Disciplina muncii in contextul raporturilor juridice de munca

Notiunea de disciplina a muncii

Disciplina muncii este conditie obiectiva, necesara si indispensabila desfasurarii  activitatii, in fiecare unitate in conditii de eficienta cat mai ridicata.

Necesitatea respectarii unei anumite ordini, a unor anumite reguli care sa coordoneze conduita indivizilor, pentru atingerea scopului comun, se impune cu forta unui adevar evident, valabil pentru orice activitate umana desfasurata in colectiv.

In noile conditii economice politice si sociale din tara noastra, rolul disciplinei nu a scazut, mentinandu.-se pe  deplin actualitatea si importanta sa.

Chiar imediat dupa decembrie 1989, prin Decretul lege nr.147/1990, modificandu-se art. 10 din Codul muncii, s-a stabilit ca, "relatiile de munca sunt asezate pe principiul insusirii liber consimtite si aplicarii cu consecventa a disciplinei muncii. Respectarea cu strictete a ordinii si disciplinei la locul de munca, constituie o obligatie a fiecarui salariat din intreprinderi si institutii".

Prin contractul colectiv de munca unic la nivel national s-a prevazut: "Confederatiile sindicale semnatare, recunosc drepturile patronilor de a stabili in conditiile legii, raspunderea disciplinara sau patrimoniala a salariatilor care se fac vinovati de incalcarea normelor de disciplina a muncii sau aduc prejudicii unitatii" ( art.94).

In virtutea raportului de subordonare, salariatul trebuie sa respecte, nu numai obligatiile generale de munca prevazute in actele normative si in contractul colectiv si in contractul individual de munca, in regulamentul de organizare si  functionare, in cel de ordine interioara, dar si masurile( dispozitiile ) date de patron, prin decizii, ordine scrise sau verbale in exercitarea atributiilor de coordonare indrumare si control.

Punand in evidenta importanta indatoririi de a respecta disciplina muncii, Codul muncii, o enunta ca o obligatie distincta a persoanelor incadrate in munca.

Disciplina muncii este specifica relatiilor sociale de munca. Ea poate fi definita ca ordinea necesara in cadrul executarii raportului social de munca si in cadrul unui colectiv determinat, rezulta din respectarea de catre cei care compun colectivul, a unor reguli sau norme de conduita, care asigura desfasurarea in conditii de eficienta a procesului muncii[2].

2. Trasaturi caracteristice disciplinei muncii

Din punct de vedere juridic, disciplina muncii poate fi caracterizata in primul rand ca fiind unul din principiile generale reglementarii relatiilor de munca. Respectarea cu strictete a ordinii si disciplinei la locul de munca constituie o obligatie de baza a fiecarui salariat.[3]

In temeiul acestui principiu, disciplina muncii, ca institutie de drept pozitiv al muncii, semnifica in mod obiectiv un sistem de norme care reglementeaza comportarea salariatilor in desfasurarea procesului muncii colective.[4]

Din punct de vedere subiectiv, al salariatului, disciplina muncii constituie o obligatie juridica de sinteza care insumeaza si rezuma in esenta totalitatea obligatiilor asumate prin incheierea contractului individual de munca[5]. Aceasta obligatie este generala, ea nu comporta nici un fel de exceptii, revenind deci fiecarui salariat, indiferent de functia sau postul pe care il ocupa. Totodata aceasta obligatie este de natura contractuala, deci ia nastere in mod concret,in sarcina unei persoane determinate prin incadrarea acesteia in colectivul de munca al unei unitati, ca urmare a incheierii contractului de munca.

Disciplina muncii are un caracter autonom, deosebindu-se de alte categorii ale disciplinei - financiara, contractuala etc.

3. Izvoarele disciplinei muncii

In primul rand, cele mai importante izvoare in materia disciplinei muncii sunt: Codul muncii, care contine un capitol (III) referitor la disciplina muncii, raspunderea disciplinara si raspunderea materiala precum si Legea nr. 1/1970, intitulata legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile de stat.

In al doilea rand, trebuie subliniat ca un rol din ce in ce mai mare in materia disciplinei muncii revine contractelor colective de munca. De asemenea, nu a scazut importanta acelor acte specifice, cum sunt statutele de personal[7], statute disciplinare , regulamente de ordine interioara .

4.Caile de infaptuire a disciplinei muncii

Literatura juridica clasifica mijloacele sau caile de infaptuire a disciplinei muncii in doua categorii.

Prima categorie cuprinde caile sau mijloacele cu caracter organizatoric, preventiv si stimulativ. Intre organizarea si disciplina muncii exista o stransa legatura: numai o organizare perfecta a muncii permite existenta unei discipline corespunzatoare si constituie o conditie a prevenirii abaterilor disciplinare, au caracter stimulativ pentru respectarea disciplinei muncii acele dispozitii legale care prevad acordarea, pentru rezultatele deosebite in activitatea desfasurata, a salariului de merit, promovarea in grad sau treapta profesionala, fara respectarea conditiei de vechime, trecerea in gradatia imediat superioara numai a personalului notat cu calificativul "bun" si "foarte bun" in anul precedent, existenta sistemului de sporuri si premii etc.

In cea de a doua categore se cuprind sanctiunile care se pot aplica in cadru institutiei specifice a dreptului muncii,  pe care o constituie raspunderea disciplinara. Pe de o parte regulamentarea acestor sanctiuni constituie un mod eficient de prevenire a abaterilor de la disciplina muncii, iar, pe de alta parte, sanctiunile se aplica numai in ipoteza savarsirii unor astfel de fapte ilicite.