Infractiuni contra libertatii persoanei - lipsirea de libertate, violarea de domiciliu

LIPSIREA DE LIBERTATE IN MOD ILEGAL (art. 189 C.pen.)

Potrivit art. 189 C.pen. acesta infractiune consta in lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal. Fapta este mai grava daca este savarsita prin simulare de calitati oficiale, prin rapire, de o persoana inarmata, de doua sau mai multe persoane impreuna sau daca in schimbul eliberarii se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum si cazul in care victima este minora sau este supusa unor suferinte ori viata sau sanatatea ii este pusa in pericol (alin2).

De asemenea, este considerata ca avand o gravitatea sporita lipsirea de libertate a unei persoane savarsita in scopul de a o obliga la practicarea prostitutiei (alin 3).

Fapta este mai grava daca pentru eliberarea persoanei se cere, in orice mod, ca statul, opersoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca un anumit act.

De asemenea, au caracter mai grav faptele prevazute in alin. 1 - 4 daca sunt savarsite de o persoana care face parte dintr-un grup organizat (alin 5).

Fapta prezinta maximum de gravitate daca a vut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (alin6).

SUPUNEREA LA MUNCA FORTATA SAU OBLIGATORIE(  art. 191 C. pen)

Aceasta infractiune este incriminata in art 191 C.pen si consta in fapta de a supune o persoana, in alte cazuri decat cele prevazute de dispozitiile legale la prestarea unei munci contra vointei sale sau la o munca obligatorie. Aceasta incriminare s-a introdus in legislatia penala interna ca urmare a ratificarii de catre tara noastra a Conventiei nr. 39/1930 privind munca fortata sau obligatorie. De asemenea, incriminarea corespunde si prevederilor constitutionale. Potrivit art. 39 alin 1 din Constitutia Romaniei, "munca fortata este interzisa". Orice persoana, datorita drepturilor si libertatilor recunoscute are posibilitatea de a-si alege in mod liber munca pe care doreste sa o desfasoare, in raport cu aptitudinile si pregatirea dobandita. Orice act contrar, de obligare a unei persoane la o munca fortata reprezinta o incalcare grava a libertatii umane.

VIOLAREA DE DOMICILIU (art. 192 C.pen)

Violarea de domiciliu este incriminata in art. 192 C.pen, intr-o varianta tip si alta agravata.

Varianta tip art 192 alin.1 C.pen consta in patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea, fara consimtamantul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia.

Varianta agravata art 192 alin2 C. pen. exista in cazul in care fapta descrisa la varianta tip se savarseste de o persoana inarmata, de doua sau mai multe persoane impreuna, in timpul noptii sau prin folosire de calitati mincinoase.

Constitutia Romaniei prevede printre drepturile si libertatile fundamentale, inviolabilitatea domiciliului. In art 27 alin.1 se arata ca domiciliul si resedinta sunt inviolabile si ca nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori resedinta unei persoane fara invoire acesteia.

Un rol deosebit in respectarea dispozitiilor constitutionale il are si incriminarea faptei de violare de domiciliu. Caracterul antisocial al acesteia rezulta, de pe o parte, din vatamarea libertatii persoanei, care nu mai poate utiliza liber locuinta pe care o ocupa, din cauza interventiei (imixtiunii) altuia, dar pe de alta parte, din pericolul ce il prezinta pentru societate atingerea adusa desfasurarii normale a relatiilor sociale a caror dezvoltare nu ar fi posibila fara ocrotirea domiciliului persoanelor. Ocrotirea domiciliului nu priveste locuinta (imobilul) considerata in materialitatea sa, ci faptul ca acest imobil este ocupat de o persoana a carei linistita folosire se cuvine respectata.

AMENINTAREA (art. 193 C.pen.)

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Amenintarea este incriminata in art. 193 C.pen. si consta in fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, daca este de natura sa o alarmeze.

Caracterul periculos al faptei de amenintare este dat de faptul ca prin savarsirea acesteia, persoana amenintata nu mai dispune de libertatea psihica de care trebuie sa se bucure toti membrii societatii.

SANTAJUL ( art 194 C.pen.)

Santajul este incriminat in art 194 C.pen, intr-o varianta tip si una agravata.

Varianta tip (art 194 alin. 1 C.pen) consta in constrangerea unei persoane prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa pentru a dobandi in mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.

Varianta agravata (art 194 alin2 C.pen) se realizeaza in ipoteza in care constrangerea consta in amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata.

Pericolul social pe care il reprezinta infractiunea de santaj rezulta din atingerea adusa libertatii psihice a persoanei in vederea realizarii unui folos injust. Societatea are tot interesul sa asigure, in cadrul relatiilor sociale, libertatea pentru toti cetatenii, ca ei sa se manifeste liber si cu toata responsabilitatea in actele ce le infaptuiesc in cadrul acestor relatii.

Constrangerea libertatii psihice apare, in cazul santajului, cu atat mai grava cu cat prin aceasta se urmareste realizarea unui folos injust.

VIOLAREA SECRETULUI CORESPONDENTEI ( art. 195 C.pen)

Violarea corespondemtei este incriminata in art 195 C.pen., intr-o varianta tip, una asimilata si o varianta agravata comuna.

Varianta tip art 195 alin. 1 C.pen. consta in deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau alte mijloace de transmitere la distanta, fara drept.

Varianta asimilata consta in sustragerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente precum si divulgarea continutului unei corespondente, chiar atunci cand a fost trimisa, deschisa sau a fost deschisa din greseala, ori divulgarea continutului unei convorbiri sau comunicari interceptate, chiar in cazul in care faptuitorul a luat cunostinta de aceasta din greseala sau din intamplare.

Varianta agravata se realizeaza atunci cand faptele anterioare sunt comise de catre un functionar care are obligatia legala de a respecta secretul profesional si confidentialitate informatiilor la care are acces.

Prin incriminarea pe care o examinam se asigura o desfasurare normala a relatiilor sociale pe care persoanele le stabilesc intre ele cu ajutorul corespondentei.

Fara o adecvata ocrotire a libertatii de a folosi acest mijloc de comunicare, desfasurarea vietii sociale ar fi, la randul sau, permanent stanjenita.

Inviolabilitatea corespondentei este o valoare sociala care a capatat si o consacrare constitutionala.

Caracterul de manifestare social periculoasa a violarii secretului corespondentei rezulta din atingerea adusa direct libertatii persoanei de a comunica in deplina siguranta cu o alta persoana si din vatamarea relatiilor sociale generate de exercitarea acestei libertati.

DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL (art.196 C.pen)

Violarea secretului profesional este incriminata in art. 196 C.pen. si consta in divulgarea, fara drept, a unor date, de catre acela caruia i-au fost incredintate, sau de care a luat cunostinta in virtutea profesiei, ori functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane.

Sunt frecvente situatiile in care o persoana este nevoita sa recurga, pentru realizarea unui interes al ei, la serviciul unei alte persoane care exercita o anumita profesie ori este functionar al unei institutii publice (de exemplu medic, farmacist, avocat, arhitect, expert etc) sau de a cere indeplinirea unui oficiu public pentru care legea impune pastrarea secretuluui.

In toate aceste cazuri persoanele carora li s-au incredintat sau au luat la cunostinta de anumite date, in virtutea profesiei sau functiei, sunt datoare sa pastreze discretia necesara in sensul de a nu aduce la cunostinta altora asemenea date, cand aceasta indiscretie ar fi de natura sa aduca prejudicii persoanei.

Daca cel care a ajuns sa cunoasca asemenea date nu ar fi obligat sa le pastreze, persoanele ar evita sa recurga la serviciile celor ce exercita anumite functii sau profesii de teama de a nu li se aduce prejudicii. Acestea ar constitui o ingradire a libertatii individului si ar influenta negativ asupra relatiilor ce se stabilesc in cadrul societatii. Aceasta este ratiunea pentru care legiuitorul a instituit in art 196 C.pen. obligatia de a nu divulga secretul profesional, sub amenintarea unei pedepse.