Dreptul administrativ al bunurilor - test grila

1. Dreptul administrativ, ca ramura a dreptului public roman, reglementeaza relatiile  sociale care se nasc si se manifesta:

a) in domeniul dreptului financiar;

b) in sfera puterii politico-executive;

c) in sfera administratiei  publice.

2. Dreptul administrativ al bunurilor este o subramura a

a) dreptului comercial;

b) dreptului administrativ;

c) dreptului valorilor imobiliare.

3. Dreptul administrativ al bunurilor cuprinde normele juridice care reglementeaza

a) situatia bunurilor administratiei publice;

b) regimul juridic domenial aplicabil bunurilor administratiei publice;

c) regimul juridic al valorilor nepatrimoniale apartinand statului.

4. Regimul domenial reprezinta totalitatea normelor juridice speciale aplicabile

a) bunurilor apartinand statului;

b) bunurilor apartinand unitatilor administrativ-teritoriale;

c) relatiilor sociale nascute in legatura cu utilizarea bunurilor care apartin domeniului statului, judetului, municipiului, orasului sau comunei.

5. In tara noastra, primele acte cu caracter constitutional care se refera la bunurile publice au fost

a) Regulamentele Organice;

b) Letopisetul Moldovei;

c) Constitutia din 1866.

6. Codul civil roman din 1864:

a) foloseste notiunea de domeniu public;

b) foloseste notiunea de domeniu public al Coroanei;

c) se aplica exclusiv bunurilor proprietate privata.

7. Codul civil din 1864 se refera inclusiv la:

a) domeniul public al statului;

b) bunurile apartinand statului;

c) domeniul lucrurilor care nu pot fi proprietate privata.

8. Potrivit Codului civil din 1864, apartin domeniului public:

a) averile vacante;

b) averile fara stapani;

c) averilor ale caror mosteniri sunt lepadate.

9. Potrivit Codului civil din 1864:

a) este supus prescriptiei domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata;

b) nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata;

c) este supus prescriptiei domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, dar numai in situatiunea in care sunt scoase afara din comert.

10. Constitutiile din 1948, 1952 si 1965

a) au utilizat notiunile de domeniu public, proprietate publica si proprietate privata, dar numai pentru a desemna proprietatea socialista;

b) au eliminat din sistemul proprietatii notiunile de domeniu public, proprietate publica si proprietate privata;

c) au folosit notiunile de proprietate socialista de stat, proprietate socialista cooperatista si proprietate personala.

11. Constitutia din 1991:

a) nu utilizeaza notiunea de domeniu public;

b) precizeaza ca bunurile proprietate publica sunt inalienabile;

c) precizeaza ca proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.

12. Potrivit Constitutiei Romaniei fac parte din proprietatea publica

a) bogatiile de orice natura ale subsolului;

b) spatiul aerian;

c) resursele naturale ale platoului continental.

13. Potrivit definitiei legale, domeniul public este alcatuit din

a) bunurile prevazute la art.136 alin.(4) din Constitutie, republicata;

b) bunurile prevazute in anexa la Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica;

c) bunurile care sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin nationalizare.

14. Proprietatea publica si regimul juridic al acesteia sunt reglementate prin:

a) Legea nr.213/1998;

b) Legea nr.33/1994;

c) O.U.G. nr.54/2006.

15. Domeniul public

a) coincide cu notiunea de proprietate publica;

b) poate include bunuri imobile apartinand proprietatii private a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale;

c) poate include bunuri mobile care apartin proprietatii private a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, care sunt supuse unui regim de drept administrativ pentru ca, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.

16. Bunurile care apartin domeniului public

a) sunt numai cele prevazute expres de Constitutie;

b) trebuie sa fie de uz sau de interes public;

c) sunt cele prevazute limitativ in anexa la Legea nr.213/1998.

17. Bunurile apartinand domeniului public

a) au o importanta culturala deosebita;

b) sunt destinate uzului general;

c) toata lumea trebuie sa se foloseasca de ele in mod direct.

18. Bunurile apartinand domeniului public

a) pot fi supuse unui regim juridic mixt, de drept public si de drept privat;

b) sunt supuse unui regim juridic de drept public;

c) sunt supuse unui regim juridic de drept administrativ.

19. Bunurile apartinand domeniului public

a) pot fi in proprietatea persoanelor juridice de drept public;

b) pot fi in proprietatea comunei;

c) pot fi in proprietatea municipiului.

20. Comuna

a) este persoana juridica de drept public;

b) are capacitate juridica deplina;

c) are patrimoniu propriu.

21. Patrimoniul unei persoane fizice sau juridice

a) este o universalitate juridica;

b) se prezinta distinct in raport cu drepturile si obligatiile ce intra in compunerea sa;

c) are o existenta independenta de modificarile ce intervin in privinta drepturilor si obligatiilor care il compun.

22. In privinta patrimoniului se poate spune, cu valoare de adevar, ca:

a) orice persoana fizica sau juridica are un patrimoniu;

b) oricat de sarac ar fi cineva, are totusi un minim de bunuri care formeaza patrimoniul sau;

c) patrimoniu constituie una din conditiile pentru existenta persoanei juridice.

23. Este adevarat ca:

a) o persoana fizica are unul sau mai multe patrimonii;

b) o persoana de drept public are un patrimoniu public si unul privat, corespunzator regimului juridic aplicabil bunurilor pe care le detine;

c) patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de bunuri, fiecare dintre aceste mase avand un regim juridic bine determinat, in raport cu scopul pentru care o astfel de divizare a fost realizata.

24. Statul si unitatile administrativ teritoriale au

a) un patrimoniu compus dintr-o masa de bunuri ce formeaza domeniul public si dintr-o masa de bunuri ce formeaza domeniul privat, fiecare avand regimuri juridice distincte, un regim juridic de drept administrativ in cazul bunurilor apartinand domeniului public si un regim juridic de drept civil in cazul bunurilor care formeaza domeniul privat;

b) un patrimoniu ca persoane juridice de drept privat;

c) un patrimoniu ca persoane juridice de drept public.

24. Patrimoniul unei persoane este format

a) numai din bunurile ce apartin persoanei respective;

b) din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica si a bunurilor la care se refera aceste drepturi;

c) exclusiv din drepturile si obligatiile cu valoare economica.

25. Drepturile patrimoniale

a) au un continut economic;

b) sunt drepturi personale nepatrimoniale;

c) sunt neevaluabile in bani.

26. Drepturile patrimoniale se clasifica in doua mari categorii

a) drepturi patrimoniale si drepturi nepatrimoniale;

b) drepturi cu caracter personal si drepturi cu caracter impersonal;

c) drepturi reale si drepturi de creanta.

27. Dreptul real este

a) dreptul personal nepatrimonial in virtutea caruia titularul sau poate sa exercite atributele asupra unui lucru determinat sau nedeterminat, in mod direct, fara a mai fi necesara interventia unei alte persoane;

b) dreptul subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sa-si exercite atributele asupra unui lucru determinat, in mod direct si nemijlocit, fara a mai fi necesara interventia unei alte persoane;

c) dreptul de creanta in virtutea caruia titularul sau poate sa exercite posesia, folosinta si dispozitia asupra bunurilor pe care le detine in proprietate.

28. Prin domeniu administrativ intelegem

a) ansamblul bunurilor apartinand statului sau unitatilor administrativ teritoriale;

b) notiunea care include domeniul public si domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale si, respectiv, un ansamblu  de bunuri care apartin domeniului public si privat al acestor persoane juridice de drept public;

c) ansamblul bunurilor mobile si imobile aflate in proprietatea publica si privata a statului si unitatilor administrativ-teritoriale pe care aceste persoane juridice de drept public le folosesc pentru realizarea scopului lor: satisfacerea intereselor generale ale colectivitatii nationale si locale.

29. Prin regim domenial se intelege

a) totalitatea bunurilor apartinand persoanelor juridice de drept public;

b) totalitatea normelor juridice speciale aplicabile bunurilor apartinand persoanelor juridice de drept public si relatiilor sociale nascute in legatura cu utilizarea acestor bunuri care formeaza domeniul statului, judetului, municipiului, orasului sau comunei;

c) totalitatea bunurilor apartinand statului, judetului, municipiului, orasului si comunei si totalitatea normelor juridice speciale aplicabile relatiilor sociale nascute in legatura cu utilizarea acestor bunuri.

30. Drepturile domeniale

a) sunt drepturi personale nepatrimoniale;

b) sunt reglementate de normele de drept privat;

c) sunt supuse unui regim mixt, dominat de normele de drept public.

31. Sunt titularii domeniului public

a) statul;

b) unitatile administrativ-teritoriale;

c) comuna, orasul, municipiul, judetul.

32. Proprietate publica

a) se suprapune cu domeniul public;

b) reprezinta un ansamblu de bunuri;

c) este o institutie juridica.

33. Fac obiectul exclusiv al proprietatii publice

a) bogatiile de interes public ale subsolului care au o valoare patrimoniala mai mare de 500.000 euro;

b) spatiul aerian;

c) resursele artificiale ale zonei geografice.

	a)
	b)				- raspuns corect
	c) Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare
	a),	b),	c)

34. Domeniul public este alcatuit

a) din bunurile prevazute la art.136 alin.(3) din Constitutie, republicata,

b) din bunurile enumerate in anexa la Legea nr.213/1998;

c) din bunurile prevazute de Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.

35. Contin dispozitii referitoare la bunuri care apartin domeniului public

a) Codul civil;

b) Legea fondului funciar nr.18/1991, republicata;

c) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei;

d) Legea invatamantului nr.84/1995, republicata.

36. Dreptul de proprietate publica

a) reprezinta o limitare a dreptului de proprietate privata;

b) este, alaturi de dreptul de proprietate privata, una dintre cele doua forme de existenta a dreptului de proprietate;

c) nu reprezinta o limitare a dreptului de proprietate privata.

37. Dreptul de proprietate publica

a) contine aceleasi atribute ca si dreptul de proprietate privata, cu exceptia dreptului de dispozitie, intrucat bunurile proprietate publica sunt inalienabile;

b) cuprinde trei prerogative: posesia, folosinta si dispozitia;

c) cuprinde trei atribute: jus possidendi, jus utendi si jus fruendi.

38. Dreptul de proprietate publica se caracterizeaza prin

a) caracter absolut;

b) faptul ca este un drept real deplin, fiind fundamentul tuturor celorlalte drepturi reale;

c) caracterul exclusiv;

39. Dreptului de proprietate

a) confera dreptului de proprietate insusirea de a fi deplin, in sensul ca titularul sau are toate cele trei atribute: posesia, folosinta si dispozitia;       

b) confera titularului monopolul asupra bunului, oferindu-i plenitudinea celor trei atribute: posesia, folosinta si dispozitia;

c) are caracter perpetuu.

40. Dreptului de proprietate

a) confera dreptului de proprietate privata insusirea de a dura in mod nelimitat, atata timp cat exista bunul care face obiectul sau;

b) este transmisibil, atat prin acte intre vii, cat si prin acte pentru cauza de moarte, atat pe durata existentei bunului, cat si ulterior;

c) confera titularului dreptul de a exercita orice fel de actiune in privinta bunului sau, indiferent daca aduce sau nu atingere intereselor legitime ale altor persoane.

41. Dreptul de proprietate publica este, ca si dreptul de proprietate privata

a) un drept personal nepatrimonial;

b) un drept real absolut, exclusiv si perpetuu;

c) un drept de creanta asupra bunului aflat in proprietatea titularului sau.

42. Dreptul de proprietate publica

a) este imprescriptibil si insesizabil, la fel ca si dreptul de proprietate;

b) este inalienabil;

c) nu poate fi transmis prin acte juridice de drept privat, nici prin vointa titularului dreptului de proprietate si nici prin vointa celui care le detine.

43. Bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt

a) scoase din circuitul civil;

b) pot fi instrainate prin acte juridice de drept privat, daca se afla in circuitul comercial;

c) pot fi grevate de servituti, cu conditia ca acestea sa fie compatibile cu natura si destinatia bunurilor respective, cum ar fi servitutea de vedere sau de scurgere a apelor asupra unei strazi.

44. Actele juridice de drept privat prin care sunt instrainate bunuri apartinand domeniului public sunt

a) sunt lovite de nulitate absoluta;

b) sunt nule relativ, in situatia in care legea permite efectuarea transmisiunii;

c) sunt valabile cu conditia confirmarii operatiunii prin act al autoritatii competente.

45. Caracterul inalienabil al bunurilor din domeniul public

a) nu permite constituirea de drepturi reale asupra acestor bunuri;

b) permite darea bunurilor in administrare;

c) nu permite darea lor in concesiune.

46. Caracterul inalienabil al bunurilor din domeniul public:

a) permite constituirea unor drepturi reale specifice asupra acestor bunuri;

b) nu permite transferul bunurilor din domeniul public in domeniul privat;

c) permite transferul bunurilor din domeniul public in domeniul privat, prin acte juridice de drept administrativ.

47. Un bun proprietate publica a statului

a) nu poate fi trecut in domeniul public al unei comune;

b) poate fi transferat in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale;

c) poate fi transferat in domeniul privat al unei unitati administrativ-teritoriale, dar numai prin act juridic de drept privat.

48. Trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale se poate face

a) numai la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local;

b) prin hotarare a Guvernului;

c) prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local.

49. Bunurile apartinand domeniului public

a) nu pot fi instrainate prin niciun mijloc de drept privat;

b) nu pot fi instrainate prin vanzare silita;

c) sunt sesizabile.

50. Bunurile apartinand domeniului public

a) pot face obiectul unor drepturi reale specifice;

b) pot face obiectul constituirii de garantii reale asupra lor;

c) sunt insesizabile.

51. In raport cu modul de dobandire exista

a) bunuri apartinand domeniului public natural;

b) bunuri apartinand sigurantei nationale;

c) bunuri apartinand domeniului public artificial.

52. Sunt bunuri apartinand domeniului public natural

a) apele cu potential energetic valorificabil;

b) hidrocentralele, parcurile nationale, rezervatiile naturale si monumentele naturii;

c) fauna, flora si celelalte resurse naturale ale zonei economice si ale platoului continental.

53. Sunt bunuri apartinand domeniului public artificial

a) bunurile realizate in urma unor activitati omenesti, care sunt de uz sau de interes public;

b) autostrazile si drumurile publice, canalele navigabile, caile ferate si instalatiile feroviare, retelele de distribuire a energiei electrice, retelele de telecomunicatii;

c) conductele de transport ale titeiului si gazelor naturale, lacurile de acumulare si barajele, porturile maritime si fluviale, fortificatiile, aeroporturile.

54. Dreptul de proprietate publica poate fi dobandit

a) prin nationalizare;

b) pe cale naturala;

c) prin concesiune publica, potrivit legii.

55. Dreptul de proprietate publica poate fi dobandit

a) prin nationalizare, adica prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica;

b) prin acte de donatie sau legate acceptate de Parlament;

c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica.

56. Potrivit art.10 din Legea nr.213/1998, dreptul de proprietate publica inceteaza

a) atunci cand bunul a fost transmis in baza unui contract de vanzare-cumparare, valabil incheiat potrivit legii;

b) daca bunul a pierit;

c) daca bunul a fost trecut in domeniul privat.

57. Potrivit art.44 alin.(3) din Constitutie, republicata

a) nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire;

b) nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauze de nationalizare justificata;

c) nimeni nu poate fi expropriat decat cu dreapta si prealabila despagubire, stabilita de Parlament.

58. Cadrul legal de reglementare a exproprierii pentru cauza de utilitate publica este reprezentat de

a) Legea nr.18/1991;

b) Legea nr.213/1998;

c) Legea nr.33/1994.

59. Potrivit legii, exproprierea pentru cauza de utilitate publica reprezinta, din punct de vedere al dreptului administrativ

a) un mod de dobandire a dreptului de proprietate publica;

b) o restrictie a exercitarii dreptului de proprietate privata;

c) o limitare a exercitarii dreptului de proprietate privata.

60. Exproprierea pentru cauza de utilitate publica reprezinta

a) o operatiune juridica de nationalizare avand ca obiect trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului in domeniul public al acestuia;

b) o operatiune juridica de drept public avand ca principal efect constituirea domeniului public prin dobandirea dreptului de proprietate publica asupra unor bunuri proprietate privata, pe baza unei juste si prealabile despagubiri, in scopul satisfacerii interesului general prin executarea unor lucrari de utilitate publica;

c) o operatiune juridica de drept privat prin care titularii dreptului de proprietate privata doneaza bunurile ce le apartin in vederea satisfacerii interesului general.

61. Pot face obiect al exproprierii pentru cauza de utilitate publica

a) bunurile imobile;

b) bunurile mobile;

c) bunurile imobile si bunurile imobile.

62. Constituie exceptii de la procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publica

a) situatia trecerii bunurilor din domeniul privat al statului in domeniul public al statului, realizata prin hotarare a Guvernului;

b) exproprierea bunurilor imobile aflate in proprietate privata a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice;

c) situatii trecerii bunurilor din domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, realizata prin hotarare a consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori, dupa caz, a consiliului local.

63. Conditia principala a declansarii procedurii exproprierii pentru cauza de utilitate publica o reprezinta

a) justa despagubire;

b) vointa statului;

c) declararea utilitatii publice.

64. Exproprierea pentru cauza de utilitate publica

a) se declara pentru lucrari de utilitate publica, de interes national sau de interes local;

b) reprezinta o operatiune juridica cu caracter de exceptie;

c) este conditionata de existenta unei imprejurari de importanta nationala privind ordinea publica si siguranta nationala.

65. Se poate recurge la exproprierea pentru cauza de utilitate publica in vederea realizarii unor lucrari de utilitate publica precum:

a) monumente ale unor personalitati istorice;

b) prospectiuni si explorari geologice;

c) spectacole social-cultural de larg interes.

66. Se poate declara utilitatea publica in situatii exceptionale, cand sunt supuse exproprierii

a) lacasuri de cult

b) ansambluri si situri istorice

c) asezaminte de valoare nationala deosebita ori localitati urbane sau rurale in intregime.

67. Exproprierea pentru cauza de utilitate publica se poate realiza:

a) in lipsa declararii utilitatii publice, daca ordinea publica si siguranta nationala o cer;

b) numai dupa o dreapta si prealabila despagubire;

c) numai in privinta bunurilor mobile.

68. Principiul justei si prealabilei despagubiri impune

a) ca expropriatorul sa ofere o despagubire in masura sa acopere integral pagubele suferite de expropriati;

b) ca expropriatorul sa il despagubeasca pe proprietarul imobilului si pe ceilalti titulari de drepturi reale asupra bunului expropriat;

c) ca expropriatorul sa il despagubeasca numai pe proprietarul imobilului, iar nu si pe ceilalti titulari de drepturi reale asupra bunului expropriat.

69. Justa si prealabila despagubire oferita pentru imobilele expropriate

a) se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite;

b) este reala si efectiva;

c) se calculeaza numai in functie de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, iar nu si daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite.

70. Exproprierea pentru cauza de utilitate publica si despagubirea

a) se dispune, respectiv se stabileste intotdeauna prin hotarare judecatoreasca pentru a se evita riscul excesului de putere al autoritatilor publice;

b) pot fi convenite de expropriator si expropriat;

c) se dispune, respectiv se stabileste de catre instantele judecatoresti numai in caz de divergenta intre expropriator si proprietar.

71. Faza administrativa a procedurii exproprierii se deruleaza pe parcursul a:

a) doua etape: etapa declararii utilitatii publice si etapa masurilor premergatoare exproprierii;

b) trei etape: etapa declararii utilitatii publice, etapa masurilor premergatoare exproprierii si etapa judiciara;

c) patru etape: etapa declararii utilitatii publice, etapa masurilor premergatoare exproprierii, etapa judiciara si etapa platii efective a despagubirii si preluarii imobilului expropriat.

72. Procedura de declarare a utilitatii in vederea exproprierii pentru cauza de utilitate publica se initiaza

a) de catre expropriator;

b) de catre expropriat;

c) prin acordul de vointa al expropriatorului si expropriatului.

73. Exproprierea pentru cauza de utilitate publica are ca efect:

a) trecerea bunului in domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

b) expropriatorul, in calitate de debitor, va trebui sa achite persoanelor indreptatite, in calitate de creditori, despagubirile convenite sau stabilite de instanta;

c) orice locatiune inceteaza de drept la data ramanerii definitive a hotararii de expropriere.

74. Rechizitia de bunuri sau prestarile de servicii in interes public

a) reprezinta o masura cu caracter exceptional prin care autoritatile publice imputernicite prin lege obliga agentii economici, institutiile publice, precum si alte persoane fizice si juridice la cedarea temporara a unor bunuri mobile sau imobile, in conditiile legii;

b) reprezinta o operatiune juridica de drept public, avand ca scop extinderea domeniului statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, in situatii exceptionale, prin preluarea temporara a folosintei si, uneori, a proprietatii unor bunuri mobile si imobile apartinand domeniului privat al agentilor economici, institutiilor publice sau altor persoane juridice si fizice, cu plata unor despagubiri;

c) are ca obiect numai bunuri imobile si servicii de interes public.

75. Situatiile exceptionale care obliga organele executiv-administrative sa dispuna si sa aplice rechizitia unor bunuri mobile si imobile survin la

a) declararea mobilizarii partiale sau totale a fortelor armate ori a starii de razboi;

b) la instituirea starii de asediu sau de urgenta, precum si pentru prevenirea,  localizarea, inlaturarea urmarilor unor dezastre, cat si pe timpul acestor situatii;

c) pentru prevenirea,  localizarea, inlaturarea urmarilor unor epizootii, cat si pe timpul acestora.

76. Rechizitionarea bunurilor in interes public se face, potrivit legii

a) de catre Guvern, in toate situatiile;

b) de catre centrele militare, in caz de mobilizare sau de razboi;

c) de catre Ministrul Internelor impreuna cu prefectii, pentru prevenirea, localizarea si inlaturarea urmarilor unor dezastre.

77. Pot face obiectul rechizitiei in interes public

a) mijloace de transport cu tractiune animala, auto, feroviare, aeriene si navale;

b) vehiculele cu tractiune animala sau mecanica apartinand invalizilor, vaduvelor de razboi si orfanilor minori;

c) furaje;

78. Pot face obiectul rechizitiei in interes public

a) tehnica de calcul;

b) bunurile din patrimoniul cultural - national sau international;

c) articole de echipament, de protectie, de regie, de gospodarie si de igiena personala.

79. Pot face obiectul rechizitiei in interes public

a) obiectele de uz personal si de gospodarie casnica;

b) alimente si materiale pentru preparat, servit, distribuit si transportat hrana;

c) animale.

80. Rechizitionarea de bunuri in interes public se dispune

a) prin decret emis de Presedintele Romaniei, la declararea mobilizarii partiale sau totale, precum si a starii de razboi sau la instituirea starii de asediu sau de urgenta;

b) prin hotarare a Guvernului, in cazul prevenirii, localizarii si inlaturarii urmarilor unor dezastre;

c) prin ordin al prefectului, in cazul prevenirii, localizarii si inlaturarii urmarilor unor dezastre.

81. La indeplinirea termenelor sau la incetarea cauzelor care au determinat rechizitia, bunurile

a) nu se restituie, ele facand parte din domeniul public al statului;

b) se restituie celor de la care au fost rechizitionate, fara plata de despagubiri;

c) se restituie celor de la care au fost rechizitionate, cu proces-verbal de restituire, fiind acordate si despagubirile legale pentru bunurile rechizitionate.

82. Pentru bunurile neconsumabile rechizitionate, despagubirile se acorda astfel

a) prin plata chiriei;

b) prin acordarea diferentei de valoare, pentru bunurile cu degradari majore;

c) prin acordarea unui bun similar sau prin plata contravalorii bunului, in cazul in care, din motive obiective, acesta nu mai poate fi restituit.

83. Atribuirea contractelor de achizitie publica se face cu respectarea urmatoarelor principii

a) principiul nediscriminarii;

b) principiul disponibilitatii;

c) principiul pretului corect.

84. Atribuirea contractelor de achizitie publica se face cu respectarea urmatoarelor principii

a) principiul recunoasterii reciproce;

b) principiul tratamentului egal;

c) principiul proportionalitatii.

85. In materia achizitiilor publice, principiul transparentei impune:

a) orice participant la procedura de atribuire a contractului de achizitie publica sa participe la procedura de declarare a castigatorului licitatiei pentru a se convinge ca a fost respectat principiul tratamentului egal;

b) publicarea tuturor informatiilor relevante care sa poata permite oricarui potential participant la procedura de atribuire a contractului de achizitie publica sa fie informat pe deplin atunci cand decide in legatura cu participarea sau neparticiparea sa la procedura respectiva;

c) atat informatiile relevante cat si ofertele depuse de participanti sunt publicate pe pagina de internet a autoritatii contractante.

86. Contractele de achizitie publica se clasifica in

a) contracte de lucrari;

b) contracte de furnizare;

c) contracte de servicii.

87. Contractul de achizitie publica de furnizare este:

a) contractul de achizitie publica, care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor produse, prin cumparare, inclusiv in rate, inchiriere sau leasing, cu sau fara optiune de cumparare;

b) contractul de achizitie publica ce are ca obiect principal furnizarea de produse si, cu titlu accesoriu, operatiuni/lucrari de instalare si punere in functiune a acestora;

c) contractul de achizitie publica ce are ca obiect atat furnizarea de produse, cat si prestarea de servicii, daca valoarea estimata a produselor este mai mare decat valoarea estimata a serviciilor prevazute in acel contract.

88. Contractul de achizitie publica

a) este un contract sinalagmatic;

b) este un contract unilateral;

c) este un contract futures.

89. Contractul de achizitie publica

a) este un contract sinalagmatic;

b) este un contract administrativ;

c) este un contract civil.

90. Contractul de achizitie publica

a) este un contract de drept public;

b) este un contract administrativ;

c) este un contract cu titlu oneros.

91. Contractul de achizitie publica

a) este un contract numit;

b) este un contract solemn;

c) este un contract sinalagmatic.

92. Sunt proceduri de atribuire a contractului de achizitie publica

a) licitatia inchisa;

b) licitatia deschisa;

c) negocierea cu o singura sursa.

93. Licitatia deschisa

a) se desfasoara in doua etape;

b) este procedura la care orice operator economic interesat are dreptul sa depuna o oferta;

c) se initiaza prin transmiterea spre publicare a unui anunt de participare prin care autoritatea contractanta solicita operatorilor interesati sa depuna oferte in termenele prevazute de lege.

94. Licitatia restransa

a) mai este denumita si licitatia inchisa;

b) se desfasoara in doua etape: etapa de selectare a candidatilor si etapa de evaluare a ofertelor depuse de candidatii selectati;

c) constituie procedura la care orice operator economic are dreptul sa-si depuna oferta, iar candidaturile vor fi depuse numai de catre ofertantii selectati.

95. Sunt proceduri de atribuire a contractului de achizitie publica

a) negocierea cu o singura sursa;

b) licitatia inchisa;

c) dialogul competitiv.

96. Ca procedura de atribuire a contractului de achizitie publica, negocierea este

a) procedura in cadrul careia autoritatea contractanta negociaza clauzele contractuale cu candidatii selectati in urma licitatiei inchise;

b) procedura prin care autoritatea contractanta deruleaza consultari cu candidatii selectati si negociaza clauzele contractuale, inclusiv pretul, cu unul sau mai multi dintre acestia;

c) procedura prin care autoritatea contractanta negociaza cu oricare dintre operatorii economici interesati.

97. Sunt proceduri de atribuire a contractului de achizitie publica

a) negocierea cu publicarea prealabila a unui anunt de participare;

b) negocierea fara publicarea prealabila a unui anunt de participare;

c) negocierea cu o singura sursa.

98. Sunt modalitati speciale de atribuire a contractului de achizitie publica

a) acordul-cadru;

b) sistemul de achizitie dinamic;

c) licitatia inchisa.

99. In cadrul procedurii de atribuire a contractului de achizitie publica, oferta reprezinta

a) anuntul privind intentia autoritatii contractante de a incheia un contract de achizitie publica;

b) actul juridic prin care operatorul economic isi manifesta vointa de a se angaja din punct de vedere juridic intr-un contract de achizitie publica, incluzand propunerea financiara si propunerea tehnica;

c) anuntul prin care operatorul economic isi manifesta intentia de a oferi autoritatii publice anumite produce si servicii.

100. Criteriile de calificare si selectie aplicate de autoritatea contractanta in cazul atribuirii unui contract de achizitie publica se pot referi la:

a) standardele de protectie a mediului;

b) situatia personala a candidatului sau ofertantului; 

c) capacitatea de exercitare a activitatii profesionale;

101. Criteriul de atribuire a contractului de achizitie publica poate fi numai

a) oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic;

b) pretul cel mai scazut;

c) produsele si serviciile de cea mai buna calitate.

102. Procedura de atribuire a contractului de achizitie publica poate fi anulata numai in urmatoarele cazuri

a) nu a fost posibila asigurarea unui nivel satisfacator al concurentei, respectiv numarul de operatori economici este mai mic decat cel minim prevazut;

b) au fost depuse numai oferte inacceptabile si/sau neconforme;

c) au fost constatate abateri grave de la prevederile legislative afecteaza procedura de atribuire sau este imposibila incheierea contractului.

103. Modalitatile de utilizare a bunurilor apartinand domeniului public si de exercitarea atributelor dreptului de proprietate publica au fost clasificate dupa urmatoarele criterii

a) modul de implicare a titularului domeniului public;

b) criteriul persoanei utilizatorului;

c) clasificarea bunurilor in mobile si imobile.

104. Dupa modul de implicare a titularului domeniului public se distinge sunt modalitati de utilizare a bunurilor apartinand domeniului public

a) utilizare directa;

b) utilizare personala;

c) utilizare indirecta.

105. Dupa criteriul persoanei utilizatorului, sunt modalitati de utilizare a bunurilor apartinand domeniului public

a) utilizari permise oricarei persoane juridice sau fizice;

b) utilizari care se realizeaza in mod direct si colectiv.

c) utilizari care cer utilizatorului o anumita calificare juridica.

106. Administrarea generala a bunurilor domeniului public este realizata de

a) stat prin intermediul Guvernului;

b) de catre unitatile administrativ-teritoriale prin intermediul consiliului judetean;

c) b) de catre unitatile administrativ-teritoriale prin intermediul consiliului local, comunal, orasenesc sau municipal, dupa caz.

107. Dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publica se poate constitui

a) in favoarea regiilor autonome;

b) in favoarea institutiilor publice;

c) in favoarea ministerelor.

108. Constituirea dreptului de administrare asupra bunurilor proprietate publica se realizeaza prin

a) act juridic de drept public, adoptat de catre titularul domeniului public;

b) act juridic de drept public, adoptat de Guvern in privinta bunurilor apartinand domeniului public al statului;

c) act juridic de drept public, adoptat de consiliul judetean in privinta bunurilor apartinand domeniului public al municipiului.

109. Constituirea dreptului de administrare asupra bunurilor proprietate publica se realizeaza prin

a) act juridic de drept public, adoptat de consiliul local in privinta bunurilor apartinand domeniului public al comunei;

b) act juridic de drept public, adoptat de Guvern in privinta bunurilor apartinand domeniului public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

c) act juridic de drept public, adoptat de consiliul judetean in privinta bunurilor apartinand domeniului public al judetului.

110. Dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publica:

a) este un drept real;

b) este un drept de creanta;

c) are durata maxima in functie de existenta dreptului de proprietate publica.

111. Bunurile proprietate publica

a) sunt inalienabile;

b) pot fi date in administrare;

c) pot fi inchiriate.

112. Contractul de concesiune, in reglementarea O.U.G. nr.54/2006, poate avea ca obiect

a) bunuri proprietate publica;

b) lucrari publice;

c) servicii publice.

113. Contractul de concesiune, in reglementarea O.U.G. nr.34/2006, poate avea ca obiect

a) bunuri proprietate publica;

b) lucrari publice;

c) servicii publice.

114. Sunt principii care stau la baza atribuirii contractului de concesiune

a) principiul disponibilitatii;

b) principiul inalienabilitatii bunurilor proprietate publica;

c) principiul transparentei.

115. Sunt principii care stau la baza atribuirii contractului de concesiune

a) principiul nediscriminarii;

b) principiul tratamentului egal;

c) principiul efectivitatii.

116. Sunt regimuri domeniale speciale aplicabile diferitelor categorii de bunuri care formeaza domeniul public

a) regimul juridic aplicabil fondului funciar;

b) regimul juridic aplicabil cailor terestre nationale de comunicatii;

c) regimul juridic aplicabil valorilor mobiliare si pietei de capital.

117. Sunt regimuri domeniale speciale aplicabile diferitelor categorii de bunuri care formeaza domeniul public

a) regimul juridic aplicabil drumurilor publice;

b) regimul juridic aplicabil podurilor, tunelurilor, viaductelor si altor lucrari de arta, care au legatura cu liniile ferate deschise circulatiei publice, precum si terenurile aferente acestora;

c) regimul juridic aplicabil frontierei de stat.

118. Sunt regimuri domeniale speciale aplicabile diferitelor categorii de bunuri care formeaza domeniul public

a) regimul juridic aplicabil zonei contigue exclusive a Romaniei;

b) regimul juridic al Dunarii;

c) regimul juridic al spatiului aerian al Romaniei.

119. Regimul juridic al bunurilor domeniului privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale

a) este guvernat de norme de drept comun;

b) este reglementat de unele norme derogatorii de la dreptul comun;

c) este reglementat de Legea nr.213/1998.

120. Bunurile din domeniului privat administrativ

a) pot fi date in administrare;

b) sunt inalienabile;

c) sunt insesizabile.