturi
reale care se constituie pentru a insoti si garanta alte drepturi (de
creanta), fara a avea independenta sau
existenta de sine statatoare. Dreptul de creanta a carui fiinta o
insotesc si a carui realizare o garanteaza este dreptul
principal, de existenta caruia depinde si existenta
dreptului real accesoriu.
Stingerea
dreptului principal are ca efect automat si stingerea dreptului accesoriu.
Asadar, drepturile reale accesorii nu sunt independente, ele urmand, de
regula, soarta dreptului principal, potrivit principiului, 'accesorium sequitur principale'.
Sistemul
drepturilor reale este alcatuit dintr‑un numar determinat de
drepturi reale principale asezate intr-o anumita ordine si din
drepturile reale accesorii.
