Gestiunea frauduloasa

Gestiunea frauduloasa

1. Continutul legal

Potrivit art. 214 C.pen., gestiunea frauduloasa - varianta tip - consta in prici­nuirea de pagube unei persoane fizice sau juridice cu rea‑credinta, cu ocazia admi­nistrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri, iar varianta agravata presu­pune savar­sirea gestiunii frauduloase in scopul de a dobandi un folos material, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Prin incriminarea gestiunii frauduloase legiuitorul a urmarit sa realizeze o ocrotire mai eficienta a bunurilor pe care o persoana fizica sau juridica le incredinteaza alteia in scopul administrarii ori conservarii lor, prin obligarea celui insarcinat cu adminis­trarea sau conservarea acestora, la o comportare corecta in actiunile pe care le intreprinde, pentru a nu produce pagube proprietarului acelor bunuri.

Specifica infractiunii de gestiune frauduloasa este existenta unui raport juridic in baza caruia faptuitorul nu numai ca detine bunul, dar are si obligatii de adminis­trare sau conservare.

In conceptia Codului penal actual, ca si a celui din 1936, gestiunea frauduloasa este o infractiune independenta, spre deosebire de sistemul altor legislatii in care infractiunea de gestiune frauduloasa este o forma a abuzului de incredere[1].

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale privi­toare la patrimoniu si a caror dezvoltare nu poate fi conceputa fara sa existe un minim de incredere in persoana care a primit in administrare sau conservare bunurile altuia, ca nu va pricinui, cu rea‑credinta, pagube proprietarului bunurilor respective.

Obiectul juridic specific mai este reprezentat si de relatiile sociale privitoare la patrimoniu, care se statornicesc pe baza increderii acordate unei persoane de catre alta, care ii incredinteaza bunuri pentru administrare sau conservare.

b) Obiectul material. Constituie obiect material al gestiunii frauduloase orice bun mobil sau imobil ce apartine altei persoane si care a fost dat faptuitorului pentru a‑l administra ori conserva. Poate fi obiect material al acestei infractiuni fie numai unul sau anumite bunuri ce apartin altuia ori intregul avut al unei persoane fizice sau juridice, daca au fost incredintate in scopurile prevazute de art. 214 C.pen.

In aceasta ultima forma, obiectul material se infatiseaza ca o universalitate de bunuri; in aceasta universalitate ar putea intra toate categoriile de bunuri: mobile, imo­bile, fungibile, nefungibile, consumptibile, neconsumptibile, drepturi reale, creante etc.[2]

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii de gestiune frauduloasa poate fi numai persoana care are sarcina de a administra sau conserva bunurile unei alte persoane[3].

Titlul pe baza caruia autorul detine bunul in privinta caruia are insarcinarea de administrare sau conservare poate sa rezulte din lege, contract si, dupa unii autori, din cvasicontract.

Insarcinarea se poate referi la administrarea sau conservarea bunurilor unui particular sau ale unei persoane juridice; se poate da in scris sau verbal, pe timp nedeterminat sau provizoriu, cerandu‑se ca actul de administrare sau de conservare care a produs pagube sa fie efectuat pe timpul insarcinarii, chiar daca paguba s‑a produs ulterior stingerii raportului juridic din care a rezultat insarcinarea[4]. Pot avea obligatia juridica de a administra si conserva bunurile altei persoane, persoane fizice ca: tutorele, curatorul, administratorul unui imobil, intendentul, executorul testa­men­tar, consilierul juridic, administratorul judiciar, lichidatorul[5], custodele, procuristul, depozi­tarul etc.

Infractiunea este susceptibila de a fi comisa in oricare din formele de participatie. In cazul coautoratului participantii trebuie sa aiba in comun sarcina administrarii sau conservarii bunurilor altei persoane si impreuna sa comita acte pricinuitoare de pagube in actiunea de administrare sau conservare a bunurilor respective. Instigatorii si complicii pot fi persoane care nu au aceste calitati.

b) Subiectul pasiv este persoana fizica sau juridica careia ii apartine bunul sau intregul avut incredintat faptuitorului pentru administrare sau conservare si careia i s‑au produs pagube prin activitatea de gestionare frauduloasa.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material este reprezentat de orice actiune sau inactiune pagubitoare pentru proprietarul bunurilor, savarsita de faptuitor, cu prilejul administrarii sau conservarii bunurilor incredintate. Obligatiile de administrare sau conservare a bunurilor altuia trebuie sa‑si gaseasca izvorul in continutul unui raport juridic, care este creat, de regula, printr‑un contract de mandat, potrivit caruia manda­tarul se obliga sa administreze sau sa conserve bunurile mandantului. Contractul se incheie intuitu personae, neavand relevanta daca mandatarul este ori nu retribuit pentru activitatea sa; de asemenea, nu are importanta daca mandatul a fost incheiat expres sau tacit, ori daca a imbracat sau nu forma scrisa; forma scrisa este menita sa intareasca probatiunea mandatului, dar in lipsa ei, proba se poate face in orice alt mod.

Asadar, pentru existenta elementul material se cer a fi indeplinite anumite conditii:

1. existenta unui raport juridic potrivit caruia o persoana are insarcinarea[6] de a admi­nistra sau conserva bunurile, averea sau o parte din averea unei persoane;

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

2. bunurile sau valorile sa se afle in posesia sau detentia faptuitorului;

3. faptuitorul sa aiba de drept ori de fapt gestionarea sau administrarea bunurilor respective.

Consideram ca trebuie sa facem precizarea, ca atunci cand o persoana admi­nistreaza bunurile altuia in baza unei situatiuni firesti, cum ar fi de exemplu, parintele care administreaza bunurile copilului sau, nu se poate retine infractiunea de gestiune frauduloasa.

A "administra bunuri" inseamna a desfasura o activitate gospodareasca corespun­zatoare naturii si destinatiei acelor bunuri; a "conserva bunuri" presupune a lua masuri de paza si aparare a acelor bunuri pentru a nu fi distruse, degradate.

Elementul material al gestiunii frauduloase se realizeaza ca atare prin acte de incalcare a grijii pe care faptuitorul este tinut sa o aiba in administrarea sau conser­varea bunurilor, prin acte comisive sau omisive pagubitoare.

Astfel, savarseste infractiunea de gestiune frauduloasa cel care, incredintandu‑i‑se administrarea sau conservarea unor bunuri, le foloseste in interesul sau personal, degradandu‑le, sau nu ia masurile necesare pentru conservarea lor, facand sa se produca degradari de natura a diminua valoarea ori efectueaza reparatii la un imobil platind preturi cu mult mai mari decat cele care in mod obisnuit se platesc[7].

In general, actele pagubitoare se pot produce atat prin depasirea limitelor insar­ci­narii, cat si in cadrul acelor limite ce rezulta din raportul juridic (de exemplu, folosirea bunurilor si in interes personal, avand drept urmare diminuarea valorii aces­tora sau efectuarea unor reparatii la un imobil platind preturi mult mai mari decat cele reale).

Avand in vedere ca uneori infractiunea de gestiune frauduloasa se confunda cu cea de delapidare, in literatura de specialitate s‑a incercat a se scoate in evidenta criteriile de diferentiere intre acestea. Infractiunile de gestiune frauduloasa si dela­pidare fac parte din grupa faptelor contra patrimoniului, incriminate in Titlul III al Partii speciale din Codul penal; intre aceste infractiuni exista unele asemanari si unele deosebiri care merita sa fie relevate.

Gestiunea frauduloasa se caracterizeaza prin comportare pagubitoare, constand in efectuarea de acte frauduloase, a unei persoane care are sau trebuie sa aiba grija de a gestiona avutul sau o parte a avutului alteia.

In cazul delapidarii, activitatea infractionala indreptata impotriva patrimoniului este efectuata de un functionar care are atributii de serviciu de a gestiona sau administra bunuri care apartin altuia.

In ce priveste obiectul juridic generic, acesta este comun celor doua infractiuni, si anume relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea patrimoniului, mai ales sub aspectul obligatiei de a mentine pozitia fizica a bunului in cadrul patrimoniului.

Obiectul material al infractiunii de gestiune frauduloasa il constituie orice bun mobil sau imobil din patrimoniul unei persoane, bunuri incredintate faptuitorului spre administrare sau conservare.

Obiectul material al infractiunii de delapidare il constituie banii, valorile sau alte bunuri care se gasesc in momentul savarsirii faptei in detentia licita a faptuitorului in baza unui raport juridic de serviciu, de gestionare sau de administrare a acestora.

Prin incriminarea gestiunii frauduloase in art. 214 C.pen., legiuitorul a urmarit sa ocroteasca bunurile pe care o persoana le incredinteaza alteia, prin asigurarea unei comportari corecte si diligente din partea acesteia din urma. Asadar, aceasta infrac­tiune se caracterizeaza prin comportarea necorespunzatoare si pagubitoare a persoa­nei careia i s‑a incredintat sarcina de a administra sau a conserva avutul sau o parte din avutul altuia.

Prin incriminarea faptei de delapidare, legiuitorul a urmarit sa sanctioneze actele gestionarilor sau administratorilor unor societati comerciale sau a altor unitati de interes public sau privat, de insusire, folosire sau traficare in scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul activitatilor de gestionare sau administrare.

Actiunea penala se pune in miscare din oficiu in cazul delapidarii si gestiunii frauduloase in modalitatea calificata [art. 214 alin. (2) C.pen.].

In cazul ambelor infractiuni urmarirea penala se efectueaza de organele de cer­ce­tare ale politiei judiciare si alte organe penale speciale, potrivit dispozitiilor art. 207 si 208 C.proc.pen.

Cauzele avand ca obiect infractiunile de gestiune frauduloasa si de delapidare in varianta tip sunt judecate in prima instanta de judecatorie si de catre tribunal cand delapidarea este calificata.

b) Urmarea imediata consta in crearea unei situatii de fapt pagubitoare pentru bunurile incredintate, consecinta a actiunii sau inactiunii lipsite de grija necesara din partea faptuitorului.

Cu alte cuvinte, urmarea consta in diminuarea patrimoniului subiectului pasiv, in urma actiunii ilicite a subiectului activ, fiind necesar ca paguba sa fie una materiala (nu morala), efectiva si certa.

Odata produsa aceasta urmare infractiunea de gestiune frauduloasa realizeaza toate conditiile continutului sau legal, indiferent daca ulterior se repara paguba pro­dusa; aceasta imprejurare nu inlatura caracterul penal al faptei[8], putand fi considerata o circumstanta atenuanta.

c) Legatura de cauzalitate. Pentru realizarea laturii obiective in intregul sau este necesar sa se constate ca intre fapta abu­ziva a faptuitorului si situatia de fapt in care se afla bunurile gestionate exista o le­gatura de cauzalitate. De pilda, trebuie sa se stabi­leasca ca la baza starii necores­punzatoare a bunurilor se afla actiunea sau inac­tiunea lipsita de grija a faptuitorului.

De regula, legatura de cauzalitate rezulta din insasi materialitatea faptei.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie specifica infractiunii de gestiune frau­duloasa, in varianta tip, este intentia. Actele pagubitoare uneori pot consta si in acte omisive. Conform art. 19 alin. (3) C.pen., in acest caz, forma de vinovatie ar putea fi si culpa. Dar art. 214 foloseste expresia "cu rea‑credinta", ceea ce inseamna ca si in cazul actelor omisive care au produs pagube, forma de vinovatie este tot intentia.

In varianta agravata [art. 214 alin. (2) C.pen.], legea cere sa existe scopul de a dobandi, ceea ce inseamna o intentie calificata prin scop. Nu intereseaza daca acest scop a fost ori nu atins, este suficient sa existe ca o finalitate a actiunii urmarite de fap­tuitor. In cazul alin. (1), cand elementul material imbraca forma actiunii, se sustine, in doctrina, ca forma de vinovatie poate fi si intentia indirecta.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea de gestiune frauduloasa poate fi comisa sub toate formele, actele pregatitoare, cat si tentativa la aceasta infractiune nu sunt pedepsite.

Infractiunea se consuma odata cu executarea actelor ce constituie elementul material al laturii obiective si producerea urmarii imediate. Gestiunea frauduloasa se poate savarsi prin acte succesive, iar daca se stabileste ca acestea indeplinesc condi­tiile prevazute in art. 41 alin. (2) C.pen., se va considera o infractiune conti­nuata, cu toate consecintele ce decurg din aceasta in privinta dispozitiilor incidente in pedep­sirea faptuitorului. In acest caz, infractiunea se epuizeaza odata cu savarsirea ultimei actiuni sau inactiuni a infractiunii continuate.

B. Modalitati. Aceasta infractiune are in varianta tip trei modalitati normative, dupa cum faptuitorul este insarcinat numai cu administrarea bunurilor sau numai cu conservarea acestora ori are ambele insarcinari.

Modalitatile faptice sunt si ele variabile in raport de imprejurarile concrete si cu modul in care s‑a produs prejudicierea bunurilor incredintate pentru administrare sau conservare.

In varianta agravanta prevazuta de art. 214 alin. (2) C.pen. la fiecare din moda­litatile normative se adauga cerinta ca fapta sa fi fost comisa in scopul de a dobandi un folos material; aceste modalitati normative pot avea, de asemenea, si o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Gestiunea frauduloasa se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. Cand fapta este comisa in scopul de a dobandi un folos material, pedeapsa este inchisoarea de la 3 ani la 10 ani.

Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, a statuat ca dispozitiile art. 214 alin. (3) sunt neconstitutionale[9], intrucat contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie [art. 44 alin. (2) dupa revizuire], care asigura o egala ocrotire a proprietatii apartinand persoanelor fizice ori juridice de drept privat, precum si proprietatii private a statului.

Ca o consecinta, in cazul infractiunii de gestiune frauduloasa in varianta tip, actiu­nea penala se pune in miscare din oficiu numai daca bunul este proprietate publica, mai exact, daca apartine domeniului public al proprietatii statului.

Potrivit art. 71¹ alin. (2) C.pen. persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 si 600.000 lei.