Enumerare. Constructia patrimoniului ca entitate juridica distincta, de sine de
statatoare, nu a fost si nu este un scop in sine.
Dimpotriva notiunea prezinta o deosebita
importanta practica, deoarece patrimoniul indeplineste trei
functii: constituie gajul general al creditorilor; explica si
face posibila subrogatia reala cu titlu universal; face
posibila transmisiunea universala si cu titlu universal a
drepturilor si obligatiilor.
Gajul general al creditorilor. Patrimoniul constituie singura garantie generala a
tuturor creditorilor titularului sau. Cu alte cuvinte, debitorul
raspunde fata de creditorii sai pentru indeplinirea
obligatiilor pe care le are, cu intregul patrimoniu in cazul in care nu
isi executa obligatiile la scadenta. Aceasta
functie este consacrata expres in art.1718 C.civ., unde se dispune: 'Oricine este obligat personal este
tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile
si imobile, prezente si viitoare'. Textul instituie
asa-numitul drept de gaj general al
creditorilor. Asadar, patrimoniul debitorului are, printre altele,
functia de garantie comuna si proportionala a
tuturor creditorilor.
Expresia de
gaj general nu are nimic comun si nu se confunda cu dreptul de gaj,
garantie speciala a creditorilor gajisti. Dreptul de gaj este un
drept real accesoriu dreptului de creanta ce confera titularului
prerogative speciale in raport cu acelea recunoscute oricarui creditor,
si anume: atributul de urmarire
si atributul de preferinta.
Denumirea de
gaj general ne sugereaza ca, in realitate, nu este vorba de un drept
de gaj propriu-zis, ci de dreptul creditorului de a urmari oricare din
bunurile ce se afla in patrimoniul debitorului pentru a-si realiza
creantele, fara a-l putea opri sa le instraineze.
Explicatia rezida in faptul ca dreptul de gaj general nu are ca
obiect bunuri individual determinate si nu duce la deposedarea debitorului
de bunurile sale. El poarta asupra intregului patrimoniu, ca universalitate,
si nu asupra continutului acestuia. De
aceea, schimbarile care au loc in continutul patrimoniului, nu
afecteaza existenta gajului general, chiar daca il
micsoreaza, iar actele de instrainare incheiate de debitor cu
privire la bunurile sale, fara frauda, sunt opozabile
creditorilor, care nu au dreptul sa le urmareasca in patrimoniul
tertilor. Asadar, debitorul pastreaza posesia bunurilor pe
care le are in patrimoniu, precum si dreptul sa le instraineze ori
sa dobandeasca altele. Pe cale de consecinta, creditorul va
putea urmari doar bunurile existente in patrimoniul debitorului in
momentul executarii silite si bunurile ce vor intra, intre timp, in
acelasi patrimoniu, pana la realizarea integrala a dreptului de
creanta .
Am
aratat la caracterele patrimoniului ca el este divizibil. Intre gajul
general al creditorilor si divizibilitatea patrimoniului exista o
stransa interdependenta. Ori de cate ori patrimoniul unei
persoane este divizat in doua sau mai multe grupe de drepturi si
obligatii, creditorii sai pot urmari numai acele bunuri care fac
parte din grupa sau masa patrimoniala in legatura cu care s-au
nascut creantele lor. Chiar asa fiind, gajul este si
ramane general, deoarece poarta asupra unei intregi grupe
patrimoniale, si este, in acelasi timp, specializat, fiindca se
limiteaza doar la activul patrimonial din aceea grupa. Are loc
asa numita specializare a gajului general al creditorilor.
