Conditiile actului juridic - clasificarea conditiilor actul juridic

1 Definitie

In considerarea intelesului polivalent al termenului " conditie", in doctrina si in jurisprudenta, pentru desemnarea conditiilor actului juridic civil, se prefera uneori utilizarea expresiei "elementele actului juridic civil" sau chiar " cerintele actului juridic civil"

2 Clasificarea conditiilor actul juridic

Clasificarea conditiei se pote face in functie de mai multe criterii. Astfel:

A. In functie de efectele pe care le produc, distingem:

conditia suspensiva, de indeplinirea careia depinde nasterea drepturilor si obligatiilor (deci nu numai executarea lor, ca in cazul termenului suspensiv, ci insasi existenta raportului juridic este sus­pendata pana la data indeplinirii conditiei);

conditia rezolutorie, de indeplinirea careia depinde desfi­in­tarea (cu efect retroactiv) a drepturilor si obligatiilor ce formeaza con­tinutul raportului juridic izvorat din actul juridic supus unei asemenea modalitati;

B. In functie de natura evenimentului viitor in care consta conditia, distingem:

conditia cazuala (atentie! cazuala, nu 'cauzala'!), care consta intr-un eveniment viitor a carui indeplinire depinde numai de hazard (nu si de vointa vreuneia dintre parti

conditia mixta, care consta intr-un eveniment viitor a carui indeplinire depinde si de vointa uneia dintre parti, dar si de vointa unei terte persoane;

-conditia potestativa care consta intr-un eveniment viitor a carui realizare depinde de vointa uneia sau a celeilalte dintre partile actului juridic; conditiile potestative sunt de doua feluri:

-conditii potestative simple, a caror indeplinire depinde atat de vointa uneia din parti, cat si de un fapt exterior, sau depinde atat de vointa uneia din parti cat si de vointa unei terte persoane nedeterminate ;

-conditii pur potestative, a caror indeplinire depinde exclusiv de vointa uneia din parti;

C. Dupa modul in care este formulata (sau dupa cum obligatia depinde de indeplinirea, ori de neindeplinirea evenimentului-conditie):

conditia pozitiva (constand in indeplinirea unui eveniment viitor si nesigur) ;

conditia negativa (constand in neindeplinirea unui eveniment);

Regula de baza in materia efectelor conditiei este aceea potrivit careia toate efectele conditiei se produc retroactiv, din chiar momentul incheierii actului juridic, si nu numai din momentul indeplinirii (sau neindeplinirii) conditiei (dupa cum ea era o conditie pozitiva sau nega­tiva). Este, insa, o regula de principiu cu caracter supletiv.

3 Capacitatea de a incheia actul juridic

Notiune

Prin capacitatea de a incheia actul juridic civil se intelege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor juridice civile.

Capaciatatea de a incheia actul juridic civil este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala actului juridic civil.

Capaciatatea de a incheia actul juridic civil este numai o parte a capacitatii civile, reunind, in structura sa, o parte din capacitatea de folosinta a persoanei fizice sau juridice, precum si capacitatea de exercitiu a acestuia.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Regula capacitatii de a incheia acte juridice si exceptia incapacitatii

Regula sau principiu este capacitatea de a incheia acte juridice civile, incapacitatea constituind exceptia . Aceasta regula se desprind implicit din art. 6 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, conform caruia «  nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit, in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege ».

In legatura cu regula capacitatii de a incheia acte juridice civile , se impun doua precizari .

In primul rand , sub aspectul corelatiei dintre capacitate si discernamant, este de retinut ca, in timp ce capacitatea constituie o stare de drept (de iure), discernamantul este o stare de fapt (de facto)  ; capacitatea izvoraste numai din lege, pe cand discernamantul este de natura psihologica.

In al doilea rand, pentru persoanele juridice, regula capacitatii de a incheia acte juridice este subordonata principiului specialitatii, consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954.

Exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile

Asa cum este prevazut din art. 6 alin. (1) din Decretul  nr. 31/1954 si din art. 950 C. civ., exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice trebuie sa fie expres prevazuta de lege.

Incapacitatea de a incheia acte juridice civile pot fi clasificate in functie de mai multe criterii.

Dupa natura lor, deosebim: incapacitati de folosinta si incapacitati de exercitiu.

In raport de continutul sau intinderea lor, distingem:

- incapacitati generale (care vizeaza, in principiu, toate actele juridice);

- incapacitati speciale (care sunt instituite pentru anumite acte juridice).

Dupa sursa lor, incapacitatile civile pot fi clasificate in :

-incapacitati stabilite de legea civila (incapacitati de exercitiu si majoritatea incapacitatilor de folosinta);

-incapacitati civile stabile de legea penala (intarzierea drepturilor parintesti si interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, precum si unele masuri de sigurana luate de instanata penala sau de procuror, de exemplu, masura de siguranta ce consta in interzicerea dreptului de a se afla in anumite localitati afecteaza dreptul la libera circulatie ca drept subiectiv civil nepatrimonial).

In functie de modul in care opereaza, deosebim:

-incapacitati ce actioneaza de drept (ope legis) ;

-incapacitati ce opereaza ca efect al unei hotarari judecatoresti (in aceasta din urma categorie se includ unele incapacitati de folosinta cu caracter de sanctiune cum ar fi: decaderea din drepturi parintesti, precum si incapacitatea de exercitiu a persoanei puse sub interdictie).

In raport de opozabilitatea lor, distigem:

-incapacitati absolute (impiedica incheierea valabila actului juridic de catre incapabil cu orice alta persoana- incapacitatiele de exerciti si anume incapacitati de folosinta  stabilita in art. 41 alin. (2) din Constitutie si de art. 3 alin.(1) si (3) din Legea nr. 54/1998);

-incapacitati relative (in sensul ca impiedica incheierea valabila actului juridic de catre incapabil cu  o anumita persoana sau cu anumite persoane - spre exemplu, incacitatile stabilite de art. 810 C.civ., de art. 833 C. civ., de art. 1307 alin. (1) C. civ., de art. 128 C. fam.)

Dupa  finalitatea lor, incapacitatile civile se impart in :

-incapacitati cu caracter de sanctiune (decaderea din drepturi parintesti, pedepsele civile stabilite de Codul civil in materie succesorala, precum si incapacitatile civile stabilite de legea penala);

-incapacitati cu caracter de protectie sau de ocrotire

Scopul pentru care se incheie un act juridic este producere de efecte juridice, acestea desemnand drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau le stinge un asemenea act.

Aceste efecte reprezinta continutul unui act juridic civil. De aici rezulta ca a stabili efectele unui act juridic inseamna a cunoaste continutul acestuia, a cauzelor care precizeaza drepturile si obligatiile civile nascute, modificate sau stinse.

Efectele actului juridic civil sunt reglementate de Codul Civil prin doua grupe de norme:

- norme care reglementeaza efectele conventiilor sau contractelor, in general
-  norme care reglementeaza efectele diferitelor contracte civile (ex. contractele de vanzare-cumparare, schimbul, societatea, mandatul, depozitul, amanetul, tranzactia, donatia) dar si efectele actului unilateral.

Pentru a stabili efectele unui act juridic trebuie mai intai sa se stabileasca existenta acestuia. Atunci cand exista mijloace de proba suficiente si concludente, dovedirea existentei actului juridic atrage dupa sine stabilirea efectelor sale, acestea fiind clar exprimate. In practica, insa, desi se poate dovedi existenta actului juridic sunt intampinate dificultati la stabilirea efectelor acestora pentru ca acestea nu apar cu claritate, existand indoieli cu privire la continutul acelui act. 

In astfel de situatii se pune problema calificarii actului, adica stabilirea daca acesta este civil, comercial sau apartine altui domeniu.

Pentru stabilirea efectelor actului juridic in situatia prezentata mai sus se apeleaza la reguli de interpretare a actului juridic civil. Aceste reguli sunt:

1. Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres in ele, dar la toate urmarile, ci echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa.

2. Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul (art.981 C.civ)

3. Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literar al termenilor (art.977 C.civ)

4. Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga (art.983 C.civ)

5. Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela in care nu ar putea produce nici unul (art. 978 C.civ)

6. Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg (art.982 C.civ.)

7. Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art.979 C.civ)