Obligatia legala de intretinere - conditii necesare pentru nasterea obligatiei de intretinere - conditii care privesc creditorul obligatiei de intretinere

Definitia, izvorul si caracteristicile obligatiei de intretinere

In literatura de specialitate, obligatia de intretinere a fost definita ca acea indatorire stabilita de lege intre anumite categorii de persoane in scopul de a-si asigura la nevoie intretinerea[1].

Se sustine de asemenea ca aceasta indatorire legala este fundamentata pe solidaritatea si sentimentele de prietenie ce trebuie sa existe intre persoane legate prin rudenie de sange sau rudenie civila.

In ce priveste izvoarele obligatiei de intretinere, primul dintre acestea, asa cum reiese din definitia anterioara, este rudenia. Exemplificam in acest sens obligatia de intretinere intre parinti si copii, intre bunici si nepoti, intre strabunici si stranepoti, intre frati si surori sau intre adoptatori si adoptat.

Un alt izvor al obligatiei de intretinere il poate constitui solidaritatea care exista intre persoanele ce au constituit in trecut o familie, de exemplu obligatia de intretinere intre fostii soti.

Afinitatea poate constitui de asemenea temeiul obligatiei de intretinere, si nu in ultimul rand trebuie sa tinem seama de faptul ca legiuitorul a instituit aceasta obligatie de intretinere si intre persoane intre care nu exista nici rudenie de sange, nici rudenie civila. Este cazul reglementat de art. 88, Codul familiei, potrivit caruia "cel care a luat un copil pentru a-l creste, fara a intocmi formele cerute pentru adoptie, are obligatia sa-l intretina, cat timp copilul este minor, insa numai daca parintii firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie".

De asemenea, potrivit art. 96 din Codul familiei, "mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinere fara a avea obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor. In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea bunurilor mostenite".

Prin urmare, putem afirma ca izvorul obligatiei de intretinere se regaseste atat in relatiile de familie indiferent de natura lor, cat si in acele relatii asimilate de catre legiuitor acestora.

Fiind o obligatie speciala, obligatia de intretinere se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

a. Obligatia de intretinere este imperativ prevazuta de lege, dispozitiile care o reglementeaza avand un caracter imperativ, neputan­du‑se deroga de la ele, motiv pentru care toate conventiile si actele unilaterale de renuntare definitiva la dreptul de intretinere sunt lovite de nulitate. Cu toate acestea, in practica judiciara s-a admis ca nu toate conventiile privitoare la intretinere sunt inadmisibile. Astfel, s-a decis ca este valabila intelegerea parintilor cu privire la contributia fiecaruia la cheltuielile reclamate de cresterea si educarea copilului minor, daca prin aceasta nu se nesocoteste interesul superior al acestuia[2]. Este de asemenea valabila conventia prin care parintele caruia nu i s-a incredintat copilul sa fie scutit partial sau in intregime de plata contributiei de intretinere, insa numai temporar, ca urmare a schimbarii ulterioare a situatiei materiale . Cu toate acestea, instanta de judecata poate cenzura si aceste conventii, daca se constata ca ele prejudiciaza interesele celui indreptatit la intretinere, mai ales in situatia copilului minor.

Renuntarea pentru trecut la intretinere este valabila. Practica judiciara a stabilit ca pensia de intretinere se datoreaza numai pentru viitor de la data cand a fost ceruta, si nu de la data la care s-a nascut dreptul, deoarece se prezuma ca creditorul ei, din moment ce nu a solicitat-o, nu s-a aflat in nevoie[4].

b. Obligatia de intretinere are caracter personal, ceea ce presupune ca ea nu poate exista decat intre anumite categorii de persoane determinate de lege. Ca o consecinta a acestui caracter, obligatia de intretinere este netransmisibila la mostenitori, atat activ, cat si pasiv. De la aceasta regula, Codul familiei in art. 96, alin. 1 prevede o exceptie, si anume, situatia in care mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinere fara a avea obligatia legala este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor.

c. Obligatia de intretinere este de regula reciproca, avand in vedere ca ea se naste intre sot si sotie, parinti si copii etc. Prin exceptie, ea are un caracter unilateral in urmatoarele situatii:

- Obligatia de intretinere a sotului de rea-credinta fata de sotul de buna-credinta. Daca ambii soti au fost de buna-credinta, obligatia de intretinere va fi insa reciproca;

- Obligatia de intretinere a sotului vinovat de desfacerea casatoriei prin divort fata de celalalt sot, dupa trecerea unui an de la data desfacerii casatoriei, inainte de acest moment ea avand un caracter reciproc;

- Obligatia de intretinere a sotului divortat si recasatorit fata de celalalt sot divortat, dar necasatorit;

- Obligatia de intretinere a parintilor fata de copilul minor si fata de cel major, aflat la continuarea studiilor, pana la varsta de 25 de ani;

- Obligatia de intretinere a sotului care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot fata de acest copil. Daca intretinerea a fost acordata cel putin 10 ani, ea devine reciproca;

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

- Obligatia celui care a luat un copil spre crestere fara a intocmi formele necesare pentru adoptie;

- Obligatia de intretinere a mostenitorului persoanei, obligate la intretinerea unui minor sau care l-a intretinut fara a avea aceasta obligatie, fata de acel minor;

- Obligatia persoanelor care au primit copii in plasament familial ori li s-au incredintat copii spre crestere si educare fata de copii astfel ocrotiti.

d. Obligatia de intretinere este o obligatie cu executare succesiva, ceea ce presupune ca ea se executa prin plata lunara a sumelor stabilite de instanta de judecata. In practica judiciara mai veche s-a admis si solutia depunerii anticipate a sumelor datorate de debitor. In ce ne priveste, consideram, alaturi de alti autori[5], ca aceasta solutie este improprie deoarece nevoile creditorului se pot modifica, iar, pe de alta parte, indicele de inflatie poate determina imposibilitatea acestuia de a se indestula din sumele de bani primite anticipat cu titlu de pensie de intretinere.

e. Obligatia de intretinere este o obligatie variabila, intrucat pensia de intretinere se stabileste in functie de nevoile celui indreptatit sa o primeasca si de posibilitatile materiale ale celui obligat. Deoarece atat nevoile, cat si starea materiala se pot modifica in timp, este fireasca si recalcularea acesteia[6].

f. Obligatia de intretinere este o obligatie divizibila atat activ cat si pasiv. In ce priveste divizibilitatea activa, art. 92 din Codul familiei prevede ca, atunci cand cel obligat nu poate presta in acelasi timp intretinere tuturor celor care sunt in drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o ceara. In acest caz, instanta va hotari, totodata, modul in care se va imparti intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi.

In privinta divizibilitatii pasive, art. 90 din Codul familiei stabileste ca in cazul in care mai multe dintre persoanele prevazute in art. 89 sunt obligate sa intretina aceeasi persoana, ele vor contribui la plata intretinerii proportional cu mijloacele pe care le au.

Daca parintele are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai impotriva unuia dintre ei. Cel care a platit intretinerea se poate intoarce impotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia.

De la caracterul divizibil al obligatiei de intretinere exista si exceptii, caz in care ea este guvernata de regula solidaritatii:

- cand parintele are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de urgenta, sa se indrepte impotriva oricaruia dintre ei (art. 90, alin. 2 din Codul familiei);

- cand obligatia de intretinere se transmite la mostenitorii persoanei care a fost obligata la intretinere, ea devine de asemenea solidara (art. 96, alin. 2 din Codul familiei);

- in cazul parintilor, copilul are dreptul sa ceara de la fiecare parinte intretinerea in intregul ei (art. 107 din Codul familiei).

Sectiunea a 2-a.      Conditii necesare pentru nasterea obligatiei de intretinere

Analiza conditiilor necesare pentru nasterea obligatiei de intretinere implica, pe de o parte, studierea conditiilor cu privire la persoa­na creditorului, iar, pe de alta parte, a celor necesare referitor la persoana debitorului.

Ele se desprind din dispozitiile art. 86, alin. 2 din Codul familiei, potrivit, carora "are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci", si din cele ale art. 94, alin. 1 din Codul familiei, potrivit carora "intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati".

Conditii care privesc creditorul obligatiei de intretinere

Pentru a beneficia de intretinere, o persoana trebuie sa se afle in stare de nevoie, adica in imposibilitatea de a-si asigura singura cele necesare traiului, din cauza faptului ca nu obtine castiguri din munca din motive neimputabile acesteia. Cu toate acestea, in situatia in care obtine alte venituri decat cele de natura salariala, care ii permit un trai decent, ea nu se mai poate considera a fi in nevoie. La stabilirea starii de nevoie se va tine seama de specificitatea creditorului. Astfel, in privinta descendentilor, legea prezuma ca ei se afla in nevoie oricare ar fi pricina nevoii in care se afla. Pensia de intretinere se prelungeste si dupa implinirea varstei de 18 ani daca persoana se afla la continuarea studiilor, indiferent daca sunt organizate de catre institutii de stat sau particulare, acreditate sau neacreditate, cu toate ca dupa implinirea acestei varste ei sunt capabili de a munci. Aceasta prerogativa recunoscuta copilului care a implinit varsta de 18 ani ar trebui totusi, in anumite situatii, restrictionata, in sensul acordarii unei pensii de intretinere sub limita legala prevazuta de lege, in functie de institutia de invatamant superior pe care o frecventeaza. Astfel, spre exemplu, in practica judiciara se recunoaste dreptul debitorului pensiei de intretinere de a formula cerere de micsorare a prestatiei sale in cazul in care creditorul urmeaza cursurile unei institutii de invatamant care ii asigura toate facilitatile de care are nevoie pe parcursul pregatirii profesionale (masa, cazare, imbracaminte, solda, cursuri gratuite etc.).

In cazul sotilor, obligatia de intretinere trebuie sa fie raportata la obligatia lor de a suporta cheltuielile casatoriei, iar bunurile comune ale sotilor contribuie la indeplinirea acestei sarcini.

In cazul fostilor soti, se va tine seama de nivelul de trai avut inainte de divort, fara sa fie insa necesara asigurarea aceleiasi stari materiale.

Asa cum am aratat anterior, pentru ca o persoana sa fie indreptatita la intretinere nu este suficient sa se afle in nevoie, ci se cere ca starea de nevoie sa fie determinata de incapacitatea de a munci. Exceptia de la aceasta regula o regasim in art. 86, alin. 3 din Codul familiei, in privinta descendentului minor a carui stare de nevoie este prezumata.

Incapacitatea de munca poate fi totala sau partiala, permanenta sau temporara si trebuie dovedita de cel care pretinde intretinerea. Instanta de judecata trebuie sa faca dovada ca persoana care solicita intretinere se afla in nevoie datorita incapacitatii de a munci si nu a refuzului de a se angaja.

Exista si cauze care exced incapacitatii de a munci, cand obligatia de intretinere subzista, cum ar fi situatia sotului care este ocupat cu ingrijirea copiilor, a unei rude apropiate, situatia sotului care urmeaza cursuri de recalificare.

Dreptul la intretinere nu este conditionat de momentul interventiei incapacitatii de munca, cu exceptia fostilor soti, unde, potrivit art. 41, alin. 3 din Codul familiei, incapacitatea de munca trebuie sa fi survenit inainte de incheierea casatoriei, in timpul acesteia sau in timp de un an de la desfacerea casatoriei si sa se datoreze unei imprejurari in legatura cu casatoria.

2.2. Conditii privitoare la debitorul obligatiei de intretinere

Pentru ca o persoana sa fie obligata la intretinere, ea trebuie sa dispuna de mijloacele materiale necesare. In practica judiciara s-a precizat ca prin "mijloacele necesare" se inteleg toate resursele materiale ale debitorului intretinerii, indiferent daca sunt din munca sau din alte surse, precum si bunurile de care dispune si care pot fi valorificate in acest scop, inclusiv economiile realizate de acesta.

In notiunea de "castig din munca" sunt incluse toate drepturile salariale, adica atat salariul de baza al debitorului, cat si sporurile aferente acestuia.

Pentru stabilirea veniturilor debitorului obligatiei de intretinere se poate folosi orice mijloc de proba. Daca locul de munca nu este cunoscut, pensia de intretinere se va stabili fie dupa aflarea acestuia, fie se va stabili intr-un procent calculat in functie de salariul minim pe economie[7].