Opera legislativa a lui Justinian - legislatia lui Justinian, codul lui Justinian

1. Importanta operei legislative a lui Justinian

Justinian, constient de faptul ca societatea romana se afla in ultimul stadiu al descompunerii, a cautat solutii pentru a o salva.

In conceptia lui Justinian, repunerea in vigoare a izvoarelor dreptului roman clasic ar fi fost de natura sa revitalizeze societatea, sa o insanatoseasca. Atunci a cerut profesorilor, jurisconsultilor si avocatilor celebri din epoca sa sa faca o sistematizare a celor mai valoroase izvoare ale dreptului clasic.

In acest scop, s-a constituit o comisie in frunte cu Tribonian, profesor, questor sacri palati, autoritate celebra in domeniul dreptului. Aceasta comisie a intocmit asa numita "opera legislativa a lui Justinian", denumita in epoca Renasterii "Corpus iuris civilis" (Culegere a dreptului civil).

Aceasta opera legislativa nu are nimic original in ea. Comisarii lui Justinian nu au desfasurat o activitate creatoare, ci au compilat, au sistematizat izvoare de drept elaborate cu sute de ani inainte. Dar acele izvoare de drept si, in special, lucrarile jurisconsultilor clasici nu ne-au parvenit, nu au ajuns pana la noi, cu cateva exceptii. Astfel ca noi cunoastem jurisprudenta clasica romana indirect si partial, pe baza fragmentelor din lucrarile clasice care au fost sistematizate in Digestele lui Justinian, care au ajuns pana la noi.

Legislatia lui Justinian

Opera legislativa a lui Justinian constituie cel mai valoros document pe care antichitatea l-a transmis lumii moderne. Aceasta opera este formata din patru lucrari: "Codul", "Digestele", "Institutele" si "Novelele".

A. Codul lui Justinian este o culegere de constitutiuni imperiale date intre epoca lui Hadrian si anul 529 e. n., cand a fost elaborata prima editie a Codului. Acea editie a Codului nu ne-a parvenit, deoarece s-a pierdut. Din fericire, in anul 534 e. n., comisia lui Tribonian a elaborat a doua editie a Codului - "Codex repetitae praelectionis", care a ajuns pana la  noi.

Alaturi de Tribonian, la elaborarea Codului au lucrat si profesorii Teofil, de la Facultatea de drept din Constantinopol, si Leontius, de la Facultatea de drept din Beirut.

In vederea elaborarii acestui cod, comisia condusa de Tribonian a valorifica unele codificari anterioare, fie particulare, fie oficiale.

Dintre codificarile particulare utilizate, mentionam Codul Gregorian si Codul Hermogenian. Aceste coduri au fost alcatuite de catre profesorii Gregorius si Hermogenianus, de la Facultatea de drept din Beirut. Codul Gregorian cuprinde constitutiunile imperiale din vremea imparatului Hadrian pana in anul 291. Codul Hermogenian este o continuare a Codului Gregorian si cuprinde constitutiunile imperiale cuprinse intre anii 291 si 295.

Comisia a utilizat si Codul Teodosian, care reprezinta o codificare oficiala facuta in anul 438 e. n. de catre Teodosiu al II-lea si cuprinde constitutiunile imperiale din vremea lui Constantin cel Mare pana in anul 438 e. n.

Codul lui Justinian este sistematizat in 12 carti, cartile sunt impartite in titluri, titlurile in constitutiuni, iar unele constitutiuni sunt impartite si in paragrafe.

La inceputul fiecarei constitutiuni exista o inscriptio, in care este indicat autorul, numele imparatului ce a emis constitutiunea, precum si numele persoanei careia ii era adresata.

La sfarsitul constitutiunii, in subscriptio, sunt aratate locul si data adoptarii acelei constitutiuni.

Deoarece Codul lui Justinian urma sa aiba o finalitate practica, sa fie aplicat in practica instantelor judecatoresti, comisia a selectionat numai constitutiunile ramase in vigoare, nu si pe cele abrogate. Ba mai mult, textele depasite au fost astfel adaptate incat sa poata fi aplicate in practica.

Codul cuprinde atat dispozitii de drept public, cat si dispozitii de drept privat. In doua carti sunt cuprinse si cateva dispozitii de drept canonic.

B. Digestele lui Justinian au fost adoptate in anul 535 e. n. Aceasta lucrare enciclopedica este o culegere de fragmente din lucrarile jurisconsultilor clasici.

Metoda de lucru a comisiei a fost elaborata chiar de catre Justinian prin trei constitutiuni imperiale, care mai apoi au devenit prefete ale Digestelor.

Comisia, condusa tot de catre Tribonian, era formata din 15 profesori si avocati, care au constatat ca opiniile jurisconsultilor clasici erau in mod frecvent diferite. Or lucrarea ce urma a fi alcatuita de membrii comisiei urma a fi aplicata in practica, iar pentru a putea fi aplicata in practica solutiile trebuiau a fi unitare. Tribonian l-a sesizat pe imparat cu existenta acestor controverse, precum si cu faptul ca unele institutii erau depasite.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Imparatul a decis, prin 50 de constitutiuni imperiale, numite quinquaginta decisionis sa puna capat tuturor controverselor si sa desfiinteze toate institutiile juridice depasite.

Pentru elaborarea Digestelor, comisia a valorificat peste 2000 de lucrari clasice (mai mult de 2 milioane de randuri), pe care le-a considerat cele mai valoroase, iar fragmentele extrase din cele 2000 de lucrari au fost sistematizate in 50 de carti (cu 150000 de randuri). Cartile au fost impartite in titluri, fragmente si paragrafe. La inceputul fiecarui fragment se afla cate o inscriptio, in care era indicat numele jurisconsultului, precum si lucrarea din care textul a fost extras.

In vederea citarii unui text din Digeste, se utilizeaza litera "D" urmata de patru numere, dintre care primul este numarul cartii, al doilea este numarul titlului, al treilea este al fragmentului, iar al patrulea este numarul paragrafului. Numerotarea paragrafelor incepe cu al doilea paragraf; primul paragraf nu se numeroteaza si se numeste principium. Deci, uneori vom avea litera "D" urmata de trei numere, la randul lor fiind urmate de principium.

Multa vreme s-a crezut ca fragmentele din Digeste au fost asezate in mod intamplator, fara rost. Aceasta impresie gresita este datorata faptului ca toate cele 50 de carti au un continut eterogen, in sensul ca in fiecare dintre carti sunt tratate diferite materii (posesiunea, proprietatea, succesiunile, etc.); nu s-a observat insa ca titlurile au un continut unitar, ca fiecare titlu este dedicat unei probleme de drept determinate.

In fiecare titlu, fragmentele sunt asezate intr-o anumita ordine, care decurge din metoda de lucru a comisiei, care a fost reconstituita de catre profesorul german F. Bluhme in anul 1820.

Profesorul Bluhme a stabilit ca plenul comisiei s-a impartit in trei subcomisii, conduse de catre Teofil, Constantin si Doroteu. Fiecare dintre cele trei subcomisii a cercetat anumite lucrari clasice si a extras din ele cele mai valoroase fragmente.

Prima subcomisie a cercetat lucrarile lui Masurius Sabinus, comentariile la adresa acestor lucrari, numite "libris ad Sabinum", precum si Digestele lui Salvius Iulianus. Fragmentele extrase din aceasta categorie de lucrari au format masa sabiniana.

Cea de a doua subcomisie a extras fragmente din lucrarile prin care se faceau comentarii asupra edictului pretorului, alcatuind masa edictala.

A treia subcomisie a extras fragmente din opera lui Papinian, alcatuind masa papiniana.

Tot aceasta subcomisie a extras fragmente din lucrarile altor jurisconsulti, care au fost constituite in appendix.

Dupa ce fiecare subcomisie a extras fragmentele din lucrarile care i-au revenit, comisia s-a reunit in plen, dupa care s-a trecut la redactarea titlurilor.

Dupa stabilirea fiecarui titlu in parte, de la primul pana la ultimul, a venit mai intai prima subcomisie si a asezat unele sub altele toate fragmentele, ca intr-un colaj, din masa sabiniana ce se refereau la titlul respectiv. Spre exemplu, cand a fost elaborat titlul despre dota, membrii primei subcomisii au colectionat toate fragmentele care se refereau la dota, asezandu-le unele sub altele. Apoi subcomisia a doua a asezat in continuare, unele sub altele fragmentele din masa edictala care se refereau la acel titlu. Dupa aceasta operatie, a venit subcomisia a treia, facand acelasi lucru cu fragmentele din masa papiniana si din appendix. De aceea, ori de cate ori citim un titlu din Digeste, constatam ca mai intai figureaza fragmente din operele lui Sabinus si Salvius Iulianus. Dupa ce aceste fragmente se epuizeaza, se va observa ca incep fragmentele prin care se comenta edictul pretorului, dupa care vor fi observate fragmente din opera lui Papinian si, apoi, din alti jurisconsulti.

Digestele lui Justinian au fost tiparite in numeroase editii. Cele mai bune editii au fost cele ingrijite de Th. Mommsen, din 1870, si de Pietro Bonfante, din 1931.

C. Institutele (Institutiones). Au fost publicate in anul 533. La elaborarea lor si-au dat concursul Tribonian, Teofil si Doroteu. Institutele lui Justinian sunt, ca si Institutele clasice, un manual adresat studentilor in drept. Au fost elaborate prin valorificarea institutelor clasice, in mod deosebit a Institutelor lui Gaius, Marcian si Florentin. Dar, spre deosebire de Institutele clasice, care nu erau obligatorii pentru judecatori, Institutele lui Justinian aveau putere de lege, erau izvor de drept in sens formal.

Institutele sunt formate din patru carti, care se impart in titluri, iar titlurile in paragrafe. Prin urmare, Institutele lui Justinian nu cunosc si impartirea pe fragmente, in sensul ca nu se indica autorul si lucrearea din care a fost extras un anumit text. Acest fapt este explicabil, deoarece lucrarea, fiind adresata studentilor, trebuia sa expuna ideile si institutiile juridice intr-o ordine logica, incat textele se continuau unul pe altul pana la epuizarea sensului diferitelor institutii juridice.

D. Novelae. Cuprind constitutiunile imperiale date de catre imparatul Justinian din anul 534 pana in anul 565. Sistematizarea lor intr-o forma unitara s-a facut dupa moartea imparatului de catre persoane particulare. Aceste persoane au inclus in cuprinsul Novelelor toate constitutiunile date dupa anul 534, netinand cont de faptul daca erau sau nu in vigoare. De aceea se constata frecvent ca textele din Novele se contrazic, fapt firesc, deoarece constitutiunile abrogatoare au un continut diferit de al celor abrogate.

Opera legislativa a lui Justinian a fost publicata pentru prima oara in anul 1489. Incepand din secolul al XVI-lea a fost denumita "Corpus iuris civilis" (culegere a dreptului civil), denumire ce este folosita si astazi.

Intrebari si teste

v     Care erau partile legii?

v     Ce erau edictele magistratilor si ce rol aveau?

v     Cum erau denumite consultatiile juridice oferite cetatenilor de catre jurisconsultii romani si in ce constau acestea?

v     Care este diferenta dintre scoala sabiniana si scoala proculiana?

v     Ius publice respondendi erau consultatiile oferite de catre:

a)      imparat;

b)      senatori;

c)      jurisconsulti investiti cu autoritatea imparatului.

v     Ce prevedea Legea citatiunilor?

v     Care este deosebirea intre senatusconsulte si constitutiuni imperiale?

Aratati din ce se compune opera legislativa a lui Justinian si tratati la alegere doua dintre componente.