Contractul, ca izvor de obligatii - clasificarea contractelor

1. Terminologie. In titlul III denumit "contracte si conventii" Codul civil foloseste cele doua denumiri pentru a desemna acordul a doua sau mai multe persoane pentru a naste obligatii. Distinctia dintre acestea consta in faptul ca prin contract, potrivit art. 942 C. civ partile se pun de acord pentru a naste sau stinge o obligatie; pe cand prin conventie partile se pun de acord sa modifice sau sa transfere obligatii nascute prealabil, de exemplu, prin novatie, delegatie, etc. in limbajul curent cei doi termeni sunt folositi cu acelasi sens: nastere, modificare, transfer, sau stingere a obligatiilor.

Subsectiunea I. Clasificarea contractelor

2. Clasificarea dupa Codul civil si utilitatea ei. Codul civil clasifica contractele distingandu-le dupa cum indatoririle cad in sarcina ambelor parti ale contractului sau numai in sarcina uneia (§1) si dupa criteriul avantajului care revin partilor (§2). Fiecare dintre aceste clase de contracte sunt subimpartite la randul lor.

Relevarea acestor clase este foarte utila pentru a pune in lumina regimul juridic al fiecarei clase ( regulile care guverneaza o clasa sau alta).

§1. Contracte sinalagmatice si contracte unilaterale.

3. Contracte unilaterale, contracte sinalagmatice, contracte sinalagmatice imperfecte. Contractul care naste obligatii in sarcina ambelor parti este un contract sinalagmatic (art, 943 C. civ.). Este astfel contractul de locatie care naste in sarcina locatorului obligatia de a preda lucrul inchiriat si corelativ obligatia locatarului de a plati chiria.

In opoziție, este unilateral contractul care naste obligatii doar in sarcina debitorului (art. 944 C. civ.). Este astfel contractul de imprumut fara dobanda, care naste obligatii doar in sarcina imprumutatului de a restitui, la termenul convenit, suma de bani imprumutata (art. 1584 coroborat cu art. 1578 și art.1587 C. civ.).

In anumite circumstante distinctia dintre cele doua clase se atenueaza. Astfel, unele contracte sunt unilaterale la naștere, insa pe parcursul executarii devin sinalagmatice deoarece nasc obligatii si in sarcina celeilalte parti. Este, de exemplu, contractul de depozit care, prin natura sa, este unilateral, nascand obligatii doar in sarcina debitorului (depozitarului): de a restitui bunul la termen sau la cererea deponentului (art. 1605 C. civ.), insa pe parcursul executarii daca depozitarul a efectuat cheltuieli pentru conservarea bunului, deponentul va trebui sa-l indemnizeze pe creditor pentru aceste cheltuieli (art.1618 C. civ.). Aceste contracte se numesc sinalagmatice imperfecte.

4. Utilitatea acestei clasificari. Cele doua clase se subordoneaza unor reguli diferite cu privire la proba lor și cu privire la condițiile lor de fond.

4.1. Contractele sinalagmatice si unilaterale pot fi dovedite cu inscrisuri sub semnatura privata. Dar actele sub semnatura privata care constata contractele sinalagmatice trebuie sa fie redactate in tot atatea exemplare originale cate parti au interese distincte. Aceasta este formula dublului original (art. 1179 C. civ.). Ea tinde sa puna partile contractului pe picior de egalitate pentru a proba sarcinile contractuale. In opoziție, contractele unilaterale sunt dovedite printr-un singur inscris, scris si semnat de debitor, ori care sa contina formula "bun si aprobat" scrisa de mana debitorului care trebuie sa mentioneze, de asemenea, suma sau cantitatea in cifre si litere, scrise tot de debitor (art. 1180 C. civ.).

4.2. Cu privire la fond, reciprocitatea obligatiilor in contractele sinalagmatice nasc trei consecinte importante, pe care nu le regasim la contractele unilaterale: exceptia de neexecutare, rezolutiunea si rezilierea, si riscul contractului.

§2. Contracte comutative si contracte aleatorii

Contractele sinalagmatice se divid, la randul lor, in contracte comutative si contracte aleatorii dupa criteriul cunoasterii intinderii obligatiilor la data incheierii contractului.

Daca la data incheierii contractului partile au cunoscut intinderea prestatiilor reciproce, contractul este comutativ (art. 947 alin. 1 C. civ.); daca cel putin una dintre prestatiile reciproce nu este cunoscuta cu aceasta ocazie, ele depinzand de un eveniment ulterior acestui moment, contractul este aleatoriu (art. 947 alin. 2 C. civ.). Exemplul clasic este contractul de renta viagera, in care intinderea prestatiei debitorului obligatiei de intretinere depinde de durata vietii creditorului acestei obligatii. In aceste cazuri, debitorul acestei obligatii primeste o valoare la data incheierii contractului; in schimb, intinderea obligatiei lui depinde de durata vietii creditorului. De asemenea contractul de asigurare este aleatoriu deoarece asiguratorul, in schimbul primelor platite de asigurat, se angajeaza sa plateasca daunele produse de acesta sau suferite de el.

Interesul acestei clasificari este acela de a exclude actiunea in resciziune pentru leziunea in contractele aleatorii. In regula generala, contractele nu pot fi desfiintate pentru cazul in care prestatiile partilor sunt disproportionate. Totusi in cazul contractului de vanzare al imobilelor terenuri (art. 1326-1334 C. civ.), leziunea este cauza de resciziune. Și in acest din urma caz sunt excluse actiunile pentru resciziune daca contractele de vanzare aratate contin un element aleatoriu.

§ 3. Contractele cu titlu oneros si cele cu titlu gratuit.

Contractul cu titlul oneros este cel care constrange fiecare parte sa de sau sa faca ceva (art. 945 C. civ.). Contractul cu titlu gratuit constrange pe una dintre parti sa dea ceva celeilalte parti fara ca aceasta din urma sa aiba obligati a de a-i transfera primului o valoare sau sa-i faca un serviciu ( art. 946 C. civ.). Un contract cu titlu gratuit nu este cu necesitate un contract unilateral. Un contract de donatie cu sarcina, de exemplu, este un contract sinalagmatic, ambele parti avand obligatii reciproce. El este totusi un contract cu titlu gratuit pentru ca pentru valoarea care intrece intinderea sarcinii, el antreneaza un avantaj pentru beneficiarul donatiei. Invers, un contract unilateral poate sa nu fie cu titlu gratuit. Imprumutul naste obligatii doar in sarcina imprumutatului, contraprestatia acestei obligatii fiind deja prestata inainte de incheierea contractului.

3.1. Interesul acestei distinctii. Cu privire la conditiile de formare ale contractelor. Cele cu titlu gratuit sunt subordonate condiției existentei intentiei de liberalitate ca și a existenței caracterului intuitu personae adica, liberalitatea nu poate fi facuta decat in favoarea unei persoane, in considerația calitaților beneficiarului. In schimb, in lipsa unei clauze contrare, contractele oneroase se presupun de drept, deci nu trebuie dovedit caracterul oneros, iar persoana celui cu care se incheie un astfel de contract este indiferenta.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Regulile de raspundere sunt de asemenea opuse. Incalcarea obligatiei de catre debitor este sanctionata cu mai multa sau mai putina rigoare dupa cum contractul este gratuit sau oneros, atat cu privire la intinderea responsabilitații cat și cu privire la obligația de garanție. Astfel in contractele cu titlu gratuit debitorul nu este tinut sa garanteze pe beneficiar.

In fine, legat de obligația debitorului de a garanta executarea creanțelor chirografare, practica judiciara faciliteaza revocarea actelor frauduloase cu titlu gratuit ale debitorilor in dauna creditorilor chirografari caci nu mai cere ca beneficiarul liberalitați sa fi cunoscut intenția de frauda a debitorului.

§4. Alte clasificari nereglementate de Codul civil.

1. Contractele numite și cele nenumite. Contractele numite sunt contractele care au o reglementare speciala in lege care ii determina condițiile de validitate și efectele, de exemplu, contractul de vanzare, contractul de mandat, etc. In opoziție, contractele nenumite sunt cele care nu au facut obiectul unei reglementari legale, de exemplu, contractul de vanzare cu clauza de intreținere, contractul hotelier. Aceste din urma contracte ridica dificultați de interpretare cand parțile nu au precizat suficient drepturiloe și obligațiile lor, caci nu exista posibilitatea de a se face o determinare legala a acestora, prin trimiterea la dispozițiile legale, care interpreteaza voința parților, suplinind tacerea lor. In acest caz, soluția este aceea de a incerca apropierea contractul individual nenumit de un contract numit, pentru a-i aplica regulile acestui din urma contract.

2. Contracte cu executare succesiva și contracte cu executare instantanee. Primele, se executa in timp pe cand secundele se executa printr-o singura prestație. Deosebirea dintre ele consta in efectele desființarii acestor contracte. Primele se desființeaza numai pentru viitor (reziliere) deoarece prestațiile efectuate nu mai pot fi restituite, de exemplu, in contractul de locație, daca se desființeaza pentru culpa uneia dintre parți, locatarul nu mai poate restitui folosința locuiniței ori a altui bun folosit cu titlu de chiriași, și pe cale de consecința nici locatorul nu va fi ținut sa restituie chiria primita in schimbul folosinței bunului inchiriat. Pentru viitor insa, desființarea iși produce efectele parțile fiind dezlegate de obligațiile reciproce.

In opoziție, desființarea contractelor cu executare instantanee, are efect retroactiv (rezoluțiune) parțile restituind ceea ce au primit in temeiul contractului care se desființeaza, repunandu-se in situația anterioara contractului, ca și cand nu ar fi existat contractul intre ele.

3. Contracte nascute prin negociere și contracte de adeziune. Primele contracte se nasc in urma negocierilor obligațiilor parților și prin aceasta existența ambelor voințe la incheierea contractului nu este pusa la indoiala. In opoziție, in contractele de adeziune, existența voinței parții care adera la propunerea celeilalte parți este pusa la indoiala, pentru ca cel care adera nu poate sa negocieze clauzele contractului, ci doar sa le accepte așa cum sunt ele stabilite de ofertant ori sa nu incheie contractul. Sunt astfel, contractele de utilitați incheiate de consumator și furmizorii de utilitați, cum ar fi gazele, electricitatea, apa calda, caldura etc. Pentru a preveni abuzul parții care dicteaza clauzele contractului, legituitorul a stabilit un catalor de clauze care sunt reputate ca fiind abuzive, interzicand menționarea lor in contractele nenegociate.

4. Contractele individuale și contractele colective. Primele sunt contractele in care parțile contractului au interese opuse. Secundele sunt contractele in care toate parțile au aceleași interese. De exemplu, contractele de asociere, contractele de societate, etc.

5. Contractele constitutive, translative sau declarative de drepturi.

Primele sunt contractele prin care se creeaza drepturi, inexistente pana la acea data, de exemplu, contractul de ipoteca prin care se creeaza un drept real accesoriu in favoarea beneficiarului ipoteci. Contractele translative sunt contractele prin care se transfera un drept existent deja. In fine, contractele declarative sunt contractele care parțile consfințesc existența unui drept supus indoieli. Mijlocul de declarare a unui drept este tranzacția.

Subsectiunea a II-a Formarea contractelor

Legea nu recunoaste validitatea unui contract decat daca partile respecta cateva exigente privind forma  (§1) si cele privind fondul acestuia (§2).

§1. Modurile de formare a contractelor.

Cele mai adesea legea faciliteaza incheierea contractului, lasand partilor posibilitatea de a incheia un contract prin simplul schimb de consimtaminte, fara nici o alta formalitate (A). In schimb atunci cand contractul antreneaza consecinte importante pentru parti, contractul respectiv riscand sa antreneze o pierdere importanta pentru parti sau pentru a proteja tertele persoane, legea cere indeplinirea unei formalitati cu caracter solemn ( B).

A.     Contractele consensuale

Chiar daca nu prevede expres, Codul civil consacra indirect, facand aplicarea sa, principiului consensualismului, in virtutea caruia parțile sunt obligate și contractul este format, prin simplul lor acord de voințe, indiferent de maniera in care ele și-au exprimat voința.

In regula generala, validitatea contractului nu depinde de nici o formalitate sau de procedee de exprimare a voințelor. Prin excepție legea subordoneaza validitatea incheierii unor contracte respectarii unor formalitați.

B.      Contractele formale

Fara respectarea anumitor formalitați, aceste contracte nu pot naște obligații. se disting doua categorii de contracte formale: contractele solemne, a caror validitate depinde de o solemnitate (a) și contractele reale care nu pot sa se formeze decat prin remiterea lucrului ce constituie obiectul contractului catre debitor (b).

a. Contractele solemne. Legiuitorul a subordonat validitatea și existența unor contracte respectari unor solemnitați, in general acestea constand in redactarea unui inscris, uneori sub semnatura privata, de cele mai multe ori insa autentica. Sunt astfel donațiile (art. 813 C. civ.), constituirile de ipoteci (art. 1772 C. civ.), subrogația consimțita de debitor (art. 1107 pct. 2 C. civ.), vanzarea imobilelor terenuri (L. nr. 247/2005) și a caselor de locuit.

Un act este solemn, cand voința din care el izvoraște trebuie sa se exprime in maniera prevazuta imperativ de lege, sub sancțiunea nulitații. Obligația solemna se caracterizeaza deci prin sancțiunea sa ca și prin conținutul sau.

x. Sancțiunea specifica obligației de solemnitate este nuitatea absolura. Actu incheiat prin incalcarea acestor exigențe nu  pot deci sa fie confirmate. Indeplinirea ulterioara a solemnitații presrise nu da efecte actului decat din ziua acestei indepliniri.

Regimul nulitații absolute este determinat de scopul  reguli pe care nulitatea o sancționeaza. Textul art. 1167 C. civ. admite confirmarea promisiunii de donație prin executarea voluntara din partea moștenitorilor. Promisiunea de donație este totuși nula absolut. Dar daca intervenția notarului ar avea ca scop de a proteja pe moștenitorii donatorlui, de ce nu ar fi valabil actul cand printr-o executare voluntara, aceștia au recunoscut ca donația corespunde intențiilor rezonabile ale autorului lor?

y.  Solemnitatea privește expresia de voința, nu al actului de voința inspși. un act este solemn cand voința din care el se naște trebuie sa fie exprmiata intr-o maniera determinata de lege. Prin aceasta se opune regulile de proba și regulile de forma. Consensualismul nu exclude o reglementare a provei. De fapt, in numeroase cazuri, uncontract nu poate sa fie dovedit decțt printr-un inscris (art. 1169 C. civ.). Dar, contractul incheiat verbal, chiar nesusceptibil de a fi probat prin martori, nu eista mai puțin daca inscrisul nu este cerut decat pentru proba. Debitorul ramane ținut de cuvantul dat . mai multe consecințe rezulta de aici:

- data formari contractului se situiaza in ziua formarii angajamentului și nu in ziua redactarii inscrisului daca inscrisul este cerut pentru proba. Daca inscresul est cerut ca solemnitate, formarea contratului nu oate fi anterioara redactarii inscrisului.

- executarea voluntara a contractului verbal este eficace daca insrisul nu  este ceut decat pentru proba pentru ca obligația exista din dimplul fapt ca degitorul a promis. Absența solemnitați nu ar putea sa fie acoperita prin executarea voluntara deoarece daca regula de forma nu a fost observata , obligația nu exista.

- o regula de proba nu priveaza pe debitor de a recurge la constrangere decat daca ea este recunoscuta. Se poate deci suplini proba scrisa prin marturisirea debitorului. Daca dimpotriva, inscrisul este cerut cu titlu solemn, nu va servi la nimic ca debitorul sa marturiseasca promisiunea, deoarece, prin ea insași, aceasta promisiune nu este suficienta in afara formelor legale, in formarea angajamentului.

b. Contractele reale. Tradițional se admite ca anumite contracte nu se formeaza decat prin remiterea catre debitor a lucrului obiect al contractului. Aceste contracte sunt: imprumutul de folosința, imprumutul de consumație, depozitul și gajul. Este cert ca debitorul nu poate fi ținut de a restitui lucrul daca el nu i-a fost remis. Dar am putea spune tot atat de bine despre alte contracte, despre contractul de transport de marfuri mai ales. In schimb, promisiunea de imprumut sau de gaj este obligatorie ca orice promisiune. De asemenea, nu exista in aceasta concepie decat o iniutila regula din tradiția romana justificata prin rațiuni care ne sunt straine. Un interes subzista totuși. a clasa imprumutul, depozitul și gajul in categoria contractelor erale, inseamna a justifica caracterul lor unilateral: daca aceste contracte nu ar fi reale, ele ar presupune pentru una dintre parți obligația de a remite lucrul iar pentru cealalta parte obligația de a restitui; ele ar fi sinalagmatice.

Exigența condițiilor de forma pentru anumite contracte fiind evocate, ramane de relevat condițiile de fond ale validitații contractului.