§ 1 Sediul materiei

Regulile care reglementeaza functionarea societatilor comerciale sunt cuprinse in Titlul III al legii 31/1990 - art. 65 - art. 204 sub forma unor dispozitii comune tuturor formelor de societate precum si reglementari specifice fiecarei forme de societate comerciala.

Societatea comerciala functioneaza prin intermediul organelor sale:

- organul de deliberare-adunarea generala- constituita din totalitatea asociatilor;

- organul executiv (de gestiune) - administatorul/administartoriii societatii;

- organul de control al gestiunii administratorilor - cenzorii sau auditorii financiari sau asociatii neadministratori.

Organele societatii sunt conturate mai mult sau mai putin functie de forma de societate, legea stabilind pentru fiecare dintre acestea care sunt organele societatii, conditiile de organizare si functionare si atributiile fiecaruia .Formarea organelor societatii si puterile lor sunt stabilite prin norme imperative.

§ 2 Tipuri de adunari generala        

Aspecte generale

Adunarea generala este organul suprem de conducere a societatii fiind organul de deliberare si decizie. Adunarea generala este compusa din totalitatea asociatilor care participa la formarea vointei in proportie cu valoarea aportului la constituirea capitalului social; ea adopta hotararea , adica elaboreaza si exprima vointa sociala in mod colegial, pe baza principiului majoritar.

Legea 31/1990 reglementeaza adunarea generala numai in cadrul SA, SCA si SRL. Reglementarea adunarii generale a actionarilor se aplica drept lege generala pentru toate societatile comerciale.

Adunarile generale sunt ordinare si extraordinare, criteriul distinctiv fiind obiectul sau materia supusa deliberarilor precum si conditiile de cvorum si majoritate. Normele care delimiteaza competenta celor doua tipuri de adunari sunt de ordine publica. Adunarea generala ordinara delibereaza asupra mersului normal al societatii, tratand probleme de gestiune curenta si periodica pe cand adunarea generala extraordinara priveste probleme legate de existenta si structura societatii precum si de situatiile deosebite care apar in functionarea societatii.

De asemenea exista si adunari speciale, la SA si SCA, din care fac parte anumite categorii de actionari-detinatorii de actiuni cu drept prioritar asupra dividendului fara drept de vot.

Adunarea ordinara

Adunarea ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 4 luni de la incheierea exercitiului financiar si ori de cate ori se iveste o problema in care estenecesara decizia ei. Termenul este de ordine publica si nu poate fi modificat.

In afara de dezbaterea altor probleme inscrise la ordinea de zi, adunarea generala este obligata:

a) sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale ( bilantul, contul de profit si pierderi, anexele, raporturilor cenzorilor), pe baza rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditorilor financiari, si sa fixeze

b) sa aleaga pe administratori si cenzori;

c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs administratorilor si cenzorilor, daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv; daca adunarea generala nu realizeaza acest lucru remuneratia va fi stabilita de catre instanta.

d) sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor; este singura in drept sa dea descarcare de gestiune administratorilor sau care poate exercita actiunea in raspundere impotriva lor: Daca adunarea actionarilor nu are cunostinta despre activitatile ilicite ale administratorilor, descarcarea de gestiune pe care o acorda o data cu aprobarea situatiilor financiare nu apara de raspundere civila pe administratori.

e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe exercitiul financiar urmator;

f) sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale societatii si cu atat mai mult instrainarea.

Aceasta enumerare are caracter enuntiativ , in competenta ei putand fi date si alte probleme cu exceptia celor care intra in competenta exclusiva a adunarii generale extraordinare, si de ordine publica, in sensul ca atributiile prevazute mai sus nu pot fi date prin clauza statutara, in competenta altui organ.

Pentru validitatea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social, iar hotararile sa fie luate de actionarii ce detin majoritatea absoluta din capitalul social reprezentat in adunare, daca in actul constitutiv sau in lege nu se prevede o majoritate mai mare. Prin actul constitutiv se pot stabili si limite mai ridicate.

Daca adunarea nu poate lucra din cauza neindeplinirii conditiilor mai sus enuntate, adunarea ce se va intruni, dupa o a doua convocare, poate sa delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a celei dintai adunari, oricare ar fi partea de capital social reprezentata de actionarii prezenti, cu majoritate.

Pentru a doua adunare legiuitorul nu stabileste o limita minima a cvorumului ceea ce ar insemna ca se poate tine a doua adunare generala si in prezenta unu actionar.A doua convocare trebuie sa aiba loc tot in intervalul de 4 luni.

Cvorumul -numarul minim legal necesar pentru constituirea valabila a adunarii generale si poate fi de persoane sau de capital.

Prin majoritate absoluta se intelege jumatate plus unu din numarul voturilor. Majoritatea se stabileste numai luand in seama decat asociatii care au votat nu si de cei care s-au abtinut.

In cadrul adunarii generale , nu vor fi luati in calcul pentru stabilirea cvorumului si nu vor putea vota, detinatorii de actiuni preferentiale fara drept de vot precum si actionarii al caror drept de vot este suspendat , de drept sau in baza unei hotarari judecatoresti. Dreptul de vot este suspendat ope legis in cazul actionarilor care sunt in intarziere cu plata varsamintelor scadente la capitalul social . De asemenea, pentru stabilirea majoritatii de vot nu trebuie sa se tina seama nici de voturile asociatilor care potrivit legii au obligatia de a se abtine chiar daca acestia sunt prezenti in adunare si voteaza si chiar daca astfel nu se obtine majoritatea ceruta de lege .

In cazul SRL, adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel.

In cazul SNC si SCS hotararile se iau cu votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social

Adunarea extraordinara

Adunarea generala extraordinara se intruneste ori de cate ori este necesar a se lua o hotarare pentru:

a) schimbarea formei juridice a societatii;

b) mutarea sediului societatii;

c) schimbarea obiectului de activitate al societatii;

d) infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel;

e) prelungirea duratei societatii;

f) majorarea capitalului social;

g) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni;

h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii;

i) dizolvarea anticipata a societatii;

j) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;

k) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni;

l) emisiunea de obligatiuni;

m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.

Alta situatie in care este necesara intrunirea adunarii generale extraordinare :

- administratorii vor putea sa incheie acte juridice prin care sa dobandeasca, sa instraineze, sa inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii, a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data incheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor.

- daca administratorii constata ca, in urma unor pierderi, activul net, determinat ca diferenta intre totalul activelor si datoriile societatii, reprezinta mai putin de jumatate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotari reintregirea capitalului, reducerea lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii. Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea extraordinara sa fie convocata si la o pierdere mai mica.

- revocarea cenzorilor se va putea face numai de adunarea generala, cu votul cerut la adunarile extraordinare.

Prin actul constitutiv se pot stabili si alte situatii in care sa fie necesara convocarea adunarii generale extraordinare insa nu in sensul de a transfera atributii din competenta adunarii generale ordinare catre cea extraordinara.

Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare, cand actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare:

- la prima convocare, prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social, iar hotararile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social;

- la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand jumatate din capitalul social, iar hotararile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin o treime din capitalul social.

Actul constitutiv poate deroga de la limitele de cvorum si majoritate de vot pentru adunarea generala extraordinara indiferent ca este vorba de prima si/sau urmatoarele convocari.

Exercitiul atributiilor mentionate la lit. b), c), f), g) si j) va putea fi delegat consiliului de administratie sau administratorului unic prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale extraordinare.

Aceasta dispozitie trebuie interpretata restrictiv deoarece reprezinta o derogare de la principiul specializarii activitatii organelor societatii pe actiuni. Delegarea atributiilor trebuie facuta pentru fiecare situatie concreta , nefiind admisibil a se acorda un mandat general pentru exercitarea tuturor acestor atributii.

La SRL, pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel

La SNC, SCS cu toate ca nu este consacrata de lege, solutia unanimitatii asociatilor se impune si in cazul modificarilor aduse actului constitutiv.

Adunarea speciala

Aceasta adunare priveste societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni. Legea arata ca titularii fiecarei categorii de actiuni se reunesc in adunari speciale, in conditiile stabilite de actul constitutiv al societatii. Orice titular al unor asemenea actiuni poate participa la aceste adunari.-adunarea titularilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot. Societatea pe actiuni poate emite actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot, ce confera titularului:

a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar, inaintea oricarei alte prelevari;

b) drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a participa si de a vota, in temeiul acestor actiuni, in adunarile generale ale actionarilor.

Hotararea unei adunari generale de a modifica drepturile sau obligatiile referitoare la o categorie de actiuni nu produce efecte decat in urma aprobarii acestei hotarari de catre adunarea speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie.

Dispozitiile privind convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarilor generale ale actionarilor se aplica si adunarilor speciale. Hotararile initiate de adunarile speciale vor fi supuse aprobarii adunarilor generale corespunzatoare

§ 3 Convocarea adunarii generale

Initiativa convocarii apartine administratorilor, unei minoritati a actionarilor sau cenzorilor, in cazul in care ea nu a fost convocata de administratori. Convocarea efectiva revine in sarcina administratorilor indiferent cui a apartinut initiativa sa in mod exceptional , in cea a cenzorilor sau de actionarul desemnat de instanta sa prezideze adunarea generala.

Convocarea va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-unul dintre ziarele de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate.

Daca toate actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta numai prin scrisoare recomandata sau, daca actul constitutiv permite, prin scrisoare simpla, expediata cu cel putin 15 zile inainte de data tinerii adunarii, la adresa actionarului, inscrisa in registrul actionarilor. Schimbarea adresei nu poate fi opusa societatii, daca nu i-a fost comunicata in scris de actionar.

De asemenea, convocarea poate fi facuta prin afisare la sediul societatii, insotita de un convocator ce va fi semnat de actionari, cu cel putin 15 zile inainte de data tinerii adunarii. Semnatura actionarului si data semnarii vor fi certificate de un functionar anume desemnat.

In cazul SRL, convocarea adunarii se va face in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi.

In cazul SNC si SCS comunicarea convocarii se realizeaza in conditii care sa asigure participarea asociatilor la adunarea generala.

Convocarea va cuprinde locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi, cu mentionarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii.

Termenul de intrunire in nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocarii, dispozitia avand caracter imperativ.Data adunarii presupune indicarea zilei si a orei de desfasurarea.

Cand in ordinea de zi figureaza propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui sa cuprinda textul integral al propunerilor si a clauzei din actul constitutiv care se modifica. Obligatia intocmirii ordinii de zi revine acelorasi persoane care convoaca adunarea generala.

Actionarii societatilor de tip inchis pot face, in scris, propuneri adresate administratorilor pentru completarea ordinii de zi, cu exceptia cazului cand acestea se refera la modificarea actului constitutiv, cu cel putin 5 zile inainte de data adunarii, urmand ca propunerile sa fie inscrise pe ordinea de zi cu aprobarea adunarii generale.

In instiintarea pentru prima adunare generala se va putea fixa ziua si ora pentru cea de-a doua adunare, cand cea dintai nu s-ar putea tine. A doua adunare generala nu se poate intruni in chiar ziua fixata pentru prima adunare.

Daca ziua pentru a doua adunare generala nu este mentionata in instiintarea publicata pentru prima adunare, termenul de 15 zile va putea fi redus la 8 zile.

§ 4 Sedinta adunarii generale

Calitatea de asociat confera asociatului dreptul de a participa la adunarea generala. Acest drept poate fi exercitat personal de catre fiecare asociat sau prin reprezentare, reprezentare care se realizeaza doar prin alti actionari, in baza unei procuri speciale.

Actionarii care nu au capacitatea legala, precum si persoanele juridice pot fi reprezentati prin reprezentantii lor legali, care, la randul lor, pot da procura speciala altor actionari.

Administratorii si functionarii societatii nu pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii hotararii, daca, fara votul acestora, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta. Norma este d eordine publica. Apreciem ca le este interzisa nu numai participarea la deliberare si vot ci si participarea la sedinta pentru a nu se ajunge la o formare frauduloasa a cvorumului.

In ziua si la ora aratate in convocare, sedinta adunarii se va deschide de catre presedintele consiliului de administratie sau de catre acela care ii tine locul.

Adunarea generala va alege, dintre actionarii prezenti, unul pana la trei secretari, care vor verifica lista de prezenta a actionarilor, indicand capitalul social pe care il reprezinta fiecare, procesul-verbal intocmit de cenzori pentru constatarea numarului actiunilor depuse si indeplinirea tuturor formalitatilor cerute de lege si de actul constitutiv pentru tinerea adunarii generale.

Unul dintre secretari intocmeste procesul-verbal al sedintei adunarii generale.

Dupa constatarea indeplinirii cerintelor legale si a prevederilor actului constitutiv pentru tinerea adunarii generale, se intra in ordinea de zi.

Presedintele adunarii da cuvantul fiecarui actionar care il cere, iar administratorii sunt obligati sa dea explicatiile necesare.

Orice actiune platita da dreptul la un vot in adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel. Actul constitutiv poate limita numarul voturilor apartinand actionarilor care poseda mai mult de o actiune. In cazul SRL, fiecare parte sociala da dreptul la un vot. In cazul SNC si SCS , legea nu reglementeaza dreptul de vot si in consecinta ele trebuie reglementat in actul constitutiv dar principiul nu poate fi altul decat cel intalnit in cazul celorlalte forme ale societatii si anume: participarea la capitalul social.

Nu pot vota titularii actiunilor preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot. De asemenea, exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta

Administratorii nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in discutie. Aceasta atrage imposibilitatea administratorului de a ataca in justitie hotarare a adunarii generale.Ei pot vota insa situatia financiara anuala daca, detinand cel putin jumatate din participarea la capitalul social, nu se poate forma majoritatea legala fara votul lor.

Actionarul care, intr-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune. Actionarul care contravine acestei dispozitii este raspunzator de daunele produse societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.

Administratorul care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii trebuie sa ii instiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau pe auditorii financiari si sa nu ia parte la nici o deliberare privitoare la aceasta operatiune.

Aceeasi obligatie o are administratorul in cazul in care, intr-o anumita operatiune, stie ca sunt interesate sotia, rudele sau afinii sai pana la gradul al patrulea inclusiv.

Daca prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdictiile stabilite mai sus, referitoare la participarea la deliberarea si la votul administratorilor, nu sunt aplicabile in cazul in care obiectul votului il constituie:

a) oferirea spre subscriere, catre un administrator sau catre persoanele anterior mentionate , de actiuni sau obligatiuni ale societatii;

b) acordarea de catre administrator sau de persoanele mentionate anterior a unui imprumut sau constituirea unei garantii in favoarea societatii.

Administratorul care nu a respectat prevederile de mai sus raspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate.

Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice conventie privind exercitarea intr-un anumit fel a dreptului de vot este nula. Actionarii participanti la o asemenea conventie sunt sanctionati penal potrivit art 279 din Legea 31/1990

§ 5 Hotararile adunarii generale

Hotararile adunarilor generale se iau prin vot deschis. Oricare ar fi prevederile actului constitutiv, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administratie si a cenzorilor, pentru revocarea lor si pentru luarea hotararilor referitoare la raspunderea administratorilor.

Un proces-verbal, semnat de presedinte si secretar, va constata indeplinirea formalitatilor de convocare, data si locul adunarii generale, actionarii prezenti, numarul actiunilor, dezbaterile in rezumat, hotararile luate, iar la cererea actionarilor, declaratiile facute de ei in sedinta. Lipsa unui din elementele mentionate atrage nulitatea procesului-verbal si pe cale de consecinta si a hotararii adoptate.

Adunarea generala nu are dreptul de a decide ca anumite dezbateri, datorita caracterului lor confidential sa nu fie mentionate in procesul-verbal, deoarece astfel se incalca dreptul la informare al asociatilor absenti de la dezbaterile adunarii.. dar nimic nu impiedica pe actionari sa decida publicarea doar a unui extras a procesului verbal, cu exceptia societatilor comerciale cotate pe o piata mobiliara

Pentru a fi opozabile tertilor, hotararile adunarii generale vor fi depuse in termen de 15 zile la oficiul registrului comertului, spre a fi mentionate in registru si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. In cazul in care aceste hotarari implica modificarea actului constitutiv, se va putea publica numai actul aditional cuprinzand textul integral al clauzelor modificate.

Ele nu vor putea fi executate mai inainte de aducerea la indeplinire a acestor formalitati. Lipsa caracterului executoriu al hotararii nu inseamna ca aceasta nu este valabila.

Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra..

Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei.

Nu creeaza o noua categorie de nulitati in ceea ce priveste hotararile adunarii generale, el se refera, pe de o parte, la actiunile in anulare care izvorasc din incalcarea unor norme legale supletive sau ale unor prevederi ale actului constitutiv. Alaturi de actiunile in anulare avand aceste cauze, exista actiuni in anulare care provin din nerespectarea conditiilor generale de validitate a contractelor raportate la fiecare actionar. Exista de asemenea , actiuni in nulitatea absoluta, atunci cand sunt incalcate norme de ordine publica, iar majoritatea normelor care reglementeaza formarea vointei sociale in cadrul adunarii generale sunt de ordine publica, deoarece ele protejeaza in acelasi timp pe actionari si creditul general. Din punct de vedere al subiectelor active ale actiunii, deosebirea dintre cele doua categorii de actiuni consta in aceea ca in cazul actiunilor in anulare, ele pot fi introduse numai de actionarii care au votat contra sau care nu au luat parte la adunare, de catre administratori sau de catre cenzori, in timp ce, in cazul actiunilor in nulitate, ele pot fi introduse de oricine are un interes legitim.

Sunt lovite de nulitate absoluta cele care:

- au fost luate fara respectarea normelor referitoare la convocarea adunarii au fost luate in alt loc si in alt termen decat cel aratat in convocare;

- au fost luate intr-un termen mai mic de 15 zile de la dat primei convocari sau de 8 zile d el a data celei de-a doua convocari ( daca in instiintarea privind convocarea nu s-a prevazut un termen mai redus pentru a doua convocare);

- au fost luate prin excluderea actionarilor care aveau dreptul sa voteze ;

- au fost luate cu cvorum si majoritate mai mici decat cele prevazute de lege;

- au fost luate fara ca actiunile la purtator sa fie depuse cu cel putin 5 zile inainte de adunare si fara ca cenzorii sa constate aceasta prin procesul-verbal;

- au fost luate in lipsa unui secretariat si a unu presedinte al adunarii;

- nu au fost constate intr-un procesul- verbal care sa contina mentiunile stabilite de lege;

- au fost luate cu votul administratorilor , in conditiile in care acesta era prohibit de lege

Sunt lovite de nulitate relativa cele care:

- au fost luate cu participarea si votul unor persoane lipsite de capacitate deplina de exercitiu, sau al caror consimtamant a fost viciat ori libertatea de vot a fost limitata pe baza unor conventii prohibite .

- au fost luate impotriva interesului social, prin deturnarea functiei sociale a votului adunarii; In toate situatiile de mai sus, hotararea adunarii este anulabila numai daca voturile viciate au fost indispensabile pentru formarea majoritatii.

- au fost luate cu incalcarea dispozitiilor actului constitutiv;

Consecinta admiterii ei consta in obligatia organelor societare competente sau a instantei de a convoca o noua a adunare generala, adica efectele ei privesc numai gestiunea interna a societatii.

Tertii vor putea introduce actiunea in anularea sau in nulitatea , potrivit dreptului comun si nu in baza dispozitiilor speciale mai sus enuntate

Dovada ca un actionar a votat contra se poate face numai cu procesul verbal al sedintei. Daca se refuza sau se omite cu rea-credinta sa se mentioneze opozitia uni actionar fata de o anumita hotarare, acesta va putea sa demonstreze prin orice mijloc de proba ca a votat impotriva.

Abtinerea de la vot nu da dreptul asociatului sa atace hotararea adunarii generale.

Termenul de 15 zile este un termen de prescriptie si nu de decadere si incepe sa curga de la data publicarii in M.O., numai pentru hotararile care nu implica o modificare a actului constitutiv. In acest din urma caz, termenul curge de la data publicarii modificarilor actului

Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata.

Administratorii nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie.

Cererea se va solutiona in contradictoriu cu societatea, reprezentata prin administratori.

Daca hotararea este atacata de toti administratorii, societatea va fi reprezentata in justitie de persoana desemnata de presedintele instantei dintre actionarii ei, care va indeplini mandatul cu care a fost insarcinata, pana ce adunarea generala, convocata in acest scop, va alege alta persoana.

Actiunea se va introduce la tribunalul in a carui raza teritoriala isi are sediul societatea. Un litigiu care priveste anularea unei hotarari a adunarii generale nu este susceptibil de a fi solutionat pe calea arbitrajului chiar daca exista clauza compromisorie in actul constitutiv sau compromis arbitral.

Cererea se va judeca in camera de consiliu.

Drepturile dobandite de creditorii de buna- credinta prin efectul hotararii anulate se mentin.

Hotararea irevocabila de anulare va fi mentionata in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. De la data publicarii, ea este opozabila tuturor actionarilor.

Odata cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotararii atacate. Presedintele, incuviintand suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune. Impotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

§ 6 Administratorii societatii

Aspecte generale privind administratorii societatii

O societate comerciala, indiferent de forma acesteia poate fi administrata de unul sau mai multi administratori, persoane fizice sau juridice, asociati sau nesociati. In cazul unei pluralitati de administratori la SNC, SCS, SRL, aceasta nu este organizata, nu formeaza un organ colegial, care lucreaza impreuna si ia decizii impreuna; in cazul SA si SCA, pluralitatea este organizata sub forma unor organe colegiale de administratie: consiliul de administratie si comitetul de directie.

Poate fi administrator al unei societati o persoana fizica dar poate fi numita sau aleasa si o persoana juridica, care este obligata sa-si desemneze un reprezentant permanent, persoana fizica, supusa acelorasi conditii, obligatii si responsabilitati civila si penala ca si un administrator, persoana fizica, ce actioneaza in nume propriu, fara ca prin aceasta persoana juridica pe care o reprezinta sa fie exonerata de raspundere sau sa i se micsoreze raspunderea solidara.

Administratorul trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu deoarece art 138 prevede ca persoanele care, potrivit prezentei legi, nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori sau reprezentanti ai societatii, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi iar potrivit art 6 din aceeasi lege nu pot fi fondatori persoanele incapabile. Actele incheiate de o asemnea persoana sunt lovite de nulitate. Potrivit art 6 nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de prezenta lege.

Calitatea de administrator o poate avea un cetatean roman dar si un cetatean strain daca legea sau actele constitutive nu stabilesc anumite interdictii .

Administratorul poate fi asociat sau neasociat, in cazul societatilor in comandita calitatea de asociat o pot avea doar asociatii comanditati.

Nimeni nu poate functiona in mai mult de trei consilii de administratie concomitent, cu execeptia situatiei in care cel ales in consiliul de administratie este proprietar a cel putin o patrime din totalul actiunilor sau este administrator al unei societati ce detine patrimea aratata.

In caz contrar, acela care a incalcat interdictia de mai sus va pierde de drept calitatea sa de administrator, obtinuta prin depasirea numarului legal, in ordinea cronologica a numirilor, si va fi condamnat, in folosul statului, la plata remuneratiei si a celorlalte beneficii ce i se cuvin, cat si la restituirea sumelor incasate.

Actiunea impotriva administratorilor va putea fi exercitata de catre orice actionar sau de Ministerul Finantelor Publice.

Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune.

La SRL cumulul este permis cu aprobarea adunarii generale cu respectarea urmatoarei conditii: administratorii nu pot primi, fara autorizarea adunarii asociatilor, mandatul de administrator in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca acelasi fel de comert ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocarii si raspunderii pentru daune.

Administratorii sunt desemnati la constituirea societatii sau ulterior de catre adunarea generala, in conditii de cvorum si majoritate specifice fiecarei forme de societae. Numirea si inlocuirea administratorilor se fac exclusiv de catre adunarea generala. Primii administratori pot fi numiti prin actul constitutiv, insa termenul mandatului lor nu poate fi mai mare de 4 ani. Daca nu s-a stabilit durata mandatului prin actul constitutiv, el este pentru 2 ani.. Administratorii sunt reeligibili cand prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

In societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni fiecare administrator va trebui sa depuna o garantie pentru administratia sa, prevazuta in actul constitutiv ori, in lipsa unei clauze in acesta, aprobata de adunarea generala a actionarilor. Garantia nu poate fi mai mica decat valoarea nominala a 10 actiuni sau decat dublul remuneratiei lunare.

Daca administratorul este actionar, garantia se poate constitui, la cererea acestuia, prin depunerea a 10 actiuni care, pe perioada mandatului, sunt inalienabile si se pastreaza la societate.

Garantia se va depune inainte de preluarea functiei de catre administrator; ea poate fi depusa si de un tert.Daca garantia nu va fi depusa inainte de data preluarii functiei, administratorul este considerat demisionat. Garantia va fi depusa intr-un cont bancar distinct, la dispozitia exclusiva a societatii, si va putea fi restituita administratorului numai dupa ce adunarea generala a aprobat situatia financiara a ultimului exercitiu financiar in care administratorul a indeplinit aceasta functie si i-a dat descarcare.Restituirea garantiei nu exclude raspunderea administratorului pentru eventualele pagube cauzate societatii.

Legea instituie anumite formalitati de publicitate privind numirea administratorilor:

- cererea de inmatriculare trebuie sa arate administratorii societatii si puterile acestora cu precizarea celor care au imputernicirea de a reprezenta societatea.

- dupa inmatricularea societatii, administratorii imputerniciti cu reprezentarea societatii au obligatia sa depuna, la registrul comertului, semnaturile lor.;

Nici societatea si nici tertii nu pot opune, pentru a se sustrage de la obligatiile asumate, o neregularitate in numirea reprezentantilor, administratorilor sau a altor persoane care fac parte din organele societatii, atunci cand aceasta numire a fost publicata in conformitate cu legea. Societatea nu poate invoca fata de terti numirile in functiile anterioare sau incetarea acestor functii, daca ele nu au fost publicate in conformitate cu legea.

Activitatea administratorului este in principiu, o activitate remunerata, organul competent sa decida fiind adunare asociatilor.

Pentru a proteja interesele societatii si ale asociatilor se interzice creditarea de catre societate a administratorilor sau a directorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:

a) acordarea de imprumuturi administratorilor sau directorilor;

b) acordarea de avantaje financiare administratorilor sau directorilor cu ocazia sau ulterior incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari;

c) garantarea, directa sau indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate administratorilor sau directorilor, concomitenta sau ulterioara acordarii imprumutului;

d) garantarea, directa sau indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori sau directori a oricaror alte obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;

e) dobandirea cu titlu oneros sau plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor sau directorilor ori o alta prestatie personala a acestora.

Prevederile de mai sus sunt aplicabile si operatiunilor in care sunt interesati sotul, rudele sau afinii, pana la gradul al patrulea inclusiv, ai administratorului sau ai directorului; de asemenea, daca operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau impreuna cu una din persoanele sus-mentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris.

Interdictiile anterioare nu se aplica:

a) in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro;

b) in cazul in care operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor mentionate decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.

Sanctiunea nerespectarii dispozitiilor de mai sus este nulitatea acelor juridice incheiate..

Legea 31/1990 prevede ca :obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in aceasta lege, ceea ce inseamna ca raporturile dintre administrator si societate sun raporturi contractuale de mandat comercial. Continutul mandatului este: contractual - fiind stabilit prin actele constitutive ale societatii ori hotararile adoptate de adunarea generala a asociatilor - si legal - legea precizand in mod imperativ acest lucru. Deci obligatiile si raspunderea administratorului au o dubla natura: contractuala si legala ceea ce deosebeste functia de administrator al unei societati comerciale de alte functii juridice.

Obligatiile administratorului:

Administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru:

a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati;

b) existenta reala a dividendelor platite;

c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;

d) exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale;

e) stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun

De asemenea, administratorii mai au si urmatoarele obligatii:

- de a indeplini formalitatile necesare pentru constituirea societatii,

- de a depune semnaturile la registrul comertului, in cazul in care au fost desemnati ca reprezentanti ai societatii;

- obligatia de a prelua si de a pastra documentele privind constituirea societatii;

- de a administra societatea, adica administratorii de a face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv.

- sunt obligati sa ia parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si la organele de conducere similare acestora.

Puterile administratorului

Administratorul are puteri foarte largi: el poate indeplini toate operatiunile de gestiune si reprezentare pe care le reclama realizarea scopului societatii: administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii si in conditiile prevazute de lege este indreptatit sa reprezinte societatea.

Limitele puterilor administratorului sunt stabilite prin actul constitutiv, lege si hotararile adunarii generale a asociatilor. In aceste limite, el este indreptatit sa incheie actele de conservare, de administrare si de dispozitie pe care le impune gestiunea societatii.

In privinta actelor de dispozitie de o anumita importanta exista o serie de restrictii:

- administratorii vor putea sa incheie acte juridice prin care sa dobandeasca, sa instraineze, sa inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii, a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data incheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor,

- dobandirea de catre o societate a unui bun de la un fondator sau actionar:

a) intr-un interval de cel mult doi ani de la constituirea sau de la autorizarea inceperii activitatii societatii; si

b) contra unei sume sau altor contravalori reprezentand cel putin o zecime din valoarea capitalului social subscris, va fi supusa aprobarii prealabile a adunarii generale extraordinare a actionarilor, evaluata de un expert, va fi mentionata in registrul comertului si va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-un ziar cu larga raspandire. Nu vor fi supuse acestor prevederi operatiunile de dobandire efectuate in cadrul activitatii curente a societatii, cele facute din dispozitia unei autoritati administrative sau a unei instante judecatoresti si nici cele facute in cadrul operatiunilor de bursa.

- daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel, sub sanctiunea nulitatii, administratorul va putea instraina, respectiv dobandi bunuri catre sau de la societate avand o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare, aceste dispozitii aplicandu-se si operatiunilor de inchiriere sau leasing. Dispozitiile de mai sus sunt aplicabile si operatiunilor in care una dintre parti este sotul administratorului ori ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, daca operatiunea este incheiata cu o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau impreuna, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu exceptia cazului in care una dintre societatile comerciale respective este filiala celeilalte.

Nerespectarea celor 3 interdictii atrage nulitatea actelor incheiate.

Functia de administrator inceteaza prin: revocarea administratorului, renuntarea administratorului, moartea ,incapacitatea administratorului si falimentul administratorului persoana juridica.

In toate cazurile de incetarea a functiei administratorului, trebuie indeplinite formalitatile de publicitate, ca si in cazul numirii in functie. In caz contrar, societatea nu poate invoca fata de terti numirile in functiile mentionate in alineatul precedent sau incetarea acestor functii, daca ele nu au fost publicate in conformitate cu legea.

§ 7 Reguli privind pluralitatea de administratori

In cazul societatii de capitaluri, pluralitatea administratorilor este organizata de lege in structuri specifice, in organe specific, ceea ce nu se intampla in cazul celorlate forme de societate.

Modul de lucru al administratorilor care nu se afla in organe colegiale de administrare

In cazul SNC, SCS, SRL daca nu s-a stipulat nimic in actul constitutiv cu privire la modul de lucru al administratorilor inseamna ca ei lucreaza separat. Daca un administrator ia initiativa unei operatiuni ce depaseste limitele operatiunilor obisnuite comertului pe care il exercita societatea, acesta trebuie sa instiinteze pe ceilalti administratori, inainte de a o incheia, sub sanctiunea suportarii pierderilor ce ar rezulta din aceasta. In caz de opozitie a vreunuia dintre ei, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.Operatiunea incheiata in contra opozitiei facute este valabila fata de tertii carora nu li se va fi comunicat aceasta opozitie.

Daca prin actul constitutiv s-a stipulat ca administratorii sa lucreze impreuna, decizia trebuie luata in unanimitate; in caz de divergenta intre administratori, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. Pentru actele urgente, a caror neindeplinire ar cauza o paguba mare societatii, poate decide un singur administrator in lipsa celorlalti, care se gasesc in imposibilitate, chiar momentana, de a lua parte la administratie.

Organele colegiale de administrare a societatii

In cazul SA si SCA pluralitatea administratorilor este organizata de lege in entitati colegiale de administrare: consiliul de administratie si dupa caz, comitetul de directie.

Consiliul de administratie

Cand sunt mai multi administratori ei constituie un consiliu de administratie care poate fi si director general sau director al societatii

Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administratie este necesara prezenta a cel putin jumatate din numarul administratorilor, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare.

Deciziile in consiliul de administratie se iau cu majoritatea absoluta a membrilor prezenti. Daca actul constitutiv nu dispune altfel, presedintele consiliului de administratie va avea votul decisiv in caz de paritate a voturilor. In caz de paritate de voturi si daca presedintele nu beneficiaza de vot decisiv, propunerea supusa votului se considera respinsa.

Deciziile consiliului de administratie, considerate ilegale, pot fi anulate prin hotararea adunarii generale. In absenta unei dispozitii legale, deciziile consiliului nu pot fi atacate in justitie de catre actionari. Ei pot ataca hotararea adunarii generale prin care s-a pronuntat asupra valabilitatii unei decizii a consiliului de administratie.

Consiliul de administratie se intruneste ori de cate ori este necesar, dar cel putin o data pe luna la sediul societatii, iar comitetul de directie, cel putin o data pe saptamana.

La intrunirile consiliului de administratie, directorii vor prezenta rapoarte scrise despre operatiunile pe care le-au executat, iar comitetul de directie va prezenta registrul deliberarilor sale. La sedintele consiliului de administratie vor fi convocati si cenzorii..

Executarea operatiunilor societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori executivi, functionari ai societatii. Directorii executivi nu vor putea fi membri in consiliul de administratie al societatii. Ei sunt raspunzatori fata de societate si de terti, ca si administratorii, pentru neindeplinirea indatoririlor lor chiar daca ar exista o conventie contrara.

Comitetul de directie

Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de directie, compus din membri alesi dintre administratori, fixandu-le in acelasi timp si remuneratia.

Presedintele consiliului de administratie poate fi si director general sau director, in care calitate conduce si comitetul de directie.

Deciziile comitetului de directie se iau cu majoritatea absoluta a voturilor membrilor sai. Ele pot fi suspendate ori anulate de catre consiliul de administratie si, cu atat mai mult de catre adunarea generala a actionarilor. Comitetul de directie este obligat sa prezinte, la fiecare sedinta a consiliului de administratie, registrul sau de deliberari.

Atributiile comitetului de directie sunt cele stabilite de consiliul de administratie prin decizia de delegare. El se intruneste cel putin saptamanal

Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune.

§ 8 Raspunderea administratorilor

Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea obligatiilor izvorate din contractul de mandat, deci au o raspundere civila contractuala. Administratorii raspund si pentru nerespectarea obligatiilor prevazute de lege in sarcina lor- putand fi dupa caz o raspundere civila delictuala si sau o raspundere penala

Aceeasi raspundere o au si directorii executivi. Desi sunt salariati ai societatii ei au aceeasi raspundere ca si administratorii. Ei raspund integral fata de societate nu in limitele stabilite de Codul muncii.. Directorii executivi au fata de administratori pozitia de mandatari iar fata de societate pe cea de submandatari.

Directorii executivi, au fata de directorii tehnici si ceilalti functionari ai societatii, atributii mai largi, el executand personal sau prin intermediul altor salariati toate operatiunile de care depinde bunul mers ala societatii (si nu numai operatiuni tehnice ca directorii tehnici).

Raspunderea civila a administratorilor.

Cazurile de raspundere

- pentru neindeplinirea obligatiilor izvorate din mandatul incredintat , precizate in actul constitutiv si in hotararile adunarii generale

- pentru neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege in sarcina lor: administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru: realitatea varsamintelor efectuate de asociati; existenta reala a dividendelor platite; existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere; exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale; stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

- pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane: comitetul de directie, toti administratorii raspund fata de societate pentru actele indeplinite de directori sau de personalul incadrat, cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor. Comitetul de directie va trebui sa instiinteze consiliul de administratie de toate abaterile constatate in executarea obligatiei lui de supraveghere. Raspunderea indirecta a administratorilor este o raspundere subsidiara si conjuncta. Are un rol de garantie si inlocuieste raspunderea persoanei care a cauzat prejudiciul, administratorii raspunzand numai daca societatea nu a putut recupera prejudiciul de la persoana vinovata.

- administratorii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca, avand cunostinta de neregulile savarsite de acestia, nu le comunica cenzorilor sau auditorilor financiari- raspundere speciala

Raspunderea civila se angajeaza in conditiile dreptului comun al raspunderii civile.

Raspunderea , contractuala sau delictuala, are intotdeauna ca temei culpa administratorului.

In ceea ce priveste cauzele exoneratoare de raspundere pe langa cele din dreptul comun Legea 31/1990 contine anumite dispozitii specifice.

In societatile care au mai multi administratori raspunderea pentru actele savarsite sau pentru omisiuni nu se intinde si la administratorii care au facut sa se constate, in registrul deciziilor consiliului de administratie, impotrivirea lor si au incunostintat despre aceasta, in scris, pe cenzori si, dupa caz, pe auditorii financiari. Pentru deciziile luate in sedintele la care administratorul nu a asistat, el ramane raspunzator daca, in termen de o luna de cand a luat cunostinta de acestea, nu a facut impotrivirea in formele aratate la alineatele precedente. Cauza de exonerare se aplica atat membrilor consiliului de administratie cat si membrilor comitetului de directie.

Actiunea in raspundere apartine societatii si nu asociatilor, fiind o actiune sociala. Actiune apartine in principal adunarii generale dar daca adunarea generala refuza sa-l actioneze in raspundere pe administrator datorita influentei pe care acesta o are asupra adunarii generale, legea pune la dispozitie si actionarilor minoritari actiunea in raspundere contra administratorului.

Actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata. De asemneanea si administartorul sau lichidatorul judiciar paote exercita actiunea in raspundere contra administartorilor in cazul deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.

Aprobarea situatiilor financiare anuale de catre adunarea generala nu impiedica exercitarea actiunii in raspundere impotriva administratorilor, directorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari.

Hotararea va putea fi luata chiar daca problema raspunderii acestora nu figureaza in ordinea de zi.

Adunarea desemneaza cu aceeasi majoritate persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie.

Daca adunarea decide sa porneasca actiune in raspundere contra administratorilor, mandatul acestora inceteaza de drept si adunarea va proceda la inlocuirea lor.

Daca actiunea se porneste impotriva directorilor, acestia sunt suspendati de drept din functie pana la ramanerea irevocabila a sentintei.

Aceste dispozitii se aplica tuturor formelor de societate comerciala.

Administratorul nu poate sa atace cu actiunea in anulare decizia de actionare a sa in raspundere deoarece mandatul administartorului inceteaza de drept din momentul actionarii sale in raspundere.

Raspunderea penala

In titlul VIII al Legii 31/1990 de la art . 271-282 sunt incriminate ca infractiuni o serie de fapte ale administratorilor.

Actiunea penala este o actiune a procurorului si nu a societatii, insa actiunea civila care se alatura actiunii penale in procesul penal , deci constituirea ca parte civila in procesul penal, se face in conditiile mai sus aratate pentru exercitarea actiunii in raspundere civila.

§ 9 Controlul gestiunii societatii comerciale

In cazul societatilor de persoane controlul se exercita de toti asociatii cu exceptia celor care au calitatea de administrator.

In societatile de capitaluri si cu raspundere limitata controlul se exercita de persoane specializate : auditorii financiari si cenzorii.

Situatiile financiare ale societatilor comerciale, care intra sub incidenta reglementarilor contabile armonizate cu directivele europene si standardele internationale de contabilitate, vor fi auditate de catre auditori financiari - persoane fizice sau persoane juridice -, in conditiile prevazute de lege. Societatile comerciale, ale caror situatii financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Romania in acest scop. La societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotari contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, dupa caz.

Aspecte generale privind cenzorii

Societatea pe actiuni si SCA va avea trei cenzori si tot atatia supleanti, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. In toate cazurile, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. In cazul SRL in actul constitutiv se poate stipula alegerea unuia sau mai multor cenzori. Daca numarul asociatilor trece de 15 , numirea cenzorilor este obligatorie.

La SA si SCA cenzorii sunt stabiliti prin actul constitutiv iar ulterior alesi de catre adunarea generala ordinara., iar la SRL sunt alesi de adunarea asociatilor.

Durata mandatului lor este de 3 ani si pot fi realesi. Ei pot fi actionari cu exceptia cenzorului expert contabil su contabil autorizat care poate fi un tert care exercita profesia individual sau in forme asociative.

Cel putin unul dintre ei trebuie sa fie contabil autorizat in conditiile legii sau expert contabil.

Cenzorii sunt obligati sa depuna, a treia parte din garantia ceruta pentru administratori. Sunt exceptati de la aceasta obligatie cenzorii experti contabili sau contabili autorizati, daca fac dovada incheierii asigurarii de raspundere civila profesionala. Activitatea cenzorilor este remunerata, remuneratia fiind stabilita de adunarea generala.

Nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor:

a) rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor;

b) persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de cenzor, un salariu sau o remuneratie de la administratori sau de la societate sau ai caror angajatori sunt in raporturi contractuale sau se afla in concurenta cu aceasta;

c) persoanele carora le este interzisa functia de administrator conform prevederilor art. 138.

d) persoanele care, pe durata exercitarii atributiilor conferite de aceasta calitate, au atributii de control in cadrul Ministerului Finantelor Publice sau al altor institutii publice, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege.

Revocarea cenzorilor se poate face numai de adunarea general extraordinara. In caz de deces, impiedicare fizica sau legala, incetare sau renuntare la mandat a unui cenzor, supleantul cel mai in varsta il inlocuieste.

Oricare actionar are dreptul sa reclame cenzorilor faptele ce crede ca trebuie cenzurate, iar acestia sunt obligati sa le verifice si, daca le gasesc reale, sa le aiba in vedere la intocmirea raportului catre adunarea generala.

Cenzorii au dreptul sa obtina in fiecare luna de la administratori o situatie despre mersul operatiunilor. Cenzorii iau parte la adunarile administratorilor, fara drept de vot.

Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca situatiile financiare sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt tinute regulat si daca evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut conform regulilor stabilite pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Despre toate acestea, precum si asupra propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire la situatiile financiare si repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunarii generale un raport amanuntit.

Adunarea generala poate aproba situatiile financiare anuale numai daca acestea sunt insotite de raportul cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor financiari.

Cenzorii sunt obligati, de asemenea:

a) sa faca, in fiecare luna si pe neasteptate, inspectii casei si sa verifice existenta titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societatii sau au fost primite in gaj, cautiune ori depozit;

b) sa convoace adunarea ordinara sau extraordinara, cand n-a fost convocata de administratori;

c) sa ia parte la adunarile ordinare si extraordinare, putand face sa se insereze in ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare;

d) sa constate regulata depunere a garantiei din partea administratorilor;

e) sa vegheze ca dispozitiile legii si ale actului constitutiv sa fie indeplinite de administratori si lichidatori.

Pentru intocmirea raportului privind situatiile financiare, propunerile asupra acestora si repartizarea profitului , cenzorii vor delibera impreuna; ei insa vor putea face, in caz de neintelegere, rapoarte separate, care vor trebui sa fie prezentate adunarii generale

Pentru celelalte obligatii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.

Intinderea si efectele raspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului si ale legii socitatilor comerciale. Raspunderea lor, ca si in cazul administratorilor poate fi civila sau si penala. Cenzorii raspund solidar pentru neindeplinirea obligatiilor stabilite in sarcina administratorilor.

Subsectiunea III.5 Modificarea societatilor comerciale

§ 1 Aspecte generale privind societatile comerciale

Sediul materie privind modificarea societatii comerciale se afla in Titlul IV al Legii 31-1990 de la art 204-art 221 -intiitulat " Modificarea societatilor comerciale" si in titlul urmator -V intitulat "Excluderea si retragerea asociatilor" art .222- art. 227.

Dispozitiile legale privind modificarea societatilor comerciale sunt structurate pe doua paliere: o parte -art 204- in care este prevazuta procedura de modificare a actului constitutiv si implicit a societatii si o alta parte in care sunt reglementate o parte din cazurile de modificare a actului constitutiv: reducere si majorarea capitalului social, prelungirea duratei societatii, a formei societatii. Pentru celelalte cazuri de modificare a societatii, adica a actului constitutiv - modificarea sediului, a formei, o obiectului de activitate, fuziunea, divizarea, - nu sunt dispozitii speciale ceea ce insemna ca se vor face dupa procedura stabilita in acest titlu cu respectarea dispozitiilor actului constitutiv si ale dispozitiilor "generale" ale Legii 31/1990

Pe langa cazurile prevazute mai sus amintite se apreciaza ca vor constitui modificari ale societatii: cesiune de parti sociale catre un tert, infiintarea de sucursale ale societatii, continuarea societatii cu mostenitorii asociatului decedat in cauza, continuarea societatii cu un singur asociat ca urmarea a retragerii, excluderii sau decesului celui de-al doilea asociat., etc.

De fapt orice modificare a elementelor actului constitutiv , asa cum sunt stabilite de art 7 si 8 din Legea 31/1990 atrage o modificarea societatii.

Actul constitutiv poate fi modificat prin :

- Hotararea adunarii generale adoptata in conditiile legii .

- Prin act aditional la actul constitutiv

-prin hotararea instantei judecatoresti, in conditiile excluderii sau retragerii unui asociat.

Procedura inregistrarii actului modificator

Actul modificator, cuprinzand trimiterile la textele modificate ale actului constitutiv, se inregistreaza in registrul comertului pe baza incheierii judecatorului delegat, cu exceptia cazului excluderii si retragerii cand inregistrarea se va face pe baza hotararii irevocabile de excludere sau de retragere, atunci cand retragerea se pronunta de catre instanta.

Procedura de inscriere in registrul comertului a mentiunii privind modificarea actului constitutiv este aceeasi ca procedura de inregistrare a constituirii societatii, ca procedura inmatricularii societatii comerciale. In acest scop actul modificator se depune la registrul comertului, supus controlului de legalitate si daca sunt indeplinite conditiile prevazute delege judecatorul delegat va pronunta o hotarare judecatoreasca- o incheiere prin care va admite cererea de inscriere a mentiunii de modificarea a actului constitutiv in termen de 3 zile de la dat inregistrarii cererii.

In cazul in care actul modificator este o hotarare judecatoreasca, inscrierea modificarii in registrul comertului se face in temeiul hotararii judecatoresti, care in dispozitiv trebuie sa cuprinda si precizare ca se va efectua inscrierea respectivei modificari in registrul comertului, instanta avand obligatia ca din oficiu, potrivit ar 7 din Legea 26/1990 , sa trimita o copie legalizata de pe hotarare in termen de 15 zile de la data ramanerii irevocabile a acesteia.

Dupa inregistrarea in registrul comertului, actul modificator se trimite, din oficiu, Monitorului Oficial al Romaniei, spre publicare in partea a IV-a, de catre registrul comertului, pe cheltuiala societatii.

Neefectuarea publicitatii are drept efect inopozabilitatea fata de terti a modificarii, afara de cazul in care societatea face dovada ca tertii cunosteau modificarile intervenite. Intre asociati, modificarile isi vor produce efectele cuvenite.

Actul modificator al actului constitutiv al unei societati in nume colectiv sau in comandita simpla, in forma autentica, se depune la oficiul registrului comertului si se mentioneaza in acest registru, fara a fi obligatorie publicarea lui in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.

Daca se aduc mai multe modificari actului constitutiv, fie concomitent, fie succesiv, acesta va fi actualizat cu toate modificarile la zi si, in aceasta forma, va fi depus la oficiul registrului comertului.

Opozitia la modificarea actului constitutiv

Creditorii nemultumiti si orice alta persaona prejudicata de modificarea societatii, deoarece astfel sunt prejudiciati, au ca mijloc juridic pentru apararea drepturilor lor opozitia la modificarea societatii, reglementata de dispozitiile art. 61 si 62. Ei pot formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat: In cazul in care cauza opozitiei a fost inlaturata inainte de a se pune concluzii in fond la tribunal instanta nu va admite opozitia ci va constata ca actiunea a ramas fara obiect daca se renunta la modificare societatii sau prin modificarea modificarii nu mai sunt prejudiciate interesele creditorilor.

Opozitia se face in termen de 30 de zile de la data publicarii hotararii asociatilor sau a actului aditional modificator in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, daca legea nu prevede un alt termen (cum este de exemplul in cazul reducerii capitalului, cand termenul este de doua luni). Ea se depune la oficiul registrului comertului care, in termen de 3 zile de la data depunerii, o va mentiona in registru si o va inainta instantei judecatoresti competente.

Opozitia se judeca in camera de consiliu, cu citarea partilor. Hotararea pronuntata asupra opozitiei este supusa numai recursului.

Odata cu introducerea opozitiei reclamantul poate cere presedintelui instantei, pe cale de ordonanta presedintiala suspendarea executarii actului modificator impotriva caruia s-a exercitat opozitia. Presedintele admitand cererea poate obliga la darea unei cautiuni. Impotriva ordonantei de suspendare se poate exercita recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

Dreptul asociatilor de a se retrage din societate

In cazul in care anumite modificari ale societatii comerciale afecteaza interesele asociatilor legea prevede dreptul acestora de a se retrage din societate. Astfel, actionarii care nu sunt de acord cu hotararile luate de adunarea generala cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului sau la forma societatii au dreptul de a se retrage din societate si de a obtine de la societate contravaloarea actiunilor pe care le poseda, la valoarea medie determinata de catre un expert autorizat, prin folosirea a cel putin doua metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (EVS).

In cazul SRL, asociatii au dreptul sa se retraga nu sunt de acord cu modificarile actului constitutiv daca acest drept le-a fost recunoscut prin actul constitutiv.

Principalele cazuri de modificarea acapitalului social

Pe laga conditii generale care privesc orice modificare a actului constitutiv legea 31/1990 reglementeaza unele conditii speciale care privesc anumite modificari ale actului constitutiv:

majorarea capitalului social

reducerea capitalului social

prelungirea duratei societatii

dizolvarea anticipata a societatii

divizarea si fuziune a societatii comerciale

transformarea societatii comerciale

§ 2 Majorarea capitalului social

Conditiile majorarii capitalului social.

Societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata, prevede legea, isi vor putea majora capitalul social, cu respectarea dispozitiilor prevazute pentru constituirea societatii. Este necesara existenta actului modificator si respectarea dispozitiilor specifice fiecarei forme de societate referitoare la constituirea societatii ( aporturile asociatilor, numarul de asociati, etc)

Hotararea adunarii generale extraordinare pentru majorarea capitalului social se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. Hotararea adunarii generale privind majorarea capitalului social are efect numai in masura in care a fost dusa la indeplinire in termen de un an de la data sa. Hotararea se considera adusa la indeplinire in situatia in care intreaga suma ce reprezinta sporul de capital a fost subscrisa.

Pentru societatea pe actiuni exista dispozitii speciale pentru majorarea capitalului social, operatiune efectuandu-se potrivit acestora, asa cum sunt ele cuprinse in art. 210-220. Desi nu exista un text expres de lege in practica se considera ca art 210-220 din Legea 31/1990 nu se aplica si SRL , sub nici un aspect, adica nici cu privire la acele aspecte care nu sunt incompatibile cu natura SRL-ului.

Metodele prin care se majoreaza capitalul social

1. Prin noi aporturi

Capitalul social se poate mari prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente in schimbul unor noi aporturi in numerar si/sau in natura. Actiunile emise de societatea pentru marirea capitalului social vor fi oferite spre subscriere in primul rand actionarilor existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda. In plus,actionarul are un drept de preferinta si pentru subscrierea actiunilor noi ramase disponibile ca urmare a faptului ca unii actionari nu au uzat de dreptul lor.

Majorarea capitalului social efectuat fara acordarea dreptului de preferinta catre actionarii existenti este lovita de nulitate absoluta.

De la acest drept de preferinta acordat de lege actionarilor, in mod echitabil, exista o serie de restrictii:

- adunarea generala va putea, pentru motive temeinice, sa ridice actionarilor dreptul de subscriere a noilor actiuni, in total sau in parte. Pentru luarea hotararii este necesara prezenta a trei patrimi din numarul titularilor capitalului social si votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social. Convocarea va trebui sa cuprinda, in acest caz, motivele majorarii capitalului social, persoanele carora urmeaza a li se atribui noile actiuni, numarul de actiuni atribuit fiecareia dintre ele, valoarea de emisiune a actiunilor si bazele fixarii acesteia.

- dreptul de preferinta inceteaza, daca noile actiuni reprezinta aporturi in natura.

Exercitarea dreptului de preferinta se poate realiza numai in interiorul termenului hotarat de adunarea generala, daca actul constitutiv nu prevede alt termen. Se va acorda pentru exercitiul dreptului de preferinta un termen de cel putin o luna, cu incepere din ziua publicarii hotararii adunarii referitoare la majorarea capitalului. Dupa expirarea acestui termen, actiunile vor putea fi oferite spre subscriere publicului

Aporturile pot fi in numerar sau si in natura. Aporturi in creante nu sunt admise

Daca majorarea capitalului social se face prin aporturi in natura, adunarea generala extraordinara, care a hotarat aceasta, va numi unul sau mai multi experti pentru evaluarea acestor aporturi. Dupa depunerea raportului de expertiza, adunarea generala extraordinara convocata din nou, avand in vedere concluziile expertilor, poate hotari majorarea capitalului social.

Hotararea adunarii generale trebuie sa cuprinda descrierea aporturilor in natura, numele persoanelor ce le efectueaza si numarul actiunilor ce se vor emite in schimb.

Actiunile emise in schimbul aporturilor in numerar vor trebui platite, la data subscrierii, in proportie de cel putin 30% din valoarea lor nominala si, integral, in termen de cel mult 3 ani de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, a hotararii adunarii generale. In acelasi termen vor trebui platite actiunile emise in schimbul aporturilor in natura.

2. Prin incorporarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale

Rezervele sunt sume de bani prelevate din beneficiile societatii care au destinatii prevazute de lege.

Rezervele legale se constituie in mod obligatoriu in cazul SA si SRL prin prelevarea din beneficiile societatii in fiecare an a cel putin 5% pana ce fondul atinge minim a cincea parte din capitalul social. Rezervele statutare se constituie in conditiile si cu destinatia stabilite prin actul constitutiv. Rezervele facultative se constituie si au destinatia data de adunarea generala a asociatilor.

Actiunile noi sunt liberate prin incorporarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale. Sumele de bani acumulate cu titlu de rezerve vor fi folosite pentru achitarea noilor actiuni. Rezervele apartinand societatii practic ne aflam in prezenta unei autofinantari, aceasta fiind titulatura sub care este cunoscuta aceasta modalitate de majorare a capitalului. Fiind liberate contra unor sume de bani ce apartineau societatii- rezervele- noile actiuni vor fi oferite vechilor actionari , proportional cu participarea lor la capitalul social.

Diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse in rezerve, fara a majora capitalul social asa cum era posibil in vechea reglementare.

3. Prin incorporarea profitului sau a primelor de emisiune.

In locul sumelor care li s-ar fi cuvenite cu titlu de dividende, actionarii vor primi urmeaza actiuni noi emise de societate, adica dividendele li se platesc prin actiuni si nu prin numerar.

Prima de emisiune reprezinta, alaturi de dreptul de preferinta un mijloc de salvgardare a drepturilor vechilor actionari, care ca urmare a sporului numarului de actiuni, isi vad diminuata valoarea intrinseca a actiunilor. Primele de emisiune reprezinta diferenta intre valoarea de emisiune si valoarea nominala a actiunilor pe care trebuie sa o suporte noii actionari si este destinata acoperirii cheltuielilor emisiunii precum si diminuarii valorii intrinseci a actiunilor vechi.

4. Majorarea capitalului social prin compensarea creantelor asupra societatii cu actiuni ale acesteia- Conversiunea datoriilor in actiuni

In aceasta situatie, pentru sumele de bani cuvenite creditorilor, in baza creantelor lichide si exigibile pe care le au fata de societate, creditorii primesc actiuni ale societatii. Ei se transforma din creditori ai societatii in actionari. O forma a conversiei datoriilor in actiuni este si conversia obligatiunilor in actiuni.

§ 3 Reducerea capitalului social

Mijloacele de reduceere a capitalului social

In functie de cauza care determina reducerea capitalului Legea 31/1990, in art 207 , stabileste mijloacele prin care se poate realiza reducerea capitalului.

Cel mai adesea reducerea capitalului este motivata de pierderile patrimoniale. Astfel potrivit art 158 din Legea 31/1990 daca administratorii constata ca, in urma unor pierderi, activul net, determinat ca diferenta intre totalul activelor si datoriile societatii, reprezinta mai putin de jumatate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotari reintregirea capitalului, reducerea lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii. Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea extraordinara sa fie convocata si la o pierdere mai mica. In cazul cand nici in a doua convocare nu s-a intrunit cvorumul prevazut pentru adunarea extraordinara, administratorii vor cere instantei din raza teritoriala in care se afla sediul societatii numirea unui expert, care va verifica pierderea din capitalul social. Instanta, pe baza expertizei, constatand pierderea prevazuta anterior, va da o incheiere, autorizand administratorii sa convoace adunarea generala, care va putea sa hotarasca limitarea capitalului la suma ramasa sau dizolvarea societatii, cu orice numar de actionari prezenti.

Daca este reducerea este cauzata de pierderi capitalul social poate fi micsorat prin

a) micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale, cu pastrarea valorii nominale, micsorandu-se , in mod proportional, numarul de actiuni sau de parti sociale detinute de fiecare asociate)

b) reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor sociale; noua valoare se va inscriptiona cu o stampila aplicata pe vechile actiuni sau parti sociale.

c) dobandirea propriilor actiuni, urmata de anularea lor. In mod exceptional este permisa dobandirea de catre societate a unui numar determinat de actiuni proprii, integral liberate, cand se face cu scopul de a reduce capitalul social, prin anularea unui numar de actiuni proprii de o valoare corespunzatoare reducerii;

Cand reducerea nu este motivata de pierderi, reducerea capitalului social se poate face prin:

a) scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate , subscrise, dar nevarsate.

b) restituirea catre actionari a unei cote-parti din aporturi, proportionala cu reducerea capitalului social si calculata egal pentru fiecare actiune sau parte sociala;

c) alte procedee prevazute de lege. De exemplu retragerea sau excluderea asociatului poate motiva reducerea capitalului social. Nu trebuie sa se procedeze la reducere atunci cand actiunile sau partile sociale detinute de asociatul retras sau exclus sunt preluate de o alta persoana, situatie care credem ca trebuie sa aiba intaietate in scopul protejarii creditorilor sociali si societatii.

Conditiile pentru reducerea capitalului social.

Este necesar sa existe o hotarare a Adunarii asociatilor, constata printr-un inscris care sa indeplineasca forma prevazuta de lege, care trebuie inscrisa in registrul comertului si publicata in M.O.

Hotararea va trebui sa respecte minimul de capital social, atunci cand legea il fixeaza, sa arate motivele pentru care se face reducerea si procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.

Dupa ce a fost publicata in M.O. impotriva hotararii de reducere a capitalului social se poate face opozitie de catre orice creditor al societatii, a carui creanta este constatata printr-un titlu anterior publicarii hotararii, opozitie care se efectueaza in conditiile art. 62, afara de termenul in care se poate face opozitie care nu este de 30 de zile ci de 60 de zile de la data publicarii hotararii. Pentru ca opozitia sa fie admisa creditorul va trebui sa dovedeasca faptul ca este lezat prin reducere, in sensul ca creanta sa nu mai gaseste , in capitalul astfel redus, o acoperire suficienta.

Un efect special al exercitarii opozitiei apare in legatura cu creditorii chirografari ale caror creante sunt neexigibile dar sunt constate prin titluri anterioare publicarii hotararii. Prin exercitarea dreptului de opozitie , creanta lor devine exigibila ,anticipat, la data expirarii termenului de doua luni. Intrucat creanta a devenit exigibila ea poate fi valorificata si, daca este realizata creanta, poate fi realizata si reducerea capitalului social. Acest efect special, nu se produce in situatia in care societatea a oferit garantii reale sau personale acceptate de creditori

Daca in termenul stabilit nu se efectueaza nici o opozitie sau acestea sunt respinse, judecatorul delegat va pronunta o incheiere prin care va dispune reducerea capitalului social. Reducerea capitalului social va putea fi facuta numai dupa trecerea a doua luni din ziua in care hotararea a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.

Potrivit art 209 cand societatea a emis obligatiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului social prin restituiri facute actionarilor din sumele rambursate in contul actiunilor, decat in proportie cu valoarea obligatiunilor rambursate.

§ 4 Prelungirea duratei societatii

Este posibil ca o societate comerciala sa se constituie pe o perioada determinata, posibilitatea care rezulta din dispozitiile art 7 si 8 din Legea 31/1990 care prevad ca in actul constitutiv se va arata durata pentru care se constituie societatea. La implinirea duartea societatea se dizolva de drept fara indeplinirea unei formalitatii si sintra in lichidare. Pentru a evita acesta situatie legea impune administratorilor obligatia de a consulta pe asociati, cu cel putin 3 luni inainte de expirarea duratei societatii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. In lipsa, la cererea oricaruia dintre asociati, tribunalul va putea dispune, prin incheiere, efectuarea consultarii. Prelungirea duratei societatii, schimbarea formei sau alte modificari ale actului constitutiv al societatii nu atrag crearea unei persoane juridice noi.

Hotararea de modificare a societatii , in sensul prelungirii duratei acesteia fie in transformarea ei intr-o societate pe o perioada nedeterminata se ia de catre adunarea generala extraordinara. Hotararea adunarii generale sau actul aditional care constata hotararea, in forma impusa de lege trebuie mentionat in Registrul comertului si publicat in M.O.

Deoarece aceasta prelungire poate afecta drepturile creditorilor personali ai asociatilor, care isi vad astfel amanata posibilitatea realizarii creantei lor, legea le recunoaste dreptul de a exercita opozitie. Creditorii particulari ai asociatilor dintr-o societate in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata pot face opozitie, in conditiile dreptului comun in materia opozitiei, impotriva hotararii adunarii asociatilor de prelungire a duratei societatii peste termenul fixat initial, daca au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotararii. In cazul in care opozitia se respinge judecatorul delegat va pronunta o incheiere prin care va dispune efectuarea mentiunii privind prelungirea duratei societatii si publicarea acestei in M.O. In cazul de admitere a opozitiei privind prelungirea duratei societatii potrivit art 206 din Legea 31/1990 asociatii trebuie sa decida, in termen de o luna de la data la care hotararea a devenit irevocabila : ei pot alege fie sa renunte la prelungire caz in care societatea se va dizolva de drept fara nici o alta formalitate la implinirea termenului fie sa excluda din societate pe asociatul debitor al oponentului. In cazul excluderii drepturile cuvenite asociatului debitor vor fi calculate pe baza ultimului bilant contabil aprobat iar creditorii sai personali isi vor realiza creanta. Asociati vor adopta o hotarare sau un act aditional prin care il vor exclude pe asociatul debitor, vor stabili partile care se cuvin , structura capitalului social si a asociatilor. Este o situatie de exceptie de la dispozitiile art 223 din Legea 31/1990 care prevede ca excluderea si retragerea asociatilor se poate dispune numai prin hotarare judecatoreasca, hotarare prin care instanta va dispune , si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati. Fiind inlaturat impedimentul la realizarea prelungirii societatii, acesta poate fi efectuata.

§ 5 Excluderea asociatului din societate.

Poate fi exclus din societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata:

- asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat. Este necesara punerea in intarziere a asociatului si ca asociatul ce solicita excluderea sa-si fi executat obligatia de aport.

- asociatul cu raspundere nelimitata in stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

- asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept in administratie ori care, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati, intrebuinteaza capitalul, bunurile sau creditul societatii in folosul sau sau in acela al unei alte persoane este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat si sa plateasca despagubiri pentru daunele cauzate precum si asociatii care iau parte, ca asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca operatiuni in contul lor sau al altora, in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator, fara consimtamantul celorlalti asociati. Consimtamantul se socoteste dat daca participarea sau operatiunile fiind anterioare actului constitutiv au fost cunoscute de ceilalti asociati si acestia nu au interzis continuarea lor. In caz de incalcare a prevederilor anterioare, societatea, in afara de dreptul de a exclude pe asociat, poate sa decida ca acesta a lucrat in contul ei sau sa ceara despagubiri. Acest drept se stinge dupa trecerea a 3 luni din ziua cand societatea a avut cunostinta, fara sa fi luat vreo hotarare

- savarsirea de catre asociatul administrator a unor fapte pagubitoare pentru societate asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora..

-exercitarea de catre creditorul personal al asociatului a opozitiei impotriva hotararii de prelungire a duratei societatii.

Excluderea unui asociat din societatea in nume colectiv se pronunta prin hotarare judecatoreasca. Excluderea se face la cererea societatii sau a oricarui asociat. Cand excluderea se cere de catre un asociat, se vor cita societatea si asociatul parat. Reclamantul, societate sau asociat, va putea solicita si repararea prejudiciului cauzat, iar daca actiunea a fost introdusa de societate si daune interese si dobanda legala., urmand ca acestea sa se compenseze cu valoarea activului net ce se va cuveni asociatului exclus pana la concurenta valorii pretentiei formulate de societate.

Creditorii pot participa la proces pe cale a opozitei pentru a se opune reducerii dreptului lor de gaj.

Prin hotararea de excludere a asociatului, instanta judecatoreasca trebuie sa dispuna si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati.

Hotararea irevocabila de excludere trebuie depusa, in termen de 15 zile, la oficiul registrului comertului pentru inscrierea unei mentiuni.

Cel exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii cu toate consecintele care decurg din acest fapt. Din acest moment se naste o creanta individuala a exclusului fata de societate pentru o parte proportionala din patrimoniul social, inclusiv din rezultatele ultimului an fiscal.

Asociatul exclus va avea dreptul la profit si va suporta pierderile, pana in ziua excluderii sale. El nu va putea cere insa lichidarea lor pana ce acestea nu vor fi repartizate potrivit prevederilor contractului de societate.

Asociatul exclus are dreptul la contravaloarea partii sale de interes. Legea prevede ca asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia.

Excluderea unui asociat va conduce la modificarea actului constitutiv cel putin in privinta numarului si identitatii asociatilor dar posibil si in privinta fie a valorii nominale a partilor de interes sau sociale , fie a numarului acestora eventual in privinta cuantumului capitalului social, in sensul reducerii acestuia.

Asociatul exclus ramane obligat fata de terti pentru operatiunile facute de societate, pana in ziua ramanerii definitive a hotararii de excludere.

§ 6 Retragerea asociatului din societate.

Retragerea din societate este iesirea voluntara a unui asociat din societate, cu consecinta incetarii calitatii de asociat a acesteia.

In functie de modalitatea de retragere: unilaterala, conventionala sau judecatoreasca, declaratia unilaterala de retragere , hotararea acceptarii cererii de retragere, autentificata sau insotita de un extras autentificat sau hotararea judecatoreasca vor fi depuse la ORC.

In cazul consimtirii retragerii de catre adunarea asociatilor, prin hotararea de acceptare a cererii de retragere, creditorii sociali pot face opozitie in conditiile art 61 si urm. din Legea 31/1990

Modalitatile juridice ale retragerii asociatului din societate:

a) In cazurile prevazute in actul constitutiv.

b) Acordul tuturor celorlalti asociati.

c) Prin hotararea tribunalului. In lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau cand nu se realizeaza acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, in baza unei hotarari a tribunalului, supusa numai recursului, in termen de 15 zile de la comunicare.        

Prin hotararea judecatoreasca referitoare la retragerea asociatului, instanta trebuie sa dispuna si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati

Pierderea calitatii de asociat a retrasului va produce efecte fata de ceilalti asociati de la momentul aducerii la cunostinta acestora a declaratiei unilaterale de retragere, efectuate in conditiile prevazute de actul constitutiv, la momentul adoptarii valabile a hotararii de aprobare a cererii de retragere iar nu de la momentul autentificarii actului modificator aditional, respectiv de la momentul ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de admitere a cererii de retragere. In raporturile cu tertii se va urma dreptul comun al momentului publicizarii conforme a modificarilor intervenite fata de ultima situatie sociala notificata publicului.

Ca urmare a retragerii din societate, asociatul pierde calitatea de asociat.

Drepturile asociatului retras, cuvenite prin partile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociatilor. Legea permite si desemnarea de catre asociati a unui expert, care sa stabileasca aceste drepturi.

In caz de neintelegere intre asociati drepturile asociatului retras vor fi stabilite de catre tribunal.

§ 7 Schimbarea formei societatii comerciale

Schimbarea formei juridice se poate realiza prin modificarea actului constitutiv in conditiile art 204. Totodata pentru realizarea operatiunii trebuie indeplinite conditiile prevazute de lege pentru forma in care se va transforma societatea. Prin schimbarea formei nu este afectata personalitatea

§ 8 Fuziunea si divizarea societatilor comerciale

Fuziunea este operatiunea prin care se realizeaza concentrarea societatilor comerciale Ea poate imbraca forma absorbtiei- care consta in inglobarea de catre societate a uneia sau mai multor societati- sau contopirii- reunirea a doua sau mai multe societati comerciale care isi inceteaza existenta pentru constituirea unei societati comerciale noi.

Divizarea este operatiunea prin care se realizeaza impartirea unei societati comerciale sau desprinderea unei parti din societate. Divizarea costa in impartirea intregului patrimoniu al unei societati care isi inceteaza existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta. Desprinderea consta in separarea unei parti din patrimoniul unei societati, care nu isi inceteaza existenta si transmiterea ei catre una sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.

Conditiile fuziunii si divizarii societatilor comerciale

Fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare societate in parte, in conditiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societatii. Daca, prin fuziune sau divizare, se infiinteaza o noua societate, aceasta se constituie in conditiile prevazute de prezenta lege pentru forma de societate convenita.

In baza hotararii adunarii generale a actionarilor a fiecareia dintre societatile care participa la fuziune sau la divizare, administratorii acestora intocmesc un proiect de fuziune sau de divizare, care va cuprinde:

a) forma, denumirea si sediul social al tuturor societatilor participante la operatiune;

b) fundamentarea si conditiile fuziunii sau ale divizarii;

c) stabilirea si evaluarea activului si pasivului, care se transmit societatilor beneficiare;

d) modalitatile de predare a actiunilor sau a partilor sociale si data de la care acestea dau dreptul la dividende;

e) raportul de schimb al actiunilor sau al partilor sociale si, daca este cazul, cuantumul sultei; nu vor putea fi schimbate pentru actiuni emise de societatea absorbanta actiunile societatii absorbite al caror titular este, direct sau prin persoane interpuse, societatea absorbanta ori insasi societatea absorbita;

f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;

g) drepturile care se acorda obligatarilor si orice alte avantaje speciale;

h) data situatiei financiare de fuziune/divizare, care va fi aceeasi pentru toate societatile participante;

i) orice alte date care prezinta interes pentru operatiune.

Proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentantii societatilor participante, se depune la oficiul registrului comertului unde este inmatriculata fiecare societate, insotit de o declaratie a societatii care inceteaza a exista in urma fuziunii sau divizarii, despre modul cum a hotarat sa stinga pasivul sau.

Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecatorul delegat, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala partilor, integral sau in extras, potrivit dispozitiei judecatorului delegat sau cererii partilor, cu cel putin 30 de zile inaintea datelor sedintelor in care adunarile generale extraordinare urmeaza a hotari, asupra fuziunii/divizarii.

Oricare creditor al societatii care fuzioneaza sau se divide, avand o creanta anterioara publicarii proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opozitie in termen de 30 de zile de la data publicarii proiectului de divizare sau fuziune, in conditiile art. 62 din Legea 31/1990.

Opozitia suspenda executarea fuziunii sau a divizarii pana la data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila, in afara de cazul in care societatea debitoare face dovada platii datoriilor sau ofera garantii acceptate de creditori ori convine cu acestia un aranjament pentru plata datoriilor.

Administratorii societatilor care fuzioneaza sau se divid vor pune la dispozitie asociatilor la sediul social, cu cel putin o luna inainte de data sedintei adunarii generale extraordinare:

a) proiectul de fuziune/divizare;

b) darea de seama a administratorilor, in care se va justifica din punct de vedere economic si juridic necesitatea fuziunii/divizarii si se va stabili raportul de schimb al actiunilor/partilor sociale;

c) situatiile financiare impreuna cu rapoartele de gestiune pe ultimele 3 exercitii financiare, precum si cu 3 luni inainte de data proiectului de fuziune/divizare;

d) raportul cenzorilor si, dupa caz, raportul auditorilor financiari;

e) raportul unuia sau al mai multor experti, persoane fizice sau juridice, desemnati de judecatorul delegat, asupra justetei raportului de schimb al actiunilor/partilor sociale, in cazul societatilor pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata; pentru intocmirea raportului, fiecare dintre experti are dreptul sa obtina de la societatile care fuzioneaza/se divid toate documentele si informatiile necesare si sa efectueze verificarile corespunzatoare. Raportul va cuprinde:

- metodele folosite pentru a se ajunge la raportul de schimb propus;

- aprecierea daca acele metode au fost adecvate, mentionarea valorilor la care s-a ajuns prin fiecare metoda, precum si opinia asupra importantei acestor metode intre cele pentru ajungerea la valorile respective;

- eventualele greutati intampinate in cursul actiunii de evaluare;

f) evidenta contractelor cu valori depasind 10.000 Ron in curs de executare si repartizarea lor, in caz de divizare a societatilor.

Hotararea privind fuziunea sau divizarea este luata, pe baza proiectului de fuziune sau de divizare, de catre adunarea generala a fiecarei societati participante la operatiune.

In cel mult doua luni de la expirarea termenului prevazut pentru exercitarea opozitiei sau, dupa caz, de la data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila, adunarea generala a fiecareia dintre societatile participante va hotari asupra fuziunii sau divizarii, cu conditiile de cvorum si majoritate cerute de lege pentru adunarea generala etraordinara. Prin exceptie de la aceasta regula, atunci cand fuziunea sau divizarea are ca efect marirea obligatiilor asociatilor uneia dintre societatile participante, hotararea se ia cu unanimitate de voturi.

Daca prin fuziune sau divizare se constituie o noua societate , actele constitutive ale societatilor nou-infiintate prin fuziune sau divizare se aproba de adunarea generala a societatii sau a societatilor care isi inceteaza existenta.

In baza actului constituitv aprobat, societatea nou infiintata se inmatriculeaza in registrul comertului.

In cazul absorbtiei, actul modificator al actului constitutiv al societatii absorbante se inregistreaza in registrul comertului in a carui circumscriptie isi are sediul societatea si, vizat de judecatorul delegat, se transmite, din oficiu, la Monitorul Oficial al Romaniei, spre publicare in Partea a IV-a, pe cheltuiala societatii.

Publicitatea pentru societatile absorbite poate fi efectuata de societatea absorbanta, in cazurile in care acele societati nu au efectuat-o, in termen de 15 zile de la vizarea actului modificator al actului constitutiv al societatii absorbante de catre judecatorul delegat.

Fuziunea sau divizarea produce efecte de la date diferite:

a) in cazul constituirii uneia sau mai multor societati noi, la data inmatricularii in registrul comertului a noii societati sau a ultimei dintre ele;

b) in celelalte cazuri, la data inscrierii in registrul comertului a mentiunii privind majorarea capitalului social al societatii absorbante.

Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fara lichidare, a societatii care isi inceteaza existenta si transmiterea universala a patrimoniului sau catre societatea sau societatile beneficiare, in starea in care se gaseste la data fuziunii sau a divizarii, in schimbul atribuirii de actiuni sau de parti sociale ale acestora catre asociatii societatii care inceteaza si, eventual, a unei sume in bani, care nu poate depasi 10% din valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale atribuite.

In cazul fuziunii prin absorbtie, societatea absorbanta dobandeste drepturile si este tinuta de obligatiile societatii pe care o absoarbe, iar in cazul fuziunii prin contopire, drepturile si obligatiile societatilor care isi inceteaza existenta trec asupra noii societatii astfel infiintate.

Societatile care dobandesc bunuri prin efectul divizarii raspund fata de creditori pentru obligatiile societatii care si-a incetat existenta prin divizare, proportional cu valoarea bunurilor dobandite, in afara de cazul in care prin actul de divizare s-au stabilit alte proportii.

Daca nu se poate stabili societatea raspunzatoare pentru o obligatie, societatile care au dobandit bunuri prin divizare raspund solidar.

Aportul unei parti din activul patrimoniului unei societati la una sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta, in schimbul actiunilor sau partilor sociale ce se atribuie asociatilor acelei societati la societatile beneficiare, este supus, in mod corespunzator, dispozitiilor legale privind divizarea, daca are loc prin desprindere.

Subsectiunea III.5 Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

Incetarea existentei societatii comerciale impune parcurgerea a doua faze: dizolvarea societatii si lichidarea societatii

Faza dizolvarii societatii cuprinde anumite operatii care declanseaza si pregatesc incetarea existentei societatii. In aceasta faza, personalitatea juridica nu este afectata, insa dizolvarea pune capat activitatii normale a societatii.

Faza lichidarii societatii cuprinde acele operatii de lichidare a patrimoniului societatii, plata creditorilor si impartirea soldului intre asociati. In aceasta faza, societatea continua sa isi pastreze personalitatea juridica, dar este subordonata cerintelor lichidarii.

In societatile in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, asociatii pot hotari, odata cu dizolvarea, si modul de lichidare al societatii, daca asociatii sunt de acord cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii si cand asigura stingerea pasivului sau regularizarea lui in acord cu creditorii.

§ 1 Dizolvarea societatilor comerciale.

Hotararea privind dizolvarea societatii este luata, dupa caz, la adunarea asociatilor ori de instanta judecatoreasca. Exceptional, dizolvarea societatii se produce in temeiul legii.

Cauzele generale de dizolvarea a societatilor comerciale

- Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii.

- Imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia.

-declararea nulitatii societatii.

-hotararea adunarii asociatilor.

-hotararea tribunalului.

-falimentul societatii.

-alte cauze prevazute de lege sau actul constitutiv al societatii.

Art. 237 din Legea nr. 31/1990 reglementeaza anumite cazuri de dizolvare-sanctiune:

a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni;

b) societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului;

c) societatea si-a incetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social sau asociatii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut sau resedinta cunoscuta;

d) societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii.

Caile dizolvarii societatii comerciale.

de drept, daca ipoteza legii este satisfacuta nefiind necesara necesara indeplinirea nici unei formalitati.

Legea nr. 31/1990 reglementeaza dizolvarea de drept a societatii in cazul expirarii termenului stabilit pentru durata societatii.

- prin vointa asociatilor, hotararea privind dizolvarea se ia cu respectarea conditiilor de cvorum si majoritate prevazute de lege pentru adunarea generala extraordinara.

Actul care constata hotararea adunarii generale privind dizolvarea, in forma ceruta de lege, se depune la oficiul registrului comertului pentru a se mentiona in registru, dupa care se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial, spre publicare

In cazul dizolvarii societatii inainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa, dizolvarea produce efecte fata de terti numai dupa trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial.

- pe cale judecatoreasca, prin hotararea tribunalului la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice.

Hotararea judecatoreasca privind dizolvarea societatii trebuie inscrisa in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial. Aceste formalitati trebuie indeplinite in termen de 15 zile de la data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila.

Efectele dizolvarii societatii comerciale.

Dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii.

In anumite cazuri, dizolvarea are loc fara lichidare, cum este cazul fuziunii, divizarii societatilor comerciale sau al societatii cu raspundee limitata cu asociat unic. Deci, in aceste cazuri, dizolvarea societatii nu are ca efect deschiderea procedurii lichidarii.

Din momentul dizolvarii societatii administratorii nu mai pot intreprinde noi operatiuni, in caz contrar, ei sunt personal si solidar raspunzatori pentru operatiunile pe care le-au intreprins.

§ 2 Lichidarea societatilor comerciale.

Operatiunile care fac obiectul fazei lichidarii societatii sunt realizate de persoane anume investite - lichidatori

Lichidarea societatii comerciale consta intr-un ansamblu de operatiuni care au ca scop terminarea operatiunilor comerciale aflate in curs la data dizolvarii societatii, incasarea creantelor societatii, transformarea bunurilor societatii in bani, plata datoriilor societatii si impartirea activului net intre asociati.

Prin trecerea la faza de lichidare a societatii comerciale are loc modificarea obiectului si scopului societatii, toate actele emanand de la societate trebuie sa arate ca aceasta este in lichidare, administratorii sunt inlocuiti cu lichidatorii societatii, care intra in functie numai dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate prevazute de lege. Dupa intrarea lor in functie, lichidatorii sunt obligati ca impreuna cu administratorii sa faca un inventar si sa incheie un bilant.

Lichidarea activului si pasivului societatii comerciale.

Lichidarea activului societatii.

a) Transformarea bunurilor societatii in bani. Lichidatorii vor putea sa vanda, prin licitatie publica, imobilele si orice avere mobiliara a societatii.

b) Incasarea creantelor. Lichidatorii trebuie sa incaseze creantele de la debitorii societatii.

c) Actiunile lichidatorilor. Lichidatorii care probeaza, prin prezentarea situatiei financiare anuale, ca fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente sa acopere pasivul exigibil trebuie sa ceara sumele necesare asociatilor care raspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral varsamintele, daca acestia sunt obligati, potrivit formei societatii, sa le procure sau, daca sunt debitori fata de societate, pentru varsamintele neefectuate, la care erau obligati in calitate de asociati.

Lichidarea pasivului societatii.

Prin lichidarea pasivului societatii se intelege plata datoriilor societatii catre creditorii sai.

Datoriile societatii pot fi achitate de catre lichidatori cu proprii bani. Intr-un asemenea caz, lichidatorii au dreptul la restituirea sumelor achitate creditorilor.

Creditorii societatii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor actiunile care decurg din creantele ajunse la termen, pana la concurenta bunurilor existente in patrimoniul societatii. In subsidiar, creditorii societatii au o actiune impotriva asociatilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea actiunilor subscrise, sau din acea a aporturilor la capitalul societatii.

Creditorii sociali pot actiona, in subsidiar, pe asociatii care raspund nelimitat si solidar pentru

obligatiile sociale. Lichidarea nu impiedica declansarea procedurii de faliment a societatii.

Drepturile asociatilor cuvenite din lichidarea societatii comerciale.

Lichidatorii nu pot plati asociatilor nici o suma in contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare, inaintea achitarii creditorilor societatii

Impotriva deciziei lichidatorilor privind repartizarea sumelor de bani pentru satisfacerea drepturilor asociatilor, creditorii societatii pot face opozitie la instanta judecatoreasca, in conditiile art. 62 din Legea nr. 31/1990.

Intocmirea situatiei financiare finale si repartizarea activului net intre asociati.

Dupa terminarea operatiunilor de lichidare a activului si pasivului societatii, lichidatorii sunt obligati sa intocmeasca situatia financiara finala pentru a constata rezultatele lichidarii, precum si proiectul de repartizare a activului net intre asociati.

Lichidatorii trebuie sa propuna repartizarea activului intre asociati, in cazul societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, respectiv partea ce se cuvine fiecarei actiuni din repartizarea activului societatii, in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni.

In cazul societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, situatia financiara finala si proiectul de repartizare se notifica asociatilor prin intermediul executorilor judecatoresti.

In cazul societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni, situatia financiara finala, insotita de raportul cenzorilor, se va depune, pentru a fi mentionata, la oficiul registrului comertului si se va publica in Monitorul Oficial.

Asociatii nemultumiti pot face opozitie impotriva situatiei financiare finale de lichidare si a proiectului de repartizare.

Opozitia se face la tribunal in termen de 15 zile de la data notificarii, respectiv in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, a situatiei financiare finale si a proiectului de repartizare.

Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din registrul comertului in termen de 15 zile de la data ultimului act de lichidare, care este repartizarea activului net intre asociati. De la data radierii inceteaza personalitatea juridica a societatii comerciale.

Subsectiunea III.6. REGULI SPECIALE APLICABILE SOCIETATII IN NUME COLECTIV

Definitie.

Societatea in nume colectiv se poate defini ca o societate constituita prin asocierea, pe baza deplinei increderi, a doua sau mai multor persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor rezultate si in care asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii.

§2. Caracterele societatii in nume colectiv.

a) asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor;

b) capitalul social este divizat in parti de interes;

c) obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.

§ 3. Constituirea societatii in nume colectiv

Contractul de societate trebuie sa se incheie in forma autentica si sa cuprinda elementele prevazute de art. 7 din Legea nr. 31/1990.Potrivit Legii nr. 31/1990 asociatii unei societati in nume colectiv pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice.

Firma societatii in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea "societate in nume colectiv", scrisa in intregime. Daca numele unei persoane straine de societate figureaza, cu consimtamantul sau, in firma societatii in nume colectiv, aceasta devine raspunzatoare nelimitat si solidar de toate obligatiile societatii.

Legea nu stabileste un plafon minim al capitalului social subscris sau al celui varsat, ceea ce inseamna ca asociatii sunt liberi sa determine marimea acestora, in functie de nevoile pe care le reclama realizarea obiectului societatii. Legea cere insa ca in contract sa se precizeze data la care se va varsa integral capitalul social subscris.In contractul de societate trebuie sa se arate si aportul fiecarui asociat la capitalul social.

Cand aportul la capitalul social apartine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar fata de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgand din acest aport.

Formalitatile necesare constituirii societatii in nume colectiv sunt cele prevazute de lege pentru constituirea oricarei societati comerciale.

§ 4 Functionarea societatii in nume colectiv

Deliberarile si deciziile asociatilor

Avand in vedere numarul mic al asociatilor societatii in nume colectiv, legea nu institutionalizeaza adunarea generala a asociatilor acestei societatii. In problemele esentiale care privesc activitatea societatii, deciziile sunt luate impreuna de catre asociati.

Legea nr. 31/1990 impunea luarea deciziilor cu votul tuturor asociatilor, reglementarea actuala consacra si pentru aceasta forma de societate principiul majoritatii. In mod exceptional, decizia se ia cu votul tuturor asociatilor in cazul revocarii administratorilor care au fost numiti prin contractul de societate. Decizia se ia cu votul tuturor asociatilor in cazul modificarii actului constitutiv.

Asociatul care, intr-o operatie determinata, are pe cont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale societatii nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind aceasta operatie. In caz de nerespectare a interdictiei, asociatul raspunde pentru pagubele cauzate societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea.

Administratorii societatii.

Societatea in nume colectiv este administrata de unul sau mai multi administratori, care pot fi asociati sau neasociati, persoane fizice sau persoane juridice.

Daca prin contractul de societate se dispune ca administratorii sa lucreze impreuna, decizia trebuie luata in unanimitate, iar in caz de divergenta vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. Pentru cazul in care in contractul de societate nu s-a stabilit modul de exercitare a mandatului de catre administratori, fiecare dintre ei poate lucra individual.

Daca prin contractul de societate nu s-a aratat administratorul care are puterea de reprezentare a societatii, legea prezuma ca dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator.

Controlul gestiunii societatii.

Societatea in nume colectiv nu are anumite persoane special desemnate pentru exercitarea controlului asupra gestiunii administratorilor. Fiecare dintre asociatii care nu este administrator al societatii va exercita dreptul de control asupra gestiunii societatii.

§ 5 Drepturile si obligatiile asociatilor.

Drepturile asociatilor:

a) Dreptul de a participa la deliberari si la luarea deciziilor.

b) Dreptul la beneficii.

c) Dreptul de a folosi fondurile societatii.

d) Dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea si lichidarea societatii.

Obligatiile asociatilor:

a) Obligatia de efectuare a aportului promis.

b) Obligatia de a nu aduce atingere patrimoniului social.

c) Obligatia de a nu face concurenta societatii.

§ 6 Raspunderea pentru obligatiile societatii.

Obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor. Pentru obligatiile societatii, raspunderea revine nu numai societatii, ci si asociatilor. Asociatii sunt obligati nelimitat si solidar pentru operatiunile indeplinite in numele societatii de persoanele care o reprezinta.

§7 Cesiunea partii de interes a asociatului.

In schimbul aporturilor lor, asociatii dobandesc anumite parti de interes. Aceste parti de interes confera calitatea de asociat, cu toate drepturile si obligatiile aferente. Partile de interes incorporeaza anumite valori si deci ele pot fi transmise, in conditiile legii. Cesiunea partii de interes este posibila daca a fost permisa prin contractul de societate sau ulterior si este guvernata de regulile cesiunii de creanta, prevazute de art. 1391-1398 C. civ., cu luarea in considerare a specificului acestei cesiuni.

Cesiunea partii de interes presupune incheierea unui contract prin care cedentul se obliga, in schimbul unui pret, sa transmita partea sa de interes cesionarului.

Pentru opozabilitate tertilor, trebuie indeplinite anumite formalitati de publicitate:

a) cesiunea trebuie notificata societatii;

b) cesiunea trebuie inscrisa in registrul comertului.

Cesionarul devine titularul partii de interes si, pe cale de consecinta, dobandeste calitatea de asociat. Cesiunea nu libereaza pe cedent de ceea ce mai datoreaza societatii din aportul sau la capital. Asociatul cedent ramane raspunzator fata de terti pentru operatiile facute de societate anterior cesiunii. Daca la data cesiunii exista anumite operatii in curs de executare, asociatul cedent este tinut sa suporte consecintele, pana la terminarea acestor operatii.

§ 8 Retragerea asociatului din societate.

Retragerea din societate este iesirea voluntara a unui asociat din societate, cu consecinta incetarii calitatii de asociat a acesteia.

Asociatul se poate retrage asociatului din societate:

a) In cazurile prevazute in actul constitutiv.

b) Acordul tuturor celorlalti asociati.

c) Prin hotararea tribunalului pentru "motive temeinice".

Prin hotararea judecatoreasca referitoare la retragerea asociatului, instanta trebuie sa dispuna si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati.

Ca urmare a retragerii din societate, asociatul pierde calitatea de asociat.

Drepturile asociatului retras, cuvenite prin partile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociatilor. Legea permite si desemnarea de catre asociati a unui expert, care sa stabileasca aceste drepturi. In caz de neintelegere intre asociati drepturile asociatului retras vor fi stabilite de catre tribunal.

§ 9 Excluderea asociatului din societate.

In cazul in care un asociat nu isi indeplineste obligatiile asumate fata de societate ori savarseste anumite fapte potrivnice intereselor societatii, Legea nr. 31/1990 reglementeaza posibilitatea excluderii din societate a asociatului.

Cazurile de excludere a asociatilor din societate sunt :

a) Neefectuarea aportului.

b) Supunerea asociatului procedurii falimentului sau incapacitatea asociatului.

c) Imixtiunea in administrarea societatii, folosirea bunurilor societatii si savarsirea unor acte de concurenta.

d) Savarsirea de catre asociatul administrator a unor fapte pagubitoare pentru societate.

e) Exercitarea de catre creditorul personal al asociatului a opozitiei impotriva hotararii de prelungire a duratei societatii.

Excluderea unui asociat din societatea in nume colectiv se pronunta prin hotarare judecatoreasca. Excluderea se face la cererea societatii sau a oricarui asociat.

Prin hotararea de excludere a asociatului, instanta judecatoreasca trebuie sa dispuna si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati si se va depune, in termen de 15 zile, la registrul comertului pentru a fi inscrisa.

Cel exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii, cu toate consecintele care decurg din acest fapt.Asociatul exclus va avea dreptul la profit si va suporta pierderile, pana in ziua excluderii sale. El nu va putea cere insa lichidarea lor pana ce acestea nu vor fi repartizate potrivit prevederilor contractului de societate. Asociatul exclus are dreptul la contravaloarea partii sale de interes. Legea prevede ca asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia. Daca la data excluderii exista anumite operatii in curs de executare, asociatul este obligat sa suporte consecintele si nu-si va putea retrage partea care i se cuvine decat dupa terminarea acelor operatii.

§ 10 Dizolvarea si lichidarea societatii in nume colectiv.

Societatea in nume colectiv se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale privind dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale si regulilor speciale prevazute de lege pentru aceasta forma de societate.

Cauzele de dizolvare a societatii in nume colectiv sunt art. 227 si art. 223 din Legea nr. 31/1990, care sunt cauze generale si deci aplicabile tuturor societatilor comerciale. Legea stabileste insa si anumite cauze de dizolvare aplicabile societatii in nume colectiv.

Potrivit art. 229 din Legea nr. 31/1990, societatea in nume colectiv se dizolva daca, datorita falimentului, incapacitatii, excluderii, retragerii sau decesului unuia dintre asociati, numarul asociatilor s-a redus la unul singur , cu exceptia situatiei in care exista clauza in actul constitutiv de continuare cu mostenitorii sau cand asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.

In cazul decesului unui asociat, societatea trebuie sa plateasca partea ce se cuvine mostenitorilor. Aceasta parte se calculeaza pe baza ultimului bilant contabil aprobat si se plateste in termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului.

Subsectiunea a II-a REGULI SPECIALE APLICABILE SOCIETATII IN COMANDITA SIMPLA

§ .1 Definitie

Elementul caracteristic al societatii in comandita simpla consta in prezenta a doua categorii de asociati: comanditatii, care raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar, ca si asociatii societatii in nume colectiv, si comanditarii, care raspund numai in limita aporturilor lor.

Societatea in comandita simpla poate fi definita ca o societate constituita prin asociere, pe baza deplinei increderi, a doua sau mai multor persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor si in care raspund pentru obligatiile sociale, dupa caz, nelimitat si solidar (asociatii comanditati) sau in limita aportului lor (asociatii comanditari).

§ 2 Caracteristicile societatii in comandita simpla:

a) asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor comanditati si comanditari;

b) capitalul social este divizat in parti de interes;

c) raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este diferita;

§3. Constituirea societatii in comandita simpla.

Contractul de societate trebuie sa fie incheiat in forma autentica si sa cuprinda elementele prevazute de art. 7 din Legea nr. 31/1990. Asociatii unei societati in comandita simpla pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice; este absolut obligatoriu sa existe cel putin un asociat comanditat si un asociat comanditar.

Firma societatii in comandita simpla trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati, cu mentiunea "societate in comandita".

Pentru constituirea societatii in comandita simpla, formalitatile sunt prevazute de Legea nr. 31/1990 si anume: intocmirea contractului de societate si inregistrarea si autorizarea functionarii societatii.

§ 4 Functionarea societatii in comandita simpla.

Deliberarile si deciziile asociatilor

Societatea in comandita simpla nu are institutionalizata o adunare generala a asociatilor. Asupra problemelor esentiale ale societatii delibereaza si decid toti asociatii, comanditati si comanditari. Deciziile se iau prin votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. Deciziile se iau cu votul tuturor asociatilor in cazul revocarii administratorilor care au fost numiti prin contractul de societate si in cazul modificarii contractului de societate.

Administratorii societatii.

Administrarea societatii in comandita simpla se va incredinta unuia sau mai multor asociati comanditati. Legea recunoaste asociatilor comanditari dreptul de a participa la numirea si revocarea administratorilor, in cazurile prevazute de lege, ca si dreptul de a acorda, in limitele contractului de societate, autorizarea administratorilor pentru operatiile care depasesc puterile lor.

Dreptul de a reprezenta societatea apartine administratorului desemnat in aceasta calitate prin contractul de societate. In absenta unei prevederi contractuale, acest drept apartine fiecarui administrator.

Controlul asupra gestiunii este exercitat de oricare asociat care nu este administrator al societatii.

Drepturile si obligatiile asociatilor

Unele drepturi apartin atat asociatilor comanditati, cat si asociatilor comanditari: dreptul de a participa la deliberari si la luarea deciziilor; dreptul la beneficii si dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea si lichidarea societatii.

Dreptul de a folosi fondurile societatii pentru cheltuielile societatii sau ale asociatilor este recunoscut numai asociatilor comanditati. Dreptul de a indeplini servicii in administratia interna a societatii ca si dreptul de supraveghere si control in societate apartine numai asociatilor comanditari.

Principala obligatie a asociatilor este aceea de a efectua aportul, a carei nerespectare atrage raspunderea asociatului si chiar excluderea lui din societate. Asociatii comanditati au si obligatia de a nu face concurenta societatii.

Raspunderea pentru obligatiile societatii

Obligatiile societatii in comandita simpla sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; comanditarii raspund numai pana la concurenta aportului lor.

Cesiunea partii de interes; retragerea si excluderea asociatului.

Acelasi regim juridic cu al societatii in nume colectiv.

§ 5 Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita simpla.

Potrivit art. 228 din Legea nr. 31/1990, societatea in comandita simpla se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul singurului asociat comanditat sau a singurului asociat comanditar, afara de cazul in care s-a prevazut continuarea cu mostenitorii sau cand asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.

In cazul decesului unuia dintre asociatii comanditati, societatea trebuie sa plateasca mostenitorilor partea ce li se cuvine, afara de cazul cand mostenitorii prefera sa ramana in societate in aceasta calitate

Subsectiunea III.8 REGULI SPECIALE APLICABILE SOCIETATII PE ACTIUNI

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

§ 1 Definitie

Societatea pe actiuni poate fi definita ca acea societate constituita prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aporturilor lor.

§ 2 Caracterele societatii pe actiuni:

a) societatea se constituie dintr-un numar minim de asociati, denumiti si actionari;

b) capitalul social este divizat in actiuni;

c) raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata; ei raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.

§ 3 Constituirea societatii pe actiuni.

Societatea pe actiuni se constituie prin contract de societate si statut. Contractul de societate si statutul pot fi si sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv. Actul constitutiv se semneaza de catre toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de catre fondatori.

Contractul de societate trebuie sa se incheie in forma autentica si sa cuprinda elementele prevazute de art. 8 din Legea nr. 31/1990.

Actul constitutiv al societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni va cuprinde:

a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice, numarul de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale; la societatea in comandita pe actiuni se vor arata asociatii comanditari si asociatii comanditati, precum si reprezentantul fiscal, daca este cazul;

b) forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;

c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

d) capitalul social subscris si cel varsat. La constituire, capitalul social subscris, varsat de fiecare actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatriculare;

e) valoarea bunurilor constituite ca aport in natura in societate, modul de evaluare si numarul actiunilor acordate pentru acestea;

f) numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. Daca sunt mai multe categorii de actiuni, se vor arata numarul, valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de actiuni;

g) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia administratorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea administratorilor, persoane juridice; garantia pe care administratorii sunt obligati sa o depuna, puterile ce li se confera si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat; drepturile speciale de reprezentare si de administrare acordate unora dintre ei. Pentru societatile in comandita pe actiuni se vor indica comanditatii care reprezinta si administreaza societatea;

h) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia cenzorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea cenzorilor, persoane juridice;

i) clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare, controlul acesteia de catre actionari, precum si documentele la care acestia vor putea sa aiba acces pentru a se informa si a-si exercita controlul;

j) durata societatii;

k) modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor;

l) sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;

m) avantajele rezervate fondatorilor;

n) actiunile comanditarilor in societatea in comandita pe actiuni;

o) operatiunile incheiate de asociati in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le preia, precum si sumele ce trebuie platite pentru acele operatiuni;

p) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.

Societatea pe actiuni se constituie prin subscriere integrala si simultana a capitalului social de catre semnatarii actului constitutiv sau prin subscriptie publica, modalitati prezentate in cadrul procedurii de constituire a societatilor comerciale.

Capitalul social al societatii pe actiuni si al societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 25.000 euro, in echivalent lei, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data subscrierii.Numarul actionarilor in societatea pe actiuni nu poate fi mai mic de 5.

Statutul societatii pe actiuni se incheie in forma autentica si cuprinde aceleasi elemente ca si contractul de societate, cu deosebirea ca statutul dezvolta elementele care privesc organizarea si functionarea societatii.

Formalitatile necesare constituirii societatii, atat in cazul constituirii simultane, cat si in cazul constituirii continuate sau prin subscriptie publica ,sunt cele prevazute de Legea nr. 31/1990 pentru constituirea oricarei societati comerciale: intocmirea actelor constitutive si inregistrarea si autorizarea functionarii societatii.

§ 4 Actiunile emise de societate.

Definitia si caracterele actiunilor.

Actiunea este o fractiune a capitalului social; ea trebuie sa fie obligatoriu egala in valoare cu celelalte actiuni. Actiunea este un titlu de valoare; ea incorporeaza si constata drepturile si obligatiile izvorate din calitatea de actionar. Actiunea este un titlu reprezentativ al contributiei asociatului, constituind o fractiune a capitalului social, care confera posesorului calitatea de actionar.

Caracterele actiunilor:

a) actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala.

b) actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social.

c) actiunile sunt indivizibile.

d) actiunile sunt titluri negociabile.

Felurile actiunilor.

ordinare.

Dupa modul lor de transmitere, actiunile ordinare sunt de doua feluri:

- nominative - caracteristica unei actiuni nominative este aceea ca identifica titularul actiunii; pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie, sau in forma dematerializata.

- la purtator - in cazul actiunii la purtator, elementele de identificare a titularului actiunii nu se mentioneaza in titlu.

preferentiale: sunt actiunile cu dividend prioritar fara drept de vot.

Ele confera posesorului lor urmatoarele drepturi:

- dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar, inaintea oricarei alte prelevari;   

- drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a participa si de a vota, in temeiul acestor actiuni, in adunarile generale ale actionarilor

Felul actiunilor va fi determinat prin actul constitutiv. Prin actul constitutiv trebuie sa se prevada numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator, si numarul lor pe categorii.

Cuprinsul actiunii.

Potrivit Legii nr. 31/1990 actiunile vor cuprinde:

a) denumirea si durata societatii;

b) data actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care este inmatriculata societatea, codul unic de inregistrare si numarul Monitorului Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in care s-a facut publicarea;

c) capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine, valoarea nominala a actiunilor si varsamintele efectuate;

d) avantajele acordate fondatorilor.

Pentru actiunile nominative se vor mai mentiona: numele, prenumele, codul numeric personal si domiciliul actionarului persoana fizica; denumirea, sediul, numarul de inmatriculare si codul unic de inregistrare ale actionarului persoana juridica, dupa caz.

Actiunile trebuie sa poarte semnatura a doi administratori, cand sunt mai multi, sau a unicului administrator.

Conditiile pentru emiterea actiunilor.

a) Actiunile pot fi emise numai dupa inmatricularea societatii in registrul comertului.

b) Actiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea nominala.

c) Emiterea de actiuni noi, pentru majorarea capitalului social, este interzisa pana nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedenta.

d) Actiunile emise de o societate pe actiuni, ca urmare a subscriptiei, prin oferta publica de valori mobiliare, sunt supuse reglementarii privind piata de capital (Legea nr. 297/2004).

Drepturile si obligatiile actionarilor

Drepturile actionarilor:

a) dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor.

b) dreptul de vot.

c) dreptul de informare.

d) dreptul la dividende.

e) dreptul asupra partii cuvenite din lichidarea societatii.

Obligatiile actionarilor - principala obligatie este de a efectua plata varsamintelor datorate. In cazul neachitarii la scadenta a varsamintelor datorate din valoarea actiunilor subscrise, va fi folosita procedura reglementata de art. 100 din Legea nr. 31/1990. Cand actionarii nu au efectuat plata varsamintelor pe care le datoreaza in termenele prevazute, societatea ii va invita sa-si indeplineasca aceasta obligatie, printr-o somatie colectiva, publicata de doua ori, la un interval de 15 zile, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-un ziar de larga raspandire. Daca nici in urma acestei somatii, actionarii nu vor efectua varsamintele, consiliul de administratie va putea decide fie urmarirea actionarilor pentru varsamintele restante, fie anularea acestor actiuni nominative. Decizia de anulare se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, cu specificarea numarului de ordine al actiunilor anulate. In locul actiunilor anulate vor fi emise noi actiuni purtand acelasi numar, care vor fi vandute. Sumele obtinute din vanzare vor fi intrebuintate pentru acoperirea cheltuielilor de publicare si de vanzare, a dobanzilor de intarziere si a varsamintelor neefectuate; restul va fi inapoiat actionarilor. Daca pretul obtinut nu este indestulator pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societatii sau daca vanzarea nu are loc din lipsa de cumparatori, societatea va putea sa se indrepte impotriva subscriitorilor si cesionarilor, conform art. 98 din Legea nr. 31/1990.Daca, in urma indeplinirii acestor formalitati, nu s-au realizat sumele datorate societatii, se va proceda de indata la reducerea capitalului social in proportie cu diferenta dintre acesta si capitalul existent.

Transmiterea actiunilor.

In cazul actiunilor nominative emise in forma materiala, dreptul de proprietate se transmite printr-o declaratie facuta in registrul actionarilor si prin mentiune facuta pe titlu, semnata de cedent si cesionar sau de mandatarii lor.

In cazul actiunilor nominative emise in forma dematerializata, dreptul de proprietate se transmite printr-o declaratie facuta in registrul actionarilor, semnata de cedent si cesionar sau mandatarii lor.

Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transmite prin simpla traditiune a acestora.

Dobandirea de catre societate a propriilor actiuni.

Potrivit art. 103 din Legea nr. 31/1990 societatea nu poate dobandi propriile sale actiuni, fie direct, fie prin persoane care actioneaza in nume propriu, dar pe seama acestei societati, in afara de cazul in care adunarea generala extraordinara a actionarilor hotaraste altfel.

Autorizand dobandirea, adunarea generala extraordinara va stabili, in principal, modalitatile de dobandire, numarul maxim de actiuni ce urmeaza a fi dobandite, contravaloarea lor minima si maxima si perioada efectuarii operatiunii, care nu va putea depasi 18 luni de la data publicarii hotararii adunarii generale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.

Valoarea actiunilor proprii, dobandite de societate, inclusiv a celor aflate in portofoliul sau, nu poate depasi 10% din capitalul social subscris.

Se pot dobandi numai actiuni integral liberate si numai in cazul in care capitalul social subscris este integral varsat.

Plata actiunilor astfel dobandite se va face numai din profitul distribuibil si din rezervele disponibile ale societatii, cu exceptia rezervelor legale, inscrise in ultima situatie financiara anuala aprobata.

In raportul de gestiune care insoteste situatia financiara anuala se vor arata: motivele care au determinat dobandirea de actiuni proprii, numarul, valoarea nominala, contravaloarea actiunilor dobandite si fractiunea de capital social pe care ele o reprezinta.

Actiunile proprii dobandite cu incalcarea acestor conditii vor fi instrainate in termen de cel mult un an de la data subscrierii lor, in modul stabilit de adunarea generala extraordinara. Cele neinstrainate in acest termen vor fi anulate, societatea fiind obligata sa reduca corespunzator capitalul social.

Cazurile in care societatea poate dobandi propriile sale actiuni fara restrictii.

Dobandirea fara restrictii de catre societatea a propriilor actiuni poate fi efectuata in urmatoarele cazuri:

a) cu scopul de a reduce capitalul social, potrivit art. 207, prin anularea unui numar de actiuni proprii de o valoare corespunzatoare reducerii;

b) pentru cesionarea catre personalul societatii a unui numar de actiuni proprii, in limitele si in conditiile aprobate de adunarea generala a actionarilor. Operatiunea de cesionare nu va depasi un an de la data publicarii hotararii adunarii generale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a;

c) prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii ori al unei hotarari judecatoresti pronuntate intr-o procedura de urmarire silita impotriva unui debitor al societatii;

d) cu titlu gratuit;

e) in scopul regularizarii cursului actiunilor proprii pe piata bursiera sau pe piata organizata extrabursiera, dar numai cu avizul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

Constituirea unei garantii reale mobiliare asupra actiunilor.

Intrucat incorporeaza anumite drepturi, actiunile pot fi obiectul unei garantii reale mobiliare.

Conform Legii nr. 31/1990 constituirea de garantii reale mobiliare asupra actiunilor se face prin inscris sub semnatura privata, in care se vor arata cuantumul datoriei, valoarea si categoria actiunilor cu care se garanteaza, iar in cazul actiunilor la purtator si nominative emise in forma materiala, si prin mentionarea garantiei pe titlu, semnata de creditor si debitorul actionar sau de mandatarii acestora.

Garantia se inregistreaza in registrul actionarilor tinut de administratori sau, dupa caz, de societatea independenta care tine registrul actionarilor. Creditorului in favoarea caruia s-a constituit garantia reala mobiliara asupra actiunilor i se elibereaza o dovada a inregistrarii acesteia.

Garantia devine opozabila tertilor si dobandeste rangul in ordinea de preferinta a creditorilor de la data inregistrarii in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

§ 5 Obligatiunile emise de societate.

Definitie

Obligatiunile sunt titluri de valoare (de credit) emise de societate in schimbul sumelor de bani imprumutate, care incorporeaza indatorirea societatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobanzile aferente.

Obligatiunile emise de societate sunt fractiuni ale unui imprumut unic contractat de societate. Totodata, obligatiunile sunt titluri de valoare; ele incorporeaza dreptul la suma de bani prevazuta in titlu. Obligatiunile fac parte, ca si actiunile, din categoria valorilor mobiliare.

Emiterea de obligatiuni este hotarata numai de adunarea generala extraordinara a societatii.

Valoarea nominala a unei obligatiuni nu va putea fi mai mica de 2,5 ROL.

Obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de o valoare egala; ele confera posesorilor drepturi egale

Felurile obligatiunilor

Obligatiunea nominativa cuprinde in titlu numele, prenumele si domiciliul obligatarului, respectiv denumirea si sediul acestuia.

Obligatiunea la purtator nu cuprinde mentiunile de identificare a titularului.

Conditiile subscriptiei publice a obligatiunilor

Oferta publica este propunerea facuta de emitent de a vinde sau cumpara valori mobiliare, difuzata prin mijloace de informare in masa sau comunicata pe alte cai, dar sub conditia posibilitatii egale de receptare din partea a minim 100 de persoane nedeterminate in vreun fel de autorul propunerii.

Etape pentru subscriptia publica a obligatiunilor:

a) prospectul de emisiune;

b) subscrierea obligatiunilor;

c) titlurile obligatiunilor.

Rambursarea obligatiunilor.

Obligatiunile se ramburseaza de societatea emitenta la scadenta. Obligatiunile din aceeasi emisiune si cu aceeasi valoare pot fi rambursate inainte de scadenta prin tragere la sorti.

Rambursarea anticipata se face la o suma superioara valorii nominale a obligatiunilor. Diferenta reprezinta prima sau premiul, care are menirea sa compenseze dobanzile pe perioada ramasa pana la scadenta.

Obligatiunile emise de societate pot fi liberate prin convertirea lor in actiuni ale societatii emitente.

Adunarea generala a obligatarilor.

Detinatorii de obligatiuni (obligatarii) sunt creditori ai societatii. In aceasta calitate, ei beneficiaza de toate drepturile pe care creditorul le are impotriva debitorului sau.

Obligatarii se pot intruni in adunare generala, pentru a delibera asupra intereselor lor. Adunarea se convoaca la cererea unui numar de detinatori care sa reprezinte a patra parte din titlurile emise si nerambursate. Dupa numirea reprezentatilor obligatarilor, adunarea se poate convoca la cererea acestor reprezentanti.

Atributiile adunarii generale a obligatarilor sunt:

a) numeste un reprezentant al obligatarilor si unul sau mai multi supleanti;

b) indeplineste toate actele de supraveghere si de aparare a intereselor comune ale obligatarilor;

c) constituie un fond pentru acoperirea cheltuielilor necesare apararii drepturilor obligatarilor;

d) poate face opozitie la orice modificare a actelor constitutive ale societatii sau a conditiilor imprumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor obligatarilor;

e) se pronunta asupra emiterii de noi obligatiuni de catre societate.

Hotararile adunarii generale obligatarilor vor fi aduse la cunostinta societatii, in termen de cel mult 3 zile de la adoptarea lor. Hotararile adunarii, luate cu respectarea legii, sunt obligatorii pentru toti obligatarii.

Aceste hotarari vor putea fi atacate in justitie de catre obligatarii care nu au luat parte la adunare sau au votat impotriva si au cerut sa se consemneze aceasta in procesul verbal al sedintei.

Actionarea in justitie a societati.

In toate cazurile in care au fost incalcate drepturile obligatarilor, societatea poate fi chemata in judecata. Dreptul la actiune in justitie apartine oricarui obligatar ale carui interese au fost lezate. Actiunea in justitie a detinatorului de obligatiuni impotriva societatii nu este admisibila daca are acelasi obiect cu al actiunii intentate de reprezentantul detinatorilor de obligatiuni sau este contrara unei hotarari a adunarii detinatorilor de obligatiuni.

§ 6 Adunarea generala a actionarilor.

Adunarea ordinara

Adunarea ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 4 luni de la incheierea exercitiului financiar si ori de cate ori se iveste o problema in care este necesara decizia ei. Termenul este de ordine publica si nu poate fi modificat.

In afara de dezbaterea altor probleme inscrise la ordinea de zi, adunarea generala este obligata:

a) sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale

b) sa aleaga pe administratori si cenzori;

c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs administratorilor si cenzorilor, daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv; daca adunarea generala nu realizeaza acest lucru remuneratia va fi stabilita de catre instanta.

d) sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor; este singura in drept sa dea descarcare de gestiune administratorilor sau care poate exercita actiunea in raspundere impotriva lor

e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe exercitiul financiar urmator;

f) sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale societatii si cu atat mai mult instrainarea.

Pentru validitatea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social, iar hotararile sa fie luate de actionarii ce detin majoritatea absoluta din capitalul social reprezentat in adunare, daca in actul constitutiv sau in lege nu se prevede o majoritate mai mare. Prin actul constitutiv se pot stabili si limite mai ridicate.

Daca adunarea nu poate lucra din cauza neindeplinirii conditiilor mai sus enuntate, adunarea ce se va intruni, dupa o a doua convocare, poate sa delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a celei dintai adunari, oricare ar fi partea de capital social reprezentata de actionarii prezenti, cu majoritate.

Cvorumul este numarul minim legal necesar pentru constituirea valabila a adunarii generale si poate fi de persoane sau de capital. Prin majoritate absoluta se intelege jumatate plus unu din numarul voturilor. Majoritatea se stabileste numai luand in seama decat asociatii care au votat nu si de cei care s-au abtinut.

In cadrul adunarii generale , nu vor fi luati in calcul pentru stabilirea cvorumului si nu vor putea vota , detinatorii de actiuni preferentiale fara drept de vot precum si actionarii al caror drept de vot este suspendat, de drept sau in baza unei hotarari judecatoresti. Dreptul de vot este suspendat ope legis in cazul actionarilor care sunt in intarziere cu plata varsamintelor scadente la capitalul social. De asemenea pentru stabilirea majoritatii de vot nu trebuie sa se tina seama nici de voturile asociatilor care potrivit legii au obligatia de a se abtine chiar daca acestia sunt prezenti in adunare si voteaza si chiar daca astfel nu se obtine majoritatea ceruta de art 112 din Legea 31/1990.

Adunarea extraordinara

Potrivit art 113 din Legea 31/1990, adunarea generala extraordinara se intruneste ori de cate ori este necesar a se lua o hotarare pentru:

a) schimbarea formei juridice a societatii;

b) mutarea sediului societatii;

c) schimbarea obiectului de activitate al societatii;

d) infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel;

e) prelungirea duratei societatii;

f) majorarea capitalului social;

g) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni;

h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii;

i) dizolvarea anticipata a societatii;

j) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;

k) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni;

l) emisiunea de obligatiuni;

m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.

O alta situatie in care este necesara intrunirea adunarii generale extraordinare este ce a prevazuta de art . 146 din legea 31/1990: administratorii vor putea sa incheie acte juridice prin care sa dobandeasca, sa instraineze, sa inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii, a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data incheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor, data in conditiile prevazute la art. 115 -care reglementeaza.

Potrivt art. 158 din legea 31/1990 daca administratorii constata ca, in urma unor pierderi, activul net, determinat ca diferenta intre totalul activelor si datoriile societatii, reprezinta mai putin de jumatate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotari reintregirea capitalului, reducerea lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii. Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea extraordinara sa fie convocata si la o pierdere mai mica.

De asemenea, potrivit art. 166 din Legea 31/1990 revocarea cenzorilor se va putea face numai de adunarea generala, cu votul cerut la adunarile extraordinare.

Prin actul constitutiv se pot stabili si alte situatii in care sa fie necesara convocarea adunarii generale extraordinare insa nu in sensul de a transfera atributii din competenta adunarii generale ordinare catre cea extraordinara.

Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare, cand actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare:

- la prima convocare, prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social, iar hotararile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social;

- la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand jumatate din capitalul social, iar hotararile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin o treime din capitalul social.

Actul constitutiv poate deroga de la limitele de cvorum si majoritate de vot pentru adunarea generala extraordinara indiferent ca este vorba de prima si/sau urmatoarele convocari.

Exercitiul atributiilor mentionate la art. 113 lit. b), c), f), g) si j) va putea fi delegat consiliului de administratie sau administratorului unic prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale extraordinare.

Aceasta dispozitie trebuie interpretata restrictiv deoarece reprezinta o derogare de la principiul specializarii activitatii organelor societatii pe actiuni. De la caracterul de exceptiei al normei inscrise in art 114 din Legea 31/1990 rezulta ca delegarea catre consiliul de administratie se face in mod punctual, pe termen determinat si cu privire la un eveniment bine individualizat. Delegarea atributiilor trebuie facuta pentru fiecare situatie concreta , nefiind admisibil a se acorda un mandat general pentru exercitarea tuturor acestor atributii

Adunarea speciala.

Aceasta adunare priveste societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni. Legea arata ca titularii fiecarei categorii de actiuni se reunesc in adunari speciale, in conditiile stabilite de actul constitutiv al societatii. Orice titular al unor asemenea actiuni poate participa la aceste adunari.- adunarea titularilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot.

Hotararea unei adunari generale de a modifica drepturile sau obligatiile referitoare la o categorie de actiuni nu produce efecte decat in urma aprobarii acestei hotarari de catre adunarea speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie.

Adunarea speciala a actionarilor cu actiuni preferentiale nu este un organ al societatii iar hotararile ei nu pot avea efect asupra functionarii societatii, in lipsa aprobarii lor de catre adunarea generala a actionarilor.

Adunarea unei categorii de actionari avand drepturi speciale va fi convocata in cazul in care hotararile adunarii generale sunt de natura sa prejudicieze drepturile acestora. Conditiile de cvorum si majoritate sunt cele ale adunarii generale extraordinare deoarece legea nu distinge si aceasta constituie "dreptul comun" materia adunarilor generale. Ele pot fi convocate de administratori sau cenzori.

Convocarea adunarii generale

Initiativa convocarii apartine administratorilor, unei minoritati a actionarilor sau cenzorilor, in cazul in care ea nu a fost convocata de administratori. Convocarea efectiva revine in sarcina administratorilor indiferent cui a apartinut initiativa si, in mod exceptional, in cea a cenzorilor sau de actionarului desemnat de instanta sa prezideze adunarea generala.

Convocarea va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-unul dintre ziarele de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate.

Daca toate actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta numai prin scrisoare recomandata sau, daca actul constitutiv permite, prin scrisoare simpla, expediata cu cel putin 15 zile inainte de data tinerii adunarii, la adresa actionarului, inscrisa in registrul actionarilor. Schimbarea adresei nu poate fi opusa societatii, daca nu i-a fost comunicata in scris de actionar. S-ar putea asimila scrisorii simple si fax-ul si comunicarea prin posta electronica. Termenul curge de la dat expedierii scrisorii.

De asemenea, convocarea poate fi facuta prin afisare la sediul societatii, insotita de un convocator ce va fi semnat de actionari, cu cel putin 15 zile inainte de data tinerii adunarii. Semnatura actionarului si data semnarii vor fi certificate de un functionar anume desemnat. Semnarea se putea efectua si la sediul sucursalelor, punctelor de lucru, reprezentantelor.

Convocarea va cuprinde locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi, cu mentionarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii.

Termenul de intrunire in nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocarii, dispozitia avand caracter imperativ.

Locul in care se tine adunarea -inseamna localitatea unde aceasta va avea loc si nu se confunda cu localul unde se va desfasura efectiv care poate fi predeterminat prin actul constitutiv sau poate fi indicat in convocare, prin aratarea explicita a adresei. Administratorii nu au posibilitatea sa convoace adunarea in alta localitate singura lor posibilitatea fiind de a alege un alt local decat sediul social cu conditia precizarii in convocare.

Cand in ordinea de zi figureaza propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui sa cuprinda textul integral al propunerilor si a clauzei din actul constitutiv care se modifica. Obligatia intocmirii ordinii de zi revine acelorasi persoane care convoaca adunarea generala.

Actionarii societatilor de tip inchis pot face, in scris, propuneri adresate administratorilor pentru completarea ordinii de zi, cu exceptia cazului cand acestea se refera la modificarea actului constitutiv, cu cel putin 5 zile inainte de data adunarii, urmand ca propunerile sa fie inscrise pe ordinea de zi cu aprobarea adunarii generale.

In instiintarea pentru prima adunare generala se va putea fixa ziua si ora pentru cea de-a doua adunare, cand cea dintai nu s-ar putea tine. Se va preciza chiar daca textul nu o cere si locul adunarii. A doua adunare generala nu se poate intruni in chiar ziua fixata pentru prima adunare.

Daca ziua pentru a doua adunare generala nu este mentionata in instiintarea publicata pentru prima adunare, termenul de 15 zile va putea fi redus la 8 zile.

Sedinta adunarii generale

Calitatea de asociat confera asociatului dreptul de a participa la adunarea generala. Acest drept poate fi exercitat personal de catre fiecare asociat sau prin reprezentare. Astfel, actionarii nu vor putea fi reprezentati in adunarile generale decat prin alti actionari, in baza unei procuri speciale, cu exceptia cazurilor prevazute de art 102 din Legea 31/1990, cand procura speciala poate fi data si altui coproprietar. Prin actul constitutiv se poate deroga de la dispozitiile privitoare la reprezentarea numai prin actionari. In consecinta norma nu are carcter imperativ

Actionarii care nu au capacitatea legala, precum si persoanele juridice pot fi reprezentati prin reprezentantii lor legali, care, la randul lor, pot da procura speciala altor actionari.

Avand in vedere ca legea nu opereaza nici o distinctie, orice actionar poate fi desemnat in calitatea de mandatar, fara a fi necesar ca el insusi sa aiba drept de vot. Astfel, titularul unor actiuni cu dividend prioritar, fara drept de vot poate fi imputernicit de un alt actionar sa il reprezinte . In schimb un uzufructuar nefiind actionar, nu va putea reprezenta un actionar nici in cazul adunarii ordinare , chiar daca ele este cel care are drept de vot in aceasta adunare.

Procurile vor fi depuse in original, in termenul in care actionarii sunt obligati sa depuna actiunile sau in termenul prevazut de actul constitutiv. Ele vor fi retinute de societate, facandu-se mentiune despre aceasta in procesul-verbal. Legea nu cere existenta unei procuri autentice dar este necesara una scrisa.

Administratorii si functionarii societatii nu pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii hotararii, daca, fara votul acestora, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta. Norma este de ordine publica.

In ceea ce priveste desfasurarea sedintei sunt stabilite o serie de reguli formale privind constituirea valabila a dunarii.

In ziua si la ora aratate in convocare, sedinta adunarii se va deschide de catre presedintele consiliului de administratie sau de catre acela care ii tine locul.

Adunarea generala va alege, dintre actionarii prezenti, unul pana la trei secretari, care vor verifica lista de prezenta a actionarilor, indicand capitalul social pe care il reprezinta fiecare, procesul-verbal intocmit de cenzori pentru constatarea numarului actiunilor depuse si indeplinirea tuturor formalitatilor cerute de lege si de actul constitutiv pentru tinerea adunarii generale.

Unul dintre secretari intocmeste procesul-verbal al sedintei adunarii generale. Raspunderea secretarilor adunarii este solidara, ei actionand in aceasta calitatea in mod colectiv ca un organ colegial.

Dupa constatarea indeplinirii cerintelor legale si a prevederilor actului constitutiv pentru tinerea adunarii generale, se intra in ordinea de zi. Presedintele adunarii da cuvantul fiecarui actionar care il cere, iar administratorii sunt obligati sa dea explicatiile necesare.

Potrivit art. 101 al.(1) din legea 31/1990 orice actiune platita da dreptul la un vot in adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel ia potrivit art 101 al 3 din aceeasi legea exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele ajunse la scadenta.

In scopul formarii corecte a vointei sociale legea stabileste o serie de restrictii:

- administratorii nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in discutie. Aceasta atrage imposibilitatea administratorului de a ataca in justitie hotarare a adunarii generale. Ei pot vota insa situatia financiara anuala daca, detinand cel putin jumatate din participarea la capitalul social, nu se poate forma majoritatea legala fara votul lor.

- actionarul care, intr-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune. Actionarul care contravine acestei dispozitii este raspunzator de daunele produse societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.

- administratorul care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii trebuie sa ii instiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau pe auditorii financiari si sa nu ia parte la nici o deliberare privitoare la aceasta operatiune.

Aceeasi obligatie o are administratorul in cazul in care, intr-o anumita operatiune, stie ca sunt interesate sotia, rudele sau afinii sai pana la gradul al patrulea inclusiv.

Daca prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdictiile stabilite mai sus, referitoare la participarea la deliberarea si la votul administratorilor, nu sunt aplicabile in cazul in care obiectul votului il constituie:

a) oferirea spre subscriere, catre un administrator sau catre persoanele anterior mentionate , de actiuni sau obligatiuni ale societatii;

b) acordarea de catre administrator sau de persoanele mentionate anterior a unui imprumut sau constituirea unei garantii in favoarea societatii.

Administratorul care nu a respectat prevederile de mai sus raspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate.

Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice conventie privind exercitarea intr-un anumit fel a dreptului de vot este nula. Votul nu poate fi cedat , nu poate fi separata de actiune de care este indisolubil legat. De asemenea orice conventie care ar avea drept obiect obligarea actionarului de a vota intr-un anumit fel este nula.

Hotararile adunarilor generale se iau prin vot deschis.

Hotararile luate de catre adunarea generala trebuie sa fie rezultatul dezbaterilor. Fiecare actionar are dreptul de a lua cuvantul cu privire la oricare din punctele inscrise in ordinea de zi si poate cere explicatii. O deliberare in cadrul careia libertatea cuvantului a fost suprimata, poate fi anulata. Presedintele adunarii dirijeaza dezbaterile, acordand si luand cuvantul. La cererea actionarilor, se vor consemna in procesul -verbal declaratiile facute de ei in sedinta., pentru a-si constitui astfel o dovada necesara atacarii hotararii in fata instantei.

Oricare ar fi prevederile actului constitutiv, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administratie si a cenzorilor, pentru revocarea lor si pentru luarea hotararilor referitoare la raspunderea administratorilor. Norma eset de ordine publica.

Un proces-verbal, semnat de presedinte si secretar, va constata indeplinirea formalitatilor de convocare, data si locul adunarii generale, actionarii prezenti, numarul actiunilor, dezbaterile in rezumat, hotararile luate, iar la cererea actionarilor, declaratiile facute de ei in sedinta.

La procesul-verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum si listele de prezenta a actionarilor.

Procesul-verbal va fi trecut in registrul adunarilor generale., care poate fi consultat de orice actionar interesat.

Data fiind importanta deliberarilor in adunarea generala, dispozitiile care reglementeaza continutul procesului verbal si conditiile intocmirii acestuia sunt de ordine publica. Lipsa unui din elementele mentionate atrage nulitatea procesului-verbal si pe cale de consecinta si a hotararii adoptate.

Legea nu prevede un termen pentru redactarea acestuia. Insa avand in vedere dispozitiile rt 131 al 4 credem ca trebuie realizata in acelasi termen in care trebuie depusa la registrul comertului hotararea adunarii generale.

Adunarea generala nu are dreptul de a decide ca anumite dezbateri, datorita caracterului lor confidential sa nu fie mentionate in procesul-verbal, deoarece astfel se incalca dreptul la informare al asociatilor absenti de la dezbaterile adunarii.. dar nimic nu impiedica pe actionari sa decida publicarea doar a unui extras a procesului verbal, cu exceptia societatilor comerciale cotate pe o piata mobiliara

Pentru a fi opozabile tertilor, hotararile adunarii generale vor fi depuse in termen de 15 zile la oficiul registrului comertului, spre a fi mentionate in registru si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. In cazul in care aceste hotarari implica modificarea actului constitutiv, se va putea publica numai actul aditional cuprinzand textul integral al clauzelor modificate.

Ele nu vor putea fi executate mai inainte de aducerea la indeplinire a acestor formalitati. In consecinta nu produc efecte juridice nici fata de actionari nici fata de terti. Lipsa caracterului executoriu al hotararii nu inseamna ca aceasta nu este valabila.

Hotararile adunarii generale

Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei.

Tertii vor putea introduce actiunea in anularea sau in nulitatea , potrivit dreptului comun si nu in baza dispozitiilor inscrise in art 132.

Daca un actionar a vota impotriva si votul a fost secret pentru ca acesta sa poata introduce actiunea in nulitatea el trebuie sa ceara secretariatului adunarii sa faca mentiune despre aceasta in procesul verbal, chiar daca pentru acest actionar se incalca secretul votului.

Dovada ca un actionar a votat contra se poate face numai cu procesul verbal al sedintei. Daca se refuza sau se omite cu rea-credinta sa se mentioneze opozitia uni actionar fata de o anumita hotarare, acesta va putea sa demonstreze prin orice mijloc de proba ca a votat impotriva.

Abtinerea de la vot nu da dreptul asociatului sa atace hotararea adunarii generale.

Termenul de 15 zile este un termen de prescriptie si nu de decadere si incepe sa curga de la data publicarii in M.O., numai pentru hotararile care nu implica o modificare a actului constitutiv.

Dovada calitatii de actionar- prin depunerea unei actiuni la grefa instantei., dispozitia fiind de ordine publica. In cazul actiunilor emise in forma demateralizata- printr-un extras din registrul actionarilor , care mentioneaza aceasta indisponbilizare

Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata.

Cauzele de nulitatea invocate pot fi de nulitatea relativa cat si absoluta.

Administratorii nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie.

Cererea se va solutiona in contradictoriu cu societatea, reprezentata prin administratori.

Daca hotararea este atacata de toti administratorii, societatea va fi reprezentata in justitie de persoana desemnata de presedintele instantei dintre actionarii ei, care va indeplini mandatul cu care a fost insarcinata, pana ce adunarea generala, convocata in acest scop, va alege alta persoana.

Hotararile contrare normelor legale supletive sau actului constitutiv vor putea fi atacate in justitie si de administratori si de cenzorii titulari.

Actiunea se va introduce la tribunalul in a carui raza teritoriala isi are sediul societatea. Un litigiu care priveste anularea unei hotarari a adunarii generale nu este susceptibil de a fi solutionat pe calea arbitrajului chiar daca exista clauza compromisorie in actul constitutiv sau compromis arbitral. Daca au fost introduse mai multe actiuni in anulare, ele pot fi conexate.

Cererea se va judeca in camera de consiliu. Desi judecarea cererii are caracter contencios, totusi se judeca in camera de consiliu pentru celeritatea judecatii. Cerinta este imperativa, urmarind sa protejeze confidentialitatea informatiilor privind activitatea societatii.

Drepturile dobandite de creditorii de buna- credinta prin efectul hotararii anulate se mentin.

Hotararea irevocabila de anulare va fi mentionata in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. De la data publicarii, ea este opozabila tuturor actionarilor.

Potrivit art. 133 o data cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotararii atacate.

Presedintele, incuviintand suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune.

Impotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

§ 7 Administrarea societatii.

Reguli generale privind administratorii societatii

Calitatea de administrator

Poate fi administrator al unei societati o persoana fizica dar poate fi numita sau aleasa si o persoana juridica. Astfel potrivit art 139 din Legea 31/1990 o persoana juridica poate fi numita sau aleasa administrator al unei societati comerciale, daca indeplineste conditiile prevazute de lege Persoana juridica este obligata sa-si desemneze un reprezentant permanent, persoana fizica. Acesta este supus acelorasi conditii si obligatii si are aceeasi responsabilitate civila si penala ca si un administrator, persoana fizica, ce actioneaza in nume propriu, fara ca prin aceasta persoana juridica pe care o reprezinta sa fie exonerata de raspundere sau sa i se micsoreze raspunderea solidara.

Legea 31/1990 cuprinde anumite dispozitii prin care limiteaza posibilitatea cumulul calitatii de administrator la mai multe societati comerciale. Astfel, nimeni nu poate functiona in mai mult de trei consilii de administratie concomitent. Interdictia nu se refera la cazurile cand cel ales in consiliul de administratie este proprietar a cel putin o patrime din totalul actiunilor sau este administrator al unei societati ce detine patrimea aratata. Acela care nu va respecta dispozitia de mai sus va pierde de drept calitatea sa de administrator, obtinuta prin depasirea numarului legal, in ordinea cronologica a numirilor, si va fi condamnat, in folosul statului, la plata remuneratiei si a celorlalte beneficii ce i se cuvin, cat si la restituirea sumelor incasate. Actiunea impotriva administratorilor va putea fi exercitata de catre orice actionar sau de Ministerul Finantelor Publice.

Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune.

Administratorii sunt desemnati la constituirea societatii sau ulterior de catre adunarea generala. In contractul de societate trebuie sa se stabileasca persoanele care vor indeplini functia de administrator si puterile acestora adica daca sunt imputerniciti sa reprezinte societatea in relatiile cu tertii.

Societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori, temporari si revocabili. Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Numirea si inlocuirea administratorilor se fac exclusiv de catre adunarea generala.

Fiecare administrator va trebui sa depuna o garantie pentru administratia sa, prevazuta in actul constitutiv ori, in lipsa unei clauze in acesta, aprobata de adunarea generala a actionarilor. Garantia nu poate fi mai mica decat valoarea nominala a 10 actiuni sau decat dublul remuneratiei lunare. Daca administratorul este actionar, garantia se poate constitui, la cererea acestuia, prin depunerea a 10 actiuni care, pe perioada mandatului, sunt inalienabile si se pastreaza la societate.     Garantia se va depune inainte de preluarea functiei de catre administrator; ea poate fi depusa si de un tert. Daca garantia nu va fi depusa inainte de data preluarii functiei, administratorul este considerat demisionat. Garantia va fi depusa intr-un cont bancar distinct, la dispozitia exclusiva a societatii, si va putea fi restituita administratorului numai dupa ce adunarea generala a aprobat situatia financiara a ultimului exercitiu financiar in care administratorul a indeplinit aceasta functie si i-a dat descarcare.

Legea instituie anumite formalitati de publicitate privind numirea administratorilor: reprezentantii societatii sunt obligati sa depuna la oficiul registrului comertului semnaturile lor, la data depunerii cererii de inregistrare, daca au fost numiti prin actul constitutiv, iar cei alesi in timpul functionarii societatii, in termen de 15 zile de la alegere. Dispozitia alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si conducatorilor sucursalelor.

Activitatea administratorului este in principiu, o activitate remunerata, organul competent sa decida fiind adunare asociatilor. Legea 31/1990 prevede ca vor putea fi acordate administratorilor si cenzorilor remuneratii si orice alte sume sau avantaje numai in baza unei hotarari a adunarii generale.

Pentru a proteja interesele societatii si ale asociatilor acelasi articol interzice creditarea de catre societate a administratorilor sau a directorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:

a) acordarea de imprumuturi administratorilor sau directorilor;

b) acordarea de avantaje financiare administratorilor sau directorilor cu ocazia sau ulterior incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari;

c) garantarea, directa sau indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate administratorilor sau directorilor, concomitenta sau ulterioara acordarii imprumutului;

d) garantarea, directa sau indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori sau directori a oricaror alte obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;

e) dobandirea cu titlu oneros sau plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor sau directorilor ori o alta prestatie personala a acestora.

Prevederile de mai sus sunt aplicabile si operatiunilor in care sunt interesati sotul, rudele sau afinii, pana la gradul al patrulea inclusiv, ai administratorului sau ai directorului; de asemenea, daca operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau impreuna cu una din persoanele sus-mentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris.

Interdictiile anterioare nu se aplica:

a) in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro;

b) in cazul in care operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor mentionate la alin. (2) si (3) decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.

Sanctiunea nerespectarii dispozitiilor de mai sus este nulitatea acelor juridice incheiate datorita caracterului imperativ al normelor.

O alta forma de remunerarea a administratorilor care au si calitatea de asociati ar putea fi dreptul de a li se atribui o parte din beneficiile realizate, mai mare decat cea proportionala cu cota de participare la capitalul social.

Drepturile si obligatiile administratorilor. Raspunderea administratorilor

Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in aceasta lege, ceea ce inseamna ca raporturile dintre administrator si societate sunt raporturi contractuale de mandat comercial.

Continutul mandatului este : contractual- fiind stabilit prin actele constitutive ale societatii ori hotararile adoptate de adunarea generala a asociatilor- si legal - legea precizand in mod imperativ acest lucru . Deci obligatiile si raspunderea administratorului au o dubla natura: contractuala si legala ceea ce deosebeste functia de administrator al unei societati comerciale de alte functii juridice.

Administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru:

a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati;

b) existenta reala a dividendelor platite;

c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;

d) exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale;

e) stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun

De asemenea, administratorii mai au si urmatoarele obligatii:

- de a indeplini formalitatile necesare pentru constituirea societatii,

- de a depune semnaturile la registrul comertului, in cazul in care au fost desemnati ca reprezentanti ai societatii;

- obligatia de a prelua si de a pastra documentele privind constituirea societatii;

- de a administra societatea, adica administratorii de a face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv.

- sunt obligati sa ia parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si la organele de conducere similare acestora.

Administratorul are puteri foarte largi: el poate indeplini toate operatiunile de gestiune si reprezentare pe care le reclama realizarea scopului societatii: administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii si in conditiile prevazute de lege este indreptatit sa reprezinte societatea.

Limitele puterilor administratorului sunt stabilite prin actul constitutiv, lege si hotararile adunarii generale a asociatilor. In aceste limite, el este indreptatit sa incheie actele de conservare, de administrare si de dispozitie pe care le impune gestiunea societatii.

In privinta actelor de dispozitie de o anumita importanta exista o serie de restrictii:

- administratorii vor putea sa incheie acte juridice prin care sa dobandeasca, sa instraineze, sa inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii, a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data incheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor

- dobandirea de catre o societate a unui bun de la un fondator sau actionar:

a) intr-un interval de cel mult doi ani de la constituirea sau de la autorizarea inceperii activitatii societatii; si

b) contra unei sume sau altor contravalori reprezentand cel putin o zecime din valoarea capitalului social subscris, va fi supusa aprobarii prealabile a adunarii generale extraordinare a actionarilor, va fi mentionata in registrul comertului si va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-un ziar cu larga raspandire.

Nu vor fi supuse acestor prevederi operatiunile de dobandire efectuate in cadrul activitatii curente a societatii, cele facute din dispozitia unei autoritati administrative sau a unei instante judecatoresti si nici cele facute in cadrul operatiunilor de bursa.

- daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel si sub rezerva dispozitiilor art. 149, sub sanctiunea nulitatii, administratorul va putea instraina, respectiv dobandi bunuri catre sau de la societate avand o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare. Valoarea activelor nete se va calcula prin raportare la situatia financiara aprobata pentru anul financiar precedent celui in care are loc operatiunea ori, dupa caz, la valoarea capitalului social subscris, daca o asemenea situatie financiara nu a fost inca prezentata si aprobata. Aceste dispozitii se aplica si operatiunilor in care una dintre parti este sotul administratorului ori ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, daca operatiunea este incheiata cu o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau impreuna, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu exceptia cazului in care una dintre societatile comerciale respective este filiala celeilalte.

Nerespectarea celor 3 interdictii atrage nulitatea actelor incheiate.

In legatura cu puterea administratorilor de a reprezenta societatea trebuie efectuate unele precizari:

- puterea de a administra societatea este distincta de puterea de a reprezenta societatea, care exista numai daca a fost oferita expres administratorului.

- pentru protectia tertilor s-a extins raspunderea societatii pentru actele reprezentantilor sai. Astfel , in raporturile cu tertii, societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata este angajata prin actele organelor sale, chiar daca aceste acte depasesc obiectul de activitate, in afara de cazul in care ea dovedeste ca tertii cunosteau sau, in imprejurarile date, trebuiau sa cunoasca depasirea acestuia. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singura, dovada cunoasterii. Clauzele actului constitutiv ori hotararile organelor statutare ale societatilor prevazute in alineatul precedent, care limiteaza puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicate.

Potrivit art. 71, administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu il pot transmite decat daca aceasta facultate li s-a acordat in mod expres. In cazul incalcarii dispozitiilor anterioare, societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operatiune. Administratorul care, fara drept, isi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societatii.

Incetarea functie de administrator

Calitatea de administrator poate inceta prin:

1. Revocarea administratorului

2. Renuntarea administratorului. Daca revocarea poate fi independenta de orice culpa si renuntarea administratorului se poate face discretionar. Dar daca datorita renuntarii s-a cauzat un prejudiciu, societatea are dreptul la despagubiri.

3. Moartea administratorului.

4. Incapacitatea administratorului

5. Falimentul administratorului persoana juridica.

In toate cazurile de incetarea a functiei administratorului , trebuie indeplinite formalitatile de publicitate, ca si in cazul numirii in functie. In caz contrar, societatea nu poate invoca fata de terti numirile in functiile mentionate in alineatul precedent sau incetarea acestor functii, daca ele nu au fost publicate in conformitate cu legea.

Consiliul de administratie

Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie, care este u organ colegial, condus de un presedinte ales de catre membrii consiliului de administartie. Care poate fi si director general sau director al societatii.

Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administratie este necesara prezenta a cel putin jumatate din numarul administratorilor, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare.

Deciziile in consiliul de administratie se iau cu majoritatea absoluta a membrilor prezenti.

Daca actul constitutiv nu dispune altfel, presedintele consiliului de administratie va avea votul decisiv in caz de paritate a voturilor.

Daca presedintele in functie al consiliului de administratie nu poate sau ii este interzis sa participe la vot, ceilalti membri ai consiliului de administratie vor putea alege un presedinte de sedinta, avand aceleasi drepturi ca presedintele in functie.

In caz de paritate de voturi si daca presedintele nu beneficiaza de vot decisiv, propunerea supusa votului se considera respinsa.

Deciziile consiliului de administratie, considerate ilegale, pot fi anulate prin hotararea adunarii generale deoarece potrivit art 111 adunarea generala a actionarilor are dreptul si obligatia sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor.

In absenta unei dispozitii legale, deciziile consiliului nu pot fi atacate in justitie de catre actionari. Ei pot ataca hotararea adunarii generale prin care s-a pronuntat asupra valabilitatii unei decizii a consiliului de administratie.

Numirea functionarilor societatii se face de catre consiliul de administratie, daca in actul constitutiv nu se prevede altfel.

Pentru anumite operatii, consiliul de administratie are nevoie de aprobarea adunarii generale a asociatilor.

Consiliul de administratie se intruneste ori de cate ori este necesar.

El trebuie sa se intruneasca cel putin o data pe luna la sediul societatii, iar comitetul de directie, cel putin o data pe saptamana.

Convocarile pentru intrunirile consiliului de administratie vor cuprinde locul unde se va tine sedinta si ordinea de zi, neputandu-se lua nici o decizie asupra problemelor neprevazute, decat in caz de urgenta si cu conditia ratificarii in sedinta urmatoare de catre membrii absenti.

La intrunirile consiliului de administratie, directorii vor prezenta rapoarte scrise despre operatiunile pe care le-au executat, iar comitetul de directie va prezenta registrul deliberarilor sale.

La sedintele consiliului de administratie vor fi convocati si cenzorii.

La fiecare sedinta se va intocmi un proces-verbal, care va cuprinde ordinea deliberarilor, deciziile luate, numarul de voturi intrunite si opiniile separate.

Executarea operatiunilor societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori executivi, functionari ai societatii.

Directorii executivi nu vor putea fi membri in consiliul de administratie al societatii.

Ei sunt raspunzatori fata de societate si de terti, ca si administratorii, pentru neindeplinirea indatoririlor lor, conform dispozitiilor art. 148, chiar daca ar exista o conventie contrara.

Comitetul de directie

Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de directie, compus din membri alesi dintre administratori, fixandu-le in acelasi timp si remuneratia.

Delegarea este facultativa si nu obligatorie; ea intervine cand este necesara existenta unui organ colegial care sa functioneze mai operatv

Presedintele consiliului de administratie poate fi si director general sau director, in care calitate conduce si comitetul de directie.

Decizia consiliului de administratie privind suma necesara remunerarii membrilor comitetului de directie va trebui sa fie ratificata de adunarea generala, daca depaseste prevederile actului constitutiv sau daca acesta nu prevede nimic in aceasta privinta.

Deciziile comitetului de directie se iau cu majoritatea absoluta a voturilor membrilor sai. Ele pot fi suspendate ori anulate de catre consiliul de administratie si, cu atat mai mult de catre adunarea generala a actionarilor.

Comitetul de directie este obligat sa prezinte, la fiecare sedinta a consiliului de administratie, registrul sau de deliberari.

In comitetul de directie votul nu poate fi dat prin delegatie.

Atributiile comitetului de directie sunt cele stabilite de consiliul de administratie prin decizia de delegare. El se intruneste cel putin saptamanal

Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si raspunderii pentru daune.

Executarea operatiunilor societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori executivi, functionari ai societatii.

Directorii executivi nu vor putea fi membri in consiliul de administratie al societatii.

§ 8 Controlul gestiunii societatii.

In societatile de capitaluri si cu raspundere limitata controlul se exercita de persoane specializate : auditorii financiari si cenzorii.

Situatiile financiare ale societatilor comerciale, care intra sub incidenta reglementarilor contabile armonizate cu directivele europene si standardele internationale de contabilitate, vor fi auditate de catre auditori financiari - persoane fizice sau persoane juridice -, in conditiile prevazute de lege.

Societatile comerciale, ale caror situatii financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Romania in acest scop.

La societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotari contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, dupa caz.

Societatea pe actiuni avea trei cenzori si tot atatia supleanti, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare. In toate cazurile, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. Ei pot fi stabiliti prin actul constitutiv iar ulterior alesi de catre adunarea generala ordinara., Durata mandatului lor este de 3 ani si pot fi realesi. Ei pot fi actionari cu exceptia cenzorului expert contabil sau contabil autorizat care poate fi un tert care exercita profesia individual sau in forme asociative.Cel putin unul dintre ei trebuie sa fie contabil autorizat in conditiile legii sau expert contabil.

Cenzorii sunt obligati sa depuna, a treia parte din garantia ceruta pentru administratori. Sunt exceptati de la aceasta obligatie cenzorii experti contabili sau contabili autorizati, daca fac dovada incheierii asigurarii de raspundere civila profesionala.

Activitatea cenzorilor este remunerata, remuneratia fiind stabilita de adunarea generala.

Nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor:

a) rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor;

b) persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de cenzor, un salariu sau o remuneratie de la administratori sau de la societate sau ai caror angajatori sunt in raporturi contractuale sau se afla in concurenta cu aceasta;

c) persoanele carora le este interzisa functia de administrator conform prevederilor art. 138.

d) persoanele care, pe durata exercitarii atributiilor conferite de aceasta calitate, au atributii de control in cadrul Ministerului Finantelor Publice sau al altor institutii publice, cu exceptia situatiilor prevazute expres de lege.

Cenzorii sunt remunerati cu o indemnizatie fixa, determinata prin actul constitutiv sau de adunarea generala care i-a numit.

Revocarea cenzorilor se poate face numai de adunarea general extraordinara.

In caz de deces, impiedicare fizica sau legala, incetare sau renuntare la mandat a unui cenzor, supleantul cel mai in varsta il inlocuieste.

Daca, in acest mod, numarul cenzorilor nu se poate completa, cenzorii ramasi numesc alte persoane in locurile vacante, pana la intrunirea celei mai apropiate adunari generale.

In cazul in care nu mai ramane in functie nici un cenzor, administratorii vor convoca de urgenta adunarea generala, care va proceda la numirea altor cenzori.

Oricare actionar are dreptul sa reclame cenzorilor faptele ce crede ca trebuie cenzurate, iar acestia sunt obligati sa le verifice si, daca le gasesc reale, sa le aiba in vedere la intocmirea raportului catre adunarea generala.

Drepturile si obligatiile cenzorilor

Cenzorii au dreptul sa obtina in fiecare luna de la administratori o situatie despre mersul operatiunilor.

Cenzorii iau parte la adunarile administratorilor, fara drept de vot.

Este interzis cenzorilor sa comunice actionarilor in particular sau tertilor datele referitoare la operatiunile societatii, constatate cu ocazia exercitarii mandatului lor.

Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca situatiile financiare sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt tinute regulat si daca evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut conform regulilor stabilite pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Despre toate acestea, precum si asupra propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire la situatiile financiare si repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunarii generale un raport amanuntit.

Adunarea generala poate aproba situatiile financiare anuale numai daca acestea sunt insotite de

raportul cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor financiari.

Cenzorii sunt obligati, de asemenea:

a) sa faca, in fiecare luna si pe neasteptate, inspectii casei si sa verifice existenta titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societatii sau au fost primite in gaj, cautiune ori depozit;

b) sa convoace adunarea ordinara sau extraordinara, cand n-a fost convocata de administratori;

c) sa ia parte la adunarile ordinare si extraordinare, putand face sa se insereze in ordinea de zi propunerile pe care le vor crede necesare;

d) sa constate regulata depunere a garantiei din partea administratorilor;

e) sa vegheze ca dispozitiile legii si ale actului constitutiv sa fie indeplinite de administratori si lichidatori.

Cenzorii vor aduce la cunostinta administratorilor neregulile in administratie si incalcarile dispozitiilor legale si ale prevederilor actului constitutiv pe care le constata, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunostinta adunarii generale.

Pentru intocmirea raportului privind situatiile financiare, propunerile asupra acestora si repartizarea profitului, cenzorii vor delibera impreuna; ei insa vor putea face, in caz de neintelegere, rapoarte separate, care vor trebui sa fie prezentate adunarii generale.

Pentru celelalte obligatii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.

Cenzorii vor trece intr-un registru special deliberarile lor, precum si constatarile facute in exercitiul mandatului lor.

Intinderea si efectele raspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului si ale legii socitatilor comerciale.

§ 9 Registrele societatii.

Potrivit Legeii nr. 31/1990 in afara de evidentele prevazute de lege, societatile pe actiuni trebuie sa tina:

a) un registru al actionarilor care sa arate, dupa caz, numele si prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul actionarilor cu actiuni nominative, precum si varsamintele facute in contul actiunilor

b) un registru al sedintelor si deliberarilor adunarilor generale;

c) un registru al sedintelor si deliberarilor consiliului de administratie;

d) un registru al sedintelor si deliberarilor comitetului de directie;

e) un registru al deliberarilor si constatarilor facute de cenzori in exercitarea mandatului lor;

f) un registru al obligatiunilor, care sa arate totalul obligatiunilor emise si al celor rambursate, precum si numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, cand ele sunt nominative.

§ 10 Situatiile financiare. Profitul si dividendele. Fondul de rezerva.

Situatia financiara anuala este documentul oficial de gestiune a activitatii societatii. Situatia financiara se intocmeste anual, precum si in cazul fuziunii ori dizolvarii si lichidarii societatii.

Situatia financiara anuala se intocmeste prin grija administratorilor societatii.

Cu cel putin o luna de zile inainte de ziua stabilita pentru sedinta adunarii generale a actionarilor, administratorii sunt obligati sa prezinte cenzorilor sau auditorilor financiari situatia financiara anuala pentru exercitiul financiar precedent, insotit de raportul lor si de documentele justificative.

Aprobarea situatiei financiare anuale de catre adunarea generala a actionarilor nu impiedica exercitarea actiunii in raspundere impotriva administratorilor, directorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari.

Profitul si dividendele

Pentru stabilirea profitului net trebuie deduse din profitul brut toate cheltuielile utile ale societatii, precum si cota destinata fondului de rezerva.

Sunt indreptatiti la dividende actionarii existenti la data de referinta, care este aceeasi cu data stabilita pentru determinarea actionarilor cu drept de vot in adunarea generala a actionarilor care fixeaza dividendul.

Fondul de rezerva al societatii

Din profitul societatii se va prelua in fiecare an cel putin 5% pentru formarea fondului de

rezerva, pana ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.

Prin actul constitutiv se poate prevedea formarea unui fond de rezerva destinat platii de dividende, in perioadele cand nu se realizeaza profit (rezerva statutara).

Prin hotararea adunarii generale care aproba situatia financiara actuala, se poate constitui o rezerva cu o destinatie determinata (rezerva facultativa).

§ 11 Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni.

Cauzele de dizolvare a societatii pe actiuni sunt cele comune prevazute de lege pentru orice societate comerciala.

Cauze de dizolvare specifice societatii pe actiuni sunt:

a) reducerea valorii activului patrimoniului societatii:

- reducerea valorii activului net la mai putin de jumatate din valoarea capitalului social;

- reducerea valorii activului patrimoniului societatii sub plafonul minim al capitalului social adica 25.000 euro.

b) reducerea numarului actionarilor sub limita prevazuta de lege.

Societatea pe actiuni se lichideaza potrivit dispozitiilor si prevederilor actelor constitutive, in masura in care acestea din urma nu sunt incompatibile cu lichidarea societatilor comerciale.

Subsectiunea III.9. REGULI SPECIALE APLICABILE SOCIETATII IN COMANDITA PE ACTIUNI

§ 1. Definitie si caracteristici

Societatea in comandita pe actiuni poate fi definita ca acea societate constituita prin asocierea mai multor persoane, care participa la formarea capitalului social prin anumite contributii reprezentate prin actiuni, in vederea desfasurarii unei activitati comerciale, pentru realizarea unor beneficii si impartirea lor, si care raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar, in cazul asociatilor comanditati, si numai in limita aportului lor, in cazul asociatilor comanditari.

Caracterele societatii in comandita pe actiuni:

a) societatea cuprinde doua categorii de asociati: comanditati si comanditari;

b) intregul capital social este impartit in actiuni;

c) raspunderea pentru obligatiile sociale este diferita; comanditatii raspund nelimitat si solidar, iar comanditarii raspund in limita aportului lor.

§ 2 Constituirea societatii in comandita pe actiuni.

Societatea in comandita pe actiuni se constituie potrivit acelorasi reguli ca si societatea pe actiuni.

§ 3 Functionarea societatii in comandita pe actiuni.

Datorita asemanarilor privind structura capitalului, legea asimileaza societatea in comandita pe actiuni societatii pe actiuni.

Administrarea societatii este incredintata unuia sau mai multor asociati comanditati. Numirea trebuie aprobata si de ceilalti administratori, daca sunt mai multi. Noul administrator devine asociat comanditat.

Asociatii comanditati si asociatii comanditari au toate drepturile si obligatiile decurgand din calitatea lor de actionar.

Asociatii comanditati, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberarile adunarilor generale pentru alegerea cenzorilor, chiar daca poseda actiuni ale societatii.

§ 4 Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita pe actiuni.

Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita pe actiuni urmeaza regulile generale prevazute de lege pentru dizolvarea si lichidarea oricarei societati comerciale, precum si cele stabilite pentru dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni.

Societatea in comandita pe actiuni se dizolva daca singurul asociat comanditat sau comanditar este supus procedurii falimentului, devine incapabil, este exclus ori se retrage sau decedeaza. Acest efect nu se produce cand actul constitutiv prevede clauza de continuare cu mostenitorii sau cand asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.

Subsectiunea III.10 REGULI SPECIALE APLICABILE SOCIETATII CU RASPUNDERE LIMITATA

§ 1 Definitie si caractere:

Societatea cu raspundere limitata poate fi definita ca o societate constituita, pa baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in vederea impartirii beneficiilor si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor.

Caracterele societatii cu raspundere limitata:

a) asocierea se bazeaza pe increderea asociatilor;

b) capitalul social este divizat in anumite fractiuni denumite parti sociale;

c) asociatii raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aportului lor.

§ 2 Societatea cu raspundere limitata cu asociat unic.

Aceasta societate este guvernata de regulile aplicabile societatii cu raspundere limitata de tip clasic si regulile speciale prevazute de Legea nr. 31/1990.

Societatea cu raspundere limitata se poate constitui prin aportul unui singur asociat, care va fi detinatorul tuturor partilor sociale. O persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata. O societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata, alcatuita dintr-o singura persoana.

In caz de incalcare a prevederilor de mai sus, statul, prin Ministerul Finantelor Publice, precum si orice persoana interesata poate cere dizolvarea pe cale judecatoreasca a unei societati astfel constituita.

Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatul unic raspunde numai in limita aportului sau.

Toate contractele dintre societatea cu raspundere limitata cu asociat unic si asociatul unic al acesteia (persoana fizica sau persoana juridica) sa se incheie in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.

§ 3 Constituirea societatii cu raspundere limitata.

Societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut, sau dupa caz, prin inscrisul unic. In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic se intocmeste numai statutul.

Pentru a asigura caracterul intuitu personae al societatii, legea limiteaza numarul asociatilor la cel mult 50 de asociati.

Firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau al mai multor asociati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime "societate cu raspundere limitata" sau prescurtat "S.R.L.".

Capitalul social nu poate fi mai mic de 200 RON si se divide in fractiuni denumite parti sociale. Ele au o valoare nominala egala, care nu poate fi mai mica de 10 RON.

Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Emiterea de titluri negociabile reprezentand parti sociale are drept consecinta sanctionarea penala a administratorului societatii.

Numarul partilor sociale cuvenite fiecarui asociat este proportional cu cota sa de participare la capitalul social.

§ 4 Functionarea societatii cu raspundere limitata.

Adunarea asociatilor

Adunarea asociatilor se convoaca la sediul societatii, cel putin o data pe an sau de cate ori este necesar de catre administratorii societatii.

Convocarea adunarii asociatilor se face in forma stabilita prin actul constitutiv al societatii. In lipsa unei prevederi speciale, convocarea se face prin scrisoare recomandata.

In toate cazurile, convocarea trebuie facuta cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea adunarii si cu precizarea ordinii de zi.

Adunarea asociatilor are ca principale atributii:

a) sa aprobe situatia financiara anuala si sa stabileasca repartizarea profitului net;

b) sa ii desemneze pe administratori si cenzori, sa ii revoce si sa le dea descarcare de activitatea lor, precum si sa decida contractarea auditului financiar, atunci cand acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;

c) sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele pricinuite societatii, desemnand si persoana insarcinata sa o exercite;

d) sa modifice actul constitutiv.

In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, atributiile mentionate apartin asociatului in cauza.

Asociatii exercita dreptul de vot in adunarea asociatilor proportional cu participarea la capitalul social; fiecare parte sociala da dreptul la un vot.

Adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel. La a doua convocare, hotararile se iau cu votul majoritatii asociatilor prezenti in adunare. Pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Potrivit legii, hotararile luate de adunarea asociatilor cu respectarea actului constitutiv si a dispozitiilor legale sunt obligatorii pentru toti asociatii, inclusiv pentru cei care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

Legea nu cere aducerea la cunostinta tertilor a hotararilor adunarii asociatilor.

Hotararile adunarii asociatilor care incalca legea sau actul constitutiv al societatii pot fi anulate pe cale judecatoreasca.

Administratorii societatii.

Societatea cu raspundere limitata este administrata de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati si sunt desemnati prin actul constitutiv sau de adunarea asociatilor. Revocarea administratorilor, se poate face cu votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale.

Cand prin actul constitutiv sunt numiti mai multi administratori, asociatii pot prevedea ca ei sa lucreze impreuna sau individual.

Administratorii societatii cu raspundere limitata pot face toate operatiile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului societatii, afara de restrictiile stabilite prin actul constitutiv.

Dreptul de a reprezenta societatea cu raspundere limitata apartine administratorului care a fost desemnat prin actul constitutiv sau ulterior prin decizia adunarii asociatilor, in calitate de reprezentant al societatii. Daca prin actul constitutiv nu s-a stabilit care administrator are puterea de reprezentare a societatii, legea prezuma ca dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator.

Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele speciale prevazute in legea societatilor comerciale.

Controlul gestiunii societatii.

Daca societatea cu raspundere limitata nu intra sub incidenta auditului financiar obligatoriu, adunarea asociatilor poate numi unul sau mai multi cenzori. Daca numarul asociatilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie.

Dispozitiile prevazute pentru cenzorii societatilor pe actiuni se aplica si cenzorilor din societatile cu raspundere limitata.

Daca in societatea cu raspundere limitata nu exista cenzori, controlul gestiunii se asigura de catre asociati.

§ 5 Transmiterea partilor sociale.

In schimbul aporturilor lor, asociatii societatii cu raspundere limitata primesc parti sociale. Partile sociale incorporeaza anumite valori si deci ele pot fi transmise, in conditiile legii.

A. Cesiunea partilor sociale intre asociati.

Cesiunea partilor sociale intre asociati presupune incheierea unui contract intre asociatul cedent si asociatul cesionar si trebuie notificata societatii. Acest lucru se realizeaza prin cererea de inscriere a cesiunii in registrul asociatilor societatii.

Pentru protejarea tertilor, legea cere inscrierea cesiunii in registrul comertului. Cesiunea va produce efecte fata de terti numai din momentul inscrierii ei in registrul comertului.

B. Cesiunea partilor sociale intre asociati si persoane din afara societatii.

O asemenea cesiune este permisa numai daca a fost aprobata de asociatii care reprezinta cel putin trei patrimi din capitalul social. Deci, in acest caz, pentru cesiunea partilor sociale este necesara o hotarare prealabila in acest sens luata de adunarea asociatilor.

Pentru a asigura opozabilitatea cesiunii fata de terti, ea trebuie inscrisa in registrul comertului

C. Transmiterea partilor sociale pe cale succesorala.

In cazul dobandirii unei parti sociale prin succesiune,prevederile, care permit transmiterea partilor sociale catre persoane din afara societatii, nu sunt aplicabile daca prin actul constitutiv sau statut nu se dispune altfel.

In cazul cand prin actul constitutiv nu s-a prevazut continuarea societatii cu mostenitorii asociatului decedat, mostenitorii, in calitatea lor de titulari ai partilor sociale, au dreptul la contravaloarea partilor sociale, calculata conform ultimului bilant aprobat, afara de cazul in care asociatii ramasi sunt de acord ca societatea sa continue cu mostenitorii asociatulu decedat in cauza.

§ 6 Excluderea si retragerea asociatului din societate.

Se realizeaza in aceleasi conditii ca si in situatia unei societati in nume colectiv si societatea in comandita simpla.

§ 7 Dizolvarea si lichidarea societatii cu raspundere limitata.

Societatea cu raspundere limitata se dizolva daca se constata ca, in urma unor pierderi, activul net, reprezinta mai putin de jumatate din valoarea capitalului social, precum si in cazul cand capitalul social se reduce sub minimul legal. Societatea nu va fi dizolvata daca, in termen de 9 luni de la data constatarii pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reintregit sau este redus la suma ramasa ori la minimul legal sau cand societatea se transforma intr-o alta forma de societate la care capitalul social existent corespunde.

Societatile cu raspundere limitata se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand, datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur.

Societatea cu raspundere limitata se lichideaza potrivit dispozitiilor Legii nr. 31/1990 si prevederilor actul constitutiv, in masura in care acestea din urma nu sunt incompatibile cu lichidarea societatilor comerciale.

Cu privire la societatea cu raspundere limitata cu asociat unic, legea reglementeaza un caz special de dizolvare. Aceasta societate se dizolva daca au fost incalcate dispozitiile prevazute de art. 14 alin (1) si (2) din Legea nr. 31/1990. Dizolvarea trebuie ceruta de Ministerul Finantelor, in numele statului sau de orice alta persoana interesata. Cat priveste societatea cu raspundere limitata cu asociat unic, dizolvarea ei nu duce la lichidarea patrimoniului societatii. Dizolvarea acestei societati atrage transmiterea universala a patrimoniului societatii catre asociatul unic, fara lichidare. Aceasta inseamna ca asociatul unic dobandeste totalitatea drepturilor si obligatiilor care au apartinut societatii.

TITLUL al IV-lea PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

Este reglementata prin Legea 64/22.05.1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, publicata in MO al Romaniei 130 din 29.06.1995, republicata in M.O al Romaniei 1066 din 17.11.2004 si modificata prin Legea 249/ 22.07.2005

Capitolul I DOMENIUL, SCOPUL SI OBIECTUL PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

Sectiunea I Domeniul noii proceduri

§ 1 Categorii de persoane supusi procedurii Legii 64/1995.

Legea 64/1995 se aplica urmatoarelor categorii de persoane aflate in insolventa si care vor fi denumite in continuare debitori:

a) comerciantii:

1. societatile comerciale;

2. cooperativele de consum si cooperativele mestesugaresti, denumite in continuare organizatii cooperatiste, asociatiile teritoriale ale cooperativelor de consum si mestesugaresti, constituite potrivit Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti, cu modificarile ulterioare, respectiv Legii nr. 109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit, cu modificarile ulterioare, precum si societatile cooperative;

3. persoanele fizice care actioneaza individual sau in asociatii familiale;

b) societatile agricole;

c) grupurile de interes economic.

d) orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice

Se observa o extindere a sferei persoanelor carora le este aplicabila aceasta procedura comparativ cu vechea reglementare.

Procedura insolventei nu este aplicabila tuturor persoanelor a caror calitate de comerciant este determinata conform dispozitiilor art.7 Cod comercial si ale art.1 din Legea 26/90 ci numai unora dintre aceste persoane, denumite in textul legii, debitori:

- societatile comerciale, indiferent de temeiul legal al constituirii lor

- organizatii cooperatiste: cooperatiile de consum si cele mestesugaresti, precum si asociatiile teritoriale ale acestora;

-persoanele fizice, actionand individual sau in asociatii familiale fara personalitate juridica.

Conform dispozitiilor art.129 nu este aplicabila procedura reglementata de Legea 64/1995:

- regiilor autonome, procedura insolventei acestora stabilinsu-se prin legi speciale

- societatilor comerciale cu capital majoritar de stat pentru care guvernul a instituit sau va instituii proceduri speciale de supraveghere financiara, pe durata de timp cat se afla sub incidenta acestor proceduri;

- societatilor aflate in procedura de privatizare;

- fondurile deschise constituite conform dispozitiilor OG 24/93, care nu au personalitate juridica;

- asiguratorilor.

Se afla numai partial sub incidenta acestei legi bancile si organizatiile cooperatiste de credit. Fata de acestea sunt aplicabile doar dispozitiile Legii 64/95 privind procedura falimentului, conform art.21 din Legea 83/98.

§ 2 Insolventa comerciala

Conform art.1 al Legii 64/95, aceasta lege se aplica oricareia dintre categoriile mentionate in alineatul 1, aflate in insolventa. Iar alineatul 2 din acelasi articol defineste insolventa: "acea stare a patrimoniului debitorului caracterizata prin incapacitate vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile".

"Incapacitatea vadita" este o stare de fapt obiectiva, rezultat al comparatiei intre cuantumul total al datoriilor exigibile si sumele de bani de care dispune debitorul: soldul creditor al contului bancar plus numerarul din casierie.

Aceasta stare de fapt obiectiva, o data existenta, face inutila cercetarea atitudinii subiective a debitorului, de buna credinta sau de rea credinta, care refuza plata. Debitorul poate fi de rea credinta dar capabil sa plateasca si de aceea nu se afla in insolventa.

Aplicarea dispozitiilor acestei legi poate fi ceruta si de un singur creditor, chiar si atunci cand debitorul plateste datoriile fata de alti creditori.

Dovada insuficientei sumelor de bani disponibile poate rezulta explicit, dintr-o atestare bancara sau implicit, din incetarea materiala a platilor. Sunt concludente in acelasi sens protestul efectelor de comert, emiterea cecurilor fara acoperire, numarul important de refuzuri de plata, efectuarea numai a unor plati modice, utilizarea de catre debitor a unor mijloace frauduloase ori ruinatoare pentru a-si procura lichiditati cum ar fi emiterea unor cambii de complezenta, vanzarea in pierdere, contractarea unor credite oneroase.

Pentru stabilirea starii de insolventa se au in vedere toate categoriile de obligatii ale comerciantului; datoriile exigibile care nu pot fi stinse cu sumele de bani de care dispune comerciantul nu trebuie sa fie neaparat comerciale, ci pot fi de orice natura: bugetare, salariale sau civile. Indiferent de natura lor, obligatiile trebuie sa fie certe, lichide si exigibile.

Sectiunea a II-a Scopul procedurii Legii 64/1995

Noul text al art.2 din Legea 64/1995 reafirma scopul legii: instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, fie prin reorganizarea activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment.

La prima analiza a acestui text se desprind 2 concluzii:

a) unicitatea procedurii pentru toti debitorii aflati in incetare de plati, indiferent de persoana debitorului;

b) scopul procedurii poate fi realizat prin 2 mijloace:

redresarea economica a debitorului si plata datoriilor sale catre creditori sau

lichidarea averii creditorului prin faliment.

Numai daca nu este posibila redresarea se va proceda la lichidare prin faliment. Art.2 din Legea 64/95 reflecta si ierarhia scopurilor in conceptia legiuitorului: in primul plan este plasata organizarea, mentinerea activitatii si utilizarii fortei de munca, concomitent cu stingerea datoriilor. De aceea este incurajata creditarea acestei intreprinderi in etapa de reorganizare prin recunoasterea unui rang prioritar creantelor bancilor care au acordat sprijin financiar intreprinderii in aceasta perioada

Sectiunea a III-a. Obiectul procedurii Legii 64/1995

Conform dispozitiilor art.3 al Legii 64/95 in intelesul acestei legi averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia - inclusiv cele dobandite in cursul procedurii stabilite prin aceasta lege - care pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila.

Tot din averea debitorului sunt suportate si cheltuielile aferente procedurii. Platile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei banci, pe baza de dispozitii emise de debitor sau, dupa caz, de administrator, iar in cursul falimentului, de lichidator. Disponibilitatile banesti vor putea fi pastrate intr-un cont special de depozit bancar. In lipsa disponibilitatilor in contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit din taxele platite de persoanele fizice si/sau juridice registrului comertului pentru serviciile prestate de acesta.

Sectiunea a IV. Principiile procedurii Legii 64/1995

§ 1 Principiul prioritatii procedurii speciale reglementate de Legea 64/95 fata de procedura de drept comun reglementata de Codul de procedura civila

Conform art.128: "dispozitiile prezentei legi se completeaza in masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila si ale Codului comercial roman" iar potrivit art.35 "de la data deschiderii procedurii, se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale".

S-a decis in acest sens ca: in cazul in care o societate comerciala este supusa concomitent procedurii prevazute de Legea 64/95 si executarii silite pornita pe calea dreptului comun, se aplica dispozitiile legii speciale, iar executarea silita se suspenda.

§ 2. Principiul celeritatii.

Acest principiu este consacrat explicit prin art.5 al.2 din Legea 64/95: "tribunalul si judecatorul sindic au indatorirea sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea, in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor participantilor la aceste acte si operatiuni".

§ 3. Principiul unitatii si colectivitatii procedurii

Desi nu este consacrat explicit acest principiu a fost degajat din economia Legii 64/95 de Curtea Constitutionala in Decizia 182/1999: "procedura reorganizarii si a falimentului, prevazuta de Legea 64/95, este o procedura colectiva, unica si concursuala pentru toti creditorii, ceea ce inseamna ca renuntarea la actiune sau la drept are efect numai pentru creditorul care a renuntat, chiar daca la cererea acestuia s-a deschis procedura, iar nu si pentru ceilalti creditori care au solicitat continuarea procedurii falimentului fata de debitor pentru ca numi astfel creditorii isi vor putea recupera creantele".

Caracterul colectiv al procedurii determina gruparea creditorilor in adunarea creditorilor si in comitetul creditorilor ca structuri reprezentative cu prerogative stabilite prin aceste norme legale.

§ 4. Principiul maximizarii recuperarii creantelor.

Desi nu este consacrat explicit acest principiu poate fi dedus din mai multe texte ale Legii 64/1995:

- art.51: "in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului administratorul sau lichidatorul poate sa mentina sau sa denunte orice contract"

- art.38 privind interzicerea instrainarii actiunilor sau partilor sociale;

- art.44, art.45 privind anularea unor acte ale debitorului;

- art.101, art.102 privind modalitatile vanzarii bunurilor;

- art.112 privind raspunderea unor asociati cu propria avere;

- art.124 privind raspunderea organelor de conducere.

Capitolul al II-lea PARTICIPANTII LA PROCEDURA LEGII 64/1995

In capitolului al II-lea din Legea 64/1995 sunt indicati participantii la procedura reorganizarii judiciare si a falimentului". Acestia pot fi grupati in doua categorii: organele care aplica procedura: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul si lichidatorul si alti participanti: adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor, eprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor

Sectiunea I     Instantele judecatoresti

§1. Competenta.

Nu toate instantele, ci numai judecatorul sindic si Curtea de apel sunt competente material sa aplice procedura insolventei.

Toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului, sunt de competenta exclusiva a tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul debitorului, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole, si sunt exercitate de un judecator-sindic desemnat de presedintele tribunalului.

Judecatorul sindic este nominalizat, in fiecare caz, de presedintele tribunalului, dintre judecatorii desemnati ca judecatori sindici.         In orice stadiu al procedurii, presedintele tribunalului il poate inlocui pe judecatorul sindic cu altul, prin incheiere motivata, data in camera de consiliu.

Competenta teritoriala de prima instanta apartine judecatorului sindic desemnat de presedintele tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul debitorului, care figureaza in registrul comertului sau al societatilor agricole in momentul inregistrarii cererii de deschidere a procedurii indiferent ca ulterior sediul a fost mutat.

Judecarea recursurilor contra tuturor hotararilor date de judecatorul sindic este de competenta Curtii de apel. Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu prevede altfel. Recursul va fi judecat de completuri specializate, in termen de 30 de zile de la inregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea partilor se face prin publicitate. Hotararile judecatorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs, cu exeptia judecarii recursului impotriva urmatoarelor hotarari ale judecatorului-sindic:

a) hotararea de respingere a contestatiei debitorului, facuta in temeiul art. 38 alin. (5);

b) hotararea prin care se decide intrarea in faliment;

c) hotararea de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante,

Principalele atributii ale judecatorului sindic sunt :

a) darea hotararii de deschidere a procedurii;

b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii;

c) desemnarea, prin hotarare, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atributiilor acestora, controlul activitatii lor si daca este cazul, inlocuirea lor;

d) judecarea cererilor de a ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;

e) judecarea actiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive;

f) judecarea contestatiilor debitorului ori ale creditorilor impotriva masurilor luate de administrator sau de lichidator;

g) confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;

h) hotararea de a se continua activitatea debitorului in caz de reorganizare;

i) solutionarea obiectiilor la rapoartele trimestriale si la cel final al administratorului sau ale lichidatorului;

i¹) autentificarea actelor juridice incheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma autentica;

j) darea hotararii de incheiere a procedurii.

Hotararile pronuntate de judecatorul sindic sunt definitive si executorii si vor cuprinde si motivarea .

§ 2. Citarea partilor.

Citarea partilor, precum si comunicarea sau notificarea oricarui alt act de procedura se fac, de regula, in conditiile prevazute la art.85-94 din Codul de procedura civila. Prin exceptie, indeplinirea actelor mentionate mai sus se va face prin publicitate, in cazurile expres prevazute de lege.

Sectiunea a II-a Administratorul

§ 1. Desemnarea administratorului

Administratorul este desemnat, de regula, de catre judecatorul sindic, prin hotararea de deschidere a procedurii

Independent de aceasta desemnare, adunarea creditorilor, in prima sedinta, cu votul creditorilor care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate decide desemnarea unui administrator, persoana fizica sau societate comerciala, stabilindu-i si retributia

Creditorii ramasi in minoritate, nemultumiti de hotararea adunarii, o pot contesta in termen de 3 zile de la adoptarea acesteia, la judecatorul sindic. Acesta va hotari asupra contestatiei, fie in sensul ca o va respinge mentinand administratorul desemnat de creditori, fie in sensul ca o va admite, mentinand administratorul pe care l-a desemnat prin hotararea de deschidere a procedurii. Daca nu fusese desemnat un asemenea administrator prin hotararea de deschidere a procedurii, el va fi desemnat prin hotararea de admitere a contestatiei.

Daca decizia adunarii creditorilor prin care s-a desemnat administratorul nu a fost contestata in termenul legal, judecatorul sindic, printr-o incheiere, va desemna administratorul ales de creditori, dispunand totodata incetarea atributiilor administratorului pe care l-a numit anterior, prin hotararea de deschidere a procedurii.

Daca la prima sedinta a adunarii creditorilor acestia nu hotarasc nimic in privinta administratorului, si anterior, prin hotararea de deschidere a procedurii nu fusese desemnat un administrator, tot in ziua primei sedinte, printr-o incheiere, judecatorul sindic, va numi un administrator.

Administratorul, persoana fizica sau societate comerciala, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aiba calitatea de practician in reorganizare si lichidare, in conditiile legii.

Nu poate fi desemnat administrator sau lichidator persoana fizica care nu poate fi fondator, administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societati comerciale, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.

In orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, care sunt bazate pe dolul sau culpa grava a administratorului, judecatorul sindic il poate inlocui, prin incheiere motivata, atacabila cu recurs la Curtea de apel. De exemplu, masura este justificata daca cel in cauza a intarziat nepermis de mult indeplinirea sarcinilor sale.

§ 2. Atributiile administratorului

Principalele atributii ale administratorului in procedura reorganizarii Legii 64/1995 sunt:

a) examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecatorului sindic in termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului;

b) intocmirea actelor prevazute de lege in sarcina debitorului la deschiderea procedurii, in cazul in care acesta nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor;

c) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul ;

d) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

e) conducerea in tot sau in parte a activitatii debitorului;

f) stabilirea datelor sedintelor adunarii creditorilor;

g) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor;

h) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;

i) mentinerea si denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

j) examinarea creantelor si, atunci cand este cazul formularea de obiectii la acestea;

k) urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor inaintea deschiderii procedurii;

l) cu conditia confirmarii de catre judecatorul sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;

m) sesizarea judecatorului sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;

n) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul sindic, cu exceptia celor prevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia.

Masurile luate de administrator in executarea atributiilor conferite prin aceasta lege sau cu depasirea ori incalcarea acestora pot fi contestate de debitor, de oricare dintre creditori, precum si de oricare persoana interesata., in termen de 5 zile de la depunerea raportului lunar d ecatre administartor. Judecatorul-sindic va solutiona contestatia, in termen de 10 zile de la inregistrarea ei, in Camera de consiliu, cu citarea contestatorului si a administratorului, putand, daca va considera necesar, sa suspende executarea masurii contestate.

In exercitarea atributiei de control judecatorul-sindic poate desfiinta masurile ilegale luate de administrator, chiar daca nu au fost contestate, putand, daca va considera necesar, sa citeze in Camera de consiliu administratorul si persoanele interesate.

In orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecatorul-sindic poate dispune, prin incheiere, inlocuirea administratorului. In vederea adoptarii acestei masurii judecatorul-sindic ii va cita in Camera de consiliu pe administrator si comitetul creditorilor..

Sectiunea a IV-a Lichidatorul

§1. Desemnarea lichidatorului.

Judecatorul sindic va desemna un lichidator, in cazul inceperii procedurii falimentului.

Desemnarea lichidatorului se face in conditiile prevazute de Legea 64/1995 pentru desemnarea administratorului.

Daca anterior a fost numit un administrator, atributiile acestuia inceteaza odata cu stabilirea atributiilor lichidatorului prin hotararea judecatorului sindic. Poate fi desemnat lichidator si administratorul desemnat anterior.

§2. Atributiile lichidatorului

Principalele atributii ale lichidatorului sunt urmatoarele:

a) examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si supunerea acelui raport judecatorului sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administrator;

b) conducerea in tot sau in parte a activitatii debitorului;

c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;

e) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

f) examinarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea;

g) urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuate inaintea deschiderii procedurii;

h) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;

i) vanzarea bunurilor din averea debitorului in conformitate cu prevederile prezentei legi;

j) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul sindic;

k) sesizarea judecatorului sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;

l) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul sindic.

Sunt aplicabile si lichidatorului dispozitiile privind numirea administratorului, contestarea masurilor acestuia, inlocuirea lui etc.

Actele incheiate de lichidator, pentru a caror validare este necesara forma autentica, vor fi supuse autentificarii judecatorului sindic care va pronunta o incheiere de autentificare, in baza careia actul va putea fi inscris in registrele de publicitate

Sectiunea a V-a Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor.

§1. Adunarea creditorilor.

Adunarea creditorilor, fara personalitate juridica, este alcatuita din totalitatea creditorilor cunoscuti.

Prima sedinta a adunarii creditorilor este convocata de judecatorul sindic, iar celelalte convocari ale adunarii creditorilor se fac de catre administrator sau de lichidator, dupa caz, ori de cate ori va fi necesar.

Prima sedinta a adunarii creditorilor va fi prezidata de judecatorul sindic, iar urmatoarele de administrator sau de lichidator, dupa caz.

La sedinta adunarii creditorilor participa si 2 reprezentanti ai salariatilor, care vor vota separat, numai pentru creantele izvorate din contractele de munca, aferente unei perioade de cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii.

Creditorii detinand creante in valoare de cel putin 30% din valoarea totala a acestora au si ei dreptul de a cere convocarea adunarii.

Convocatorul va cuprinde ordinea de zi a sedintei. Este nula orice deliberare asupra unei probleme care nu a fost mentionata in convocator, cu exceptia situatiei in care la sedinta participa titularii tuturor creantelor . La deliberarile adunarii, creditorii pot fi reprezentati prin imputerniciti cu procura speciala si legalizata sau, in cazul persoanelor juridice, inclusiv al creditorilor bugetari, prin imputerniciti cu delegatie semnata de "conducatorul unitatii" .

Atributiile adunarii creditorilor sunt urmatoarele:

a) desemnarea comitetului creditorilor;

b) analiza situatiei debitorului si a rapoartelor comitetului creditorilor;

c) analiza masurilor luate de administrator sau lichidator si efectele acestora si propunerea motivata a altor masuri;

d) votarea planului de reorganizare.

Exceptand situatiile in care legea prevede o majoritate speciala , sedintele adunarii pot delibera in mod valabil daca sunt prezenti titularii creantelor insumand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor impotriva averii debitorului iar hotararile se adopta cu votul titularilor unei majoritati simple, prin valoare, a creantelor prezente in sedinta adunarii creditorilor.

§ 2. Comitetul creditorilor

Desemnarea comitetului creditorilor, alcatuit din 3-7 dintre creditorii cu creantele garantate si chirografare cele mai mari, prin valoare si dintre titularii tuturor creantelor bugetare, se poate face in 2 modalitati: prin hotararea judecatorului sindic sau prin hotararea adunarii creditorilor.

Judecatorul sindic poate desemna comitetul creditorilor fie prin hotararea de deschidere a procedurii, fie printr-o hotarare ulterioara, adoptata dupa prezentarea sau dupa intocmirea listei creditorilor, daca lista nu era disponibila la data deschiderii procedurii.

Adunarea creditorilor, in prima sedinta, va desemna prin vot un comitet format din 3-7 creditori, dintre cei cu creante garantate si cei chirografari, care se ofera voluntar, la care se adauga toti titularii creantelor bugetare, care sunt desemnati prin lege ca membri de drept. Comitetul desemnat astfel il va inlocui automat pe cel desemnat de judecatorul sindic. Daca in adunarea creditorilor nu se poate realiza majoritatea necesara asupra acestei alegeri a comitetului, judecatorul sindic poate opta intre mentinerea comitetului pe care l-a desemnat el anterior sau desemnarea comitetului, daca anterior nu l-a desemnat.

Doua sunt atributiile de substanta ale comitetului creditorilor :

a) poate cere judecatorului sindic ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea;

b) poate fi autorizat de judecatorul sindic sa introduca actiuni in anularea transferurilor patrimoniale incheiate de debitor in perioada suspecta, daca administratorul sau lichidatorul judiciar nu realizeaza acest lucru.

Sectiunea a VI-a Adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor. Reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor

§ 1 Adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor.

In ipoteza, in care debitorul este o societate comerciala, textul aceste sectiuni prevede implicarea in procedura a asociatilor acesteia, atat individual cat si colectiv.

Pe perioada desfasurarii procedurii prevazute de Legea 64/1995 adunarea generala a asociatilor/actionarilor va fi convocata ori de cate ori se va considera necesar si va fi prezidata de administrator sau lichidator, daca legea ori judecatorul-sindic nu dispune altfel.

Adunarea generala a asociatilor/actionarilor va fi convocata si la cererea asociatilor/actionarilor reprezentand cel putin 10% din capitalul social sau o cota mai mica, daca in actul constitutiv se prevede astfel.

Membrilor sau, dupa caz, asociatilor/actionarilor li se vor notifica, in conditiile legii, in mod obligatoriu:

a) hotararea de deschidere a procedurii;

b) propunerea de indeplinire a unor acte, operatiuni si plati care depasesc conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente;

c) solicitarea de intrare in faliment, precum si hotararea judecatorului-sindic de intrare in faliment a debitorului;

d) propunerea de vanzare in bloc sau de vanzare a imobilelor;

e) raportul final si bilantul general, intocmite de lichidator;

f) hotararea de inchidere a procedurii.

In cadrul sedintelor adunarii generale a membrilor sau, dupa caz, a asociatilor/actionarilor, acestia vor desemna, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, care sa le reprezinte interesele si vor avea dreptul sa analizeze situatia debitorului, rapoartele intocmite de reprezentantul membrilor ori, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, masurile luate de administrator sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri.

Cu exceptia cazurilor in care legea cere o majoritate speciala, sedintele vor avea loc in prezenta asociatilor/ actionarilor reprezentand cel putin jumatate din capitalul social, iar deciziile se adopta cu majoritate simpla, raportata la capitalul social reprezentat. In toate cazurile insa deciziile se adopta doar cu votul asociatilor/actionarilor reprezentand cel putin o treime din capitalul social.

Comunicarea sau notificarea oricarui act de procedura catre membri sau, dupa caz, asociati/actionari se realizeaza la adresa reprezentantului membrilor ori, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, aleasa de acesta.

Reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor este imputernicit sa exercite orice drepturi ori atributii pe care le poate exercita debitorul persoana fizica, cu exceptia cazurilor in care legea prevede ca acestea vor fi exercitate de membri sau, dupa caz, asociati/actionari, individual ori in alte conditii.

In cazurile prevazute la lit. b), c), d) si e), reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor va putea formula obiectii in conditiile stabilite de lege, dar nu va participa la exercitarea votului pentru aprobarea masurilor respective, daca un astfel de vot este prevazut de lege.

§ 2 Reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor

Judecatorul-sindic va desemna un reprezentant dintre primii 3 asociati/actionari titulari ai partilor sociale/actiunilor cele mai mari, prin valoare, fie prin hotararea de deschidere a procedurii, fie ulterior.

In cadrul primei sedinte a adunarii generale a asociatilor/actionarilor sau ulterior, acestia vor putea alege, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoana fizica sau juridica; reprezentantul astfel desemnat va inlocui reprezentantul desemnat anterior de judecatorul-sindic.

Reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor poate indeplini urmatoarele atributii:

a) propunerea de desemnare a unui administrator;

b) consultarea cu administratorul sau lichidatorul cu privire la desfasurarea si administrarea procedurii;

c) examinarea actelor savarsite de debitor, administrator sau lichidator, a activitatii si situatiei financiare a debitorului, precum si a posibilitatii de continuare a activitatii acestuia;

d) formularea si negocierea unui plan de reorganizare, precum si informarea si consilierea membrilor sau, dupa caz, a asociatilor/actionarilor cu privire la continutul oricarui alt plan propus;

e) efectuarea oricaror alte activitati necesare pentru protejarea intereselor membrilor sau, dupa caz, ale asociatilor/actionarilor.Adunarea generala a asociatilor/actionarilor poate fi convocata, pe perioada desfasurarii procedurii, ori de cate ori se va considera necesar si va fi prezidata de administrator sau de lichidator, daca legea sau judecatorul sindic nu dispun altfel.

Capitolul al III-lea DESCHIDEREA PROCEDURII LEGII 64/1995

Sectiunea I. Cererile introductive

Procedura va incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori.

Banca Nationala a Romaniei, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si Comisia de Supraveghere a Asigurarilor vor putea introduce cerere impotriva persoanelor juridice aflate sub supravegherea si controlul acestora, care, potrivit datelor de care autoritatile respective dispun, indeplinesc criteriile prevazute de dispozitiile legale speciale pentru pornirea procedurii prevazute de prezenta lege.

§ 1 Cererea debitorului.

Pentru a cere deschiderea procedurii debitorul dispune de doua posibilitati:

a) poate formula o astfel de cerere in cazul in care apreciaza ca aparitia starii de insolventa este iminenta;

b) este obligat sa inregistreze cererea in termen de maximum 30 de zile de la data la care a cunoscut aparitia starii de insolventa.

Actele care vor insoti in mod obligatoriu cererea sunt :

a) bilantul si copii de pe registrele contabile curente;

b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate;

c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta;

o lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 120 de zile anterioare formularii cererii introductive;

d) contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii;

e) o lista a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in comandita sau a membrilor grupului de interes economic

f) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in faliment sau de reorganizare conform unui plan, prin restructurarea activitatii sau prin lichidarea, in tot sau in parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale; daca aceasta declaratie nu va fi depusa in teermen de 10 zile de la data inregistrarii cererii la tribunal, se prezuma, pana la proba contrarie, ca debitorul este de acord cu inceperea procedurii falimentului;

g) o declaratie pe proprie raspundere sau un certificat de la oficiul registrului comertului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a fost supus procedurii prevazute de prezenta lege intr-un interval de 5 ani anteriori formularii cererii introductive.

In situatia in care, la data inregistrarii cererii sale, debitorul nu dispune de una au mai multe dintre informatiile mai sus enumerate , el mai beneficiaza de un termen de gratie de 10 zile, calculat de la data inregistrarii, pentru a completa documentatia, sub sanctiunea respingerii cererii

Sunt precizate efectele cererilor debitorilor in cazul societatilor in nume colectiv sau in comandita simpla. Atunci cand cererea este introdusa de societate, ca persoana juridica, ea nu poate fi considerata ca fiind facuta si de asociatii cu raspundere nelimitata sau si impotriva lor . De asemenea, daca cererea este facuta de un asociat raspunzator nelimitat, in nume propriu si in calitate de comerciant, sau este introdusa de creditori, pentru datoriile proprii ale asociatului, cererea nu va avea efecte juridice contra societatii, ca persoana juridica distincta.

Cererea de reorganizare introdusa de debitor poate fi respinsa, fara alta procedura de cercetare, daca acel debitor a mai facut o astfel de cerere in ultimii 5 ani precedenti sau, in acelasi interval de timp, a mai fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori.

§ 2. Cererea creditorilor

Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:

a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;

b) in celelalte cazuri creantele trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;

c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.

Daca intre momentul formularii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri de catre judecatorul-sindic sunt formulate cereri de catre alti creditori, judecatorul sindic va dispune conexarea acestora si va stabili indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor in raport cu valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.

Daca s-a deschis o procedura intr-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la primul dosar.

Este permisa inregistrarea cererii pentru o creanta, indiferent de natura acesteia, bugetara sau civila.

Creanta trebuie sa fie certa in sensul existentei sale neindoielnice si a cuantumului cert.

Certitudinea creantei exista nu numai atunci cand este constatata printr-un titlu executoriu, hotarare judecatoreasca sau efect de comert (cambie, bilet la ordin sau cec) investit cu formula executorie ori act administrativ (de exemplu in cazul obligatiilor fiscale) ci si atunci cand este constatata printr-un inscris sub semnatura privata (de exemplu un contract bancar de credit), precum si atunci cand nu este stabilita printr-un titlu

Lichiditatea creantei consta in aceea ca se refera la o datorie de plata a unei sume in lei sau in valuta pe care debitorul nu o poate efectua "cu sumele de bani disponibile" .

Exigibila este creanta pentru o datorie scadenta, al carei termen de plata a expirat si pentru plata careia creditorul poate obtine interventia coercitiva a fortei publice. In consecinta, creditorul nu poate declansa procedura nici pentru o datorie neajunsa la scadenta nici pentru o datorie a carei scadenta nu a fost inca determinata, nici pentru o datorie a carei scadenta a fost amanata, nici pentru o datorie scadenta a carei plata nu a cerut-o debitorului. Cererea de deschidere a procedurii nu poate fi admisa daca s-a prescris dreptul de a cere executarea silita a acelei creante.

Neplata la scadenta trebuie sa fie efectul incapacitatii debitorului de a plati datoria cu sumele de bani disponibile. Dovada acestei incapacitati se poate face cu orice mijloc de proba, apt de a demonstra cauza unei situatii externe si obiective: incetarea platilor. Nu este obligatoriu ca dovada sa provina dintr-o marturisire a debitorului sau dintr-o atestare a bancii sale, ori din protestul unui efect de comert (cambie, bilet la ordin sau cec).

Cerinta ca starea de insolventa a debitorului sa dureze de cel putin 30 de zile este menita sa previna declansarea procedurii in situatii de jena financiara temporara care nu este consecinta incapacitatii de "a face fata" datoriilor. De aceea, dupa constatare incapacitatii de plata a debitorului, creditorul va fi obligat sa astepte inca 30 de zile inainte de a inregistra la tribunal cererea. Asadar, neplata la scadenta va declansa automat curgerea termenului de 30 de zile calendaristice; implinirea acestui termen naste prezumtia de insolventa si permite creditorului sa constate aceasta situatie si sa inregistreze la tribunal cererea prevazuta de Legea 64/95.

Sectiunea a II-a Deschiderea procedurii insolventei

§1. Deschiderea procedurii la cererea debitorului

Daca cererea debitorului corespunde exigentelor prevazute de lege judecatorul sindic, in camera de consiliu, va pronunta o sentinta de deschidere a procedurii iar daca debitorul isi va arata intentia de intrare in faliment, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii falimentului Prin aceasta hotarare poate fi desemnat si administratorul sau, dupa caz, lichidatorul.

Hotararea va fi notificata, in conditiile prevazute de lege

tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor;

debitorului;

oficiului registrului comertului unde debitorul este inmatriculat, pentru inregistrarea mentiunii sau registrului societatilor agricole

Totodata, notificarea va fi publicata si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:

a) termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la hotararea de deschidere a procedurii, pronuntata ca urmare a cererii formulate de debitor, precum si termenul de solutionare a opozitiilor, care nu va depasi 10 zile de la data expirarii termenului de depunere a acestora;

b) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila;

c) termenul de verificare a creantelor, intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar al creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. b);

d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. c);

e) locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor.

Creditorii care au primit notificarea deschiderii procedurii ca si cei care nu au fost notificati, dar au luat cunostinta de hotararea judecatorului sindic, pot inregistra la tribunal opozitie la deschiderea proceduriii in termen de 15 zile de la publicarea notificarii. Judecatorul-sindic va tine, in termen de 10 zile, o sedinta la care vor fi citati debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in urma careia va solutiona, deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile.

§ 2. Deschiderea procedurii la cererea creditorilor

Dupa inregistrarea unei cereri introductive de catre un creditor judecatorul sindic o va comunica, in copie, debitorului, in termen de 48 de ore de la inregistrare iar o alta copie a cererii va fi atasata la usa instantei.

Daca, in termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul nu inregistreaza contestatie la cererea introductiva, judecatorul sindic va pronunta sentinta de deschidere a procedurii

In termen de 5 zile de la primirea copiei cererii introductive a creditorului debitorul poate contesta ca ar fi in incetare de plati. Contestatia se inregistreaza la tribunalul care a comunicat copia cererii introductive si se solutioneaza de catre acelasi judecator sindic.

Sedinta pentru judecarea contestatiei se va tine in termen de 10 zile, cu citarea creditorilor care au inregistrat cererea introductiva, a debitorului.

La cererea motivata a debitorului, judecatorul sindic ii poate obliga pe creditorii care au formulat cerere introductiva sa consemneze o cautiune. Termenul pentru consemnarea cautiunii este de 15 de zile, de la data comunicarii obligatiei de consemnare. Cuantumul cautiunii poate fi stabilit pana la 10% din valoarea creantei pentru care a fost investit tribunalul cu deschiderea procedurii. Sanctiunea nedepunerii cautiunii in termenul stabilit este respingerea cererii introductive, prin sentinta atacabila cu recurs. Cautiunea va restituita creditorului deponent, in cazul respingerii contestatiei debitorului

Daca judecatorul sindic stabileste ca debitorul este in stare de insolventa, va pronunta o sentinta prin care va respinge contestatia si va deschide procedura.

Daca stabileste ca debitorul nu este in stare de insolventa, judecatorul sindic va admite contestatia, va respinge cererea creditorilor si va dispune ca sentinta sa fie afisata la usa instantei. Cererea introductiva va fi considerata ca lipsita de orice efect, chiar de la inregistrarea ei .

Daca debitorul nu contesta in termenul de 5 zile de la primirea cererii ca ar fi in stare de insolventa, judecatorul-sindic va da o sentinta de deschidere a procedurii. Daca debitorul nu contesta starea de insolventa si solicita deschiderea procedurii falimentului, judecatorul-sindic va pronunta o hotarare de deschidere a procedurii falimentului.

Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul sindic va desemna, daca este necesar, un administrator, stabilindu-i atributiile, precum si retributia.

In situatia in care, intr-un dosar al tribunalului competent, s-a deschis procedura fata de debitor, la cererea unui creditor, nu mai poate fi admisa si cererea de deschidere a procedurii semnata de un alt creditor, fata de acelasi debitor. Procedura reglementata de Legea 64/95 fiind colectiva si concurentiala, toate cererile creditorilor trebuie sa fie examinate in acelasi dosar al tribunalului. Daca s-a deschis procedura intr-un dosar pe baza cererii unuia dintre creditori, cererile celorlalti creditori, au aceeasi finalitate, vor fi conexate, ca fiind cereri de inregistrare a creantelor in cadrul aceluiasi dosar.

Sectiunea a III-a Efectele deschiderii procedurii

§1 Nominalizarea judecatorului-sindic

Dupa inregistrarea unei cereri introductive, presedintele tribunalului va nominaliza de indata judecatorul-sindic.

§ 2 Depunerea de catre debitor a actelor si furnizarea informatiilor necesare desfasurarii procedurii

In cazul cererii introductive a debitorului, aceste acte se anexeaza la cerere sau, in caz de imposibilitate, se depun, in termen de 10 zile de la inregistrarea cererii.

In cazul cererii introductive a creditorilor, aceste acte trebuie depuse dupa deschiderea procedurii, in termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii.

In cazul neprezentarii acelor ori prezentarii in mod necorespunzator, acestea vor putea fi intocmite ori corectate de catre un expert contabil, pe baza documentelor debitorului.

Debitorul are obligatia sa puna la dispozitie administratorului sau, dupa caz, lichidatorului, toate informatiile cerute de acesta cu privire la activitatea sa, precum si a patrimoniului sau.

Debitorul este obligat sa puna la dispozitia organelor mentionate lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale facute de el in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

§3 Ridicarea dreptului debitorului de a-si mai administra averea

Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a declarat intentia de reorganizare.

Acest drept este exercitat de administrator sau, dupa caz, de lichidator.

Creditorul, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor pot oricand adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, in cazul unor pierderi continue din averea debitorului sau in cazul lipsei probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.

Dreptul de administrare al debitorului inceteaza de drept la data la care se dispune inceperea procedurii falimentului.

§ 4 Suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau a bunurilor sale.

De la data deschiderii procedurii se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Creditorul titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie, de orice fel, poate solicita judecatorului-sindic ridicarea suspendarii cu privire la creanta sa si valorificarea imediata, in cadrul procedurii, a bunului asupra caruia poarta garantia sau dreptul de retentie, in una dintre urmatoarele situatii:

A. a) atunci cand valoarea obiectului garantiei este pe deplin acoperita de valoarea totala a creantelor si partilor de creante garantate cu acel obiect; si

b) obiectul garantiei nu prezinta o importanta vitala pentru reusita unei reorganizari care, in cazul concret, ar avea sanse efective de realizare;

B. atunci cand nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate in raport cu obiectul garantiei, datorita:

- diminuarii valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta sa sufere o diminuare apreciabila;

- diminuarii valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior, ca urmare a acumularii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel la o creanta garantata cu rang superior;

- lipsei unei asigurari a obiectului garantiei impotriva riscului pieirii sau deteriorarii.

In cazurile prevazute la alin. lit. B judecatorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendarii formulata de creditor, daca administratorul/debitorul propune in schimb adoptarea uneia sau mai multor masuri menite a oferi o protectie corespunzatoare creantei garantate a creditorului, precum:

a) efectuarea de plati periodice in favoarea creditorului, pentru acoperirea diminuarii valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;

b) efectuarea de plati periodice in favoarea creditorului, pentru satisfacerea dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel si, respectiv, pentru reducerea capitalului creantei sub cota de diminuare a valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;

c) novatia obligatiei de garantie prin constituirea unei garantii suplimentare, reale sau personale, ori prin substituirea obiectului garantiei cu un alt obiect.

§ 5 Suspendarea cursului prescriptiei privind actiunile pentru realizarea creantelor impotriva debitorului

Deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute judiciare si extrajudicare indreptate impotriva patrimoniului debitorului. Termenele vor reincepe sa curga dupa 30 de zile de la inchiderea procedurii.

§ 6 Suspendarea curgerii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor.

Nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie, de orice fel, sau partilor negarantate din creantele garantate cu astfel de garantii, de la data deschiderii procedurii, in afara de cazul in care, prin programul de plata a creantelor cuprins in planul de reorganizare, se deroga de la prevederile de mai sus.

§ 7 Interdictia instrainarii actiunilor sau partilor sociale

Dupa ce s-a dispus deschiderea procedurii, este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice, sub sanctiunea nulitatii, sa instraineze, fara acordul judecatorului-sindic, actiunile ori partile lor sociale sau de interes, detinute la debitorul care face obiectul acestei proceduri.

Judecatorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor ori a partilor sociale sau de interes, in registrele speciale de evidenta sau in conturile inregistrate electronic.

Sectiunea a IV-a Regimul actelor juridice anterioare deschiderii procedurii.

§ 1 Acte juridice frauduloase.

Orice act juridic fraudulos, pe care debitorul l-a incheiat in paguba creditorului in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii poate fi anulat de catre judecatorul-sindic, la cererea administratorului sau, dupa caz, a lichidatorului.

Actiunea poate fi introdusa de administrator sau de lichidator in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului administratorului, dar nu mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

In cazul cand administratorul sau lichidatorul nu exercita o atare actiune, judecatorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor sa o exercite.

§ 2 Actele juridice privind constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale.

Anumite acte juridice incheiate de debitor si avand ca obiect constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale catre terti pot fi anulate de judecatorul-sindic cu restituirea de catre terti a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate de debitor.

Fac parte din aceasta categorie:

a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile in scop umanitar;

b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte incheiate, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;

d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea actului de transfer;

e) constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creanta care era chirografara, in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;

f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii.

De asemenea, vor putea fi anulate, cu recuperarea prestatiilor, actele juridice incheiate, in anul anterior datei deschiderii procedurii, de catre debitor cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, daca sunt in paguba creditorilor si anume:

a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel putin 20% din capitalul societatii comerciale ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, atunci cand debitorul este respectiva societate in comandita, respectiv o societate agricola, in nume colectiv sau cu raspundere limitata;

b) cu un membru sau administrator, atunci cand debitorul este un grup de interes economic;

c) cu un actionar detinand cel putin 20% din actiunile debitorului ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a actionarilor, atunci cand debitorul este respectiva societate pe actiuni;

d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativa, societate pe actiuni, cu raspundere limitata sau, dupa caz, societate agricola;

e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinand o pozitie dominanta asupra debitorului sau activitatii sale;

f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.

Actele juridice vor putea fi anulate de judecatorul-sindic, la cererea administratorului sau a lichidatorului.

Cererea de anulare poate fi facuta in termen de un an de la data expirarii termenului pentru intocmirea raportului administratorului, dar nu mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

Daca administratorul sau lichidatorul nu cere anularea, judecatorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor sa exercite actiunea de anulare.

Anularea actelor juridice este urmata de restituirea prestatiilor in favoarea patrimoniului debitorului.

Tertul care a dobandit un bun in baza unui act juridic incheiat cu debitorul, care a fost anulat, va trebui sa restituie bunul dobandit sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului dreptului de proprietate asupra bunului .

In cazul in care tertul dobanditor a restituit bunul sau valoarea bunului, el va avea impotriva patrimoniului debitorului o creanta de aceeasi valoare, cu conditia ca dobandirea bunului sa fi fost cu buna-credinta si fara intentia de a impiedica, intarzia ori insela pe creditorii debitorului.

Bunul sau valoarea bunului transmis tertului dobanditor de catre debitor se va putea recupera si de la subdobanditor, dar numai daca acesta nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului si stia ca actul juridic initial putea fi anulat .

Sectiunea a V-a Contractele aflate in curs de executare

In cazul in care contractele incheiate de debitor cu tertii nu au fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile, administratorul sau lichidatorul poate sa mentina sau sa denunte aceste contracte.

Administratorul sau lichidatorul trebuie sa raspunda, in termen de 30 de zile, notificarii contractului, prin care i se cere sa opteze pentru mentinerea ori denuntarea contractului. In lipsa unui astfel de raspuns, contractul se socoteste denuntat si, in consecinta, administratorul sau lichidatorul nu mai poate cere executarea lui.

Contractele de credit.

Administratorul sau lichidatorul va putea, cu acordul cocontractantilor, sa mentina contractele de credit incheiate de debitor si va putea modifica clauzele acestor contracte, pentru ca acestea sa asigure echivalenta viitoarelor prestatii ale debitorului.

Contractul cu executare succesiva

Intr-un contract prevazand plati periodice din partea debitorului, mentinerea contractului nu va obliga pe administrator sau pe lichidator sa faca plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plati restante pot fi formulate cereri impotriva debitorului. Pentru prestatiile executate ulterior inceperii procedurii, administratorul sau lichidatorul trebuie sa faca platile potrivit contractului.

Contractul de vanzare-cumparare privind bunurile mobile.

Vanzatorul isi poate lua bunul inapoi, suportand toate cheltuielile. Va trebui sa restituie debitorului eventualul avans platit. Daca vanzatorul admite ca bunul sa fie predat debitorului, el va putea primi pretul numai prin inscrierea lui in tabelul de creante. Daca administratorul sau lichidatorul cere ca bunul sa fie predat, acesta va trebui sa ia masuri de plata pretului din patrimoniul debitorului, potrivit contractului.

Contractul de vanzare-cumparare privind bunurile imobile.

Inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului asupra vanzatorului, inainte de plata integrala a pretului, nu are consecinte asupra executarii contractului.

Contractul de vanzare-cumparare a unor bunuri cotate la bursa.

Daca data incheierii contractuluicade sau perioada determinata de timp se termina ulterior inceperii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului asupra debitorului, plata diferentei dintre pretul de cumparare si pretul cotat, la datele mentionate, pe piata reglementata respectiva sau pe pietele locului de predare ori, daca nu se poate stabili locul, la cea mai apropiata piata reglementata, se rezolva dupa caz; ea este platita patrimoniului debitorului, daca debitorul este in drept sa primeasca diferenta sau va fi inscrisa in tabelul de creante, daca debitorul este obligat sa plateasca diferenta, in functie de calitatea debitorului in contractul de vanzare-cumparare.

Contractul de inchiriere a bunurilor imobile.

Daca debitorul este parte, in calitate de locatar, intr-un contract de inchiriere privind un imobil, judecatorul-sindic trebuie sa-si manifeste dreptul de optiune.

Daca debitorul este parte, in calitate de proprietar (locator), intr-un contract de inchiriere a unei cladiri, inceperea procedurii nu duce la incetarea contractului de inchiriere, daca acea cladire este ocupata de chirias.

Inceperea procedurii asupra debitorului da dreptul judecatorului-sindic sa refuze sa asigure prestarea oricaror servicii datorate de proprietar chiriasului pe timpul inchirierii.

Contractul de comision.

Comitentul este indreptatit sa-si ia inapoi titlurile ori marfa sau sa ceara ca valoarea lor sa fie platita de comisionar.

Contractul de consignatie.

Daca un debitor detine marfa in calitate de consignatar sau orice alt bun care apartine altuia, la data inregistrarii cererii introductive, a expirarii termenului pentru contestarea cererii creditorilor de catre debitor sau a respingerii contestatiei debitorului impotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul sa-si recupereze bunul, daca este ingaduit asa ceva prin contract, in afara de cazul in care debitorul are un drept de garantie valabil asupra bunului.

Daca la una dintre datele mentionate anterior marfa nu este in posesiunea debitorului si el nu o poate recupera de la detinatorul actual, proprietarul va fi indreptatit sa aiba creanta inregistrata in tabelul de creante, cu valoarea pe care marfa o avea la acea data. Daca debitorul este in posesiunea marfii la acea data, dar a pierdut ulterior posesiunea, proprietarul poate cere ca intreaga valoare a marfii sa fie inscrisa in tabelul de creante.

Contractul de prestari de servicii specializate.

In cazul inceperii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului asupra prestatorului, administratorul sau lichidatorul poate sa denunte contractul de prestari de servicii specializate incheiat anterior, afara de cazul in care creditorul accepta efectuarea prestatiei de catre o persoana desemnata de administrator sau de lichidator.

Capitolul al IV-lea PRIMELE MASURI

§ 1 Notificarea

In urma deschiderii procedurii, administratorul va trimite o notificare tuturor creditorilor, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.

Notificarea va cuprinde:

a) termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la hotararea de deschidere a procedurii, pronuntata ca urmare a cererii formulate de debitor precum si termenul de solutionare a opozitiilor, care nu va depasi 10 zile de la data expirarii termenului de depunere a acestora;

b) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila;

c) termenul de verificare a creantelor, intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar al creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. b);

d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. c);

e) locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor.

§ 2 Inregistrarea creantelor

Cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administrator conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in hotararea de deschidere a procedurii. Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.

Creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume . Sunt considerate sub conditie si acele creante care pot fi valorificate impotriva debitorului numai dupa executarea unui codebitor principal.

Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinta sau garantii. La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.

Verificarea creantelor si intocmirea tabelului preliminar al creantelor

Toate creantele vor fi verificate de administratorul judiciar cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii. Toate creantele prezentate pentru a fi admise si inregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administrator sau creditori.

Administratorul va proceda de indata la verificarea fiecarei cereri si a documentelor depuse si va putea efectua o cercetare amanuntita pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante.

Creantele negarantate si partile negarantate ale creantelor garantate, care nu sunt scadente la data inregistrarii cererii de admitere, vor fi inscrise in tabelul de creante cu intreaga lor valoare.

Creantele constand in obligatii, care nu au fost calculate in valoare monetara sau a caror valoare este supusa modificarii, vor fi calculate de catre administrator si inscrise in tabelul de creante cu valoarea nominala pe care ele o aveau la data deschiderii procedurii.

O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi inscrisa in toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala, pana va fi complet acoperita. Nici o reducere a sumei creantei prevazute in tabelul de creante nu va fi facuta in vreunul dintre tabelele de creante ale debitorilor, pana ce creditorul a fost deplin satisfacut, in numerar sau in bunuri. Daca totalul sumelor distribuite creditorului, in toate actiunile cu debitorii, va depasi totalul sumei care ii este datorata, acesta va trebui sa restituie sumele primite in plus, care vor fi reinscrise ca fonduri in averea debitorilor, proportional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a platit peste ceea ce era datorat.

Un creditor care, inainte de inregistrarea unei cereri de admitere, a primit o plata partiala pentru creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanta inscrisa in tabelul de creante numai pentru partea pe care nu a incasat-o inca.

Un codebitor sau un fidejusor, care este indreptatit la restituire ori la despagubire din partea debitorului pentru suma platita, va fi trecut in tabelul de creante cu suma pe care a platit-o creditorului. In acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere sa i se plateasca, pana la achitarea integrala a creantei sale, cota cuvenita codebitorului sau fidejusorului, ramanand creditor al acestuia doar pentru suma neachitata.

Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului sau are asupra bunurilor acestuia un drept de garantie, concura la masa credala, pentru a face posibila realizarea garantiei sale, dar pretul obtinut din vanzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scazandu-se din suma ce este

Pe baza verificarilor efectuate, administratorul va intocmi un tabel preliminar al creantelor. cuprinzand toate creantele impotriva averii debitorului, precizand ca sunt: chirografare, garantate, cu prioritati, sub conditie sau nescadente si aratand pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma pentru care s-a cerut verificarea si suma cu care a fost trecut in tabel.

La creantele garantate cu un drept de preferinta se vor arata titlul din care izvoraste preferinta, rangul acesteia si motivele pentru care creantele sau drepturile de preferinta au fost trecute partial in tablou sau au fost inlaturate.

Tabelul preliminar va fi, totodata, afisat de grefa la usa instantei, intocmindu-se in acest sens un proces-verbal de afisare, si va fi comunicat debitorului. O data cu afisarea tabelului, administratorul va trimite imediat notificari creditorilor, ale caror creante sau drepturi de preferinta au fost trecute partial in tabelul preliminar sau inlaturate, precizand totodata si motivele.

§ 4 Contestatiile privind creantele creditorilor. Inregistrarea si afisarea tabelului definitiv al creantelor.

Creantele inscrise in tabelul preliminar pot fi contestate de catre debitor, creditori si orice alta persoana interesata cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administrator in tabelul preliminar al creantelor.

Contestatiile trebuie depuse la tribunal cu cel putin 10 zile inainte de data stabilita, prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creante si vor fi solutionate la termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, de catre judecatorul-sindic deodata, printr-o singura sentinta.

Dupa ce toate contestatiile la creante au fost solutionate, administratorul va inregistra, de indata, la tribunal si va avea grija sa fie afisat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creantelor impotriva averii debitorului, aratand suma, prioritatea si situatia - garantata sau negarantata - a fiecarei creante.

Dupa inregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creantelor inregistrate in tabelul definitiv pot sa participe la votul asupra planului de reorganizare, la adunarile creditorilor si la orice repartitii de sume in caz de faliment.

Dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabloul definitiv al creantelor, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute. Judecarea contestatiei se va face de judecatorul-sindic, dupa citarea contestatorului si a celorlalte parti interesate.

Titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pana la expirarea termenului prevazut de lege, este decazut, cat priveste creantele respective, din urmatoarele drepturi:

1. dreptul de a participa si de a vota in cadrul adunarii creditorilor;

2. dreptul de a participa la distribuirile de sume in cadrul reorganizarii si falimentului;

3. dreptul de a-si realiza creantele impotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare, ulterior inchiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase.

Decaderea va putea fi invocata oricand, de orice parte interesata, pe cale de actiune sau exceptie.

§ 5 Intocmirea si prezentarea raportului privind situatia debitorului.

Pe baza actelor dosarului si a informatiilor primite de la debitor, administratorul va intocmi un raport asupra situatiei debitorului, pe care il va prezenta judecatorului-sindic.

Raportul trebuie sa cuprinda o analiza amanuntita asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa debitorului, sa indice daca exista o posibilitate reala d reorganizare efectiva a activitatii debitorului, respectiv motivele care nu permit reorganizarea. El trebuie dpus si prezentat judecatorului in termenul stabilit prin hotararea de deschidere a procedurii dar nu mai tarziu de 60 de zile d el a dat la care a fost numit administratorul.

Daca raportul cuprinde propunerea de intrare in faliment a debitorului, judecatorul-sindic va dispune publicarea unui anunt privind acest raport in Monitorul Oficial si in doua ziare de larga difuzare, cu indicarea datei sedintei adunarii creditorilor si precizarea ca este admisibila votarea prin scrisoare.

§ 6 Sedinta adunarii creditorilor

Prima sedinta a adunarii creditorilor are loc la data si in locul stabilit prin convocarea facuta de judecatorul-sindic prin notificarea adresata creditorilor in conditiile art. 75 din Legea nr. 64/1995. Aceasta sedinta trebuie sa aiba loc in primele 10 zile de la expirarea termenului stabilit pentru definitivarea tabelului creantelor.

Capitolul al V-lea PLANUL DE REORGANIZARE

Planul de reorganizarea poate fi un plan de reorganizare a activitatii debitorului sau un plan de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului este instrumentul prin care se realizeaza reorganizarea judiciara.

§ 1. Propunerea planului

Legea nr. 64/1995 recunoaste dreptul de a propune un plan urmatoarelor categorii de persoane in conditiile mai jos enuntate:

a) debitorul, o data cu formularea cererii sale introductive sau ulterior, pana la afisarea tabelului definitiv al creantelor, daca acesta si-a prezentat intentia de reorganizare ;

b) administratorul, de la data desemnarii sale si pana la implinirea unui termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor;

c) comitetul creditorilor, reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, in termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor.

Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite in baza prezentei legi si nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru: bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute in Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare.

Nerespectarea termenelor prevazute mai sus conduce la decaderea partilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, la trecerea, din dispozitia judecatorului-sindic, la faliment

§ 2 Cuprinsul planului

Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului si va cuprinde masuri concordante cu interesele creditorilor si ale membrilor sau asociatilor/ actionarilor, precum si cu ordinea publica, inclusiv in ceea ce priveste modalitatea de selectie, desemnare si inlocuire a administratorilor si directorilor.

Planul de reorganizare va indica modalitatea si termenele la care se face lichidarea totala sau partiala a pasivului pentru fiecare creditor inscris in tabloul final de creante precum si:

a) categoriile de creante care nu sunt defavorizate;

b) tratamentul categoriilor de creante defavorizate;

Se prezuma ca o categorie de creante este defavorizata de plan daca, pentru oricare dintre creantele categoriei respective, planul prevede o modificare fie a creantei, fie a conditiilor de realizare a acesteia.

Nu se considera modificare a creantei sau a conditiilor de realizare a acesteia situatia in care planul propus prevede revenirea la conditiile de realizare a creantei anterioare survenirii evenimentelor care au condus la modificarea conditiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau mai multor rate scadente ale unui imprumut, la termenele si in conditiile stipulate in contract, care conduce la accelerarea platii intregului rest al imprumutului.

c) daca si in ce masura debitorul, membrii grupului de interes economic, asociatii din societatile in nume colectiv si asociatii comanditati din societatile in comandita vor fi descarcati de raspundere;

d) ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, in comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire in caz de faliment; valoarea estimativa se va calcula la data propunerii planului.

Planul va specifica masurile adecvate pentru punerea sa in aplicare, cum ar fi:

A. pastrarea, in intregime sau in parte, de catre debitor, a conducerii activitatii sale, inclusiv dreptul de dispozitie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activitatii sale de catre un administrator desemnat in conditiile legii;

B. obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele de provenienta ale acestora;

C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului catre una sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior sau ulterior confirmarii planului;

D. fuziunea debitorului, in conditiile legii;

E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat sau in bloc, libere de orice sarcini, sau distribuirea acestora catre creditorii debitorului, in contul creantelor pe care acestia le au fata de averea debitorului;

F. modificarea sau stingerea garantiilor reale, cu acordarea obligatorie, in beneficiul creditorului garantat, a unei garantii sau protectii echivalente, in conditiile prevazute de art. 43 alin. (2) lit. c);

G. prelungirea datei scadentei, precum si modificarea ratei dobanzii, penalitatii sau a oricarei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligatiilor sale;

H. modificarea actului constitutiv al debitorului, in conditiile legii;

I. emiterea de titluri de valoare de catre debitor sau oricare dintre persoanele mentionate la lit. C si D, in conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, si de Legea nr. 297/2004 privind piata de capital. Pentru inscrierea in plan a unei emisiuni de titluri de valoare, este necesar acordul expres, in scris, al creditorului care urmeaza sa primeasca titlurile de valoare emise, acord ce se va da inainte de admiterea planului de catre judecatorul-sindic.

J. inserarea in actul constitutiv al debitorului - persoana juridica - sau al persoanelor mentionate la lit. C. si D. a unor prevederi;

a) de prohibire a emiterii de actiuni fara drept de vot;

b) de determinare, in cazul diferitelor categorii de actiuni ordinare, a unei distributii corespunzatoare a votului intre aceste categorii; si

c) in cazul categoriilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fata de alte categorii de actiuni, de reglementare satisfacatoare a numirii administratorilor reprezentand categoriile de actiuni respective in ipoteza neonorarii obligatiei de plata a dividendelor.

Pentru neachitarea obligatiilor bugetare datorate atat inainte, cat si dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara, debitorul datoreaza majorari de intarziere si penalitati de intarziere conform legii speciale in materie, pana la data achitarii acestora sau, dupa caz, pana la data intrarii in faliment.

Planul de reorganizare va putea sa:

a) defavorizeze orice categorie de creante chirografare sau garantate;

b) mentina sau sa denunte, in conditiile Legi 64/1995, orice contract la care debitorul este parte;

c) prevada realizarea unei tranzactii cu privire la creantele debitorului fata de terti;

d) prevada vanzarea totala sau partiala a bunurilor din averea debitorului si distribuirea sumelor de bani obtinute catre creditori;

e) modifice drepturile titularilor de creante garantate sau chirografare ori sa lase nemodificate drepturile aferente oricarei categorii de creante.

In cazul in care debitorul este persoana fizica, planul propus nu poate prevedea utilizarea, sub orice forma, sau instrainarea bunurilor acestuia, exceptate, total sau partial, de la executare silita, decat in conditiile dispozitiilor legale.

§ 3 Admiterea planului

Cate o copie de pe planul propus va fi depusa la grefa tribunalului si la registrul comertului sau, dupa caz, la registrul societatilor agricole si va fi comunicata debitorului, administratorului, comitetului creditorilor si reprezentantului membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/ actionarilor.

Judecatorul-sindic va convoca o sedinta, in termen de 20 de zile de la inregistrarea planului la tribunal, la care vor fi citati cei care au propus planul si persoanele mentionate mai sus si in care planul va fi admis sau respins de judecatorul-sindic, dupa audierea persoanelor citate.

Judecatorul-sindic va putea admite un plan propus de partile legal indreptatite, care contine toate informatiile si care denota sanse obiective de realizare. Daca mai multe planuri au fost propuse si admise la intervale relativ scurte de timp, judecatorul-sindic va cauta sa le supuna impreuna la vot in adunarea creditorilor.

§ 4 Votarea si confirmarea planului

Dupa admiterea planului, judecatorul-sindic va dispune convocarea adunarii creditorilor nu mai devreme de afisarea tabelului definitiv al creantelor. Debitorul si administratorul vor fi convocati.

Judecatorul-sindic va dispune, in termen de 48 de ore de la admitere, publicarea unui anunt referitor la propunerea planului in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si in doua ziare cu larga raspandire, cu indicarea celui care l-a propus, a datei cand se va vota cu privire la plan si a faptului ca este admisibila votarea prin scrisoare precum si a datei de confirmare a planului.

Din momentul publicarii, toate partile interesate vor fi socotite ca au cunostinta despre plan si data de exprimare a votului. In toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultarii planului la sediul sau, pe cheltuiala solicitantului.

La inceputul sedintei de vot administratorul judiciar va informa creditorii despre voturile valabile exprimate in scris. Urmatoarele categorii de creditori vor vota separat:

a) creditorii titulari de creante garantate;

b) creditorii bugetari;

c) creditorii chirografari.

Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia il exercita in categoria de creante din care face parte creanta respectiva

Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creditori daca titularii majoritatii creantelor din acea categorie voteaza in favoarea planului.

Un plan va fi socotit acceptat de catre o categorie de creante daca in categoria respectiva planul este acceptat in urmatoarele conditii cumulative:

a) de catre o majoritate de doua treimi din valoarea creantelor din acea categorie;

b) de catre cel putin jumatate din numarul titularilor de creante din categoria respectiva.

In cazul in care planul prevede ca, pentru creantele dintr-o anumita categorie, nu se va primi nimic, se considera ca acestea au respins planul si nu e necesara votarea planului de catre creantele categoriei respective.

La data stabilita, un plan va fi confirmat de judecatorul-sindic, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

A. cel putin doua dintre categoriile de creante accepta planul;

B. in situatia in care exista doar doua categorii de creditori, planul este acceptat de creditorii care detin doua treimi din valoarea masei credale;

C. daca exista o singura categorie de creditori, planul este acceptat de creditorii care detin 75% din valoarea masei credale.

Cand hotararea care confirma un plan intra in vigoare, activitatea debitorului este reorganizata in mod corespunzator; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sunt modificate astfel cum este prevazut in plan. In cazul unei executari silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotarare definitiva impotriva debitorului. Executarea planului de reorganizare nu va putea depasi 2 ani, socotiti de la data confirmarii planului

Creditorii conserva actiunile lor, pentru intreaga valoare a creantelor, impotriva codebitorilor si fidejusorilor debitorului, chiar daca au votat pentru acceptarea planului.

Daca nici un plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui plan expirat, judecatorul-sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului.

Capitolul al VI-lea REORGANIZAREA

In urma confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul isi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului si in conformitate cu planul confirmat, pana cand judecatorul-sindic va dispune, motivat, ca reorganizarea sa inceteze si sa se treaca la faliment.

In cazul reorganizarii unei persoane juridice, aceasta va fi condusa de persoanele legal imputernicite sa o reprezinte, sub supravegherea administratorului. Actionarii, asociatii si membrii cu raspundere limitata nu au dreptul de a interveni in conducerea activitatii ori in administrarea averii debitoarei, cu exceptia si in limita cazurilor expres si limitativ prevazute in lege si in planul de reorganizare.

Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, in perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu catre debitor sau catre averea debitorului. Judecatorul-sindic poate, la cererea furnizorului, sa dispuna ca debitorul sa depuna o cautiune la o banca, ca o conditie pentru indatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale, in timpul desfasurarii procedurii prevazute in prezenta lege. O astfel de cautiune nu va putea depasi 30% din costul serviciilor prestate debitorului si neachitate.

Debitorul sau, dupa caz, administratorul va trebui sa prezinte, trimestrial, rapoarte judecatorului-sindic asupra situatiei financiare a averii debitorului. Rapoartele vor fi inregistrate la grefa tribunalului si debitorul sau, dupa caz, administratorul va notifica aceasta tuturor creditorilor, in vederea consultarii rapoartelor. Creditorii vor fi convocati la sfarsitul fiecarui trimestru pentru a asculta raportul si darea de seama contabila.

Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si reprezentantul membrilor ori, dupa caz, al asociatilor/actionarilor poate solicita oricand judecatorului-sindic sa aprobe intrarea in faliment

Capitolul al VII-lea FALIMENTUL

Falimentul se aplica in cazurile prevazute de lege si are drept scop prefacerea in bani a bunurilor din patrimoniul debitorului, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor.

Procedura falimentului consta intr-un ansamblu de acte juridice si operatiuni care privesc: hotararea de intrare in faliment; stabilirea masei active; efectuarea lichidarii bunurilor din patrimoniul debitorului; distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului; inchiderea procedurii falimentului.

§1 Cazurile de aplicare a procedurii falimentului

Legea nr. 64/1995 prevede ca judecatorul-sindic va decide, prin incheiere, intrarea in faliment in urmatoarele cazuri:

A. a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment ori nu si-a declarat intentia de reorganizare; si

b) nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;

B. a) debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat; si

b) nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;

C. obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite, in conditiile stipulate prin planul confirmat, sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii aduce pierderi averii sale;

D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea in faliment a debitorului

La cazurile mentionate trebuie adaugate si cazurile care privesc nerealizarea planului de reorganizare, fie ca debitorul nu s-a conformat planului, fie ca desfasurarea activitatii a produs pierderi averii debitorului.

Incheierea judecatorului-sindic privind intrarea in procedura falimentului va cupinde urmatoarele dispozitii:

- va pronunta dizolvarea societatii debitoare si va dispune:

- ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

- desemnarea unui lichidator, precum si stabilirea atributiilor si a remuneratiei acestuia;

- termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator catre lichidator, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii;

- intocmirea si predarea catre lichidator, in termen de maximum 10 zile de la intrarea in faliment, a unei liste cuprinzand numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrarii in faliment, cu indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii;

- notificarea intrarii in faliment. In temeiul acestei dispozitii lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista intocmita de debitor/administrator, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este inregistrat, pentru efectuarea mentiunii.

§ 2 Stabilirea listei creantelor nascute dupa data deschiderii procedurii.

In cadrul procedurii falimentului urmeaza a fi satisfacute toate creantele impotriva averii debitorului.In privinta creantelor existente la data deschiderii procedurii, lista creantelor a fost intocmita in conditiile legii. In masura in care aceste creante nu au fost satisfacute, ele vor fi achitate in cadrul procedurii falimentului.

Este posibil ca, dupa deschiderea procedurii sa se fi nascut alte creante asupra averii debitorului. Si aceste creante trebuie avute in vedere pentru a fi achitate. De aceea notificarea trimisa de lichidator va cuprinde:

a) termenul-limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, nascute dupa data deschiderii procedurii, in vederea intocmirii tabelului suplimentar, precum si cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila;

b) termenul de verificare a creantelor asupra averii debitorului, nascute dupa data deschiderii procedurii, intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar al acestora;

c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor,

d) termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creantelor mentionate asupra averii debitorului, nascute dupa data deschiderii procedurii si de intocmire a tabelului definitiv consolidat, Vor fi supuse verificarii toate creantele asupra averii debitorului, nascute dupa data deschiderii procedurii.

Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creantelor admise impotriva averii debitorului, existente la data intrarii in faliment.

Garantiile reale si personale constituite pentru indeplinirea obligatiilor asumate prin planul de reorganizare raman valabile in favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare.

Creditorii nu sunt obligati sa restituie sumele incasate in cursul reorganizarii.

Actele cu titlu gratuit, efectuate intre data confirmarii planului de reorganizare si intrarea in faliment, vor fi anulate. Celelalte acte efectuate in intervalul mai sus mentionat , exceptandu-le pe cele facute cu autorizarea judecatorului sindic sau in cursul exercitiului normal al activitati debitorului si pe cele permise expres de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind in frauda creditorilor si vor fi anulate, cu exceptia cazului in care cocontractantul dovedeste buna sa credinta la momentul incheierii actului.

§ 3 Masurile premergatoare lichidarii

Bunurile din averea debitorului care urmeaza a fi lichidate acestea fiind totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia, inclusiv cele dobandite in cursul procedurii, care pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila.

Potrivit legii, vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, arhiva, depozitele de stocare si prelucrare a informatiei, contractele, marfurile si orice alte bunuri mobile apartinand averii debitorului. Nu vor fi puse sub sigilii:

a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materiala sau pierderea din valoare;

b) registrele de contabilitate;

c) cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaza a fi scadente in scurt timp, precum si actiunile ori alte titluri de participatie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi incasate sau pentru a efectua activitatile de conservare cerute;

d) numerarul pe care lichidatorul il va depune la banca in contul averii debitorului.

In timpul actiunii de sigilare, lichidatorul va lua masurile necesare pentru conservarea bunurilor.

Daca averea debitorului poate fi inventariata complet intr-o singura zi, lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere, fara a aplica sigiliile. Debitorul va trebui sa fie de fata si sa asiste la inventar, daca judecatorul-sindic dispune astfel. Daca debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.

Lichidatorul, pe masura desfasurarii inventarierii, ia in posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.

Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile debitorului, chiar si pe cele nepuse sub sigiliu, si sa indice valoarea lor aproximativa la data inventarului. Actul de inventar va fi semnat de lichidator, de debitor si de expert, daca este cazul.

§ 4 Efectuarea lichidarii

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de catre lichidator sub controlul judecatorului-sindic. Lichidatorul va angaja un evaluator ce va evalua bunurile din averea debitorului

Bunurile vor putea fi vandute in bloc - ca un ansamblu in stare de functionare sau individual. Prin bloc, ca ansamblu functional, se intelege o parte sau toate bunurile debitorului, necesare pentru desfasurarea unei afaceri, pentru care un cumparator ofera un pret nedefalcat pe bunurile componente.

Daca bunurile nu se pot vinde prin licitatie publica, acestea vor fi vandute prin negociere directa.

In caz de necesitate sau utilitate invederata a vanzarii in bloc, lichidatorul va prezenta judecatorului-sindic un raport in care vor fi indicate, descrise si evaluate bunurile ce urmeaza a fi vandute impreuna, precizandu-se si sarcinile de care, eventual, sunt grevate, insotit de propuneri vizand modalitatile de vanzare dupa cum urmeaza:

a) vanzare prin negociere directa catre un cumparator deja identificat, cu precizarea conditiilor minime ale contractului, cum ar fi pretul si modalitatea de plata;

b) vanzare prin negociere directa, fara cumparator identificat, cu precizarea pretului minim propus. In acest caz, lichidatorul poate negocia pretul concret al vanzarii bunurilor, iar daca pretul minim nu se poate obtine, adunarea creditorilor se va intruni din nou pentru a decide daca pretul minim initial scade sau urmeaza sa se treaca la vanzarea individuala a bunurilor;

c) vanzarea la licitatie.

Daca adunarea creditorilor aproba raportul, judecatorul-sindic va da, printr-o incheiere, dispozitie lichidatorului sa efectueze actele si operatiunile de lichidare, in conditiile propuse in raport.

Imobilele vor putea fi vandute direct, in urma propunerii lichidatorului, aprobata de judecatorul-sindic. Propunerea lichidatorului va trebui sa identifice imobilul prin situatia de pe teren si prin datele din registrele de publicitate imobiliara si sa arate sarcinile de care este grevat.

Judecatorul-sindic va notifica propunerea debitorului si creditorilor cu garantii reale asupra bunului si ii va instiinta despre posibilitatea de a depune contestatii motivate cu cel putin 5 zile inainte de data convocarii. Judecatorul-sindic va solutiona toate contestatiile si va decide, prin incheiere, asupra propunerii formulate de lichidator; incheierea va fi notificata celor mentionati la anterior daca nu au dat urmare citarii, afisata la imobilul care urmeaza a fi vandut si publicata in doua ziare locale de larga difuzare.

Vanzarea va putea fi facuta, sub sanctiunea nulitatii, numai dupa 20 de zile de la data ultimei publicari in ziar.

In cazul cand in averea debitorului exista anumite valori mobiliare, acestea vor fi vandute in conditiile Legii nr. 297/2004 privind piata de capital.

Sumele obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului sunt destinate a fi distribuite creditorilor. Pana la realizarea acestei operatiuni, sumele de bani in cauza vor fi depuse la banca in contul averii debitorului.

§ 5 Distribuirea sumelor de bani realizate in urma lichidarii

Potrivit principiilor dreptului comun, creditorul titular al unei garantii reale este indreptatit sa fie satisfacut cu prioritate din suma de bani obtinuta din vanzarea bunului care a facut obiectul garantiei sale reale.

Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie, de orice fel, vor fi distribuite in urmatoarea ordine:

1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata retributiilor persoanelor angajate in aceasta procedura

2. creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile.

In cazul in care sumele realizate din vanzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata in intregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare care vor veni in concurs cu cele cuprinse in categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor si vor fi supuse dispozitiilor referitoare la incetarea curgerii dobanzilor penalitatilor , majorarilor si cheltuielilor de orice fel. Daca dupa plata sumelor rezulta o diferenta in plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, in contul averii debitorului.

Un creditor cu creanta garantata este indreptatit sa participe la orice distribuire de suma, facuta inaintea vanzarii bunului supus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scazute din cele pe care creditorul ar fi indreptatit sa le primeasca ulterior din pretul obtinut prin vanzarea bunului supus garantiei sale, daca aceasta este necesar pentru a impiedica un astfel de creditor sa primeasca mai mult decat ar fi primit daca bunul supus garantiei sale ar fi fost vandut anterior distribuirii.

In vederea repartizarii intre creditori a sumelor realizate, lichidatorul trebuie sa intocmeasca un raport asupra operatiunilor de lichidare efectuate si un plan de distribuire a sumelor de bani intre creditori. Lichidatorul este obligat sa prezinte judecatorului-sindic, la fiecare trei luni, un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante, precum si un plan de distribuire intre creditori a sumelor de bani realizate.Creditorii sunt indreptatiti sa formuleze contestatii asupra raportului si a planului de distribuire.

Creantele vor fi platite, in cazul falimentului, intre creditorii fara garantii reale,in urmatoarea ordine:

1. taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in procedura;

2. creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii;

3. creantele izvorate din raporturi de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

4. creantele bugetare;

5. creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

6. creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica;

7. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;

8. alte creante chirografare;

9. creantele subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta:

a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic;

b) creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.

10. creantele membrilor, asociatilor sau actionarilor persoanei juridice debitoare, derivand din dreptul rezidual la calitatii lor;

Titularilor de creante dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai dupa deplina indestulare a titularilor de creante din categoria ierarhic superioara, potrivit ordinii mai susu indicate.

In cazul insuficientei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creantelor cu acelasi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cota falimentara, reprezentand suma proportionala cu procentul pe care creanta lor il detine in categoria creantelor respective

In cazul in care bunurile care alcatuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societati in nume colectiv sau in comandita nu sunt suficiente pentru plata creantelor inregistrate in tabelul definitiv consolidat al creantelor, impotriva grupului sau societatii, judecatorul-sindic va autoriza executarea silita, in conditiile legii, impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata sau, dupa caz, membrilor, pronuntand o sentinta definitiva si executorie, care va fi pusa in executare de lichidator, prin executor judecatoresc.

Dupa lichidarea bunurilor din averea debitorului, lichidatorul intocmeste un raport final, impreuna cu un bilant general al lichidarii pe care le supune judecatorului-sindic care va convoca adunarea creditorilor. Creditorii sunt indreptatiti sa faca obiectii la raportul final, cu cel putin 5 zile inainte de data sedintei adunarii creditorilor.

Dupa aprobarea de catre judecatorul-sindic a raportului final, lichidatorul va face de indata distribuirea finala catre creditori a tuturor sumelor de bani rezultate din valorificarea patrimoniului debitorului.

Capitolul al VIII-lea INCHIDEREA PROCEDURII REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

Cazurile de inchidere a procedurii.

1.In orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, judecatorul-sindic va putea da o sentinta de inchidere a procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.

2. In cazul procedurii deschise in urma formularii cererii introductive de catre debitor daca judecatorul-sindic constata, la expirarea termenului pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor, ca nu s-a depus nici o cerere, va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii si de revocare a hotararii de deschidere a procedurii.

3. O procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi inchisa, printr-o sentinta, in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate in planul confirmat. Daca o procedura incepe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi inchisa in conformitate cu cele prezentate mai jos.

4.O procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final, cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta, inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea acestora.

5. Judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii chiar inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate in intregime, daca creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute.

Sentinta de inchidere a procedurii va fi notificata de judecatorul-sindic debitorului, tuturor creditorilor, membrilor sau, dupa caz, asociatilor/actionarilor, directiei teritoriale a finantelor publice si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii, si se va afisa in extras la sediul tribunalului.

Prin inchiderea procedurii judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.

Prin inchiderea procedurii de faliment, debitorul persoana fizica va fi descarcat de obligatiile pe care le avea inainte de intrarea in faliment, insa sub rezerva de a nu fi gasit vinovat de bancruta frauduloasa sau de plati ori transferuri frauduloase; in astfel de situatii el va fi descarcat de obligatii numai in masura in care acestea au fost platite in cadrul procedurii. Nu beneficiaza de aceasta descarcarea de obligatii debitorul persoana fizica care a beneficiat, intr-o procedura de reorganizare sau de faliment anterioara, de o masura similara, intervenita cu cel mult 5 ani anterior deschiderii procedurii subsecvente.

Pe data confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul este descarcat de diferenta dintre valoarea obligatiilor pe care le avea inainte de confirmarea planului si cea prevazuta in plan, cu exceptia cazului in care sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a) planul de reorganizare al debitorului persoana fizica prevede lichidarea totala sau substantiala a bunurilor din averea debitorului;

b) planul prevede ca debitorul nu va mai continua activitatea comerciala dupa executarea planului; si

c) la momentul confirmarii planului, debitorul nu ar beneficia de masura descarcarii de obligatii in cazul in care s-ar afla intr-o procedura de faliment.

Descarcarea de obligatii a debitorului nu atrage descarcarea de obligatii a fidejusorului sau codebitorului principal.

Capitolul al IX-lea RASPUNDEREA PENTRU APLICAREA PROCEDURII REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

§ 1 Raspunderea civila.

Potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana - care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una dintre urmatoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;

b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati;

d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit, in mod fictiv, pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;

g) in luna precedenta incetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.

In vederea luarii masurilor anterioare, judecatorul-sindic va dispune masuri asiguratorii, din oficiu sau la sesizarea facuta de catre administrator/ lichidator, de catre oricare dintre creditori, membri sau, dupa caz, asociati/actionari.

Executarea silita se efectueaza de catre executorul judecatoresc conform Codului de procedura civila . Sumele astfel obtinute vor intra in averea debitorului si vor fi destinate, in caz de reorganizare, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii pasivului. Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispozitia sa de catre lichidator.

§ 2 Raspunderea penala.

Potrivit legii, persoanele vinovate de savarsirea unor fapte grave, incriminate de lege ca infractiuni, raspund penal. Raspunderea civila a membrilor organelor de conducere ale debitorului nu inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni. Deci, acestia vor raspunde penal, daca faptele savarsite de ei, si cuprinse in Legea nr. 64/1995, indeplinesc conditiile legii pentru a fi considerate infractiuni.

TITLUL al V-lea OBLIGATIILE COMERCIALE

Capitolul I. IZVOARELE OBLIGATIILOR COMERCIALE

Obligatiile comerciale sunt acele obligatii care rezulta din faptele obiective de comert, enumerate de art. 3 din C. com. cat si toate celelalte obligatii ale comerciantului potrivit art. 4 C.com, afara numai daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.

Obligatiile comerciale ca si obligatiile civile au ca izvoare actele juridice (contractul si actul juridic unilateral) si faptele juridice (licite-cvasi contractul sau ilicite-delicte sau cvasi delicte). Practica comerciala a dat la iveala, pe langa contract si act juridic unilateral, un alt izvor, care desi are ca fundament vointa creatoare a partilor totusi nu poate fi confundat cu contractul, prezentand particularitati proprii.

Este vorba de actul juridic complex care are drept caracteristica principiul majoritar iar ca fundament ideea de necesitate si paralelismul de interese (absenta contrarietatii intereselor) ca ]n cazul deciziilor adunarii generale a asociatilor din societatile comerciale, deciziile creditorilor in cadrul procedurii falimentului.

In cadrul acestor acte juridice este incident principiul majoritar potrivit caruia, legiuitorul prezuma ca un anumit numar dintre partile participante la elaborarea actului juridic reprezinta vointa unanima, vointa producatoare de efecte juridice, si, in consecinta, vointa minoritatii este sacrificata, ea trebuind sa se supuna deciziei majoritatii.

De asemenea, in actele complexe, spre deosebire de contactele obisnuite unde vointele care concura sunt emanatia unor persoane cu interese opuse, partile au interese concordante. Partile nu lupta ci colaboreaza.

Din aceste constatari nu trebuie sa se traga concluzia ca asemenea acte juridice complexe nu reprezinta contracte sinalagmatice cu toate consecintele ce se deduc de aici (partile isi asuma obligatii reciproce, exceptia non adimpleti contractus este aplicabila, este admisibila actiune in rezolutiune, este necesara formalitatea multiplului exemplar.

Diferente in ceea ce priveste formarea si executarea obligatiilor comerciale fata de cele civile apar numai cu privire la cele ce izvorasc din acte juridice. Obligatiunile de despagubire care izvorasc din delicte, cvasidelicte sau cvasicontracte nu prezinta nici o particularitate in dreptul comercial. Ele raman guvernate in esenta de dreptul civil, legile comerciale prevazand numai unele norme cu caracter procedural, ca de pilda in materia proprietatii industriale si comerciale.

Capitolul al- II-lea INCHEIEREA CONTRACTELOR COMERCIALE

Contractele comerciale se pot incheia intre prezenti - aplicandu-se regulile cunoscute de la obligatiile civile si intre absenti cand se aplica art. 35 - 39 C.com.

Cand legea se refera la incheierea contractelor intre absenti sau persoane departate se are in vedere nu distanta dintre partile contractante ci intervalul de timp care curge intre manifestarile lor de vointa.

Incheierea contractului intre absenti ca si intre prezenti, presupune doua manifestari de vointa: oferta de a contracta si acceptarea ofertei.

a) Oferta de a contracta este o propunere a unei persoane adresata unei alte persoane de a incheia un anumit contract si trebuie sa fie precisa, completa, neechivoca si ferma.

b) acceptarea ofertei este manifestarea vointei destinatarului ofertei de a incheia contractul in conditiile prevazute in oferta primita. Acceptarea ofertei trebuie sa fie totala si fara rezerve sau conditii. Acceptarea conditionata sau limitata se considera un refuz al ofertei si constituie o contraoferta .

In cazul in care oferta si acceptarea ofertei sunt concordante, se refera la un obiect determinat si se intemeiaza pe o cauza licita, ele vor avea ca efect incheierea contractului.

Conform art. 35 C.com. contractul sinalagmatic nu se considera incheiat "daca acceptarea n-a ajuns la cunostinta ofertantului". Totusi in practica se prezuma relativ ca la primirea de catre ofertant a acceptarii (corespondentei) acesta a luat cunostinta de acceptare. Aceasta prezumtie relativa poate fi rasturnata prin proba contrara, ofertantul putand face dovada ca fara a fi in culpa, nu a luat cunostinta de acceptarea ofertei.

Este necesar ca acceptarea ofertei sa ajunga la cunostinta ofertantului in termenul stabilit prin oferta sau, daca nu s-a stabilit un asemenea termen in termenul necesar dupa natura contractului. Ofertantul, insa, poate primi ca valabila si o acceptare ajunsa peste termenul stabilit in oferta daca prezinta interes, cu conditia sa-l instiinteze de indata pe destinatar de aceasta.

Cand ofertantul cere executarea imediata a contractului si un raspuns de acceptare nu se cere si nici nu este necesar dupa natura contractului contractul este considerat incheiat de indata ce destinatarul ofertei a executat contractul.

In cazul contractelor unilaterale propunerea este obligatorie indata ce ajunge la cunostinta partii careia ii este facuta.

Intrucat revocarea ofertei sau acceptarii ofertei poate cauza prejudicii, daca revocarea ajunge la cunostinta celeilalte parti dupa ce aceasta intreprinsese executarea contractului, atunci partea care revoca contractul raspunde de daune. Deci desi revocare isi produce efectele, adica impiedica perfectarea contractului, partea prejudiciata prin actele de executare efectuate are dreptul la despagubiri.

Capitolul al III-lea EXECUTAREA OBLIGATIILOR COMERCIALE

§ 1 Pretul in obligatiile comerciale

Pretul este un element esential al contractelor comerciale, trebuie sa fie stabilit in bani, sa fie determinat sau determinabil si sa fie real. El se stabileste de catre partile contractante sau de catre un tert. Daca partile nu sunt in masura sa stabileasca pretul se considera ca au avut in vedere adevaratul pret sau pretul curent al marfurilor, adica pretul din listele bursei sau mercurialelor de la locul unde s-a incheiat contractul, respectiv al locului celui mai apropiat . Cand nu pot fi folosite aceste criterii legale partile pot sa determine pretul prin orice mijloc de proba .

Potrivit art. 41 C.com. daca moneda straina prevazuta in contract nu are curs legal sau comercial in tara, iar cursul ei nu a fost determinat de partile contractante, plata va fi facuta in moneda nationala la cursul de schimb din momentul scadentei si la locul platii.

Pe teritoriul Romaniei incasarile si platile intre rezidenti se realizeaza in moneda nationala (leu).

§ 2 Locul executarii obligatiilor comerciale.

Potrivit art. 59 C.com obligatia comerciala, trebuie sa fie executata in locul aratat in contract sau care ar rezulta din natura operatiei ori din intentia partilor contractante. Daca locul executarii nu este stabilit expres in contract si nici nu rezulta tacit din natura operatiunii sau intentia partilor contractante obligatiile comerciale trebuie executate la locul unde debitorul isi avea sediul sau comercial ori cel putin domiciliul sau resedinta la data incheierii contractului.

§ 3 Solidaritatea codebitorilor

Potrivit art. 42 Cod comercial in obligatiile comerciale codebitorii sunt tinuti solidar afara de stipulatie contrara.

Daca in raporturile civile, in cazul pluralitatii de debitori, regula este ca obligatiile sunt divizibile sau conjuncte , in afara de dispozitie legala sau conventionala contrara, in materie comerciala este consacrata solutia contrara: regula este solidaritatea iar exceptia divizibilitatea obligatiei intre codebitori.

De la prezumtia de solidaritate a codebitorilor legiuitorul instituie o exceptie si anume in cazul necomerciantilor pentru operatiuni care, incat ii priveste, nu sunt fapte de comert

Codul comercial prin dispozitiile art 42 al2 extinde prezumtia de solidaritate si asupra fidejusorului: aceeasi prezumtie exista chiar si in contra fidejusorului , chiar necomerciant, cand garanteaza o obligatie comerciala .

Prin aceasta dispozitie fidejusorul se transforma dintr-un obligat subsidiar si accesoriu intr-un obligat principal. El nu raspunde in locul debitorului principal ci alaturi de el si pentru intreaga datorie, astfel incat nu poate invoca beneficiul de discutiune sau de diviziune ca in cazul in care garanteaza o obligatie civila.

§ 4 Regimul juridic al dobanzilor.

In cazul intarzierii in executarea unei obligatii banesti, atat in materie civila cat si comerciala, daunele-interese ce se cuvin creditorului sunt evaluate legal la nivelul dobanzii legale, potrivit art. 1088 C. civ. care prevede ca "in obligatiile care au ca obiect o suma oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate".

Aceste daune-interese se cuvin, asa cum prevede acelasi articol, de la data cererii de chemare in judecata in materie civila, iar in materie comerciala dobanzile legale sunt datorate de la data scadentei, conform art. 43 C.com. "datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile".

Pentru a fi incident articolul anterior mentionat este necesar sa::

-obligatia debitorului sa constea in plata unei sume de bani;

-obligatia sa fie lichida, adica cuantumul sumei datorate sa fie precis determinat;

-obligatia sa fie exigibila.

Dobanzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadenta chiar daca nu au fost stabilite prin contract scris intre parti. Chiar daca dobanzile curg de drept, ele trebuie cerute de creditor neputand fi acordate din oficiu.

Actul normativ care reglementeaza regimul juridic al dobanzii legale este Ordonanta nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatiile banesti modificata si aprobata prin Legea 356/2002.

Potrivit acestuia act normativ cuantumul dobanzii legale in materie comerciala,dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a BNR iar in toate celelalte cazuri dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a BNR diminuat cu 20%.

Nivelul dobanzii de referinta in functie de care se stabileste dobanda legala este cel din prima zi lucratoare fiecarui semestru, asa cum apare publicat in M.O. al Romaniei.

In prezent dobanda legala comerciala este 7,5 % pe an iar in celelalte cazuri valoarea acesteia este de 6% pe an.

Dobanzile nu se pot cumula cu daunele interese deoarece au aceeasi natura juridca: dobanzile sunt in realitate daune interese pentru intarziere (daune moratorii), numai ca sunt evaluate anticipat de catre legiuitor. De la aceasta regula, potrivit art. 1088 C civ. este admis cumulul dobanzii cu daunele-interes in urmatoarele cazurile :

- mandatarul care schimba destinatia sumelor de bani primite pe seama mandantului;

- in cazul fidejusiunii, fidejusorul beneficiaza de cumulul dobanzilor si al daunelor interese in actiunea in regres contra debitorului;

- in materia societatilor comerciale, asociatul care intarzie in liberarea aportului in numerar datoreaza dobanzi si despagubiri fata de societate, potrivit art. 65 din Legea 31/1990 privind societatile comerciale

In ceea ce priveste admisibilitatea cumului dobanzii legale moratorii cu si penalitati de intarziere Legea 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale prevede ca in contractele incheiate partile contractante vor prevedea ca, in cazul neindeplinirii in termen de 30 de zile de la data scadentei a obligatiilor contractuale, debitorii sa plateasca, in afara sumei datorate, penalitati pentru fiecare zi de intarziere.

In contractele comerciale dintre partile contractante, indiferent de forma in care acestea se incheie, in afara penalitatilor contractuale prevazute mai sus, pentru compensarea prejudiciului suferit de catre creditor ca urmare a indeplinirii cu intarziere sau a neindeplinirii obligatiilor asumate de debitor, se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.

Totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare, nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.

§ 5 Interdictia acordarii termenului de gratie in obligatiile comerciale

Potrivit art. 44 Cod comercial "in obligatiunile comerciale, judecatorul nu poate acorda termenul de gratie permis de art. 1021 C. civ. conform caruia in cazul unui contract sinalagmatic daca debitorul nu-si executa obligatia creditorul are dreptul sa ceara, fie executarea silita a obligatiei cand acest lucru este posibil sau sa ceara desfiintarea cu daune interese.

In materie civila in situatia in care creditorul solicita rezolutiunea instanta tinand seama de imprejurarile care l-au pus pe debitor in imposibilitatea de a-si executa obligatia, poate sa-i acorde un termen fara consimtamantul creditorului si chiar impotriva vointei creditorului in care debitorul sa-si execute obligatia. Daca la implinirea acestui termen de gratie debitorul nu si-a executat obligatia instanta va pronunta rezolutiunea, obligandu-l si la plata de daune interese. Acest termen nu poate fi acordat in materie comerciala .

Pentru a opera interdictia legala a acordarii termenului de gratie este necesar:

-obligatia debitorului sa rezulte dintr-un contract sinalagmatic;

-contractul trebuie sa prevada un termen de executare;

§ 6 Interdictia retractului litigios in materie comerciala

Potrivit art. 45 C.com retractul litigios reglementat de art. 1402 - 1404 nu poate fi exercitat in cazul in care dreptul litigios cedat deriva dintr-un fapt comercial. In materie comerciala in caz de cesiune a unui drept litigios debitorul cedat se poate libera platind cesionarului: pretul real al vanzarii, dobanda la suma platita din ziua platii si cheltuielile vanzarii, stingand astfel litigiul. Aceasta posibilitate nu este recunoscuta debitorului cedat in situatia in acre dreptul litigios cedat izvoraste dintr-o fapta de comert.

Capitolul al IV-lea PROBELE IN MATERIE COMERCIALA

Potrivit art. 46 Cod comercial, obligatiile comerciale si liberatiunile se probeaza: cu acte autentice; cu acte sub semnatura privata; cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu registrele partilor; cu martori, de cate ori instanta judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala, si aceasta chiar in cazurile prevazute de art. 1191 Cod civil, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila.

Obligatiile comerciale pot fi dovedite si cu mijloacele de proba admise in dreptul civil.

Regimul probator reglementat de art. 46 Cod comercial este aplicabil actelor juridice incheiate de comercianti si actelor comerciale incheiate de necomercianti dar supuse legii comerciale potrivit art. 56 C. com.

Sarcina probei in litigiile comerciale, ca si in cele civile, incumba reclamantului.

§ 1. Probele dreptului comun.

Potrivit dreptului comun, dovada actelor si faptelor juridice se poate face prin inscrisuri, martori, prezumtii, marturisire, expertiza etc. .

In mod exceptional, in anumite cazuri, Codul comercial cere existenta unui inscris ad probationem:

a) Contractul de societate in participatie

b) Contractul de agentie

c) Contractele privind vasele comerciale

d) Contractul de consignatie.

Art. 55 Cod comercial prevede: "Cand codul comercial cere proba prin inscris, proba testimoniala nu poate fi admisa decat in cazurile in care este permisa si de Codul civil". Deci, aceste acte pot fi dovedite prin inscris si, exceptional, cu martori, dar numai in conditiile prevazute de art. 1191 Cod civil.

Data actelor comerciale

Potrivit art. 57 Cod comercial, data actelor si a contractelor comerciale trebuie sa arate locul, ziua, luna si anul. Ea poate fi stabilita fata cu cei de al treilea, prin toate mijloacele de proba prevazute de art. 46.

In cazul inscrisurilor autentice, mentiunea datei actului, care este si data incheierii de autentificare, da inscrisului data certa in sensul art. 1182 Cod civil si face dovada pana la inscrierea in fals.

In cazul inscrisurilor sub semnatura privata, ele dobandesc data certa in conditiile art. 1182 Cod civil. Conform art. 57 alin. (2) din Cod comercial, data acestor inscrisuri poate fi stabilita prin orice mijloc de proba aratat de art. 46 Cod comercial.

Pentru anumite acte juridice, legea prezuma data cuprinsa in inscrisul sub semnatura privata ca fiind adevarata, pana la proba contrara. Art. 57 alin. (3) din Cod comercial prevede ca data aratata in cambie si in orice alte titluri la ordin, precum si in girurile lor, se considera drept adevarata pana la proba contrara.

Proba cu martori.

Potrivit art. 46 Cod comercial, obligatiile comerciale si liberatiunile se probeaza cu martori ori de cate ori instanta judecatoreasca considera ca trebuie sa admita proba testimoniala, si aceasta chiar si in cazurile in care art. 1191 Cod civil. interzice acest lucru, adica pentru dovedirea uni act juridic a carui valoare depaseste 250 lei, se poate folosi in contra unui inscris, peste ceea ce cuprinde inscrisul sau pentru ceea ce s-ar pretinde ca s-ar fi zis inainte, la timpul sau in urma confectionarii inscrisului.

Exceptional, in acele cazuri cand Codul comercial cere dovada actelor comerciale prin inscris, proba cu martori nu poate fi admisa decat in conditiile in care ea este permisa si de Codul civil.

Instanta judecatoreasca nu este obligata sa admita aceasta proba, la simpla cerere a partii interesate, intrucat art. 46 Cod comercial prevede ca proba cu martori este admisibila ori de cate ori instanta judecatoreasca "ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala". Deci, potrivit legii, proba cu martori este admisibila in drept, dar instanta judecatoreasca are libertatea sa aprecieze, in conditiile concrete ale litigiului, concludenta acestei probe.

Alte mijloace de proba.

In absenta unor reguli speciale, admisibilitatea acestor mijloace de proba este supusa regulilor dreptului comun.

a) Marturisirea . In materie comerciala, principiul indivizibilitatii marturisirii, reglementat de art. 1206 alin. (2) Cod civil, are o aplicatie mai restransa, deoarece art. 46 Cod comercial permite folosirea oricarui mijloc de proba.

b) Prezumtiile. Prezumtiile sunt permise insa numai in masura in care este admisa proba cu martori. Intrucat in materie comerciala, sfera de aplicare a probei cu martori este mai larga, inseamna ca si proba cu prezumtii a dovedit o extindere corespunzatoare.

c) Raportul de expertiza.

§ 2 Probele specifice dreptului comercial

Facturile acceptate.

Factura comerciala este un inscris sub semnatura privata prin care se constata executarea unei operatii comerciale.

Ca orice inscris sub semnatura privata, factura comerciala face dovada impotriva emitentului si in favoarea destinatarului ei. Daca factura este acceptata de catre destinatar, ea face dovada si in favoarea emitentului, dovada impotriva destinatarului.

Acceptarea expresa sau tacita a facturii reprezinta un act juridic care obliga pe comerciantul acceptant la plata. Acceptarea facturii trebuie sa fie manifestarea vointei persoanei care angajeaza pe comerciantul persoana juridica in raporturile cu tertii.

Corespondenta comerciala.

Prin corespondenta comerciala se intelege orice fel de inscrisuri (scrisori, telegrame, note, fax, e-mail etc.) intervenite intre comercianti in scopul perfectarii, modificarii sau stingerii unor obligatii comerciale.

Inscrisurile expediate si primite de comerciant, care constituie corespondenta comerciala, fac parte din categoria inscrisurilor sub semnatura privata. Li se aplica regulilor stabilite de lege referitor la proba prin inscrisurile sub semnatura privata.

Telegramele

Telegrama este o comunicare a unei manifestari de vointa transmisa la distanta prin telegraf de catre o persoana (expeditorul) altei persoane (destinatarul) prin intermediul oficiului telegrafic. Caracteristica telegramei consta in faptul ca destinatarul primeste un inscris care cuprinde continutul comunicarii, iar nu inscrisul original predat de expeditor oficiului telegrafic.

Legea atribuie telegramei calitatea de mijloc de proba, asimiland-o inscrisului sub semnatura privata.

Registrele comerciale

Potrivit Codului comercial si Legii nr. 82/1991 privind contabilitatea, registrele pe care trebuie sa le tina comerciantii sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar, registrul copier si registrul cartea mare.

Pot fi folosite ca mijloc de proba in litigiile dintre comercianti si, in anumite limite, in litigiile

dintre comercianti si necomercianti. Registrele comerciale au o forta probanta diferita, dupa cum aceste registre au fost legal tinute ori au fost tinute fara respectarea dispozitiilor legale.

a) Registrele comerciale legal tinute pot face proba in justitie intre comercianti, pentru fapte si chestiuni de comert. Pot fi folosite nu numai in contra comerciantului care tine aceste registre, ci si in favoarea acestuia.

Registrele comerciale sunt opuse unui comerciant, care, la randu-i, poate invoca propriile registre in care sunt inregistrate operatiunile care fac obiectul litigiului. In asemenea caz, instanta judecatoreasca va aprecia daca se poate atribui continutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai putin mare, daca trebuie a se renunta la aceasta proba in caz cand registrele comerciale ale partilor nu concorda, sau a atribui o credinta mai mare registrului uneia din parti.

b) Registrele comerciale pe care comerciantii sunt obligati a le avea chiar netinute in regula fac proba in contra lor dar nu pot fi primite a face proba in justitie, spre folosul celui ce le-a tinut.

Comerciantul care foloseste registrele nelegal tinute ca mijloc de proba nu poate sa scindeze continutul lor.

In raporturile dintre comercianti si necomerciant registrele unui comerciant-obligatorii sau facultative, legal sau neregulat tinute, pot fi folosite de catre necomerciant ca mijloc de proba impotriva comerciantului caruia apartin aceste registre, fara insa ca necomerciantul sa poata scinda continutul lor.

Registrele comerciale tinute de un comerciant nu pot fi folosite impotriva necomerciantului.

Exista mai multe modalitati de folosire a registrelor comerciale ca mijloc de proba :

a) Infatisarea registrelor comerciale, adica prezentarea registrelor, la cererea partii interesate sau din oficiu, pentru a se extrage din ele, de catre judecator sau de un expert desemnat de instanta, numai ceea ce se refera la litigiul dintre parti.

b) Comunicarea registrelor comerciale- consta in punerea la dispozitia partii interesate a registrelor comerciale pentru a fi examinate in intregul lor. Ea poate fi ordonata de instanta judecatoreasca, la cererea partii interesate, doar in afaceri de succesiuni, comunitati de bunuri, societati si in caz de aplicare a procedurii falimentului.

§ 3 Mijloacele moderne de comunicare si valoarea lor probatorie

Comunicari prin telex, telefax,.

Destinatarul primeste un inscris care cuprinde continutul comunicarii, iar nu inscrisul original redactat si semnat de expeditor.Forta probanta a telexului sau faxului, ar putea fi cea a telegramei, adica forta probanta a inscrisului sub semnatura privata.

Inscrisurile in forma electronica.

Prin Legea nr. 455/2001 s-a reglementat regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica.

Inscrisul in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Inscrisul in forma electronica caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata.

Inscrisul sub forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile.

Daca una din parti nu recunoaste inscrisul ori semnatura, instanta de judecata va dispune ca verificarea sa se faca prin expertiza tehnica de specialitate.

Capitolul al V-lea PRESCRIPTIA EXTINCTIVA IN MATERIE COMERCIALA

Prescriptia extinctiva in materie comerciala este guvernata de dispozitiile Codului comercial si cele ale Decretului nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva care este "legea generala" in domeniul prescriptiei extinctive.

Termenul de 3 ani este termen general de prescriptie, atat in materie civila, cat si in materie comerciala.

Exista si termen speciale de prescriptie:

- termenul de prescriptie de 2 ani pentru actiunile mijlocitorilor pentru plata drepturilor lor.

- termenul de prescriptie privind actiunile contra carausului in temeiul contractului de transport; 6 luni, daca expedierea a fost facuta in Europa; un an, daca expedierea s-a facut in tari extra-europene.

- termenul de 6 luni pentru actiunile in daune ale fondatorilor impotriva societatii; t

-termenul de 3 ani pentru restituirea dividendelor fictive

- termenul de un an pentru actiunile in daune pentru prejudiciile cauzate prin fapte de concurenta neloiala.

Prescriptia incepe sa curga, ca regula, de la data cand se naste dreptul de actiune, dar exista si situatii speciale:

-in cazul actiunilor derivate din contractul de societate sau din alte operatiuni sociale, prescriptia curge din ziua cand obligatia a ajuns la termen sau din ziua indeplinirii formalitatilor prevazute de lege;

-in cazul actiunilor derivate din cambie sau cec, prescriptia curge din ziua scadentei sau din ultima zi a termenului prevazut de lege

- in cazul actiunilor mijlocitorilor, prescriptia incepe sa curga din ziua terminarii afacerii .

-in cazul actiunilor contra carausului, prescriptia curge: in cazul pierderii totale a bunurilor, de la data cand bunurile trebuiau sa ajunga la destinatie; in cazul pierderii partiale, avarierii bunurilor si intarzierii, din ziua primirii bunurilor de catre destinatar

- termenul de prescriptie de 3 ani prevazut pentru actiunea in restituirea dividendelor distribuite fara respectarea dispozitiilor legale curge de la data distribuirii dividendelor.

-termenul de prescriptie de un an actiunile in daune pentru prejudiciile cauzate prin fapte de concurenta neloiala curge de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca prejudiciul si pe cel care l-a cauzat, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei.

Suspendarea si intreruperea prescriptiei sunt supuse dispozitiilor Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.

TITLUL al VI-lea CONTRACTE COMERCIALE

Capitolul I CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE COMERCIALA

§ 1 Aspecte generale privind contractului de vanzare-cumparare comerciala.

Contractul de vanzare-cumparare comerciala este acel contract prin care o parte (vanzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte (cumparatorul), care se obliga sa plateasca o suma de bani drept pret.

Vanzarea cumpararea comerciala se deosebeste de cea civila prin intentia speculativa pe care o au partile la incheierea acestui contract, acestea realizand o interpunere in circulatia marfurilor.

Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare comerciala este un contract bilateral, cu titlu oneros, comutativ, consensual, translativ de proprietate.

Pentru validitate acestuia trebuie respectate conditiile prevazute de dispozitiile art 948 C civ si poate fi precedat de incheierea unei promisiuni unilaterale sau bilaterale de vanzare-cumparare ori a unui pact de preferinta.

Conditiile de capacitate sunt cele generale putand cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege. Sunt prevazute prin dispozitiile art 1307-1309 C civ o serie de incapacitati speciale:

vanzarea nu se poate face intre soti.

- tutorele nu poate cumpara bunurile minorului aflat sub tutela sa. interdictia priveste si vanzarea de bunuri ale tutorelui catre minor.

- mandatarii - legali sau conventionali - imputerniciti sa vanda anumite bunuri nu pot sa cumpere ei aceste bunuri.

-administratorii bunurilor statului nu pot cumpara bunurile incredintate administrarii lor, iar functionarii publici nu pot cumpara bunurile apartinand statului sau unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor.

- judecatorii, procurorii si avocatii nu pot fi cesionari ai unor drepturi litigioase, care sunt de competenta curtii de apel, in a carei raza teritoriala isi exercita functia sau profesia.

In materie comerciala sunt prevazute o serie de incapacitati speciale:

Art. 397 C. com. prevede ca prepusul nu poate, fara invoirea expresa a patronului, sa faca operatiuni si nici sa ia parte pe contul sau ori al altuia, la un alt comert de natura aceluia cu care a fost insarcinat. Interdictia este menita sa apere interesele comerciantului.

Asociatii unei societati in nume colectiv, ca si asociatii comanditati din societatea in comandita, nu pot lua parte, ca asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente, sau avand acelasi obiect. Ei nu pot sa faca operatiuni in contul lor sau al altor persoane, in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator.

Regulile referitoare la obiectul contractului de vanzare-cumparare civila sunt aplicabile si in materie comerciala. Astfel, referitor la lucrul vandut, acesta trebuie sa se afle in comert, sa existe, sa fie determinat sau determinabil, sa fie proprietatea vanzatorului.

Pretul vanzarii trebuie sa fie stabilit in bani , sa fie real si sa fie determinat sau determinabil. Codul comercial recunoaste valabilitatea vanzarii, chiar cand pretul nu s-a prevazut in contract, daca partile au inteles sa se refere la adevaratul pret sau la pretul curent. Determinarea pretului in contractul de vanzare-cumparare comerciala poate fi incredintata unei terte persoane (arbitru), desemnata prin contract ori aleasa ulterior de catre parti.

Daca persoana desemnata sau aleasa nu voieste ori se afla in imposibilitatea de a stabili pretul vanzarii, partile trebuie sa procedeze la numirea altei persoane. In cazul cand partile nu se inteleg asupra noii numiri, aceasta se va face de catre instanta judecatoreasca.

§ 2 Efectele contractului de vanzare-cumparare comerciala.

Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor de la vanzator la cumparator

Art 1295 C.civ. instituie regula potrivit careia transmiterea dreptului de proprietate opereaza de drept: "Vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat".

Odata cu transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului se transmit de vanzator la cumparator si riscurile.

In materie comerciala exista o serie de reguli speciale:

-transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic care circula de pe o piata pe alta prin intermediul carausului opereaza in momentul predarii bunurilor catre caraus, in vederea transportului;

- referitor la transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic apartinand vanzatorului ori procurate de acesta, art. 62. C. com. dispune urmatoarele: cand marfurile vandute sunt aratate in contract numai prin catime, fel si calitate, fara nici o alta indicatie de natura a desemna un corp cert si determinat, vanzatorul este obligat a preda, la locul si timpul stipulat, catimea, felul si calitatea cuvenita, chiar daca marfurile, care ar fi fost la dispozitiunea sa in momentul formarii contractului, sau pe care el si le-ar fi procurat in urma in executarea lui, ar fi pierit, sau daca expedierea sau sosirea acelor marfuri ar fi fost impiedicata de vreo cauza oarecare

- transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul marfurilor care se afla in calatorie, cu aratarea vasului care le transporta, este supusa conditiei suspensive a sosirii in buna stare a acelui vas, potrivit art 63 C.com.

Termenul pentru sosirea vasului este cel aratat prin contract sau stabilit ulterior. Daca acesta expira, fara ca vasul sa soseasca la destinatie, cumparatorul are dreptul sa renunte la contract, adica la desfiintarea contractului, sau sa prelungeasca termenul o data sau de mai multe ori. In situatia in care nu s-a stabilit un termen pentru sosirea vasului, legea prezuma ca partile au fixat drept termen timpul necesar pentru efectuarea transportului. Daca vasul nu soseste in acest interval de timp, instanta poate fixa un termen, tinand seama de imprejurari, care nu poate fi mai mare de un an, socotit din ziua plecarii vasului de la locul incarcarii marfurilor. Daca acest termen expira, fara ca vasul sa soseasca la destinatie, contractul se considera rezolvit.

Obligatiile partilor

Obligatiile vanzatorului.

1. Obligatia de a preda lucrul vandut

Este supusa dispozitiilor Codului civil , singura derogare fiind prevazuta de dispozitiile art 59 C.com cu referire la locul executarii acestei obligatii si anume: predarea lucrului se executa la locul aratat prin contract de catre partile contractante; daca contractul nu cuprinde nici o prevedere in acest sens, predarea trebuie sa se faca la locul care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentia partilor contractante.;in cazul cand locul executarii nu este aratat in contract si nici nu rezulta din natura operatiunii sau intentia partilor contractante, predarea se va face la locul unde vanzatorul isi are sediul comercial sau cel putin domiciliul ori resedinta, la momentul incheierii contractului.

2. Obligatia de garantie.

Garantia contra evictiunii reglementata de dispozitiile Codului civil, art 1337 C. civ. aratand ca , vanzatorul raspunde pentru evictiunea totala sau partiala a lucrului, precum si pentru sarcinile care greveaza lucrul vandut si care nu au fost declarate la incheierea contratului.

Referitor la garantia contra viciilor lucrului, art. 1352 C. civ arata ca., vanzatorul va raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vandut, daca, din cauza acestora, lucrul nu este bun de intrebuintat, dupa destinatia sa, sau intrebuintarea sa este atat de micsorata, incat se poate presupune ca cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau nu ar fi dat pretul achitat, daca ar fi cunoscut viciile lucrului.

Aceste dispozitii referitoare la obligatia de garantie se completeaza cu celelalte prevederi ale Codului civil in materie .

Codul comercial cuprinde dispozitii speciale in materia garantiei pentru vicii.:

- In contractul de vanzare-cumparare comerciala, vanzatorul raspunde nu numai pentru viciile ascunse ci si pentru viciile aparente atunci cand cumparatorul nu preia direct bunurile de la vanzator, ci de la caraus. Astfel art 73 C.com arata: cumparatorul unor marfuri sau producte provenind din o alta piata, este dator sa denunte vanzatorului viciile aparente in timp de doua zile de la primire, ori de cate ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza conditiunilor exceptionale in care se afla lucrul vandut sau persoana cumparatorului. El este dator sa denunte viciile ascunse ale lucrului in primele doua zile de la descoperirea lor. Odata acest termen expirat, cumparatorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vandut.Daca viciile aparente au fost aduse la cunostinta vanzatorului in termen, cumparatorul poate reclama viciile aparente in termen de 3 ani.

- dispozitii privind constatarea calitatii si conditiilor marfii vandute. La cererea cumparatorului sau a vanzatorului, presedintele instantei judecatoresti poate dispune constatarea de catre unul sau mai multi experti a calitatii si starii in care se afla lucrul vandut.

Pentru protectia consumatorilor a fost instituit un cadru special referitor la asigurarea calitatii produselor: O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor; Legea nr. 449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora; Legea nr.204/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte.

Obligatiile cumparatorului.

Obligatia de plata a pretului.

Este supusa dispozitiilor Codului civil cu o singura derogare  si anume  cumparatorul datoreaza, pe langa pretul vanzarii, si dobanda pretului in toate cazurile de intarziere la plata pretului. Plata pretului poate fi dovedita de catre cumparator in conditiile art. 46 C. com.

2 Obligatia de a lua in primire lucrul vandut: se executa la data si locul convenite de parti in contract.

3. Obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii incumba cumparatorului in lipsa de stipulatie contrara.

§ 3 Consecintele nerespectarii obligatiilor contractuale.

Exceptia de neexecutare

Ca si in materie civila, vanzatorul nu este obligat sa predea lucrul vandut in cazul in care cumparatorul nu plateste pretul si in contract nu s-a stipulat un termen de plata.

Rezolutiunea contractului

Neexecutarea culpabila a obligatiei, ce rezulta dintr-un contract sinalagmatic, de catre una dintre parti da dreptul celeilalte parti sa ceara rezolutiunea contractului in conditiile stabilite de art. 1020 si 1021 C. civ., instanta judecatoreasca neputand acorda termen de gratie in materie comerciala. De asemenea, partile pot prevedea in contract un pact comisoriu de gradul IV care sa aiba drept efect rezolutiunea de drept a contractului pentru neexecutarea obligatiilor asumate.

Codul comercial cuprinde dispozitii referitoare la rezolutiunea contractului d evanzare comerciala.

Astfel, cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea contractului, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului si aceasta nu isi indeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci contractul se considera desfiintat de drept in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa.

De asemnea, nerespectarea termenului esential atrage rezolutiunea de drept a contractului in favoarea partii in folosul careia s-a stipulat termenul esential.Partea in folosul careia s-a stipulat termenul poate sa renunte la efectele rezolutiunii, cerand executarea chiar dupa implinirea termenului. Ea trebuie sa instiinteze cealalta parte, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului.

§ 4 Executarea vanzarii

In contractul de vanzare-cumparare, daca obligatia de predare a lucrului sau obligatia de plata a pretului nu a fost executata, partea in cauza poate obtine executarea ei pe cale silita, potrivit dispozitiilor Codului civil.

Codul comercial prevede un mijloc special de executare, denumit executare coactiva, ce trebuie efectuata imediat dupa implinirea termenului:

a) Daca vanzatorul nu isi executa obligatia de predare a lucrului, cumparatorul are dreptul sa isi procure bunul de pe piata prin intermediul unui agent oficial, in cazul cand lucrul vandut este determinat generic.

b) Cand cumparatorul nu isi executa obligatia de a lua in primire bunul, vanzatorul are dreptul, fie sa depuna bunul la o casa acreditata de comert, pe socoteala si cheltuiala cumparatorului, fie sa vanda bunul.

§ 5 Reguli speciale privind anumite vanzari.

Exista o serie de reguli speciale, aplicabile atat in materie civila cat si comerciala, referitoare la

-vanzarea dupa greutate, numar sau masura.

-vanzarea cu gramada (in bloc).

-vanzarea pe incercate

- vanzarea pe gustate

- vanzarea drepturilor litigioase

Capitolul al II-lea CONTRACTUL DE MANDAT COMERCIAL

§ 1 Definitia mandatului comercial.

Sediul materiei il constituie dispozitiile in art. 374-391 C. com.

Contractul de mandat comercial este conventia prin care o persoana - mandatarul- se obliga sa incheie in numele si pe seama altei persoane care i-a dat imputernicirea -mandantul- anumite acte juridice care pentru mandant sunt fapte de comert.

§ 2 Conditiile de validitate a contractului de mandat comercial

Contractul de mandat comercial trebuie sa indeplineasca conditiile cerute pentru orice contract: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza.

Mandatul poate fi expres sau tacit. Comerciantul care nu voieste sa primeasca insarcinarea mandantului are obligatia ca, in cel mai scurt termen posibil, sa il instiinteze pe mandant despre refuzul sau.

Mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi actele juridice care urmeaza a fi incheiate in numele sau de catre mandatar. Si ambele parti trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu.

Contractul de mandat are ca obiect "tratarea de afaceri comerciale". Aceste acte juridice trebuie sa fie fapte de comert pentru mandant.

§ 3 Efectele contractului de mandat comercial

Obligatiile mandatarului:

- sa execute mandatul, adica sa incheie actele juridice cu care a fost imputernicit de mandant.

- este tinut sa isi indeplineasca obligatiile cu buna-credinta si diligenta unui bun proprietar.

- sa se conformeze instructiunilor primite de la mandant sub sanctiunea raspunderii pentru prejudiciile cauzate mandantului.

- sa aduca la cunostinta tertului cu care incheie actul, imputernicirea in temeiul careia actioneaza.

- sa il instiinteze pe mandant despre executarea mandatului.

-sa plateasca dobanzi la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua in care era dator a le trimite sau a le consemna. Mandatarul care schimba destinatia sumelor primite pe seama mandantului datoreaza dobanda la aceste sume din ziua in care le-a primit dar si daune-intere pentru neexecutarea mandatului.

Obligatiile mandantului:

- sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului;

-sa plateasca mandatarului remuneratia datorata pentru executarea mandatului.

- sa restituie cheltuielile facute de mandatar pentru executarea mandatului.

Pentru tot ceea ce i se datoreaza din executarea mandatului sau si chiar pentru retributia sa mandatarul beneficiaza de un privilegiu special, ce se exercita asupra tuturor bunurilor mandantului pe care mandatarul le detine pentru executarea mandatului sau care se gasesc la dispozitia sa, in magazinele sale ori in depozitele publice, sau pentru care el poate proba prin posesia legitima a politei de incarcare (documentul de transport) ca i-au fost expediate.

Pentru a-si exercita acest drept, mandatarul trebuie sa ii notifice mandantului sumele de bani pe care acesta le datoreaza, cu somatia de a fi achitate in termen de 5 zile si cu precizarea ca, in caz de neplata, va proceda la vanzarea bunurilor supuse privilegiului, mandantul putand face opozitie la instanta judecatoreasca.

§ 4 Incetarea contractului de mandat comercial

Mandatul comercial inceteaza ca orice contract intuitu personae in urmatoarele cazuri prevazute de art. 1552 C. civ.: revocarea mandatarului, renuntarea mandatarului; moartea, interdictia, insolvabilitatea si falimentul mandantului sau mandatarului.

Capitolul al III-lea CONTRACTUL DE COMISION

§ 1 Definitie si caractere juridice

Contractul de comision este un contract prin care o parte, numita comisionar, se obliga pe baza imputernicirii celeilalte parti, numita comitent, sa incheie anumite acte de comert, in nume propriu, dar pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii, numita comision.

Contractul de comision este un mandat comercial fara reprezentare si prezinta urmatoarele caractere juridice : este un contract bilateral, este un contract cu titlu oneros, este un contract consensual.

§ 2 Conditiile de valabilitate

La incheierea contractului de comision trebuie respectate conditiile de valabilitate prevazute de art 948 C civ..

Comitentul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi actele juridice pe care la va incheia pe seama sa comisionarul iar comisionarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

Contractul de comision are ca obiect "tratarea de afaceri comerciale".

§ 3 Efectele contractului de comision.

In raporturile dintre comitent si comisionar

Obligatiile comisionarului:

- sa execute intocmai imputernicirea data de comitent.

- sa dea socoteala comitentului asupra indeplinirii mandatului primit.

El trebuie sa indeplineasca aceste obligatii cu buna-credinta si diligenta unui profesionist.

Obligatiile comitentului:

- sa plateasca remuneratia (comisionul) cuvenita comisionarului.

- sa restituie cheltuielile facute de comisionar cu indeplinirea insarcinarii primite.

In raporturile cu tertii

In contractul incheiat intre comisionar si tert, comisionarul este parte contractanta si, in consecinta, el are calitatea de debitor sau creditor fata de tert, fiind direct obligat catre persoana cu care a contractat ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie. Intre comitent si tert nu se stabilesc raporturi juridice:comitentul nu are actiune in contra persoanelor cu care a contractat comisionarul si nici acestea nu au vreo actiune contra comitentului.

Fata de tert, raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor din contractul incheiat de comisionar cu tertul apartine comisionarului, chiar daca in fapt vinovat este comitentul.

Comisionarul este raspunzator fata de comitent pentru incheierea actelor juridice cu tertul, nu si pentru executarea lor, afara de conventie contrara.

§ 4 Incetarea contractului de comision.

Contractul de comision inceteaza prin: revocarea imputernicirii, renuntarea la imputernicirea primita, moartea, interdictia, insolvabilitatea ori falimentul comitentului sau comisionarului.

Capitolul al IV-lea CONTRACTUL DE CONSIGNATIE

§ 1 Aspecte generale privind contractul de consignatie

Este acel contract prin care o parte, numita consignant, incredinteaza celeilalte parti, numita consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vandute, in nume propriu, dar pe seama consignantului, la un pret stabilit anticipat, cu obligatia consignatarului de a remite consignantului pretul obtinut sau de a-i restitui bunul nevandut.

Contractul de consignatie este un contract bilateral, cu titlu oneros, consensual, forma scrisa fiind ceruta ad probationem.

La incheierea contractului de consignati tebuie respectate conditiile de valabilitate prevazute de art 948 C.civ.

Contractul de consignatie se incheie prin acordul de vointa al partilor, manifestarile de vointa ale partilor trebuind sa fie exprese.

Ambele parti trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de comert, adica capacitate deplina de exercitiu.

Contractul de consignatie are ca obiect incheierea de catre consignatar cu tertul a unor contracte de vanzare-cumparare prin vinderea unor bunuri ale consignantului, care trebuie sa constituie fapte de comert pentru consignant.

§ 2 Efectele contractului de consignatie.

Obligatiile consigantului:

- sa predea consignatarului bunurile mobile care urmeaza sa fie vandute.

-sa plateasca remuneratia cuvenite consignatarului;

- sa restituie cheltuielile facute de consignatar cu indeplinirea insarcinarii primite.

Obligatia consignatarului:

- sa ia toate masurile necesare pentru pastrarea si conservarea bunurilor primite.

- sa execute imputernicirea data de consignant.

- sa dea socoteala consignantului asupra indeplinirii mandatului sau.

Consignantul incredinteaza consignatarului anumite bunuri spre a le vinde in nume propriu dar pe seama consignantului. In consecinta, prin incheierea contractelor de vanzare-cumparare se stabilesc raporturi juridice intre consignatar, in calitate de vanzator, si terti, in calitate de cumparatori. Prin aceste contracte nu se stabilesc raporturi juridice intre consignant si terti, transferul dreptului de proprietate si al riscurilor operand direct intre consignant si terti.

§ 3 Consecintele nerespectarii obligatiilor

Pentru nerespectarea obligatiilor decurgand din contractul de consignatie se angajeaza raspunderea civila contractuala a partii in culpa, in conditiile stabilite de lege pentru contractul de mandat, insa anumite incalcari ale obligatiilor sunt sanctionate si penal.

Potrivit legii, daca faptele mentionate sunt savarsite de o persoana juridica, sanctiunile se vor aplica reprezentantilor legali si prepusilor vinovati de savarsirea faptelor.

Distinct de sanctiunea aplicata reprezentantilor si prepusilor, persoana juridica este solidar responsabila cu reprezentantii si prepusii ei, pentru repararea prejudiciilor cauzate consignantului.

§ 4 Incetarea contractului de consignatie.

Contractul de consignatie inceteaza prin revocarea imputernicirii, renuntarea la acesta, precum si in cazul mortii, interdictiei, insolvabilitatii ori falimentului consignantului sau consignatarului

Capitolul al V-lea CONTRACTUL DE AGENTIE

§ 1 Consideratii generale privind contractul de agentie

Sediul materiei il constituie Legea nr. 509/2002 privind agentii comerciali permanenti care se completeaza , in masura compatibilitatii lor cu prevederile legale privind contractul de mandat comercial.

Contractul de agentie este contractul prin care o parte, denumita comitent, imputerniceste in mod statornic cealalta parte, denumita agent, sa negocieze afaceri sau sa negocieze si sa incheie afaceri in numele si pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii.

Contractul de agentie este un contract bilateral, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesiva, consensual.

Raporturile juridice care se stabilesc intre comitent si agent pe baza imputernicirii sunt, in esenta, raporturi de mandat comercial.

Calitatea de comitent o poate avea orice comerciant interesat sa apeleze la serviciile unui intermediar profesionist pentru vanzarea marfurilor si prestarea serviciilor care reprezinta obiectul activitatii sale comerciale.

Calitatea de agent o poate avea un comerciant, persoana fizica sau persoana juridica, care, in mod independent, permanent si profesional, desfasoara activitate de intermediere in favoarea comerciantilor.

In contractul de agentie trebuie sa se prevada clauze referitoare la obiectul imputernicirii date de comitent agentului: negocierea cu tertii a conditiilor unor contracte sau negocierea si incheierea contractelor cu tertii, in numele si pe seama comitentului, precum si clauze de neconcurenta, adica

acele clauze contractuala care au ca efect restrangerea activitatii profesionale a agentului pe durata desfasurarii si/sau ulterior incetarii contractului de agentie. Aceasta clauza trebuie redactata in scris, sub sanctiunea nulitatii.

Remuneratia agentului poate consta, fie intr-o suma fixa, fie intr-un comision, fie in parte o suma fixa si in parte un comision. Forma remuneratiei se stabileste prin acordul partilor.

Contractul de agentie se incheie pe o perioada determinata sau nedeterminata, potrivit vointei partilor contractante.

Contractul de agentie incheiat pe o perioada determinata sau nedeterminata, inclusiv modificarile si adaugirile ulterioare, poate fi probat numai prin inscris, indiferent de valoarea acestuia, atat in raporturile dintre parti, cat si fata de terti.

§ 2 Efectele contractului de agentie

Efectele contractului in raporturile dintre agent si comitent sunt reglementate de norme care au un caracter imperativ.

Obligatiile agentului:

- sa indeplineasca obligatiile care decurg din imputernicirea primita din partea comitentului.

- sa procure si sa-i comunice comitentului informatiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite in contract care il intereseaza pe comitent pentru executarea contractului de agentie.

- sa indeplineasca imputernicirea in conditii cat mai avantajoase pentru comitent.

- sa respecte in mod corespunzator instructiunile rezonabile primite din partea comitentului.

- sa tina, pentru fiecare comitent, evidenta operatiunilor comerciale efectuate in baza imputernicirii comitentului.

- sa pastreze in conditii corespunzatoare bunurile si esantioanele primite din partea comitentului.

- sa indeplineasca orice alta obligatie stabilita in contractul de agentie sau prevazuta de lege.

Obligatiile comitentului:

- sa puna la dispozitia comitentului mostre, cataloage, tarife si orice alte documente referitoare la bunurile si serviciile pe care le ofera spre valorificare, prin perfectarea unor contracte.

- sa furnizeze agentului informatiile necesare executarii contractului de agentie.

- sa plateasca agentului remuneratia cuvenita.

- sa indeplineasca orice alta obligatie care ii revine potrivit contractului si dispozitiilor prevazute de lege.

Fata de terti contractul de agentie nu produce efecte deoarece in cazul in care comitentul il imputerniceste pe agent sa negocieze afaceri comerciale contractele se incheie direct si nemijlocit intre comitent si terti, iar daca il imputerniceste sa trateze si sa incheie anumite acte juridice cu tertii, in numele si pe seama sa, contractele se negociaza si se incheie de catre agent, in numele si pe seama comitentului.

In toate cazurile, deoarece raporturile juridice se stabilesc intre comitent si terti, plata pretului bunurilor si serviciilor oferite de comitent se face de catre terti direct comitentului, insa cu imputernicire speciala se poate face si agentului

Stabilindu-se raporturi juridice directe intre comitent si terti, reclamatiile tertilor privind viciile bunurilor si serviciilor comitentului trebuie remise comitentului insa ca si anterior ele pot fi aduse la cunostinta agentului in temeiul unei imputerniciri speciale.

§ 3 Incetarea contractului de agentie

Contractul de agentie inceteaza in urmatoarele situatii:

-expirarea termenului;

- denuntarea unilaterala de oricare dintre parti, cu acordarea obligatorie a unui preaviz in cazul unui contract incheiat pe o durata nedeterminata ;

-rezilierea contractului,in caz de neexecutare a obligatiilor contractuale din culpa grava a celeilalte parti.

La incetarea contractului de agentie, agentul are dreptul sa primeasca de la comitent o indemnizatie, daca a procurat noi clienti comitentului sau a sporit semnificativ volumul operatiunilor comerciale cu clientii existenti, iar comitentul obtine inca foloase substantiale din operatiunile cu acesti clienti, fara ca aceasta sa aduca atingere dreptului agentului de a cere despagubiri.

Capitolul al VI-lea CONTRACTUL DE REPORT

§ 1 Consideratii generale privind contractul de report

Potrivit art. 74 C. com., contractul de report consta in cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit, care circula in comert, si in revanzarea simultana cu termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie.

Contractul de report este un contract real, pentru incheierea valabila fiind necesara predarea reala a titlurilor .

Cel care vinde titlurile de credit se numeste reportat iar cel care le cumpara se numeste reportator. Diferenta intre suma data si cea incasata de reportator (profitul) poarta denumirea de report.

§ 2 Efectele contractului de report.

-transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit la cumparator;

-fructele civile ale titlurilor de credit,( dividende, dobanzi), produse in cursul duratei contractului de report, se cuvin reportatorului., afara de stipulatie contrara;

§ 3 Incetarea contractului de report.

Contractul de report inceteaza la termenul stabilit de parti insa partile pot sa prelungeasca contractul de report pentru o alta durata, cu pastrarea conditiilor initiale ale contractului.

Capitolul al VII-lea CONTRACTUL DE CONT CURENT

§ 1 Aspecte generale privind contractul de cont curent

Prin contractul de cont curent, partile se inteleg ca, in loc sa achite separat si imediat creantele lor reciproce, izvorate din prestatiile facute de una catre cealalta, lichidarea sa se faca la un anumit termen, prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare.

Partile poarta denumirea de corentisti iar prestatiile pe care si le fac partile una celeilalte se numesc remize sau rimese.

Contractul de cont curent prezinta urmatoarele caracterele juridice: este bilateral, cu titlu oneros, consensual.

§ 2 Efectele contractului de cont curent.

-transferul dreptului de proprietate privind valoarea respectiva intre transmitator si primitor.

-novatia obligatiei initiale; aceasta se stinge si este inlocuita cu o noua obligatie, al carei temei este contractul de cont curent.

-indivizibilitatea sumelor inscrise in cont pe baza prestatiilor facute care isi pierd individualitatea

-compensatia: datoriile reciproce ale partilor se sting pana la concurenta debitului si creditului, urmand a se plati eventuala diferenta.

-curgerea dobanzilor de la data inscrierii operatiunii pentru sumele trecute in contul curent in debitul celui care a fost creditat (primitorul prestatiei) si in favoarea celui care a facut prestatia (transmitatorul valorii).Dobanzile datorate sunt cele comerciale si se socotesc pe zile, daca partile nu au prevazut altfel.

- dreptul la comision si alte cheltuieli pentru operatiunile inscrise in contul curent.

§ 3 Incheierea contului curent.

Incheierea contului curent si lichidarea diferentei vor avea loc la scadenta termenelor stabilite prin conventie si, in lipsa, la 31 decembrie al fiecarui an.

In cazul incheierii contului in cursul contractului, soldul creditor rezultat la sfarsitul unei perioade se inregistreaza ca prim post in contul perioadei urmatoare. Dobanzile datorate se capitalizeaza, adica soldul, care cuprinde si dobanzile aferente, va produce dobanzi in perioada urmatoare

Incetarea de drept a contractului va avea loc:

a) la expirarea termenului convenit de parti

b) prin denuntarea uneia din parti

c) la falimentul unei dintre parti.

Incetarea contractului la cererea partilor se poate cere in caz de moarte sau punere sub interdictie a uneia dintre parti.

Capitolul al VIII-lea CONTRACTUL DE GARANTIE REALA MOBILIARA

§ 1 Aspecte generale privind contractul de garantiei reala mobiliara

Garantiile reale mobiliare sunt reglementate prin dispozitiile Titlului VI din Legea 99/1999,

Contractul de garantie reala mobiliara este contractul prin care debitorul constituie o garantie reala asupra unor bunuri mobile sau drepturi , prin care asigura executarea unei obligatii fata de creditor

Legea reglementeaza si alte garantii reale mobiliare rezultate din anumite acte juridice, care nu sunt incheiate special pentru garantarea executarii obligatiilor. Astfel sunt supuse acestei reglementari, in ceea ce priveste ordinea de prioritate, publicitatea, si executarea urmatoarele acte juridice:

-toate cesiunile drepturilor de creanta, chiar daca cesiunea nu are drept scop garantarea executarii obligatiei;

-vanzarile conditionale precum si alte acte juridice, indiferent de denumirea sau forma lor, destinate sa garanteze indeplinirea obligatiei cu un bun;

-toate formele de inchiriere, inclusiv de leasing, pe un termen mai mare de un an;

-Contractele de consignatie care au bunuri din cele prevazute la art. 6, daca valoarea bunului ce urmeaza a fi vandut, stabilita prin contractul de consignatie, este mai mare decat echivalentul in lei a 1000 de euro;

-recipisele de depozit si warantul.

Contractul de garantiei reala mobiliara este un contract bilateral, accesoriu, consensual, iar in cazul garantiei cu deposedare este un contract real. El da nastere unui drept real de garantie, conferind astfel titularului cele 2 prerogative : preferinta si urmarirea. De asemenea, este titlu executoriu, adica creditorul va putea sa execute garantia in temeiul contractului investit cu formula executorie, in conditiile legii.

Contractul de garantiei reala mobiliara poate avea ca obiect toate bunurile mobile corporale sau necorporale,prin lege fiind indicate anumite bunuri care pot face obiectul garantiei:

-stocul de bunuri fungibile si nefungibile;

-soldul creditor al conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen, deschise la institutiile bancare sau financiare;

-certificatele de depozit, conosamentele si altele similare;

-actiunile si partile sociale ale ocietatilor pe actiuni si societatii cu raspundere limitata;

-drepturile de exploatare ale resurselor naturale si de operare de servicii publice;

-drepturile rezultand din inventii, marci si alte drepturi de proprietate intelectuala, industriala, sau comerciala;

-drepturile de creanta, garantate sau negarantate printr-o ipoteca;

-instrumentele negociabile , inclusiv cele garantate printr-o ipoteca;

-universalitatea bunurilor mobile ale debitorului;

-padurea, recolta agricola, echipamentele si instalatiile, masinile agricole;

-politele de asigurare;

-drepturile societare;

-bunurile mobile inchiriate sau care fac obiectul unui leasing pe o perioada mai mare de un an

Garantia reala poate avea ca obiect un bun mobil individual determinat sau determinate generic, ori o universalitate. Ea poate privi bunuri viitoare, sau prezente. In cazul bunurilor viitoare garanti produce efecte din momentul cand debitorul obtine dreptul de proprietate asupra bunurilor. Bunurile care constituie obiectul garantiei pot fi proprietatea debitorului sau a altei persoane.Garantia acopera intreaga intindere a obligatiei garantate, dobanzi si cheltuielile creditorului legate de valorificarea garantiei

Contractul se incheie in forma autentica sau sub semnatura privata, aceasta formalitate fiind ceruta ad probationem.

Pentru opozabilitatea fata de terti pentru dobandirea gradului de prioritate garantia reala mobiliara este supusa unor formalitati de publicitatea. Astfel, fata de terti, inclusiv fata de stat , garantia reala mobiliara are un grad de prioritate care se stabileste de la momentul la care acestea au fost facute publice prin:

-inscrierea in Arhiva electronica de garantii reale mobiliare ;

-prin luarea in posesie a bunului afectat garantiei sau prin inscrierea unui aviz de garantie la arhiva daca obligatia garantata nu depaseste 300 de euro;

-pentru valorile mobiliare-prin inregistrarea valorilor mobiliare in registrul ce deserveste piata pe care sunt vandute.

§ 2 Efectele contractului de garantie reala mobiliara

-debitorul are dreptul sa administreze si chiar sa dispuna de bunul afectat garantiei in orice mod precum si de fructele bunului.

-debitorul este obligat sa intretina bunul si sa-l foloseasca ca un bun proprietar;

-creditorul este in drept sa verifice bunul afectat garantiei iar daca debitorul nu-si executa obligatia, sa intre in posesia bunului sau sa-l retina si sa il vanda pentru a obtine plata obligatiei garantate:

-creditorul are obligatia de restituire a bunului in posesia caruia se afla daca debitorul a executat obligatia.

Executarea garantiei reale mobiliare

Daca debitorul nu-si executa obligatia, creditorul are dreptul de a opta intre a recurge la procedura reglementata de Codul de procedura civila sau de a executa garantia reala dupa procedura speciala prevazuta de Legea 99/1999.

Luarea in posesie a bunului afectat garantiei, de la debitor sau de la oricare persoana ar detine bunul, se face in mod pasnic sau cu ajutorul executorului judecatoresc. Partile pot conveni ca bunul sa fie vandut , fara ca creditorul sa ia bunul in posesie.

Dupa luarea in posesie se trece la vanzarea bunului. Inainte de vanzare creditorul trebuie sa notifice vanzarea catre debitor si ceilalti creditorii care si-au inscris un aviz de garantie fata de acelasi debitor si cu privire la acelasi bun, precum si catre proprietarul bunului, daca o alta persoana este proprietara bunului. Acestia pot face opozitie in termen de 5 zile de la data primirii notificarii. Nerespectarea formalitatii privitoare la notificare atrage nulitatea vanzarii si raspunderea pentru pagube.

Legea permite creditorului sa-si adjudece bunul afectat garantiei in cadrul vanzarii initiate de el.

Sumele obtinute din vanzarea bunului se utilizeaza pentru plata cheltuielilor privind conservarea, luarea in posesie si vanzarea bunului si plata dobanzilor si a creantei garantate care are primul rang de preferinta, chiar daca aceasta nu a devenit exigibila iar suma ramasa va fi distribuita celorlalti creditori chiar daca creantele acestora nu au devenit exigibile.

In cazul in care obiectul garantiei il constituie sumele depuse intr-un cont in banca este necesar sa se notifice de catre creditor bancii intentia sa de a-si satisface creanta din sumele depuse in cont. La notificare trebuie anexate contractul de garantie si informatiile necesare privind suma ce trebuie platita. Primind notificarea banca este obligata sa verifice inscrierea la arhiva, prioritatea creantei si semnatura acestuia.. Banca va bloca contul debitorului ceea ce inseamna ca nu va mai onora nici un ordin de plata al debitorului dar va accepta depunerile. Dupa blocare contului banca va satisface creanta creditorului care are rang prioritar chiar daca creanta acestuia nu este exigibila.

Cand obiectul garantiei il constituie titlurile care confera drepturi reale asupra bunuri mobil-(recipise de depozit, warante si conosamentele-creditorul isi valorifica garantia prin vanzarea bunurilor la care se refera aceste titluri, iar pretul obtinut se distribuie potrivit ordinii de prioritate stabilita de lege.

Executarea asupra titlurilor negociabile -efecte de comert: cambia, bilet la ordin, cec se face in conditiile prevazute de Lege 58/1934 si Legii 59/19934 pentru valorificarea drepturilor care rezulta din aceste titluri. Executarea se face si impotriva avalistilor si impotriva girantilor.

In situatia in care executarea priveste drepturi de creanta creditorul poate sa intre in mod pasnic in posesia inscrisurilor care constata drepturile de creanta si sa foloseasca mijloace pasnice pentru incasarea sumei la care are dreptul din creanta care constituie obiectul garantiei. El poate sa preia ori sa cedeze altei persoane drepturile de creanta asupra carora s-a constituit garantia reala pana la concurenta sumei garantate.

§ 4 Incetarea contractului de garantiei reala mobiliara

Contractul de garantie mobiliara inceteaza in urmatoarele situatii:

la indeplinirea obligatiei garantate

prin actul liberator al creditorului

hotarare judecatoreasca prin care se pronunta stingerea garantiei.

Creditorul are obligatia ca in termen de 40 de zile sa inscrie la arhiva o notificare privind stingerea garantiei.

TITLUL AL VII-LEA TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE

Capitolul I. Aspecte introductive privind titlurilor comerciale

Titlul comercial de valoare poate fi definit ca un inscris denumit si titlu in temeiul caruia posesorul sau legitim este indrituit sa exercite, la o data determinata, dreptul aratat in inscris.

Caracteristicile titlului comercial de valoare.

a)      inscrisul are caracter constitutiv;

b)      inscrisul are caracter formal;

c)      inscrisul are caracter literal;

d)      inscrisul confera un drept autonom.

Titlurile de valoare se clasifica dupa continutul lor astfel:

a)      Efectele de comert:                     

- cambia

- biletul la ordin

- cecul

b)      Valorile mobiliare:

- actiunile

- obligatiunile

c)      Titlurile reprezentative ale marfurilor:

- conosamentul

- recipisa de depozit

- warantul

Clasificarea titlurilor de valoare dupa modul in care circula.

a) Titlurile nominative

b) Titlurile la ordin

c) Titlurile la purtator

Titlurile comerciale de valoare se clasifica in functie de cauza lor in:

a) Titlurile cauzale

b) Titlurile abstracte

Capitolul al II-lea CAMBIA

Sectiunea I Aspecte introductive privind cambia

Sediul materiei il constituie Legea nr. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei si biletului la ordin modificata prin O.G. nr. 11/1993.

Cambia este un inscris prin care o persoana, denumita tragator sau emitent, da dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia

Subiectele raportului juridic cambial sunt:

a) tragatorul (emitentul);

b) trasul;

c) beneficiarul.

Emiterea unei cambii are la baza existenta unor raporturi juridice anterioare intre persoanele in cauza, care au ca izvor anumite acte juridice. in temeiul acestor raporturi juridice, denumite raporturi fundamentale, fiecare persoana are calitatea de creditor sau debitor in raporturile juridice la care participa. Prin emiterea cambiei si efectuarea platii se executa obligatiile din raporturile juridice preexitente.

Odata emisa cambia, ea trebuie privita prin ea insasi, ca un titlu de sine-statator. Totodata operatiile privind cambia fac abstractie de existenta raporturilor fundamentale. Aceste operatii sunt guvernate de reguli speciale, care sunt diferite de regulile care reglementeaza raporturile fundamentale.

Emiterea cambiei nu duce la stingerea raporturilor juridice fundamentale.

Fiind un titlu de valoare, cambia are caracterele care sunt comune titlurilor comerciale de valoare. Cambia are si anumite caractere proprii.

a) Cambia este un titlu de credit

b) Cambia are ca obiect plata unei sume de bani

c) Cambia este un titlu complet

d) Cambia este un titlu la ordin

e) Cambia este un titlu abstract

f) Cambia creeaza obligatii autonome

g) Cambia creeaza obligatii neconditionale

h) Cambia creeaza obligatii solidare

Cambia este un instrument de credit si de plata iar din cambie iau nastere urmatoarele obligatiile:

a) Obligatia fundamentala

b) Obligatia de regres

c) Obligatia de garantie

Pentru a fi considerat creditor al creantei si a putea cere executarea obligatiei este suficient ca o persoana sa posede cu buna credinta titlul.

Sectiunea a II-a Conditiile cerute pentru validitatea cambiei

Legea nr. 58/1934 nu cuprinde nici o dispozitie speciala referitoare la conditiile de fond ale cambiei. In consecinta, pentru valabilitatea cambiei, trebuie indeplinite conditiile prevazute de Codul civil pentru validitatea actelor juridice: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza.

Obligatiile cambiale se pot naste si prin reprezentare. Orice persoana se poate obliga cambialmente prin mandatar, chiar daca mandatul este conceput in termeni generali in ce priveste dreptul mandatarului de a emite sau a semna cambii. Mandatul poate fi dat in forma scrisa (procura), verbala ori chiar in mod tacit. Raportul de reprezentare trebuie sa rezulte din insusi titlul cambial.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 58/1934, acela ce pune semnatura sa pe cambie ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea imputernicirea de a lucra, este tinut personal in temeiul cambiei si, daca a platit, are aceleasi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat. Deci, in temeiul legii, falsul reprezentant devine personal obligat cambial, indiferent daca a fost sau nu in culpa.

Cambia trebuie emisa in forma scrisa. Aceasta conditie este subinteleasa de vreme ce art. 1 din lege se refera la "textul inscrisului", iar cambia trebuie semnata si poate fi transmisa prin gir tot prin semnatura.

Ea trebuie sa aiba urmatoarele mentiunile obligatorii:

a) Denumirea de cambie;

b) Ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani determinate;

c) Numele trasului;

d) Indicarea scadentei;

Modalitatile de stabilire a scadentei sunt prevazute in lege:

- Scadenta la vedere;

- Scadenta la un anumit timp de la vedere;

- Scadenta la un anumit termen de la emiterea cambiei;

- Scadenta la o zi fixa.

e) Indicarea locului unde trebuie facuta plata;

f) Numele acelui caruia sau la ordinul caruia se va face plata;

g) Data si locul emiterii cambiei;

h) Semnatura tragatorului.

In cuprinsul cambiei se pot regasi si urmatoarele mentiunile facultative:

a) Clauzele care influenteaza obligatia cambiala.

- Clauza "nu la ordin"

- Indicarea unui acceptant la nevoie

- Ordinul de prezentare a cambiei la acceptare

- Clauza "fara cheltuieli" sau "fara protest"

b) Clauzele care nu au nici un efect asupra obligatiei cambiale.

- Clauza "dupa aviz"

- Clauza "fara procura"

- Clauza "valoare data in garantie"

- Clauza "documentele contra acceptarii"

c) Clauze considerate nescrise.

- Clauza de descarcare a tragatorului de obligatia de plata

- Clauza privind forta executorie a cambiei

d) Clauze care atrag nulitatea obligatiei cambiale.

In cazul lipsei mentiunilor obligatorii din inscrisul cambial cambia nu este valabila.

In mod exceptional, pentru a salva valabilitatea titlului, legea reglementeaza anumite remedii cum este cazul cambiei in alb. Cambia poate fi emisa de tragator, in mod deliberat, fara a cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de lege, urmand ca acestea sa fie completate ulterior, cu excluderea interventiei tragatorului, de catre primitorul cambiei sau de un posesor succesiv al acesteia. O atare cambie este denumita cambie in alb.

Sectiunea a III-a Transmiterea cambiei (girul)

Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei persoane, numita giratar, printr-o declaratie scrisa si semnata pe titlu si prin predarea titlului, toate drepturile izvorand din titlul respectiv. Giratarul poate fi orice persoana, indiferent daca este o persoana straina sau care este implicata in raportul cambial (tragator, tras, etc).

Girul este un act juridic si deci trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale ale actului juridic. El trebuie sa indeplineasca si conditiile speciale prevazute de legea cambiala.

Girul trebuie sa fie neconditionat. Orice conditie care afecteaza girul este socotita nescrisa.

Girul trebuie sa priveasca intreaga creanta prevazuta in titlu. Un gir partial este lovit de nulitate.

Girul complet, denumit si girul plin, consta intr-o declaratie a girantului semnata de acesta, care cuprinde ordinul adresat debitorului principal (trasul) de a plati persoanei indicate de girant suma de bani mentionata in cambie. Girul trebuie sa fie scris pe cambie. Mentiunea privind girul figureaza, de obicei, pe dosul titlului.

Legea nu cere indicarea datei girului si nici locul unde el s-a efectuat. Transmiterea cambiei prin gir impune si predarea titlului catre giratar.

Girul in alb este girul care nu arata numele giratarului . Girul la purtator este echivalentul unui gir in alb. Girul in alb nu cuprinde nici o mentiune cu privire la giratar, pe cand in cazul girului la purtator, giratarul este desemnat prin calitatea sa de posesor al titlului.

Girul are urmatoarele efecte:

- translativ :prin gir se transmit drepturile cambiale, adica acele drepturi specifice raportului cambial.

-de garantie : ca efect al transmiterii cambiei prin gir, girantul isi asuma obligatia de a garanta acceptarea si plata cambiei de catre tras.

- de legitimare al girului: ca urmare a transmiterii cambiei prin gir, giratarul este legitimat in calitate de creditor al sumei mentionate in titlu. Giratarul este abilitat sa exercite drepturile prevazute in cambie.

Girurile care nu produc efectele specifice raportului cambial, in special efectul translativ, ori produc numai unele din aceste efecte sunt considerate giruri anormale sau improprii.

Sectiunea a IV-a Acceptarea cambiei.

Numai prin acceptarea ordinului tragatorului, trasul devine acceptant, adica debitor cambial si va fi obligat sa plateasca la scadenta suma de bani prevazuta de cambie.

Prin acceptarea cambiei, trasul devine debitor principal si, in consecinta, lui trebuie sa i se prezinte cambia la plata. Fiind un semnatar al cambiei, trasul devine obligat solidar alaturi de ceilalti semnatari (tragator, giranti, avalisti)

Prezentarea cambiei la acceptare are un caracter facultativ.

Posesorul cambiei poate sa prezinte cambia direct la plata, fara a o prezenta in prealabil pentru acceptare.

In anumite cazuri, prezentarea cambiei catre tras pentru acceptare este obligatorie:

- cand scadenta cambiei a fost stabilita la un anumit termen de la vedere;

- in termen de un an de la data emiterii ei;

- cand tragatorul sau girantul a stipulat in cambie clauza prezentarii titlului pentru acceptare.

Cambia se prezinta la acceptare de catre posesorul cambiei sau de orice detinator al ei. Cambia se prezinta trasului, la domiciliul acestuia, pentru a fi acceptata. Prezentarea se poate face oricand pana la scadenta; dupa aceasta data se poate cere numai plata.

Acceptarea se scrie pe cambie si se exprima prin cuvantul "acceptat" sau orice alta expresie echivalenta . Acceptarea trebuie sa fie semnata de catre tras. Simpla semnatura a trasului pusa pe fata cambiei este socotita acceptare.

Acceptarea cambiei trebuie sa fie neconditionata. Legea permite insa o acceptare partiala a cambiei.

Acceptarii cambiei genereaza pentru tras urmatoarele obligatii:

- de a plati la scadenta suma de bani mentionata in titlu; trasul devine obligat cambial; el este obligat principal si raspunde direct la plata sumei de bani catre posesorul cambiei.

- este tinut solidar cu tragatorul, girantii si avalistii fata de posesorul cambiei( care sunt debitori de regres si care sunt indatorati la plata numai in cazul refuzului de plata a trasului)

- isi asuma o obligatie cambiala fata de toti semnatarii titlului, inclusiv fata de tragator.

Legea recunoaste trasului dreptul de a revoca acceptarea cambiei. Aceasta se poate realiza prin stergerea mentiunii de acceptare de pe cambie.

In cazul in care trasul refuza acceptarea cambiei, declaratia de refuz trebuie constatata, in termenele stabilite pentru prezentarea la acceptare, printr-un act intocmit de executorul judecatoresc. Acest act poarta denumirea de protest de neacceptare.

In cazul refuzului de acceptare a cambiei, posesorul cambiei poate exercita, chiar inainte de scadenta, dreptul de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati cambiali

In mod normal, acceptarea cambiei se face de catre tras. In cazul refuzului acceptarii din partea trasului, legea reglementeaza posibilitatea acceptarii cambiei de catre o alta persoana decat trasul si anume: indicatul la nevoie- persoana mentionata in titlu sau intervenientului pentru onoare persoana care, din proprie initiativa, isi manifesta vointa de a accepta cambia in locul trasului. Acceptarea cambiei de catre acestia are acelasi efect ca si acceptarea trasului.

Sectiunea a V-a Avalul

Avalul poate fi definit ca un act juridic prin care o persoana, numita avalist, se obliga sa garanteze obligatia asumata de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat. Avalistul se obliga solidar cu ceilalti semnatari ai cambiei la plata sumei de bani prevazuta in cambie.

Prin aval se poate garanta plata intregii sume de bani mentionate in cambie ori numai a unei parti din aceasta suma. Legea permite ca avalul sa fie dat dupa scadenta, insa inainte de dresarea protestului pentru neplata ori in termenul prevazut pentru intocmirea protestului.

Avalul se scrie pe cambie sau pe adaos. Avalul se exprima prin cuvintele "pentru aval" sau prin orice alta forma echivalenta si se semneaza de catre avalist. Avalul poate fi exprimat si in forma simplificata, prin simpla semnatura a avalistului pusa pe fata cambiei.

Avalistul este tinut in acelasi mod ca acela pentru care a garantat si in consecinta va putea fi urmarit, dupa caz, ca tras acceptant, tragator sau girant, in functie de calitatea avalizatului in raportul cambial.

Intrucat prin aval se garanteaza plata cambiei si nu un obligat cambial, intinderea obligatiei avalistului poate fi diferita de cea a avalizatului, avalistul putand sa-si limiteze garantia.

Avalistul cambiei, tragatorul, acceptantul si girantul sunt tinuti solidar fata de posesorul cambiei.

In situatia in care i se cere plata avalistul poate invoca urmatoarele exceptii:

-exceptiile privind valabilitatea formala a cambiei si a obligatiei garantate, precum si cele referitoare la exercitarea actiunii cambiale.

-exceptiile sale personale, care rezulta din raportul dintre avalist si posesorul cambiei. Avalistul nu se va putea prevala insa de exceptiile personale ale avalizatului.

-poate invoca platii cambiei de catre avalizat, ca si a stingerii obligatiei prin efectul compensatiei operate intre avalizat si posesorul cambiei.

Cand avalistul plateste cambia, el dobandeste drepturile izvorand din ea impotriva celui garantat, precum si impotriva acelora care sunt tinuti catre acesta din urma, in temeiul cambiei. Avalistul, dupa ce a platit posesorului suma mentionata in cambie, este indreptatit sa recupereze ceea ce a platit.

Sectiunea a VI-a Plata cambiei

Prezentarea cambiei la plata este necesara pentru ca altfel nu se poate face plata si pentru ca ea este o conditie indispensabila pentru dresarea in mod valabil a protestului, in cazul refuzului de plata. Prezentarea cambiei si deci dreptul la plata il are posesorul legitim al titlului.

Plata cambiei se poate cere, in primul rand, trasului acceptant, care este debitorul principal al cambiei. Plata cambiei poate fi ceruta si direct de la avalistul trasului. In subsidiar, cambia poate fi prezentata la plata debitorilor de regres, daca au fost indeplinite formalitatile legale.

Plata cambiei se poate cere la scadenta.

Cambia trebuie sa fie prezentata pentru plata la locul si adresa indicata in titlu.

Pentru ca plata cambiei sa fie valabila este necesar ca: platitorul sa fie capabil si sa nu fi fost supus procedurii falimentului, plata sa fie facuta la scadenta si fara frauda sau greseala grava a platitorului. Plata partiala este valabila, neputand sa fie refuzata.

In cazul in care plata este facuta de trasul acceptant, care este debitorul cambiei principal, aceasta plata stinge obligatia cambiala a trasului, precum si obligatiile tuturor debitorilor cambiali .

Daca plata este facuta de un debitor de regres, ea stinge numai obligatiile care figureaza pe titlu dupa debitorul care a platit, adica obligatiile girantilor succesivi si avalistilor lor.

Trasul care plateste cambia poate pretinde ca aceasta sa-i fie predata cu mentiunea de achitare scrisa de catre posesor pe titlu, neremiterea titlului dand dreptul debitorului sa refuze plata cambiei.

Sunt cazuri cand, desi ajunsa la scadenta, totusi cambia nu este prezentata pentru plata. In scopul eliberarii debitorilor de obligatiile lor, legea recunoaste oricarui debitor cambial dreptul de consemna suma mentionata in cambie la CEC.

Sectiunea a VII-a Consecintele neplatii cambiei

§ 1 Enumerare

In cazul neplatii cambiei legea prevede urmatoarele mijloacele de valorificare a drepturilor cambiale :

1. Mijloacele cambiale

a) Actiunile cambiale.

- Actiunile directe sunt actiunile indreptate impotriva celor direct obligati la plata, care sunt acceptantul si avalistul sau. Acestea sunt cereri de chemare in judecata obisnuite care se exercita in temeiul titlului; ele nu sunt supuse unor formalitati speciale si se pot exercita in cadrul termenului de prescriptie de 3 ani de la data scadentei cambiei.

- Actiunile de regres sunt actiunile catre oricare alt obligat cambial, adica impotriva tragatorului, girantilor si avalistilor acestora. Aceste actiuni pot fi exercitate pe cale judiciara numai in conditiile prevazute de legea cambiala. Actiunile posesorului cambiei impotriva girantilor, a tragatorului si a avalistilor se prescriu in termen de un an de la data protestului de neacceptare a platii. Actiunile girantilor exercitate de unii contra altora si impotriva tragatorului se prescriu in 6 luni din ziua cand girantul a platit cambia ori din ziua in care actiunea de regres a fost pornita impotriva sa, dupa caz, potrivit distinctiilor facute de lege.

b) Executarea cambiala. Care este o procedura speciala de valorificare a drepturilor cambiale.

2. Mijloacele extracambiale.

a)      Actiunea cauzala

b)      Actiunea de imbogatire fara cauza.

Sunt actiuni reglementate de dreptul comun prin care se valorifica pe cale judiciara drepturile rezultate din raporturile juridice civile si comerciale.

Regresul.

In cazul cand, la scadenta, trasul refuza plata, obligatia de garantie a coobligatilor cambiali devine o obligatie de plata si posesorul cambiei are posibilitatea sa-si exercite drepturile impotriva lor, printr-o actiune de regres. Fiind debitori de regres, tragatorul, girantii si avalistii raspund numai in subsidiar pentru plata cambiei. Ei sunt tinuti solidar fata de posesorul cambiei.

Pentru exercitarea regresului trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

- prezentarea cambiei pentru plata si refuzarea platii de catre tras.

- dresarea protestului.

Protestul este un inscris prin care se constata refuzul de acceptare a cambiei (protest de neacceptare) sau de plata a cambiei (protest de neplata) care se intocmeste de catre executorul judecatoresc si notarului public.

Protestul de neacceptare nu este obligatoriu decat daca posesorul cambie are obligatia de a prezenta cambia la acceptare intr-un anumit termen sau in cazul cand urmareste sa exercite regresul inainte de scadenta.

Protestul de neplata este indispensabil pentru conservarea dreptului de regres al posesorului cambiei. El poate fi intocmit in una din cele doua zile urmatoare zilei platii.

Posesorul poate fi inlocuit, daca posesorul este de acord, printr-o declaratie de refuz de acceptare sau de plata, scrisa si datata pe titlu sau pe adaos, semnata de cel impotriva caruia protestul urma sa fie facut.

- avizul.: in cazul in care trasul refuza acceptarea sau plata cambiei, posesorul cambiei trebuie sa-i avizeze pe debitorii de regres, pentru a fi in masura sa faca plata cambiei.

In cazul in care nu respecta temenele pentru indeplinirea acestor formalitati, posesorul cambiei decade din dreptul de a mai exercita actiunile de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati de regres. El pastreaza insa actiunile directe impotriva acceptantului si avalistului sau

Regresul are un obiect diferit, dupa cum el este exercitat de posesorul cambiei sau de catre un debitor de regres, care a intrat in posesia titlului in urma platii cambiei.

In mod normal, dreptul la regres se naste daca, la scadenta, trasul refuza plata cambiei. Dar, in anumite cazuri, chiar inainte de ajungerea cambiei la scadenta, pot interveni fapte care atesta ca plata cambiei nu se va realiza.

Cazurile in care posesorul cambiei poate sa exercite, inainte de scadenta, drepturile de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati de regres sunt:

a) Refuzul acceptarii cambiei.

b) Dificultatile de plata ale trasului.

c) Falimentul tragatorului.

§ 3 Executarea cambiala.

Pe calea executarii cambiale, posesorul cambie trece direct la executare in temeiul cambiei, care are valoarea unui titlu executor pentru capital si accesorii si poate fi folosita numai daca sunt indeplinite conditiile generale impuse de lege si pentru exercitarea actiunilor cambiale directe sau de regres.

In vederea executarii cambiei, legea impune investirea cambiei cu formula executorie. Competenta pentru a investi cambia este judecatoria in a carei raza se gaseste locul platii sau, in lipsa unei indicatii, locul domiciliului tragatorului.

Pe baza cambie investite cu formula executorie se poate proceda la executarea silita a debitorului, care poate fi o executare asupra bunurilor mobile sau imobile.

Pe baza cambiei investite cu formula executorie, posesorul cambiei trebuie sa adreseze debitorului o somatie de plata. Aceasta somatie se notifica prin executorul judecatoresc la domiciliul sau resedinta debitorului. Potrivit legii, debitorul care a primit somatia de plata este in drept sa faca opozitie la executare in termen de 5 zile de la primirea somatiei la judecatoria care a investit cambia cu formula executorie. Exercitarea opozitie la somatia de plata nu suspenda executarea. In mod exceptional instanta judecatoreasca va putea suspenda executarea in cazul cand debitorul nu recunoaste

semnatura .

§ 4. Exceptiile cambiale.

In cazul refuzului platii cambiei, posesorul cambiei isi poate valorifica drepturile cambiale pe calea unui proces cambial in cadrul caruia debitorul se poate apara impotriva pretentiilor posesorului cambiei prin invocarea unor exceptii.

Regimul juridic al exceptiilor in litigiile cambiale este reglementat de lege.

Persoanele impotriva carora s-a primit o actiune cambiala nu pot opune posesorului exceptiile intemeiate pe raporturile lor personale, cu tragatorul sau cu posesorii anteriori, afara numai daca posesorul dobandind cambia a lucrat cu stiinta in paguba debitorului.

In procesele cambiale pornite, fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la somatia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decat exceptiile privind nulitatea titlului.

Exceptiile pot fi clasificate in:

-exceptii obiective, adica cele ce privesc titlul cambial, obligatia cambiala si conditiile cerute pentru exercitarea actiunilor cambiale si pot fi:

a) absolute- pe care le poate invoca orice debitor impotriva oricarui creditor

b) relative- pe care numai anumiti debitori le pot opune oricaruia dintre posesorii cambiei.

exceptii subiective: cele ce privesc, in principal, persoana posesorului cambiei ori raportul fundamental si care la randul lor pot fi:

- absolute: acelea pe care orice debitor cambial le poate opune anumitor posesori ai cambiei.

- relative: cele care privesc un anume raport cambial si deci pot fi invocate intre un anumit debitor si un anumit posesor al cambiei, care au stabilit acest raport cambial.

Orice exceptie cambiala trebuie formulata de catre debitor la primul termen de infatisare. Pentru a fi admise de catre instanta este necesar sa fie de grabnica solutionare si intotdeauna intemeiate pe o proba scrisa.

Actiunile extracambiale.

Actiunea cauzala

Emiterea cambie sau transmiterea ei nu duce la stingerea raporturilor fundamentale in temeiul caruia a fost emisa cambia. Cand obligatia cambiala nu s-a executat, posesorul cambiei are la indemana impotriva debitorului, pe langa actiunile cambiale, si o actiune bazata pe raportul fundamental, denumita actiune cauzala. Pentru exercitarea actiunii cauzale trebuie indeplinite 2 conditii:

- existenta protestului de neacceptare sau de neplat;.

- posesorul cambiei trebuie sa ofere debitorului restituirea cambiei, prin depunerea ei la grefa instantei sesizate cu actiunea cauzala si cu dovedirea indeplinirii formalitatilor necesare pentru conservarea fata de debitor a actiunilor de regres apartinand posesorului cambiei.

Termenul de prescriptie pentru exercitarea acestei actiuni este de 3 ani si curge de la data nasterii dreptului de actiune, care este data protestului de neacceptare sau de plata.

Actiunea de imbogatire fara just temei

Actiunea de imbogatire fara justa cauza poate fi folosita cand posesorul cambiei a pierdut actiunile cambiale si impotriva debitorilor cambiali nu are o actiune cauzala.

Legea cere indeplinirea mai multor conditii:

- sa existe un titlu valabil;

- sa aiba un caracter subsidiar;

- sa existe o imbogatire a debitorilor cambiali;

- sa existe un prejudiciu suferit de posesorul cambiei.

Capitolul al III-lea BILETUL LA ORDIN

Reglementarea biletului la ordin se realizeaza prin dispozitiile legii care reglementeaza cambia, adica Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin care prevede ca dispozitiile referitoare la cambie sunt aplicabile si biletului la ordin, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.

§ 1 Definitia biletului la ordin.

Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana, numita emitent ori subscriitor, se obliga sa plateasca o suma de bani la scadenta unei alte persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia.

Biletul la ordin presupune raporturi juridice numai intre doua persoane: emitentul care are

calitatea de debitor si beneficiarul care are calitatea de creditor.

Biletul la ordin este un titlu comercial de valoare si un titlu de credit care incorporeaza o obligatie abstracta, autonoma si neconditionata de plata unei sume de bani de catre semnatarii sai, tinuti solidar pentru executarea obligatiei.

§ 2 Conditiile de forma ale biletului la ordin.

Biletul la ordin este un inscris sub semnatura privatacare trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele mentiuni:

a) Denumirea de bilet la ordin.

b) Promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani determinata.

c) Indicarea scadentei.

d) Locul unde trebuie facuta plata.

e) Numele aceluia caruia sau la ordinul caruia trebuie facuta plata.

f) Data si locul emiterii biletului la ordin.

g) Semnatura emitentului.

In cazul in care titlului ii lipseste vreuna din mentiunile aratate, el nu va avea valoarea juridica a unui bilet la ordin, afara de cazurile expres admise de lege.

§ 3 Principiile aplicabile girului, avalului si platii biletului la ordin

Biletului la ordin ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind cambia, afara de cazurile cand legea dispune altfel.

§ 4 Plata biletului la ordin.

Regulile care guverneaza plata biletului la ordin sunt cele stabilite pentru plata cambiei.

Legea nu mai prevede formalitatea prezentarii biletului la ordin la acceptare, la scadenta, biletul la ordin urmand a fi prezentat emitentului direct pentru plata.

In cazul biletul la ordin cu scadenta la un anume interval de timp de la vedere, posesorul titlului trebuie sa-l prezinte emitentului pentru viza intr-un termen de un an de la data emiterii titlului in scopul stabilirii datei exigibilitatii obligatiei. Refuzul emitentului de a pune viza datata pe titlu se constata prin protest.

Neplata la scadenta a sumei de bani prevazute in biletul la ordin deschide posesorului titlului dreptul la actiunile directe sau de regres, ca si la executarea nemijlocita a biletului la ordin.

Capitolul al IV-lea CECUL

Cecul este considerat un titlul de credit, alaturi de cambie si biletul la ordin. In realitate, cecul este numai un instrument de plata si nu de credit insa unele principii care guverneaza cambia si biletul la ordin sunt aplicabile si cecului.

Sediu materiei il constituie Legea 59/1934 privind cecul

§ 1 Consideratii generale privind cecului.

Cecul este un inscris prin care o persoana, numita tragator, da ordin unei banci la care are un disponibil banesc), numita tras, sa plateasca, la prezentarea titlului, o suma de bani altei persoane, numita beneficiar.

Cecul implica trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul, tras putand fi numai o societate bancara.

Cecul este un titlu la ordin, complet si formal ce incorporeaza o obligatie abstracta de a plati neconditionat "la vedere" o suma de bani mentionata in titlu.

Cecul nu poate fi emis decat daca tragatorul are un disponibil ( provizion sau acoperire) la tras, iar intre tragator si tras exista o conventie privind emiterea de cecuri.

Disponibilul trebuie sa reprezinte o suma de bani lichida, certa si exigibila asupra careia tragatorul are dreptul sa dispuna prin cec. Emiterea cecului fara acoperire constituie infractiune si se sanctioneaza in conditiile art. 84 pct. 2 din Legea 59/1934 sau ale art. 215 Cod penal.

Dreptul tragatorului de a emite cecuri are ca temei conventia incheiata intre client si banca, prin care banca autorizeaza pe client (tragator) sa traga asupra ei cecuri, obligandu-se sa efectueze din disponibil platile, la ordinul tragatorului.

§ 2 Conditii de valabilitate a cecului.

Emiterea cecului consta in completarea formularului de catre tragator cu mentiunile cerute de lege si semnarea inscrisului. Cecul trebuie sa aiba urmatoarele mentiuni obligatorii:

a) Denumirea de cec.

b) Ordinul neconditionat de a plati o suma de bani.

c) Numele celui care trebuie sa plateasca (tras).

d) Locul unde trebuie facuta plata.

e) Data si locul emiterii cecului.

f) Semnatura tragatorului.

Cecul nu cuprinde doua dintre mentiunile obligatorii ale cambiei:

- Numele si prenumele beneficiarului cecului. Aceasta mentiune are caracter facultativ, iar nu obligatoriu.

- Scadenta obligatiei de plata. Cecul este platibil "la vedere", adica la prezentarea titlului.

Titlul caruia ii lipseste una dintre mentiunile prevazute de lege nu va fi socotit cec, afara de cazurile cand legea dispune altfel.

§ 3 Transmiterea cecului

Cecul stipulat platibil unei anumite persoane, este transmisibil prin gir ce se scrie pe cec sau pe un adaos ala acestuia si este semnat de girant. Daca cecul este stipulat platibil la purtator se transmite prin traditiune iar daca cecul cuprinde numele beneficiarului, precum si mentiunea "nu la ordin" ori o expresie echivalenta el se va transmite prin cesiune, in conditiile dreptului comun.

§ 4 Avalul cecului.

Plata unui cec poate fi garantata printr-un aval. Garantia poate fi intreaga suma ori numai o parte din suma mentionata in titlu, se da pe cec sau pe adaos prin cuvintele "pentru aval" ori prin expresii echivalente si trebuie semnat de avalist.

Ca urmare a avalizarii, avalistul este tinut in acelasi mod, ca si persoana pentru care a dat avalul. Obligatia avalistului este valabila chiar daca obligatia pe care a garantat-o este nula pentru orice alt motiv decat un viciu de forma.In cazul cand avalistul a platit cecul, el dobandeste drepturile rezultand din cec impotriva persoanei pentru care a garantat, precum si impotriva acelora care sunt tinuti fata de aceasta din urma in temeiul cecului.

§ 5 Plata cecului

Trasul nu are calitatea de debitor de drept cambial fata de posesorul cecului, ci indeplineste numai functia de platitor pentru tragator ceea ce inseamna ca nu trasul nu raspunde pentru plata cecului ci tragatorul.

Cecul este platibil la vedere, orice stipulatie contrara fiind socotita nescrisa.

Prezentarea la plata a cecului emis si platibil in Romania este de 8 zile, daca cecul este platibil chiar in localitatea unde a fost emis, si de 15 zile, daca cecul este platibil in alta localitate decat cea in care a fost emis. Cecul emis intr-o tara straina si platibil in Romania trebuie sa fie prezentat la plata in termen de 30 de zile, iar daca este emis intr-o tara din afara Europei, in termen de 70 de zile.

Termenele se socotesc din ziua aratata in cec ca data a emiterii cecului.

Neprezentarea cecului pentru plata in termenele mentionate are drept consecinta pierderea dreptului de regres impotriva girantilor si a garantilor, daca trasul nu a facut plata. Deci, nerespectarea termenelor de prezentare a cecului la plata nu duce la pierderea dreptului beneficiarului cecului de a cere trasului plata unei sume de bani mentionata in titlu. Acest drept poate fi valorificat, in conditiile legii, in cadrul termenului de prescriptie.

§ 6 Consecintele neplatii cecului.

In privinta consecintelor neplatii cecului exista unele deosebiri fata de reglementarea aplicabila cambiei.

In cazul in care trasul (banca) refuza plata, beneficiarul cecului nu are o actiune directa impotriva trasului (bancii) deoarece aceasta nu este un debitor de drept cambial, ci indeplineste numai o functie de platitor pentru tragator.

Cu toate acestea refuzul de plata din partea trasului deschide posesorului cecului calea actiunilor de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati de regres. Este necesar ca cecul sa fi fost prezentat la plata in termen util (termenul de 8 zile sau 15 zile, dupa caz) si refuzul de plata al trasului sa fie constatat, inaintea expirarii termenului de prezentare, fie printr-un act autentic (protest), fie printr-o declaratie a trasului, scrisa si datata pe cec, cuprinzand ziua cand a fost prezentat la plata, fie printr-o confirmare oficiala datata a unei case de compensatii.

Intrucat toti cei care s-au obligat prin cec sunt tinuti solidar, posesorul cecului are dreptul de urmarire impotriva tuturor, individual sau colectiv. Posesorul cecului poate cere pe cale de regres: suma aratata in cecul neplatit; dobanda legala, calculata de la prezentare; cheltuielile facute cu urmarirea.

Impotriva pretentiilor formulate impotriva sa, debitorul poate opune aceleasi exceptii ca si in materia cambiei.

Posesorul pastreaza drepturile sale contra tragatorului, chiar daca cecul nu a fost prezentat in timp util pentru plata sau nu s-a facut protestul ori constatarea echivalenta protestului.

Actiunile de regres ale posesorului cecului impotriva girantilor, tragatorului sau a celorlalti obligati de regres se prescriu intr-un termen de 6 luni de la data expirarii termenului de prezentare a cecului pentru plata.

Actiunile de regres ale diferitilor obligati la plata cecului, unii impotriva altora, se prescriu in termen de 6 luni, calculat din ziua in care obligatul a platit cecul sau din ziua in care actiunea in regres a fost pornita impotriva sa.

Cecul are valoare de titlu executoriu pentru capital si accesorii. Competenta pentru a investi cecul cu formula executorie este judecatoria.

Pentru valorificarea drepturilor sale, posesorul cecului are la indemana actiunea cauzala si actiunea de imbogatire fara cauza, care se exercita in conditii asemanatoare cu cele prevazute de lege in materia cambiei.

CUPRINS

Titlul I INTRODUCERE IN STUDIUL DREPTULUI COMERCIAL 3

Capitolul I. Notiunea de drept comercial                                                         3

Sectiunea I Definitia si obiectul dreptului comercial                           3

Sectiunea a II-a Principiile dreptului comercial                                               4

Sectiunea a III-a Evolutia dreptului comercial 4

Sectiunea a IV-a Corelatia dreptului comercial cu alte ramuri de drept        5

Sectiunea a V-a Izvoarele dreptului comercial                                                6

TITLUL al-II-lea INSTITUTII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI COMERCIAL 8

Capitolul I Faptele de comert                                                                           8

Sectiunea I Aspecte generale privind faptelor de comert                               8

Sectiunea a II-a Faptele de comert obiective 8

Subsectiunea II.1. Operatiunile de interpunere in schimb sau circulatie        9

§ 1 Cumpararea si vanzarea comerciala                                                         9

§ 2 Operatiunile de banca si schimb                                                                10

Subsectiunea II.2 Intreprinderile                                                                      11

§ 1 Notiune si clasificare                                                                                  11

§ 2 Intreprinderile de productie                                                                       12

Subsectiunea II. 3. Faptele de comert conexe (accesorii) 15

§ 1 Contractele de report asupra titlurilor de credit                                       15

§ 2 Cumpararile sau vanzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale                  15

§ 3 Operatiunile de mijlocire in afaceri                                                           15

§ 4 Cambia sau ordinele in producte sau marfuri                                           15

§ 5 Operatiunile cu privire la navigatie.                                                          15

§ 6 Depozitele pentru cauza de comert                                                           15

§ 7 Contul curent si cecul.                                                                                15

§ 8 Contractele de mandat, comision si consignatie. 16

§ 9 Contractul de garantie reala mobiliara si contractul de fidejusiune.       16

Sectiunea a III-a Faptele de comert subiective                                                16

Sectiunea a IV-a Faptele de comert unilaterale                                              17

Capitolul al II-lea Fondul de comert 18

Sectiunea I Teoria generala a fondului de comert                            18

§1 Definitie si delimitari                                                                                   18

§ 2 Natura juridica                                                                                            19

§ 3 Elementele fondului de comert                                                                  20

§ 4 Apararea fondului de comert                                                                     23

§ 5 Acte juridice privind fondul de comert                                                      25

TITLUL al III-lea PARTICIPANTII LA RAPORTURILE JURIDICE COMERCIALE            28

Capitolul I. Necomerciantii                                                                               28

§ 1 Statul si unitatile administrativ teritoriale                                                 28

§ 2 Organizatiile si fundatiile                                                                           28

§ 3 Persoanele juridice avand drept obiect exploatarile agricole fara caracter comercial             29

Capitolul al II-lea Auxiliarii comerciantilor                                                      29

Sectiunea I Aspecte introductive                                                                      29

§ 1 Reprezentarea. Notiune.                                                                            29

§ 2 Reprezentarea indirecta                                                                             30

Sectiunea a II-a Auxiliarii depenedenti                                                            31

§ 1 Prepusii comerciantilor                                                                              31

§ 2 Comisii pentru negot                                                                                  31

§ 3 Comisii calatori pentru negot (comisii voiajori, voiajarii comerciali)       31

Sectiunea a III-a Auxiliarii independenti                                                          31

§ 1 Mijlocitorii (samsarii, misiti)                                                                      31

§ 2 Agentii comerciali permanenti 32

Capitolul al III-lea Comerciantii                                                                       32

Sectiunea I. Consideratii generale privind comerciantii                                  32

Sectiunea a II-a Comerciantul persoana fizica 33

§ 1 Aspecte generale                                                                                        33

§ 2 Capacitatea comerciantului persoana fizica                                              34

§ 3 Persoana fizica sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte /acte de comert

si in nume propriu                                                                                            35

§ 4 Obtinerea autorizatiilor prevazute de lege                                                35

Sectiunea a III-a Societatile comerciale 37

Subsectiunea III.1. Aspecte introductive privind societatile comerciale         37

§ 1 Reglementarea societatilor comerciale.                                                   37

§ 2 Definitia                                                                                                      37

§ 3 Formele societatilor comerciale                                                                37

§ 4 Clasificarea societatilor                                                      39

Subsectiunea a III.2-a Contractul de societate 40

§ 1 Caractere specifice (elementele esentiale) ale contractului de societate comerciala              40

§ 2 Atacarea actului subscrierii aportului                                                        41

§ 3 Sanctiunea neexecutarii obligatiei de aport                    42

§ 4 Capitalul social                                                                                           42

§ 5 Exercitarea in comun a activitatii comerciale - affectio societatis           42

§ 6 Participarea la realizarea si impartirea beneficiilor si pierderilor           43

§ 7 Conditiile de valabilitate ale contractului de societate comerciala          43

§ 8 Cuprinsul contractului de societate                                                            45

Subsectiunea III.3 Procedura a constituirii societatilor comerciale 46

§ 1 Redactarea actelor constitutive ale societatii comerciale                        46

§ 2 Formalitatile necesare constituirii societatilor comerciale                       46

§ 3 Regimul actelor juridice incheiate in cursul constituirii societatii comerciale                           48

§ 4 Consecintele incalcarii cerintelor legale la constituirea societatii comerciale                          48

§ 5 Nulitatea societatii comerciale                                                                  50

§ 6 Subscriptia publica-modalitate specifica de constituire a societatilor pe actiuni                       51

§ 7 Constituirea sucursalelor si filialelor                                                         53

§ 8 Efectele dobandirii personalitatii juridice de catre societatea comerciala                                54

Subsectiunea III.4 Functionarea societatilor comerciale                                 55

§ 1 Sediul materiei                                                                                           55

§ 2 Tipuri de adunari generala                                                                         55

§ 3 Convocarea adunarii generale                                                                   57

§ 4 Sedinta adunarii generale                                                                                      58

§ 5 Hotararile adunarii generale                                                                     59

§ 6 Administratorii societatii                                                                            61

§ 7 Reguli privind pluralitatea de administratori 64

§ 8 Raspunderea administratorilor 65

§ 9 Controlul gestiunii societatii comerciale                                                   66

Subsectiunea III.5 Modificarea societatilor comerciale                                  68

§ 1 Aspecte generale privind societatile comerciale                                       68

§ 2 Majorarea capitalului social                                                                      69

§ 3 Reducerea capitalului social                                                                      71

§ 4 Prelungirea duratei societatii                                                                     72

§ 5 Excluderea asociatului din societate.                                                         72

§ 6 Retragerea asociatului din societate.                                                        73

§ 7 Schimbarea formei societatii comerciale 74

§ 8 Fuziunea si divizarea societatilor comerciale                                            74

Subsectiunea III.5 Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale                76

§ 1 Dizolvarea societatilor comerciale.                                                           76

§ 2 Lichidarea societatilor comerciale.                                                            77

Subsectiunea III.6. Reguli speciale aplicabile societatii in nume colectiv 78

§ 1 Definitie.                                                                                                     78

§ 2 Caracterele societatii in nume colectiv.                                                    78

§ 3 Constituirea societatii in nume colectiv

§ 4 Functionarea societatii in nume colectiv                                                   79

§ 5 Drepturile si obligatiile asociatilor.                                                            79

§ 6 Raspunderea pentru obligatiile societatii.                                                 79

§ 7 Cesiunea partii de interes a asociatului.                                                    79

§ 8 Retragerea asociatului din societate.                                                        80

§ 9 Excluderea asociatului din societate.                                                         80

§ 10 Dizolvarea si lichidarea societatii in nume colectiv.                                80

Subsectiunea a II-a Reguli speciale aplicabile societatii in comandita simpla                                  81

§ 1 Definitie                                                                                                      81

§ 2 Caracteristicile societatii in comandita simpla                                          81

§ 3 Constituirea societatii in comandita simpla.                                              81

§ 4 Functionarea societatii in comandita simpla.                                            81

§ 5 Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita simpla.                           82

Subsectiunea III.8 Reguli speciale aplicabile societatii pe actiuni 82

§ 1 Definitie                                                                                                      82

§ 2 Caracterele societatii pe actiuni.                                                               82

§ 3 Constituirea societatii pe actiuni.                                                               82

§ 4 Actiunile emise de societate.                                                                     83

§ 5 Obligatiunile emise de societate.                                                               86

§ 6 Adunarea generala a actionarilor                                                                          88

§ 7 Administrarea societatii.                                                                            92

§ 8 Controlul gestiunii societatii.                                                                      96

§ 9 Registrele societatii.         98

§ 10 Situatiile financiare. Profitul si dividendele. Fondul de rezerva. 98

§ 11 Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni.                                          99

Subsectiunea III.9. Reguli speciale aplicabile societatii in comandita pe actiuni 99

§ 1 Definitie si caracteristici                                                                            99

§ 2 Constituirea societatii in comandita pe actiuni                                         99

§ 3 Functionarea societatii in comandita pe actiuni                                        99

§ 4 Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita pe actiuni 99

Subsectiunea III.10 Reguli speciale aplicabile societatii cu raspundere limitata                              100

§ 1 Definitie si caractere                                                                                  100

§ 2 Societatea cu raspundere limitata cu asociat unic                                    100

§ 3 Constituirea societatii cu raspundere limitata                                           100

§ 4 Functionarea societatii cu raspundere limitata                                         100

§ 5 Transmiterea partilor sociale                                                                     101

§ 6 Excluderea si retragerea asociatului din societate 102

§ 7 Dizolvarea si lichidarea societatii cu raspundere limitata                        102

TITLUL al IVlea PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A

FALIMENTULUI 103

Capitolul I Domeniul, scopul si obiectul. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului 103

Sectiunea I Domeniul noii proceduri                                                                103

§ 1 Categorii de persoane supusi procedurii Legii 64/1995                            103

§ 2 Insolventa comerciala                                                                                103

Sectiunea a II-a Scopul procedurii Legii 64/1995 104

Sectiunea a III-a. Obiectul procedurii Legii 64/1995 104

Sectiunea a IV. Principiile procedurii Legii 64/1995 104

§1. Principiul prioritatii procedurii speciale reglementate de Legea 64/95 fata de                       

procedura de drept comun reglementata de Codul de procedura civila.       104

§ 2. Principiul celeritatii                                                                                   105

§ 3 Principiul unitatii si colectivitatii procedurii                                              105

§ 4 Principiul maximizarii recuperarii creantelor                                           105

Capitolul al II-lea Participantii la procedura Legii 64/1995                             105

Sectiunea I Instantele judecatoresti 105

§ 1 Competenta                                                                                                105

§ 2 Citarea partilor.                                                                                          106

Sectiunea a II-a Administratorul                                                                       106

§1 Desemnarea administratorului                                                                   106

§ 2. Atributiile administratorului                                                                      107

Sectiunea a IV-a Lichidatorul                                                                108

§1. Desemnarea lichidatorului                                                                         108

Sectiunea a V-a Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor.                      108

§1. Adunarea creditorilor                                                                                 108

§ 2. Comitetul creditorilor                                                                                109

Sectiunea a VI-a Adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor.

Reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor                                  109

§ 1 Adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor.                 109

§ 2 Reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor 110

Capitolul al III-lea Deschiderea procedurii Legii 64/1995 110

Sectiunea I Cererile introductive                                                                      110

§ 1 Cererea debitorului                                                                                    111

§ 2 Cererea creditorilor                                                                                   111

Sectiunea a II-a Deschiderea procedurii insolventei                                        112

§1 Deschiderea procedurii la cererea debitorului                                           112

§ 2. Deschiderea procedurii la cererea creditorilor                                        113

Sectiunea a III-a Efectele deschiderii procedurii 114

§ 1 Nominalizarea judecatorului-sindic                                                           114

§ 2 Depunerea de catre debitor a actelor si furnizarea informatiilor necesare

desfasurarii procedurii                                                                                     114

§ 3 Ridicarea dreptului debitorului de a-si mai administra averea                114

§ 4 Suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra

debitorului sau a bunurilor sale                                                                       114

§ 5 Suspendarea cursului prescriptiei privind actiunile pentru realizarea creantelor

impotriva debitorului                                                                                        115

§ 6 Suspendarea curgerii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor.                 115

§ 7 Interdictia instrainarii actiunilor sau partilor sociale                                115

Sectiunea a IV-a Regimul actelor juridice anterioare deschiderii procedurii 115

§ 1 Acte juridice frauduloase                                                                           115

§ 2 Actele juridice privind constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale                     115

Sectiunea a V-a Contractele aflate in curs de executare                                116

Capitolul al IV-lea Primele masuri                                                                   117

§ 1 Notificarea                                                                                                  117

§ 2 Inregistrarea creantelor                                                                             118

§ 3 Verificarea creantelor si intocmirea tabelului preliminar al creantelor              118

§ 4 Contestatiile privind creantele creditorilor

Inregistrarea si afisarea tabelului definitiv al creantelor                                119

§ 5 Intocmirea si prezentarea raportului privind situatia debitorului             119

§ 6 Sedinta adunarii creditorilor                                                                      119

Capitolul al V-lea Planul de reorganizare                                                        120

§ 1 Propunerea planului                                 120

§ 2 Cuprinsul planului.                                                                                      120

§ 3 Admiterea planului                                                                                     121

§ 4 Votarea si confirmarea planului 121

Capitolul al VI-lea Reorganizarea                                                                    122

Capitolul al VII-lea Falimentul 123

§ 1 Cazurile de aplicare a procedurii falimentului                                          123

§ 2 Stabilirea listei creantelor nascute dupa data deschiderii procedurii       123

§ 3 Masurile premergatoare lichidarii                                                            124

§ 4 Efectuarea lichidarii                                                                                   124

§ 5 Distribuirea sumelor de bani realizate in urma lichidarii                         125

Capitolul al VIII-lea Inchiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului             127

Capitolul al IX-lea Raspunderea pentru aplicarea procedurii reorganizarii judiciare

si a falimentului                                                                                                127

§ 1 Raspunderea civila                                                                                     127

§ 2 Raspunderea penala                                                                                   128

TITLUL al V-lea OBLIGATIILE COMERCIALE 129

Capitolul I Izvoarele obligatiilor comerciale                                                    129

Capitolul al II-lea Incheierea contractelor comerciale 129

Capitolul al III-lea Executarea obligatiilor comerciale                                    130

§ 1 Pretul in obligatiile comerciale 130

§ 2 Locul executarii obligatiilor comerciale                                                    130

§ 3 Solidaritatea codebitorilor                                                                         130

§ 4 Regimul juridic al dobanzilor                                                                     131

§ 5 Interdictia acordarii termenului de gratie in obligatiile comerciale        131

§ 6 Interdictia retractului litigios in materie comerciala                                132

Capitolul al IV-lea Probele in materie comerciala                                          132

§ 1 Probele dreptului comun                                                                            132

§ 2 Probele specifice dreptului comercial                                                       133

§ 3 Mijloacele moderne de comunicare si valoarea lor probatorie               134

Capitolul al V-lea Prescriptia extinctiva in materie comerciala                      134

TITLUL al VI-lea CONTRACTE COMERCIALE 136

Capitolul I Contractul de vanzare-cumparare comerciala                              136

§ 1 Aspecte generale privind contractului de vanzare-cumparare comerciala                                136

§ 2 Efectele contractului de vanzare-cumparare comerciala.                        136

§ 3 Consecintele nerespectarii obligatiilor contractuale                                 138

§ 4 Executarea vanzarii.                                                                                   138

§ 5 Reguli speciale privind anumite vanzari.                                                   138

Capitolul al II-lea Contractul de mandat comercial                                         139

§ 1 Definitia mandatului comercial.                                                                139

Conditiile de validitate a contractului de mandat comercial.                   139

§ 3 Efectele contractului de mandat comercial                                               139

§ 4 Incetarea contractului de mandat comercial                                            139

Capitolul al III-lea Contractul de comision                                                       140

§ 1 Definitie si caractere juridice                                                                     140

§ 2 Conditiile de valabilitate                                                                            140

§ 3 Efectele contractului de comision                                                              140

§ 4 Incetarea contractului de comision                                                            140

Capitolul al IV-lea Contractul de consignatie                                       140

§ 1 Aspecte generale privind contractul de consignatie                                  140

§ 2 Efectele contractului de consignatie                                                          141

Consecintele nerespectarii obligatiilor.                                                     141

Capitolul al V-lea Contractul de agentie                                                          141

§ 1 Consideratii generale privind contractul de agentie                                 141

Efectele contractului de agentie                                                                142

§ 3 Incetarea contractului de agentie                                                                          142

Capitolul al VI-lea Contractul de report                                                           143

§ 1 Consideratii generale privind contractul de report                                   143

§ 2 Efectele contractului de report                                                                  143

§ 3 Incetarea contractului de report                                                                143

Capitolul al VII-lea Contractul de cont curent                                                  143

§ 1 Aspecte generale privind contractul de cont curent                                  143

§ 2 Efectele contractului de cont curent                                                          143

§ 3 Incheierea contului curent                                                                         143

Capitolul al VIII-lea Contractul de garantie reala mobiliara                           144

§ 1 Aspecte generale privind contractul de garantiei reala mobiliara           144

§ 2 Efectele contractului de garantie reala mobiliara 145

Executarea garantiei reale mobiliare                                                        145

§ 4 Incetarea contractului de garantiei reala mobiliara                                 145

TITLUL al VII-lea TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE 147

Capitolul I. Aspecte introductive privind titlurilor comerciale 147

Capitolul al II-lea Cambia                                                                                 147

Sectiunea I Aspecte introductive privind cambia                                             147

Sectiunea a II-a Conditiile cerute pentru validitatea cambiei                         148

Sectiunea a III-a Transmiterea cambiei (girul)                                                149

Sectiunea a IV-a Acceptarea cambiei                                                              149

Sectiunea a V-a Avalul                                                                                      150

Sectiunea a VI-a Plata cambiei                                                                         151

Sectiunea a VII-a Consecintele neplatii cambiei                                              151

§ 1 Enumerare 151

§ 2 Regresul                                                                                                      152

§ 3 Executarea cambiala                                                                                  152

§ 4 Exceptiile cambiale                                                                                    152

§ 5 Actiunile extracambiale                                                                             153

Capitolul al III-lea Biletul la ordin                                                                    153

§ 1 Definitia biletului la ordin 153

§ 2 Conditiile de forma ale biletului la ordin                                                   154

§ 3 Principiile aplicabile girului, avalului si platii biletului la ordin    154

§ 4 Plata biletului la ordin.                             154

Capitolul al IV-lea Cecul 154

§ 1 Consideratii generale privind cecului.                                                       154

§ 2 Conditii de valabilitate a cecului                                                                154

§ 3 Transmiterea cecului                                                                                  155

§ 4 Avalul cecului                                                                                              155

§ 5 Plata cecului                                                                                               155

§ 6 Consecintele neplatii cecului                                                                      155