Consideratii generale privind dreptul familiei - izvoarele dreptului familiei

1. Definitia si obiectul de reglementare a dreptului familiei

Ramura autonoma a sistemului nostru de drept, dreptul familiei are un obiect propriu de reglementare. Apartinand dreptului privat, dreptul familiei cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile personale si patrimoniale de familie care au ca izvor casatoria, rudenia, adoptia.

Desprins din dreptul civil, dreptul familiei capata acea autonomie despre care vorbeam anterior, devenind o ramura de drept de sine statatoare, prin intrarea in vigoare a Constitutiei din 1952. Acest moment a creat cadrul propice aparitiei in 1954 a Codului familiei, ca principal izvor al acestei ramuri de drept.

Astfel, majoritatea covarsitoare a normelor specifice dreptului familiei sunt grupate in Codul familiei[1].

Obiectul de reglementare a normelor dreptului familiei il constituie raporturile de familie. Ele pot avea ca izvor casatoria, adoptia, rudenia. De asemenea, din categoria raporturilor de familie fac parte si acele raporturi care sunt considerate a fi de familie prin efectul legii.

Deosebim, astfel urmatoarele raporturi specifice dreptului familiei:

1) Raporturi de casatorie. Potrivit art. 48, alin. 1 din legea fundamentala si art. 1 din Codul familiei, in Romania, statul ocroteste casatoria si familia. Consolidarea si ocrotirea familiei se fac si prin masuri legislative intrucat "conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege" (art. 48, alin. 2 din Constitutie). Prin urmare, sunt reglementate legal: incheierea casatoriei, raporturile personale si patrimoniale dintre soti, constatarea nulitatii casatoriei, incetarea casatoriei, desfacerea acesteia prin divort.

2) Raporturi care rezulta din rudenie. Intra in aceasta categorie: raporturile de rudenie dintre rudele in linie dreapta si raporturile dintre rudele in linie colaterala pana la un anumit grad. De asemenea, sunt reglementate in primul rand raporturile dintre parinti si copii cu problematica specifica: protectia si promovarea drepturilor copilului, filiatia etc.

3) Raporturi care rezulta din adoptie. Adoptia este in prezent reglementata de Legea nr. 273/2004[2] care defineste adoptia ca fiind operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului. In legislatia romaneasca actuala este reglementata si acceptata numai adoptia cu efecte depline. Ca urmare a efectelor pe care le produce adoptia, relatiile ce iau nastere in urma acesteia fac obiect de reglementare al dreptului familiei.

4) Raporturile asimilate de lege cu cele de dreptul familiei[3]. Sunt incluse in aceasta categorie: obligatia de intretinere intre fostii soti, reglementata de art. 41 din Codul familiei; obligatia de intretinere intre sotul care contribuie la intretinerea copilului celuilalt sot si acel copil, potrivit art. 87 din Codul familiei; raporturile care se stabilesc in cazul in care copilul este lipsit de ocrotire parinteasca, potrivit Legii nr. 272/2004, raporturile privind tutela, interdictia si curatela, reglementate de Codul familiei in art. 113-157 care au si ele legatura cu raporturile de familie.

Trebuie facuta precizarea ca exista si raporturi care se stabilesc intre membrii familiei si care nu fac obiect de reglementare al dreptului familiei, ca de exemplu raporturile de natura succesorala.

2. Izvoarele dreptului familiei

Ca urmare a faptului ca majoritatea dispozitiilor de dreptul familiei sunt cuprinse in Codul familiei, acesta este principalul izvor al acestei ramuri de drept. Dispozitii care reglementeaza relatii de familie exista insa si in alte acte normative. Amintim in primul rand Constitutia Romaniei, care cuprinde dispozitii generale in materie; Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juridice[4]; Decretul nr. 32/1954 de punere in aplicare a Codului familiei; Codul de procedura civila; Codul muncii; Codul penal; Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila ; Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului; Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei s.a.

Sunt izvoare ale dreptului familiei si izvoare internationale, dintre care amintim: Declaratia Universala a Drepturilor Omului[6]; Legea nr. 18/1990 prin care Romania ratifica Conventia O.N.U. cu privire la drepturile copilului ; Legea nr. 15/25.03.1993 pentru aderarea Romaniei la conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg; Legea nr. 84/18.10.1994 pentru ratificarea Conventiei asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29.05.1993, Legea nr. 203/15.11. 2000[10] pentru ratificarea Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor si actiunea imediata in vederea eliminarii lor, Legea nr. 567/19.10.2001 pentru ratificarea Protocolului optional la Conventia asupra drepturilor copilului privitor la participarea copilului la conflictele armate semnat de Romania la 6 septembrie 2000, Legea nr. 470/20.09.2001[12] pentru ratificarea Protocolului facultativ la Conventia asupra drepturilor copilului, referitor la vanzarea de copii, prostitutia copiilor si pornografia infantila, semnat la New York la 6 septembrie 2000, Legea nr. 101 din 16.09.1992 pentru aderarea Romaniei la Conventia europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei, incheiata la Strasbourg la 15 octombrie 1975, Legea nr. 100 din 6.03.1991[14] pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii; Legea nr. 216/2003 prin care Romania adera la Conventia europeana asupra recunoasterii si executarii hotararilor in materie de incredintare a copiilor[15]; Legea nr. 26/1991 de aderare a Romaniei la Conventia privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate, incheiata la New York la 20 iunie 1956 etc.

Raportul dintre actele normative interne si cele internationale sunt stabilite prin legea fundamentala care in doua dispozitii distincte stabileste: "tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern"(art. 11) si "dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte " (art. 20).

Astfel, in cazul unor neconcordante intre acestea, se aplica in mod prioritar reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne prevad dispozitii mai favorabile (art. 20, alin. 2 din Constitutia Romaniei).

3. Principiile generale ale dreptului familiei

Principiile generale ale dreptului familiei rezulta din dispozitiile cuprinse in acele acte normative ce reglementeaza relatiile de familie. Pot fi considerate principii generale[17]:

1) Principiul ocrotirii casatoriei si familiei

Se desprinde atat din dispozitiile Codului familiei, cat si din cele constitutionale. Si la nivel international, acelasi principiu este consacrat intr-o serie de acte importante. Astfel, art. 1, alin. 1. din Codul familiei prevede ca "in Romania statul ocroteste casatoria si familia; el sprijina, prin masuri economice si sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei".

Trebuie sa amintim si reglementarea constitutionala potrivit careia "statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent" ori prevederea din legea fundamentala, conform careia "copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor" (art. 49, alin. 1 din Constitutie).

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Legiuitorul constituant roman a reglementat ca numai prin lege se stipuleaza conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei, tocmai pentru a se asigura stabilitatea familiei. Ocrotirea familiei apreciem ca se realizeaza si prin tratamentul juridic egal aplicabil copiilor din casatorie cu cei rezultati din afara casatoriei, asa cum prevad reglementarile legii fundamentale in art. 48, alin. 3.

Toate aceste reglementari sunt desigur in concordanta cu actele internationale privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, care consacra, printre altele, ocrotirea casatoriei si familiei si la care Romania este parte. Astfel, familia este "elementul natural si fundamental al societatii" (art. 16, alin. 3 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948, art. 10, alin. 1 din Pactul International privind dreptu­rile economice, sociale si culturale, adoptat de Adunarea Generala a O.N.U. la 16 decembrie 1966 si notificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974).

2) Principiul ocrotirii intereselor mamei si copilului

Codul familiei prevede in art. 1, alin. 2 ca "statul apara interesele mamei si copilului . ".

Acest principiu este dezvoltat prin reglementarile Codului familiei privind stabilirea filiatiei fata de mama ori fata de tata, obligatia de intretinere a copilului, masurile de ocrotire a minorilor, exercitarea controlului privind modul de indeplinire a indatoririlor in legatura cu persoana si bunurile copilului efectuat de autoritatea tutelara.

Ocrotirea copilului este o necesitate subliniata si de documentele internationale si actele in materie.

Astfel, Declaratia drepturilor copilului, adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 20 noiembrie 1989 si ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, impune ocrotirea consecventa a intereselor copilului, in vreme ce Legea nr. 272/2004 isi proclama scopul din art. 1, si anume "respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului".

De asemenea, Declaratia Universala a Drepturilor Omului stipuleaza in art. 25 si art. 26 protectia copilului. Desigur ca ocrotirea mamei si copilului se realizeaza si prin norme juridice cuprinse in alte ramuri de drept, ca de exemplu dreptul muncii.

3) Principiul casatoriei liber consimtite intre soti

Art. 48, alin. 1 din Constitutie consacra liberul consimtamant intre soti la intemeierea familiei, asa cum stipuleaza si art. 1, alin. 3 din Codul familiei.

Potrivit prevederilor art. 48, alin. 2, Teza a 2-a din legea fundamentala, casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila. Acelasi principiu rezulta si din Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale; Pactul international cu privire la drepturile civile si politice; Declaratia Universala a Drepturilor Omului; Conventia privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor[18].

4) Principiul monogamiei

Art. 5. din Codul familiei reglementeaza faptul ca "este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita".

Acest principiu asigura stabilitatea familiei, statul ocrotind astfel familia inclusiv prin aceasta reglementare. Monogamia este urmare fireasca a sentimentelor profunde de stima, de dragoste reciproca intre soti.

5) Principiul egalitatii in drepturi intre barbat si femeie

Din ce in ce mai discutat in ultima vreme, acest principiu a facut obiect de studiu si de reglementare a multor acte adoptate de O.N.U. El depaseste sfera relatiilor de familie, fiind un principiu general care se aplica in toate relatiile sociale in statele cu adevarat democratice.

Legea fundamentala romana proclama egalitatea sotilor in
administrarea problemelor complexe din familie.

Codul familiei reglementeaza expres egalitatea femeii cu barbatul in mai multe texte[19].

6) Principiul protectiei copilului

Articolul 49 din Constitutia Romaniei da contur unui drept de sinteza, care valorifica realitatea in sensul careia copiii si tinerii constituie viitorul societatii. Articolul 49 se refera in exclusivitate la copii si tineri, categorie speciala caracterizata prin particularitati proprii determinate de varsta si lipsa de maturitate.

Pentru aceste categorii de persoane Constitutia garanteaza "un regim special de protectie si de asistenta". Acest text determina chiar continutul altor dispozitii constitutionale. Astfel, potrivit art. 41 din Constitutia Romaniei republicata, tinerii au dreptul la masuri speciale de protectie sociala a muncii. Mai mult, chiar alin. (4) al art. 49 din Constitutie stabileste interdictia angajarii ca salariati a tinerilor sub varsta de 15 ani. Aceasta interdictie valorifica in planul legislatiei interne o regula internationala in sensul careia varsta minima de angajare intr-o functie salarizata sau intr-o munca nu trebuie sa fie inferioara varstei pana la care scolarizarea este obligatorie, si in nici un caz sub 15 ani.

De asemenea, pe langa obligatia statului de a acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav sau handicapat, textul constitutional interzice exploatarea economica si sociala a minorilor, folosirea copiilor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala, fiind astfel in concordanta cu alte dispozitii cuprinse in conventiile internationale la care Romania este parte.

Mai mult de atat, art. 63 din Codul familiei consacra principiul asimilarii depline a copilului din afara casatoriei cu cel din casatorie, principiu consacrat de altfel si prin Legea nr. 101/1992 pentru aderarea Romaniei la Conventia europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei, care vine astfel sa "micsoreze deosebirile intre statutul juridic al acestor copii si cel al copiilor nascuti din casatorie"[20].

4. Corelatia dreptului familiei cu alte ramuri de drept

Relatiile de familie care fac obiect de reglementare pentru dreptul familiei isi gasesc reglementare si in alte ramuri de drept.

a) Legatura dreptului familiei cu dreptul constitutional

Asa cum am precizat, Constitutia este principalul izvor de drept nu numai pentru dreptul familiei, ci si pentru intreg sistemul unitar al dreptului intrucat este legea fundamentala a statului, continand reglementari generale care stau la baza tuturor celorlalte dispozitii legale.

Constitutia prevede principiile fundamentale ale familiei, asa cum am aratat anterior, principiul protectiei speciale a copiilor si tinerilor (art. 49), principiul casatoriei liber consimtite intre soti (art. 48, alin. 1), principiul egalitatii in fata legii a copiilor din casatorie cu cei rezultati din afara casatoriei (art. 48, alin. 3).

Toate aceste principii generale sunt detaliate de reglementarile dreptului familiei.

b) Legatura dreptului familiei cu dreptul administrativ

Legatura dintre dreptul familiei si dreptul administrativ este evidenta daca avem in vedere numai atributiile si competentele unor autoritati ale administratiei publice privind casatoria si familia. Astfel, incheierea casatoriei are loc in fata ofiterului de stare civila, autoritate din administratia publica locala care este studiata de dreptul administrativ. De asemenea, masurile cuprinse in Legea nr. 272/2004 sunt monitorizate tot de un organ apartinand administratiei publice, si anume de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului. La nivel local, exista de asemenea o serie de organisme infiintate in scopul protectiei si promovarii drepturilor copilului.

c) Legatura dreptului familiei cu dreptul muncii

Sunt unele principii constitutionale care sunt dezvoltate si de dispozitii ale dreptului muncii, dar tot pentru a ocroti si sprijini familia, interesele mamei si ale copilului. De exemplu, munca tinerilor si a femeilor, ajutorarea copiilor bolnavi ori handicapati, concediile de maternitate, interzicerea exploatarii minorilor, interzicerea folosirii minorilor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala, sunt reglementate de Codul muncii[21] si legi speciale.

In acord cu dispozitiile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor si actiunea imediata in vederea eliminarii lor[22], prin Constitutia Romaniei si Codul muncii sunt stabilite reguli privind varsta minima de incadrare in munca a minorilor, conditiile speciale in care acestia se pot incadra in munca si locurile de munca precum si formele de munca pe care nu le pot presta.

In spiritul protectiei copilului, care este unul dintre principiile ce guverneaza dreptul familiei, Codul muncii prevede ca incadrarea in munca intre 15-16 ani cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali se poate face numai daca minorului (copilului) "nu ii este periclitata sanatatea si pregatirea profesionala" (art. 13, alin. 2).

d) Legatura dreptului familiei cu dreptul civil

Codul civil de la 1864 a stipulat raporturile de familie ca parte integranta a dreptului civil (art. 127-460).

In unele cazuri, reglementarile dreptului civil completeaza dispozitii ale dreptului familiei, astfel: in materia privind capacitatea sotilor si a copiilor, numele sotilor, actele de stare civila, regimul juridic al bunurilor comune ori proprii ale sotilor. Ca si in cazul altor disci­pline inrudite, in masura in care Codul familiei nu cuprinde dispozitii exprese, Codul civil va reglementa domeniul relatiilor de familie.

Invers, in materia succesiunii legale ori a rudeniei, normele dreptului familiei le completeaza pe cele din Codul civil

e) Legatura dreptului familiei cu dreptul procesual civil

Este o legatura ampla datorita complexitatii raporturilor specifice procedurii civile.

Litigiile de familie sunt rezolvate pe calea actiunii in justitie in fata instantelor de judecata, potrivit procedurii civile.

Afirmam anterior ca legatura dreptului familiei cu dreptul procesual civil este complexa avand in vedere si o serie de derogari de la procedura de drept comun, tocmai pentru ocrotirea mai eficienta a relatiilor de familie.

De pilda, aria participantilor in proces este largita prin conferirea dreptului de a actiona in justitie unor organe care nu sunt de fapt titulare ale drepturilor ori obligatiilor deduse judecatii (autoritatea tutelara in cazurile stipulate de art. 44, art. 100, art. 107, art. 143 din Codul familiei) ori recunoasterea dreptului de a introduce actiune de catre mama minora, casatoria fiind institutia care-i determina deplina capacitate de exercitiu. Institutia divortului determina, de asemenea, o procedura speciala cat priveste competenta teritoriala a instantei de judecata, prezenta partilor la judecata, termenul de apel. Este inclusa de asemenea in aceasta categorie si procedura adoptiei interne si internationale, ca procedura derogatorie de la dreptul comun.

f) Legatura dreptului familiei cu dreptul international privat

Dispozitiile dreptului familiei se completeaza cu cele ale dreptului international privat in ce priveste raporturile de familie cu
elemente de extraneitate. Legea nr. 105/1992 cuprinde dispozitii privitoare la: casatorie si divort (art. 18-24 din Legea nr. 105/1992, filiatie (art. 25-33), obligatia de intretinere (art. 34-35), ocrotirea persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa (art. 36-39 din Legea nr. 105/1992)[23].

g) Legatura dreptului familiei cu dreptul penal si procesual penal

Este o legatura importanta avand in vedere raporturile juridice care constituie obiectul celor doua discipline de drept.

Dreptul penal roman consacra un regim juridic sanctionator special aplicabil minorului, care se caracterizeaza prin distinctia intre minorii care nu raspund penal si cei care raspund penal, criteriul distinctiei in acest sens fiind prin urmare varsta. Importanta acestui criteriu reiese si din dispozitiile art. 40, lit. a) din Conventia O.N.U. cu privire la drepturile copilului, care prevede ca "statele parti se vor stradui sa promoveze adoptarea de legi care sa stabileasca o varsta minima sub care copiii acuzati sau gasiti vinovati de incalcarea legii sa fie prezumati ca neavand capacitatea de a o incalca".

Regimul juridic sanctionator aplicabil minorului care raspunde pentru savarsirea unei infractiuni este, potrivit Codului penal, un regim special, alcatuit din masuri educative si pedepse[24]. Dreptul penal stabileste un regim juridic al pedepselor aplicabile mi­norului infrac­tor mult mai lejer decat al celui aplicabil infractorilor ma­jori. Tot in dreptul penal sunt prevazute si criteriile si principiile in functie de care se aplica sanctiunile penale precum si infractiunile de familie, incriminand abandonul de familie, bigamia etc.

In ce priveste dreptul procesual penal, Codul de procedura penala prevede un regim special al minorilor arestati preventiv. Astfel, acestia se bucura de un regim special de detentie preventiva, in raport cu particularitatile varstei, astfel incat masurile privative de libertate luate fata de minori in sensul bunei desfasurari a procesului penal sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului.

Minorilor retinuti sau arestati preventiv, li se asigura asistenta juridica obligatorie, fiind incunostintati parintii, tutorele, persoana in ingrijirea careia se afla si serviciul de reintegrare sociala a infrac­torilor, consemnandu-se aceasta in proces-verbal.

Minorii retinuti ori arestati preventiv se tin separat de majori, in locuri anume destinate, si respectarea drepturilor este asigurata prin controlul unui judecator anume desemnat de presedintele instantei ori prin vizitarea locurilor de detentie preventiva de catre procuror.

Minorul intre 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta de care e invinuit este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare iar o alta masura preventiva nu este suficienta.