Culpa sau greseala: Formele culpei

1. Terminologie

Dreptul civil desemneaza latura subiectiva a raspunderii juridice prin folosirea notiunii de "culpa", in timp ce  in celelalte ramuri ale dreptului, dreptul penal, dreptul administrativ, dreptul muncii se utilizeaza notiunea de vinovatie, care include in continutul sau atat intentia, cat si culpa. Codul civil se refera la greseala in art.998 "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara", iar in articolul urmator-999 la neglijenta sau imprudenta "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa". In primul articol se desemneaza greseala intentionata, in timp ce art.999 reglementeaza greseala neintentionata, adica culpa. Practica judiciara si marea majoritate a lucrarilor de specialitate utilizeaza notiunea de culpa.

2. Definitie. Importanta. Elemente componente

Vinovatia este definita ca atitudinea psihica a autorului fata de fapta si urmarile ei, in momentul comiterii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Aceasta definitie scoate in evidenta componentele vinovatiei: factorul intelectiv (elementul de constiinta) si factorul volitiv (elementul de vointa). Factorul intelectiv presupune atitudinea psihica a autorului fata de fapta si urmarile sale, respectiv consta in reprezentarea in constiinta autorului, a semnificatiei sociale a actiunii sau inactiunii sale si in prevederea sau posibilitatea de prevedere a consecintelor faptei.

Elementul volitiv se concretizeaza in actul psihic de deliberare si decizie cu privire la conduita autorului faptei ilicite si presupune libertate de decizie, vointa comiterii faptei.

3. Formele culpei

In legislatia civila nu gasim o definire a diferitelor forme ale culpei, ca si in dreptul penal, motiv pentru care s-a impus cu necesitate o coroborare a dispozitiilor art.998 si art.999 ale Codului civil cu dispozitiile art.19 C.pen., care prevad ca "vinovatia exista cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa".

Rezulta asadar, ca vinovatia poate imbraca forma intentionala (la care se refera art.998 C.civ.)-cand autorul comite fapta cu intentie directa sau indirecta si forma neintentionala (la care se refera art.999 C.civ.), cand fapta se savarseste din culpa cu sau fara prevedere.

Intentia directa presupune ca faptuitorul realizeaza caracterul antisocial al faptei, prevede consecintele acesteia si urmareste producerea lor. In cazul intentiei indirecte, faptuitorul isi da seama de caracterul antisocial al faptei, prevede consecintele acesteia, a caror producere nu o urmareste, dar accepta posibilitatea producerii lor.

Culpa cu prevedere (imprudenta) exista in cazul in care faptuitorul realizeaza caracterul antisocial al faptei sale, prevede consecintele ei, pe care nu le accepta, sperand in mod usuratic, ca nu se vor produce. In cazul culpei fara prevedere (neglijenta) autorul faptei nu-si da seama de caracterul antisocial al faptei, nu prevede consecintele ei, cu toate ca trebuia si avea posibilitatea sa-l prevada.