Modurile de dobandire si de stingere a dreptului de proprietate publica

Modurile de dobandire a dreptului de proprietate publica . Potrivit art.7 al Legii nr.213/1998, dreptul de proprietate publica se dobandeste prin urmatoarele mijloace:

a) pe cale naturala. Legea nu face nici o precizare si nu explica acest mod de dobandire. Se pare insa ca ar fi vorba de bogatiile de orice natura care se vor forma natural pe teritoriul sau in subsolul tarii ;

b) achizitii publice efectuate in conditiile legii;

c) exproprierea pentru cauza de utilitate publica ;

d) acte de donatie sau legate acceptate, in conditiile legii de Guvern sau, dupa caz, de consiliul judetean sau de consiliul local, daca bunul intra in domeniul public. Acceptarea donatiilor se face in forma autentica;

e) trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica. Trecerea se face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori a consiliului local (art.8 alin.1-2 din Legea nr.213/1998);

f) alte moduri prevazute de lege, cum sunt: vanzarea sau schimbul facute pentru cauza de utilitate publica, accesiunea, comoara, confiscarea etc.

11. Moduri de incetare a dreptului de proprietate publica. Din economia prevederilor legii 213/1998 se poate constata ca dreptul de proprietate publica inceteaza:

a) prin pieirea bunului pe cale naturala sau prin interventia omului;

b) prin trecerea bunului in domeniul privat care se face prin hotarare a guvernului, a consiliului judetean, Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local. Hotararea poate fi atacata la instantele de contencios administrativ competente;

c) prin trecerea ex lege a unor bunuri din domeniul public in domeniul privat in vederea reconstituirii dreptului de proprietate particulara, pentru retrocedarea lor fostului proprietar sau pentru a fi vandute. Astfel, art.45-46 si 48 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar prevede ca asupra unor terenuri cu vegetatie forestiera proprietate publica poate fi reconstituit dreptul de proprietate particulara, la cerere, in favoarea fostilor proprietari sau a mostenitorilor acestora. De asemenea, art.35-37 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica prevede dreptul proprietarului expropriat de a cere si obtine retrocedarea imobilului expropriat daca nu a fost utilizat in termen de un an pentru realizarea scopului in considerarea caruia a fost expropriat si nu s-a facut o noua declaratie de utilitate publica; tot astfel, in situatia in care lucrarile pentru a caror executare s-a dispus exproprierea nu au fost incepute si realizate, expropriatorul poate instraina imobilul expropriat, fostul proprietar avand un drept de preemtiune la cumparare.

Sectiunea a II-a

EXERCITAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA

§ 1. Organizarea exercitarii dreptului de proprietate publica

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Administrarea generala a bunurilor proprietate publica

Am constatat ca potrivit reglementarilor in vigoare titularii dreptului de proprietate publica sunt, dupa caz, statul si unitatile administrativ-teritoriale. Organizarea exercitarii acestui drept de proprietate apartine prin lege autoritatilor centrale ale puterii executive (Guvern, ministere si alte autoritati centrale), cu privire la bunurile din domeniul public national, si autoritatilor publice judetene si locale (consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti ori consiliile locale), cu privire la bunurile din domeniul public judetean sau local, fiecare in limitele si competentele care le sunt stabilite prin lege. Toate aceste autoritati infaptuiesc ceea ce se numeste "administrarea generala" a domeniului public.

In activitatea de administrare generala a bunurilor proprietate publica, aceste organe actioneaza exclusiv in calitatea lor de autoritati publice, adica subiecte de drept administrativ sau public. Urmeaza ca respectivele autoritati nu participa in aceasta activitate in calitate de subiecte de drept civil, chiar daca unele dintre ele au o astfel de personalitate juridica. De aceea, drepturile si obligatiile care alcatuiesc continutul activitatii de "administrare generala" a bunurilor proprietate publica, constituie doar atributii cuprinse in sfera competentei lor administrative. Asadar, putem spune ca notiunea de "administrare generala" exprima exercitarea atributelor de putere care revin acestor autoritati si nicidecum a unui drept real, de natura civila. Drepturile reale apartin intotdeauna si exclusiv persoanelor fizice si persoanelor juridice, ca subiecte de drept civil.

Cele doua categorii de atributii, pe de o parte, atributele de putere si, pe de alta parte, atributele din continutul juridic al dreptului de proprietate definesc realitati care se petrec in planuri diferite si nu in unul si acelasi plan, dar care totusi se interfereaza in procesul organizarii exercitarii si exercitarii concrete, practice a dreptului de proprietate publica. Organizarea exercitarii dreptului de proprietate publica este o conditie necesara si obligatorie a exercitarii atributelor din continutul sau juridic in planul dreptului civil.

13. Exercitarea prin altul a dreptului de proprietate publica. In virtutea atributiilor din continutul activitatii de administrare generala a domeniului public, autoritatile publice competente pot hotari ca dreptul de proprietate publica asupra unor bunuri sa fie exercitat, in planul dreptului civil, direct si nemijlocit de catre ele insele sau de alte autoritati publice, in calitate de organe de conducere ale persoanelor juridice, titulari ai acestui drept de proprietate (statul sau unitatile administrativ-teritoriale). De cele mai multe ori insa, exercitarea atributelor sau a unora dintre atributele dreptului de proprietate se realizeaza prin intermediul unor subiecte de drept civil. Pentru aceasta marea majoritate a bunurilor proprietate publica sunt incredintate, prin acte de putere sau prin norme juridice, unor persoane juridice infiintate in acest scop, tot prin acte de putere. De asemenea, unele bunuri sunt atribuite prin contract, persoanelor juridice de drept privat si persoanelor fizice. Alteori sunt incredintate spre folosinta persoanelor juridice fara scop lucrativ sau inchiriate

Temeiul legal al incredintarii unor bunuri altor persoane in scopul folosirii si chiar exploatarii lor se gaseste in textul art.136 alin.(4), parte finala, din Constitutie, care prevede: " In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.". De asemenea, art.17 din Legea nr.213/1998 dispune: "Statul si unitatile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica ori serviciilor publice". Asadar, bunurile proprietate publica pot fi date in administrare, in concesiune, folosinta gratuita si inchiriate.

In opinia noastra, din analiza textelor legale in vigoare, rezulta ca asupra bunurilor proprietate publica se pot constitui trei drepturi reale principale derivate:

a) dreptul de administrare al regiilor autonome sau institutiilor publice;

b) dreptul de concesiune;

c) dreptul de folosinta asupra unor bunuri imobile.

Bunurile proprietate publica mai pot fi inchiriate la persoane juridice de drept privat si la persoanele fizice. De aceasta data insa nu este vorba de constituirea sau existenta unui drept real. Chiriasul are recunoscut numai un drept personal de folosinta asupra bunului sau bunurilor care i-au fost inchiriate.

Persoanele juridice si persoanele fizice care au sau dobandesc bunuri proprietate publica in administrare, concesiune, folosinta sau cu titlu de inchiriere exercita, pe temeiul dreptului lor, atributele sau o parte din atributele dreptului de proprietate publica. Cu alte cuvinte, prin intermediul lor, statul sau, dupa caz, unitatile administrativ-teritoriale exercita in concret prerogativele dreptului lor de proprietate publica.

Asa cum am aratat, cele trei drepturi reale principale derivate din dreptul de proprietate publica nu dezmembreaza acest drept, deoarece se constituie prin acte sau contracte administrative, intre proprietar si titularii lor existand raporturi juridice administrative, de subordonare. De aceea, nu se incalca regula inalienabilitatii dreptului de proprietate publica.